Incuviintarea executarii in Romania a unei hotarari judecatoresti privind incredintarea unui minor, pronuntata intr-un stat membru al Uniunii Europene. Dispozitii legale aplicabile Decizie nr. 152 din data de 03.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Incuviintarea executarii in Romania a unei hotarari judecatoresti privind incredintarea unui minor, pronuntata intr-un stat membru al Uniunii Europene. Dispozitii legale aplicabile
Solicitarea de incuviintare a executarii in Romania a unei hotarari judecatoresti de incredintare minor pronuntata in Republica Elena se examineaza prin prisma dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 152 din 3 noiembrie 2008
Tribunalul Iasi a respins cererea de incuviintare a executarii hotararii judecatoresti - Decizia nr. 4757 - pronuntata de Tribunalul de Prima Instanta din Atena - sectia Masuri preventive, Republica Elena, in dosarul nr. 55413/2008 (numar special 4158/2008) privind reincredintarea minorei S.M., formulata de reclamantul S.A.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, prin cererea formulata, reclamantul S.A. a solicitat incuviintarea executarii hotararii straine - Decizia nr. 4757/2008 pronuntata de Tribunalul de Prima Instanta din Atena, privind reincredintarea minorei S.M. - in conditiile art. 31 al. 1 din Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/ 2003, fara citarea paratei.
Instanta a retinut ca, desi s-a solicitat judecata cauzei fara citarea paratei, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 20 al. 2 din Constitutie, potrivit carora "Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".
Avand in vedere ca, in speta, legile interne contin dispozitii mai favorabile pentru parata, care este cetatean roman, instanta a facut aplicarea dispozitiilor legale in materie, respectiv Legea nr. 105/1992 si Legea nr. 187/ 2003 si a dispus citarea paratei, in temeiul dispozitiilor art. 176 alin. 1 din Legea nr. 105/1992.
Potrivit dispozitiilor art.174 din Legea nr.105/1992, "Executarea hotararii straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute de art. 167 si a celor ce urmeaza, a) hotararea este executorie, potrivit legii instantei care a pronuntat-o; b) dreptul de a cere executarea silita nu este prescris, potrivit legii romane. Dispozitiile art. 168 si art. 169 sunt aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii"; iar conform art.167 din acelasi act normativ "Hotararile pot fi recunoscute in Romania spre a beneficia de puterea lucrului judecat daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) hotararea este definitiva, potrivit legii statului;
b) instanta care a pronuntat-o a avut competenta sa judece;
c) exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si Statul instantei care a pronuntat-o.
Daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate de asemenea ca i-a fost inmanata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii".
In cauza, instanta de judecata, examinand cerintele impuse de dispozitiile legale citate, a constatat ca acestea nu sunt indeplinite cumulativ.
Astfel, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca hotararea nu este executorie (potrivit art. 174 lit. a) si asa cum a invocat si dovedit parata, hotararea nu este definitiva ci provizorie (conform art. 167 lit. a), aspect ce decurge din omisiunea citarii acesteia, care nu a participat la proces, hotararea fiind data in lipsa paratei, care a pierdut procesul, reclamantul nefacand dovada ca paratei i s-a inmanat in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii (art. 167 alin. 2).
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, intre parti exista o situatie litigioasa (ambele parti avand introduse actiuni de divort pe rolul instantelor din Grecia), avand ca obiect incredintarea minorei de 5 ani rezultata din casatoria acestora - care nu face obiectul prezentei - iar in cauza, parata a facut dovada ca pe rolul Judecatoriei Iasi se afla o alta actiune formulata de ea, inregistrata sub nr. 8804/ 245/2008, avand termen de judecata la 19.05.2008, imprejurare care conduce la concluzia ca nu sunt indeplinite nici dispozitiile art. 168 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.105/ 1992.
De asemenea, in speta nu sunt indeplinite nici dispozitiile art. 23 lit. c) si d) din Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene, act normativ indicat ca temei de drept chiar de reclamant, a constatat tribunalul.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, el a aratat ca tribunalul a aplicat gresit legea, deoarece el si-a intemeiat cererea de incuviintare a executarii hotararii pe Regulamentul Consiliului nr. 2201/2003, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti si nu pe dispozitiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat.
A.S. a invederat ca aplicarea cu prioritate a dispozitiilor Regulamentului nr. 2201/2003 rezulta din dispozitiile art. 110 alin. 2 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, la care Romania a aderat incepand cu data de 1 ianuarie 2007. Regulamentul - a sustinut recurentul - are aplicabilitate generala si este obligatoriu pentru toate statele membre, devenind parte a sistemului dreptului intern roman si avand prioritate fata de legislatia interna, conform art. 148 (1) din Constitutia Romaniei.
