Actiune in constatarea dreptului de servitute legala. Drept de acces pentru operatorul public de retea destinata serviciilor de telecomunicatii Decizie nr. 29 din data de 21.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in constatarea dreptului de servitute legala. Drept de acces pentru operatorul public de retea destinata serviciilor de telecomunicatii
Succesiunea reglementarilor in materia telecomunicatiilor a impus o sarcina proprietarilor de terenuri, un drept de acces stabilit prin lege, pentru instalare, intretinere a liniilor de transmisie si a suporturilor acestora. Exercitarea dreptului este stabilita prin conventia partilor, a acordului proprietarului terenului si a furnizorului de servicii de telecomunicatii (Legea nr.74/1996, O.U.G. nr.79/2002). In consecinta, acesta nu poate dobandi dreptul de servitute legala, conform art.616 - 643 C.civ., temei de drept invocat in cererea reconventionala.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr.29 din 21 ianuarie 2009
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Vaslui la data de 5 februarie 2007, reclamantul C.C. a chemat in judecata parata S.C. "R." S.A. Vaslui pentru a fi obligata sa schimbe traseul celor trei stalpi de telecomunicatii amplasati pe terenul proprietatea sa si sa ii plateasca despagubiri.
Reclamantul a sustinut ca parata nu i-a raspuns la notificari, s-a prevalat de dispozitiile art.576 C.civ., desi nu are un titlu constitutiv de servitute, datorand despagubiri conform art.616 C.civ, fiindu-i incalcat dreptul sau de proprietate consacrat constitutional.
Prin cererea reconventionala, parata a solicitat constatarea dreptului de servitute legala (de acces) pe terenul din satul S., comuna B., judetul Vaslui, situat in punctul "P." si obligarea reclamantului C.C. la asigurarea accesului societatii pe terenul proprietatea acestuia si chemarea in garantie a Comisiei locale Banca si Comisiei Judetene Vaslui pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Prin sentinta civila nr.1087 din 10.04.2008 Judecatoria Barlad a respins ca neintemeiate, exceptia insuficientei timbrari a actiunii si exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, ridicate de parata S.C. "R." SA.; a admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta S.C. "R.", impotriva reclamantului-parat C.C., pentru constatarea dreptului de servitute legala de acces; a constatat ca parata-reclamanta S.C. "R." S.A. are un drept de servitute legala de acces la cei trei stalpi de telefonie instalati pe suprafata de teren din punctul "P.", din extravilanul satului S., comuna B., judetul Vaslui; a obligat reclamantul-parat C.C. sa permita paratei S.C. "R." S.A. accesul pe suprafata de teren pe care sunt amplasati cei trei stalpi de telefonie, respectiv pe terenul din punctul "P.".
Pe fondul cauzei, judecatoria a retinut ca cei trei stalpi de telefonie au fost instalati conform dispozitiilor Decretului nr.197/1955 privind exploatarea serviciilor de posta si telecomunicatii, anterior reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului reclamantului, prin titlul nr.619/14.566 din 25.09.1999 emis de Comisia Judeteana Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. La data formularii actiunii fiind in vigoare Legea nr.74/1996 si O.U.G. nr.79/2002, actele normative statueaza ca furnizorii de retele de comunicatii electronice autorizati in conditiile legii pot sa instaleze, sa intretina, sa inlocuiasca sau sa mute orice elemente ale retelelor de comunicatii electronice, inclusiv suporturile de comunicatii electronice si celelalte facilitati necesare pentru sustinerea acestora, precum si punctele terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicatii, de comunicatii electronice pe deasupra, in sau sub imobilele aflate in proprietate publica sau privata, dupa caz.
In aplicarea si interpretarea art.577 si art.586 C.civ. a constatat instanta de fond ca parata a dobandit un drept de servitute legala de interes public asupra terenului pentru care reclamantul are drept de proprietate reconstituit. Exercitarea acestui drept nu poate fi impiedicata de C.C.
Consecinta constatarii dreptului de servitute, a admiterii cererii reconventionale este obligarea reclamantului-parat sa ii permita S.C. "R." S.A. accesul pe proprietatea sa.
A constatat judecatoria, insusindu-si concluziile raportului de expertiza agricola, ca reclamantului nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu, terenul nefiind lucrat de reclamant in ultimii trei ani.
