Actiune in granituire. Reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 (C.civ. art. 584) Decizie nr. 319 din data de 05.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in granituire. Reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 (C.civ. art. 584)
Granituirea reprezinta o operatiune de delimitare, prin semne exterioare, a limitelor dintre doua proprietati vecine. Fiind un atribut al dreptului de proprietate, care nu se stinge prin neuz, este imprescriptibil si poate fi realizat doar in baza actelor de proprietate, intrucat are ca scop delimitarea proprietatilor limitrofe.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 319 din 5 septembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 114 din 13 martie 2007 pronuntata de Judecatoria Raducaneni a fost admisa actiunea formulata de reclamantii Z.D. si Z.M. in contradictoriu cu paratul B.D. A fost stabilita linia de hotar intre cele doua proprietati in punctele 16, a, b, c conform planului de situatie anexat raportului de expertiza, ce face parte din sentinta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 399 din data de 9 mai 2006, reclamantii Z.D. si Z.M. au chemat in judecata, personal la interogatoriu pe paratul B.D. pentru ca in contradictoriu cu acesta si pe baza probelor administrate sa se dispuna granituirea proprietatilor asa cum rezulta din hotararile judecatoresti definitive si irevocabile aflate la dosarul cauzei.
In motivarea actiunii precizeaza reclamantii ca prin decizia civila nr. 172/2002 a Curtii de Apel Iasi s-a anulat partial titlul de proprietate nr. 63071/01.02.1994 emis de Comisia Judeteana Iasi de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru suprafata de 472 m.p. teren situat in intravilanul satul G., judetul Iasi, identificat cadastral in tarlaua 17, parcela 791, ramanandu-le in proprietate suprafata de 719 m.p.
Prin decizia nr. 173/2002, Curtea de Apel Iasi a anulat partial titlul de proprietate nr. 64164 din 21 aprilie 1997 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei P.V., a carei mostenitoare este reclamanta Z.M., pentru suprafata de 1.188 m.p. teren situat in intravilanul satului G., identificat cadastral in tarlaua 17, parcela 777-1, ramanandu-i in proprietate suprafata de 1442 m.p. teren.
Analizand probatoriul administrat instanta a constatat ca reclamantul este proprietarul suprafetei de 1191 m.p., teren inscris in titlul de proprietate nr. 63071 din 1 februarie 1994, iar autoarea reclamantului are inscrisa in proprietate suprafata de 2610 m.p., fiind eliberat titlul de proprietate nr. 64164 din 21 aprilie 1997.
Aceste doua suprafete de teren au fost diminuate cu suprafata de 472 m.p. prin decizia civila nr. 172/2002 si respectiv cu suprafata de 1188 m.p., prin decizia civila nr. 173 a Curtii de Apel Iasi.
Potrivit art. 584 Cod civil "orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate". Granituirea constituie o operatiune de delimitare, prin semne exterioare, vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru a se sti limitele fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta a proprietarilor celor doua fonduri.
Prin raportul de expertiza topometrica dispus si efectuat in cauza de catre expert s-a stabilit ca delimitarea suprafetei de 472 m.p., din suprafata de 1191 m.p., conform deciziei civile nr. 172/2002, teren situat in tarlaua 17, parcela 791 si a suprafetei de 1.188 m.p. din suprafata de 2610 m.p. conform deciziei civile nr. 173/2002 a Curtii de Apel Iasi, teren situat in tarlaua 17, parcela 777/1 se va face de punctele de contur 16, A, B, C, suprafata avand amplasamentul intre punctele 16, A, B, C, 13, 14, 15, 15 16, drept pentru care actiunea a fost admisa.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel paratul B.D. , criticand hotararea atacata ca fiind nelegala si netemeinica.
Prin decizia civila nr. 113 din 13 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a admis apelul formulat de paratul B.D. impotriva sentintei civile nr. 114 din 13 martie 2007 pronuntata de Judecatoria Raducaneni, sentinta pe care a schimbat-o in tot in sensul ca a fost respinsa ca prematura actiunea formulata de reclamantii Z.D. si Z.M. in contradictoriu cu paratul B.D.