Recurentul a sustinut ca tribunalul era tinut a analiza conditiile prevazute de articolele 28 si 37 din Regulamentul nr. 2201/2003 si ca nu era obligatorie citarea paratei, din coroborarea art. 31 (1) si art. 33 (4) din Regulament rezultand ca aceasta cerere se solutioneaza fara citarea paratului, citarea facandu-se doar in cazul solutionarii caii de atac impotriva hotararii pronuntate de tribunal.
Reclamantul-recurent a pretins ca prima instanta a incalcat principiul disponibilitatii, atunci cand a analizat temeinicia cererii prin prisma unui alt temei de drept decat acela indicat de dansul, operand prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedura civila. Recurentul invedereaza ca nu este incident articolul 84 Cod procedura civila, recalificarea cererii de instanta investita intervenind doar atunci cand cererea este neclar formulata, neputandu-se intelege cauza actiunii reclamantului sau se urmareste realizarea unui alt scop decat cel indicat in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
A.S. a aratat si ca tribunalul a apreciat gresit probele administrate in cauza, concluzionand eronat ca nu ar fi indeplinite conditiile din Regulamentul nr. 2201/2003.
Recurentul a sustinut ca hotararea Tribunalului din Atena, a carei executare solicita a fi incuviintata, este executorie, cerinta art. 28 din Regulament fiind indeplinita. De asemenea, a pretins A.S., hotararea intruneste cerintele articolului 37 din Regulamentul 2201/2003, aceasta rezultand din certificatul emis de Tribunalul de Prima Sentinta din Atena la data de 6 iunie 2008 (punctele 9.1, 9.1.1, 9.2, 9.2.1, 6.3 si 6.3.2. din certificat). Recurentul a pretins ca nu sunt incidente prevederile art. 23 lit. c si d din Regulamentul nr. 2201/2003, deoarece hotararea a fost comunicata paratei, i-a fost inmanat actul de sesizare a instantei si a fost citata pentru toate termenele de judecata.
Formuland intampinare, intimata S.G. a solicitat respingerea recursului. Ea a aratat ca tribunalul a analizat cauza in raport cu toate prevederile aplicabile in speta, neincalcand principiu disponibilitatii, care se coroboreaza cu principiul rolului activ al instantei. Intimata a invederat ca aplicarea de prima instanta a Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat si a Constitutiei Romaniei nu intra in contradictie cu Regulamentul nr. 2201/2003.
S.G. a sustinut ca aplicarea articolelor 28 si 37 din Regulamentul nr. 2201/2003 se face numai daca sunt respectate conditiile preliminare din articolul 23, care stabileste criteriile de legalitate a unei hotarari. Intimata a aratat ca hotararea a carei executare se cere a fi incuviintata s-a pronuntat cu nerespectarea regulilor procedurale de citare si de comunicare. Intimata a pretins ca hotararea Tribunalului de Prima Instanta din Atena nu i-a fost comunicata si ca dansa nu a fost citata la termenele de judecata, incalcandu-i-se vadit dreptul la aparare consacrat in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. S.G. a aratat ca nu a avut posibilitatea de a fi ascultata, ea aflandu-se in Romania, situatie de care reclamantul era incunostintat prin notificarile facute prin Cabinetul de Avocat "V.L.". Intimata a invederat ca - prin imposiblitatea de a-si expune parerea in fata instantei elene si de a ataca hotararea - i s-a incalcat dreptul de acces la justitie si la un recurs efectiv, asigurat de prevederile articolului 13 din CEDO. Ea a pretins ca hotararea Tribunalului din Atena contravine in mod evident interesului superior al copilului, intrand in contradictie cu art. 8 din Conventia Europeana si trecand peste caracteristicile care trebuie salvgardate privind relatiile parinti-copii: stabilitate, siguranta, necesitati. S.G. a sustinut ca instanta romana trebuie sa urmareasca, in analiza cererii reclamantului de incuviintare a executarii hotararii de incredintare provizorie, exclusiv interesul fetitei. Or, a pretins intimata, argumentele retinute in motivele hotararii instantei din Atena sunt pur formale si nu urmaresc in primul rand interesul copilului .
In fine, intimata a aratat ca nici o instanta nu a constatat ilegalitatea deplasarii sale cu minora in Romania, dansa si fiica avand domiciliul legal in Romania, ea avand dreptul de a stabili locul resedintei copilului in baza hotararii de custodie definitiva obtinute in Grecia. Orice restrangere a dreptului sau de a se deplasa cu copilul, a sustinut S.G., ar incalca in mod grav un alt drept garantat de Conventia Europeana, si anume dreptul la libera circulatie, prevazut de art. 2 din Protocolul aditional nr. 4.