In apelul declarat impotriva hotararii pronuntate de Judecatoria Barlad, reclamantul a adus critici privind aplicarea gresita a legii in constatarea dreptului de servitute legala, dispozitiile Decretului nr.197/1955 fiind abrogate prin Legea nr.18/1991 implicit, fiind incalcat dreptul sau de proprietate, principiile fundamentale in apararea acestuia, mentionate de Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Tribunalul Vaslui, prin decizia civila nr.127/A/23.09.2008, a admis apelul declarat de C.C. impotriva sentintei civile nr.1087/10.04.2008 a Judecatoriei Barlad, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a respins cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta S.C. "R." S.A. impotriva paratului C.C. pentru constatarea dreptului de servitute legala de acces.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a constatat ca activitatea paratei este supusa reglementarii O.U.G. nr.79/2002, inclusiv dreptul de acces pe proprietatile private, chiar daca a luat nastere in virtutea unui act normativ anterior, exercitarea acestuia fiind supusa legii speciale in vigoare, care nu face referire la situatii tranzitorii.
A retinut instanta de apel ca Legea nr.74/1996, in vigoare la data introducerii cererii reconventionale, recunostea operatorului public de retea destinata serviciilor de telecomunicatii, prin art.15, un drept de acces in imobile, incite si alte proprietati, drept care putea fi exercitat numai in conditiile stabilite de lege, pe care parata-reconvenienta nu le-a dovedit ca le indeplineste pentru a cere in instanta recunoasterea acestui drept. Astfel, in mod gresit prima instanta a admis cererea intimatei invocand Codul civil ca temei de drept al acestei solutii, deoarece pe de o parte, acesta nu isi are aplicabilitate in speta dedusa judecatii, iar pe de alta parte, exercitarea dreptului de servitute de acces nu se poate realiza dupa bunul plac al reclamantei, se arata in considerentele hotararii atacate. Pentru situatii de urgenta, in ipoteza unui refuz al proprietarului, exista posibilitatea recunoscuta de lege intimatei, de a recurge la alte proceduri, iar legea speciala in vigoare (O.U.G. nr.79/2002) recunoaste in art.23 alin.2 un drept de acces care poate fi exercitat numai daca sunt indeplinite cumulativ anumite conditii.
Celelalte critici care vizeaza incalcarea dreptului de proprietate al reclamantului au fost retinute de tribunal ca neintemeiate, cu motivarea ca stalpii de telefonie existau pe teren anterior reconstituirii dreptului de proprietate, deservesc un interes public, nu pot fi mutati asa cum a solicitat reclamantul. Suprafata ocupata este de 6,78 m.p., terenul nu a fost exploatat agricol, profitul nerealizat de proprietar nu s-a putut determina. Instanta de fond nu si-a incalcat atributiile si nu a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.
Impotriva deciziei pronuntate de Tribunalul Vaslui a declarat recurs parata S.C. "R." S.A., fiind invocata aplicarea gresita a legii in constatarea existentei sau inexistentei dreptului de servitute legala.
In dezvoltarea motivului de recurs s-a sustinut ca dreptul recurentei s-a nascut in anul 1972, la instalarea retelei, conform prevederilor art.4 Decretul nr.197/1955, precum si dreptul subsecvent de intretinere a liniilor si retelelor de telecomunicatii, dispozitii preluate prin Legea nr.74/1996 in art.15 si 16. Situatiile tranzitorii privesc numai conectarea initiala a abonatului la reteaua titularului de licenta (art.16 alin.2).
A sustinut recurentul-parat ca, in caz de impartire a fondului aservit, servitutea va ramane neschimbata in limitele ei, in favoarea fondului dominant, in cauza reteaua de telecomunicatii, iar schimbarea proprietarului nu a afectat dreptul de servitute.
S-a aratat ca reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991 s-a facut cu respectarea tuturor sarcinilor, a dreptului de servitute legala, care continua sa existe, iar sub aspectul daunelor cerute, nu au fost cauzate reclamantului, nefiind indreptatit la despagubiri.
Curtea a constatat ca situatia de fapt retinuta in considerentele hotararii atacate are corespondent in probele dosarului, instanta stabilind corect dispozitiile legale aplicabile si anume O.U.G. nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor.
Instanta de apel a dispus schimbarea in parte a sentintei si anume a respingerii capatului din cererea reconventionala pentru "constatarea dreptului de servitute legala de acces", pastrand restul dispozitiilor hotararii.
Cererea reconventionala are doua capete de cerere, instanta de fond le-a solutionat prin doua dispozitii, constatand dreptul de servitute legala de acces si obligarea reclamantului-parat C.C. de a permite S.C. "R." S.A. accesul pe suprafata de teren pe care sunt amplasasi cei trei stalpi.
In partea in care sentinta a fost desfiintata nu mai are nici o putere, deci constatarea dreptului de servitute legala.
In puterea lucrului judecat au intrat celelalte dispozitii ale hotararii si anume cele prin care reclamantul C.C. este obligat sa permita "accesul" la cei trei stalpi de telefonie, respingerea actiunii principale si respingerea cererii de chemare in garantie formulata de parat.
Apelul nu este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
La data investirii judecatoriei, 5 februarie 2007, parata S.C. "R." S.A. era furnizor de retele de comunicatii electronice a carui activitate este reglementata prin O.U.G. nr.79/2002, avand drepturile si obligatiile stabilite prin art.23 si art.24.