In motivarea deciziei, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente.
Prin cererea introductiva reclamantii intimati au solicitat granituirea proprietatii lor de cea a paratului apelant, proprietati stabilite prin decizia civila nr. 172 din 30 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Iasi si decizia civila 173 din 30 ianuarie 2002 a aceleiasi instante.
Prin decizia civila 172/2002 a Curtii de Apel Iasi a fost anulat in parte titlul de proprietate nr. 63071/1994, titular fiind Z.D., pentru suprafata de 472 m.p. teren situat in T.17, P 791 intravilanul satului G.
Prin decizia civila nr. 173/2002 a Curtii de Apel Iasi a fost anulat titlul de proprietate 64164 din 21 aprilie 1997 titular P.V. - pentru suprafata 1188 m.p. teren situat in satul G. T.17, P.777-1.
Prin sentinta civila nr. 476/1992 a Judecatoriei Iasi s-a reconstituit dreptul de proprietate paratului B.D. si numitilor B.A., B.Ag., C.A. asupra suprafetei de 0,48 ha teren in comuna G. (C.), sentinta depusa la dosarul de fond.
Prin sentinta civila nr. 5284 din 10 iunie 1992 a Judecatoriei Iasi a fost reconstituit dreptul de proprietate acelorasi petenti pentru suprafata de 4,39 ha teren comuna G.
La efectuarea expertizei, au fost avute in vedere cele doua titluri de proprietate ale reclamantilor intimati si deciziile curtii de apel. Paratul apelant nu a prezentat nici un act de proprietate. Expertul a delimitat astfel doar proprietatea reclamantilor.
In apel, s-au efectuat demersuri pentru identificarea titlului de proprietate al paratului.
Prin adresa nr. 48/2008 a Primariei G. s-a comunicat faptul ca paratul-apelant nu este beneficiarul nici unui titlu de proprietate deoarece a refuzat semnarea fisei de punere in posesie.
Este adevarat ca dreptul sau de proprietate este recunoscut prin cele doua hotarari judecatoresti. Nu este stabilit insa amplasamentul terenului respectiv; procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nefiind finalizata conform Legii 18/1991 si H.G. 890/2005.
Urmeaza ca paratul sa fie pus in posesie cu terenul respectiv, sa se intocmeasca procesul verbal in acest sens si sa i se elibereze titlul de proprietate conform art. 33 si urm. H.G. 890/2005.
Atat timp cat aceste operatiuni specifice nu au fost efectuate, granituirea nu poate fi realizata. Art. 584 Cod civil dispune:"Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa".
Este vorba, asadar, despre doi proprietari, ale caror suprafete de teren se invecineaza.
Granituirea poate fi realizata doar in baza actelor de proprietate ale ambelor parti, acte ce atesta atat dreptului de proprietate cat si amplasamentul obiectului dreptului.
Granituirea in sine presupune despartirea prin hotar a doua proprietati si nu doar stabilirea limitelor unei proprietati.
Instanta de fond a stabilit doar limitele proprietatilor reclamantilor ceea ce nu echivaleaza cu stabilirea hotarului intre doua proprietati alaturate.
In situatia in care reclamantii considera ca paratul le incalca dreptul de proprietate, au la dispozitie actiunea in revendicare.
In raport de aceste considerente, Tribunalul a invocat, din oficiu, exceptia prematuritatii formularii actiunii. La acelasi termen din 16 ianuarie 2008, a mai fost invocata exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive.
S-a apreciat insa prioritara solutionarea exceptiei prematuritatii formularii actiunii atat timp cat paratului nu i-a fost emis titlul de proprietate si nu se poate stabili cu certitudine numarul beneficiarilor.