Examinand actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat ca recursul este fondat.
Criticile formulate de recurent se incadreaza in punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila, dar - in conditiile in care sentinta tribunalului nu poate fi atacata cu apel - recursul nu este limitat la motivele de casare ori modificare prevazute in articolul 304, cauza putand fi examinata sub toate aspectele, potrivit articolului 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Curtea de apel a constatat ca solicitarea reclamantului S.A., de incuviintare a executarii in Romania a unei hotarari judecatoresti de incredintare minor pronuntata in Republica Elena, trebuia examinata prin prisma dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti. Tribunalul a aplicat dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, fara a observa ca textul se refera la neconcordanta intre o prevedere dintr-un pact sau tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte si legea interna, apreciind ca ar fi mai favorabila Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat. Or, in speta, Regulamentul nr. 2201/2003 nu este un "pact ori tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte", in sensul textului constitutional citat, ci parte a sistemului de drept roman, care are prioritate in raport cu normele interne eventual contrare. Principiul prioritatii dreptului comunitar fata de sistemele de drept nationale, rezultand din articolul 10 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana, a fost consacrat si dezvoltat de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene. In acelasi timp, Regulamentul are, conform articolului 249 alin. 2 din Tratatul de la Roma instituind Comunitatea Europeana, aplicabilitate generala, este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in fiecare stat membru. Aceste prevederi cu caracter general sunt reluate si in articolul 72 din Regulamentul nr. 2201/2003. La 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, tratatul intrand in vigoare la 1 ianuarie 2007. Ca urmare a aderarii, potrivit art. 148 (1) din Constitutia Romaniei, prevederile reglementarilor comunitare cu caracter obligatoriu (printre care se numara si Regulamentele Consiliului, conform art. 248 alin. 1 din TCE) au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Considerentele ce preced conduc la concluzia aplicabilitatii Regulamentului nr. 2201/2003 in cauza de fata. Curtea de apel a constatat ca acest act comunitar consacra principiul increderii reciproce in ce priveste recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti pronuntate intr-un stat membru, motivele de refuz trebuind a fi interpretate in sens strict. Sectiunea 2 a Capitolului III din Regulament este consacrata incuviintarii executarii hotararilor judecatoresti, iar sectiunea 3 a aceluiasi capitol arata documentele ce trebuie prezentate pentru a obtine recunoasterea ori incuviintarea executarii unei hotarari judecatoresti. Instanta de recurs a observat ca S.A. a indeplinit cerintele art. 37, prezentand hotararea Tribunalului de Prima Instanta din Atena - Sectia Masuri Preventive, nr. 4757/2008 din 4 iunie 2008 si certificatul prevazut de art. 39 din Regulament, ca si dovada comunicarii catre parata S.G. a actului de sesizare a instantei (in sensul art. 37 alin. 2 lit. a din Regulament). Curtea de apel a constatat ca hotararea instantei elene este executorie in Grecia, fiind indeplinita cerinta art. 28 (1) din Regulamentul 2201/2003.
In acelasi timp, instanta de control judiciar a retinut ca - potrivit articolului 31 (2) din Regulamentul mentionat - cererea de incuviintare a executarii poate fi respinsa numai pentru unul dintre motivele prevazute la articolele 22, 23 si 24 si ca nici unul dintre aceste motive nu opereaza in speta. S-a observat ca hotararea instantei elene s-a dat in procedura urgenta, astfel incat neascultarea copilului nu constituie motiv de refuz, in sensul art. 23 lit. b, si ca actul de sesizare a instantei a fost comunicat paratei, lit. c a articolului 23 neaflandu-si incidenta.
Curtea de apel a constatat ca in procedura de fata este interzis controlul hotararii straine (conform art. 31 alin. 3 din regulament) situatie in care instanta romana nu este in masura a cenzura - asa cum solicita intimata, prin intampinare, respectarea de judecatorul grec a dispozitiilor procedurale care guverneaza judecata in acel stat. Pentru aceleasi considerente, Curtea nu cenzureaza modul in care judecata in Grecia a respectat drepturile fundamentale si garantiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sau principiul interesului superior al copilului. In fine, curtea de apel nu are competenta - in cadrul investirii sale - sa stabileasca legalitatea sau ilegalitatea deplasarii intimatei impreuna cu copilul.
Raportat considerentelor expuse, curtea - in aplicarea punctului 9 al art. 304 Cod procedura civila si a art. 312 (3) Cod procedura civila - a admis recursul modificand in tot sentinta Tribunalului Iasi. In baza art. 31 (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, Curtea a admis cererea reclamantului, incuviintand executarea in Romania a hotararii pronuntate de instanta elena.