Prin lege s-a atribuit furnizorilor de retele de comunicatii electronice dreptul de a instala, de a intretine, de a inlocui si a muta orice elemente ale retelelor de comunicatii electronice pe, deasupra, in sau sub imobilele proprietate privata, fiind stabilita prin art.26 din ordonanta modalitatea prin care titularii dreptului il pot exercita si anume prin incheierea unui contract in forma autentica.
Faptul ca stalpii de telefonie sunt amplasati pe terenul preluat de stat anterior reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea reclamantului, nu ii confera furnizorului de retele de telecomunicatii un drept de servitute in sensul dispozitiilor Codului civil, art.616-643, invocate de parat in motivarea in drept a cererii reconventionale.
Curtea a avut in vedere ca prin Decretul nr.197/1955 privind exploatarea serviciilor de posta si telecomunicatii (art.4) legiuitorul a dat dreptul autoritatii competente de a instala stalpii, in speta pe terenul particularilor, alaturat obligatiei corelative de a despagubi pe cel prejudiciat, titular al actiunii in justitie, in termenul si modalitatea stabilita prin actul normativ.
Prin Legea nr.74/1996 privind telecomunicatiile, furnizorii serviciilor de telecomunicatii, categorie in care este inclusa si parata-recurenta, pentru operatorul public de retea este reglementat prin art.15 si art.16 dreptul de a instala, de a intretine si de a muta liniile de transmisie, suporturile acestora si punctele terminale folosite in, pe, sub sau deasupra proprietatii in conditiile acestei legi, prin "conventie scrisa", incheiata cu proprietarul sau detinatorul terenului. In cazul in care nu se obtine "acordul", s-a instituit o procedura administrativa pentru exercitarea dreptului de instalare si intretinere supusa controlului instantei de contencios administrativ, Legea nr.74/1996 prin art.67 dispunand abrogarea Decretului nr.197/1955.
In art.616, Codul civil prevede ca "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama a trece pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi, in proportie cu pagubele ce s-ar ocaziona".
Servitutea de trecere este reglementata in Codul civil ca o servitute legala de interes privat. Dreptul de "instalare si acces", atat in reglementarea anterioara O.U.G. nr.79/2002, la data investirii instantei de fond, cat si in solutionarea recursului impune o sarcina proprietarului terenului in interes public.
Curtea a retinut ca, prin art.576, Codul civil defineste servitutea ca o sarcina impusa unui fond pentru uzul si utilitatea unui imobil avand alt stapan si constituie una din limitarile caracteristice ale dreptului de proprietate. Ea presupune existenta "a doua imobile" ce apartin unor proprietari diferiti. Fondul "dominant" este cel in favoarea caruia se constituie servitutea, iar cel in sarcina caruia s-a constituit este fondul aservit. Succesiunea reglementarilor in materia telecomunicatiilor a impus o sarcina proprietarilor de terenuri in ceea ce priveste instalarea, intretinerea liniilor de transmisie si a suporturilor acestora, ce are ca izvor conventia, acordul proprietarului terenului si al operatorului, al furnizorului serviciilor de telecomunicatii. Dreptul este stabilit prin lege, poate fi exercitat numai in conditiile stabilite de aceasta, fiind impuse si obligatii pentru proprietarul terenului, si are ca izvor conventia, acordul proprietarului terenului si al furnizorului de servicii de telecomunicatii.
Dreptul de acces este prevazut prin lege, de amplasare si intretinere, poate fi exercitat in conditiile stabilite de aceasta. In lipsa conventiei, acordul proprietarului poate fi suplinit prin hotarare judecatoreasca, care tine loc de contract intre parti.
In consecinta, proprietatea asupra suporturilor de transmisie, a stalpilor in speta, nu confera recurentei calitatea de "fond dominant", de proprietar asupra terenului, in sensul dispozitiilor Codului civil, fara de care nu se poate constitui servitutea.
Prin lege s-a constituit dreptul de instalare finalizat prin montare si cel corelativ de intretinere, pe durata existentei, in speta a stalpilor. Proprietarului actual, reclamantul-intimat, i s-a transmis numai obligatia de a permite accesul pe terenul individualizat in dispozitivul sentintei, dispozitie pastrata prin decizia atacata. Modalitatea investirii prin cererea reconventionala a impus solutia si nu pronuntarea, conform O.U.G. nr.79/2002, a hotararii care sa tina loc de contract.
In propria cale de atac nu se poate agrava situatia, astfel ca in limitele investirii prin motivele de recurs, curtea a constatat ca decizia tribunalului nu a incalcat dispozitiile legale analizate si, in temeiul art.312 C.civ., curtea a respins recursul.