Potrivit acestor aspecte, apelul a fost admis si conform art. 296 Cod procedura civila, a fost schimbata in tot sentinta instantei de fond.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii Z.D. si Z.M., criticand hotararea atacata ca fiind nelegala pentru urmatoarele motive:
Instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si situatia de fapt atunci cand a considerat ca actiunea in granituire ar fi prematura intrucat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele apelantului nu a fost finalizata.
Considera recurentii ca instanta ar fi trebuit sa puna in discutia partilor posibilitatea suspendarii judecatii si nu sa respinga actiunea ca prematur introdusa.
Refuzand amplasamentul propus si refuzand procesul-verbal de punere in posesie, apelantul a dovedit ca este de rea-credinta, conditii in care instanta a "legalizat" comportamentul abuziv al apelantului care ii profita starea de incertitudine creata.
Instanta de apel nu a avut in vedere ca la dosarul cauzei exista doua hotarari judecatoresti intrate in puterea lucrului judecat din care rezulta atat calitatea de proprietar al apelantului, cat si amplasamentul terenului sau, astfel incat exceptia invocata si admisa de catre instanta de apel este nelegala, fiind rezultatul unei interpretari juridice nelegale a actului juridic dedus judecatii. Recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Intimatul B.D. a formulat in termenul procedural intampinare prin care a solicitat respingerea recursului intrucat motivele prezentate de reclamanti nu pot constitui temei pentru modificarea deciziei atacate.
Neemiterea titlului de proprietate atrage imposibilitatea delimitarii celor doua proprietati invecinate, iar daca reclamantii ar considera ca dreptul lor de proprietate ar fi incalcat ar putea promova o actiune in revendicare.
Considera intimatul ca decizia instantei de apel este legala si temeinica, drept pentru care a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului raportat la motivele de recurs invederate si dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea constata ca recursul formulat este neintemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Articolul 584 Cod civil stipuleaza ca "orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa _". Din continutul textului rezulta ca prin actiunea in granituire orice proprietar poate sa obtina determinarea prin hotarare judecatoreasca a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze hotarul.
Cum granituirea presupune delimitarea prin semne exterioare a doua proprietati vecine, ce apartin unor titulari diferiti, in cadrul actiunii in granituire instanta are datoria sa determine intinderea celor doua fonduri invecinate si sa stabileasca limita de hotar pe toata intinderea ei.
In speta, instanta de apel in mod corect a avut in vedere ca stabilirea liniei de hotar ce presupune actiunea in granituire nu poate fi realizata atata timp cat reclamantul nu a facut dovada proprietatii invecinate cu a sa.
Este adevarat ca prin decizia civila nr. 476/1992 a Judecatoriei Iasi si respectiv sentinta civila nr. 5284 din 10 iunie 1992 a Judecatoriei Iasi, s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea numitilor B.D., B.A., B.Ag. si C.A. cu privire la suprafata de 0,48 ha teren si respectiv de 4,39 ha teren situate pe raza comunei G., judetul Iasi.
Cu toate acestea, cum judicios retine si instanta de apel, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost finalizata conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si a H.G. nr. 890/2005, in sensul ca nu s-a realizat punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pe numele persoanelor carora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Cum prin granituire se determina cu precizie suprafetele de teren ale celor doua fonduri vecine si intrucat nu se poate determina, individualiza suprafata de teren invecinata cu cea a reclamantilor, in mod legal si cu respectarea dispozitiilor inserate in materia granituirii, instanta de apel a concluzionat asupra prematuritatii actiunii atata timp cat delimitarea proprietatilor si stabilirea traseului de hotar nu se poate face in lipsa determinarii amplasamentului si a individualizarii terenului invecinat cu cel al reclamantilor.
Drept urmare, constatandu-se ca instanta de apel a efectuat o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale consemnate in cauza, definind judicios actul juridic dedus judecatii, s-a constatat ca motivele de recurs inscrise in art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila nu isi gasesc aplicabilitatea, astfel incat recursul formulat de reclamanti, s-a vadit a fi nefondat si drept consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a fost respins ca atare.