ANEXĂ nr. 0/2005

ANEXE din 19 aprilie 2005 privind tarifele și tarifele de urgenta pentru activitățile desfășurate în departamentele Agenției Naționale a Medicamentului

Intrare în vigoare 31 mai 2005

-------- Notă

*) Aprobate de Ordinul nr. 407 din 19 aprilie 2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 461 din 31 mai 2005

G H I D

ANEXĂ*)

privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activităților de farmacovigilență

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

Eveniment advers (sau experiența adversă) (EA) = orice manifestare nocivă apărută la un pacient sau participant la un studiu clinic, căruia i s-a administrat un medicament și care nu are neapărat legătură cauzală cu acest tratament;

Expeditorul =

persoana sau entitatea care elaborează mesajul pentru

transmitere; deși raportorul și expeditorul pot fi aceeași persoan nu trebuie confundată funcția expeditorului cu acea a raportorului.

Fișierul cu mesajul despre o problemă de siguranță =

fișierul electronic

transmis într-o tranzacție între un expeditor și un destinatar și care conține un mesaj referitor la siguranța (unui medicament).

Mesajul de înștiințare =

informația transmisă de destinatar către expeditor

pentru a confirma primirea fișierului electronic care conține mesajul referitor la siguranța unui medicament.

Raportor = sursa primară a informației (de exemplu o persoană care a raportat inițial faptele); acestă persoan _ ătrebuie diferențiată de expeditorul mesajului, deși raportorul poate fi,de asemenea, și expeditor.

Raportul periodic actualizat referitor la siguranță (RPAS) =

raport periodic care conține înregistrările rapoartelor privind reacțiile adverse suspectate produse în toate țările în care este autorizat produsul.

Reacție adversă la medicament/Reacție adversă (RA) =

reprezintă orice răspuns nociv și nedorit la un medicament, oricare ar fi doza administrată.

Termenul de reacția adversă la medicament în acest context este sinonim cu termenii reacție adversă și reacție adversă suspectată la medicament.

Reacția adversă, spre deosebire de evenimentul advers, este caracterizată prin faptul că este suspectată o relație cauzală între medicament și reacția apărută, de către raportor; dacă o reacție este raportată spontan de către; medici aceasta implică în mod normal o judecată pozitivă din partea acestora cu excepția situației în care raportorul formulează în mod explicit o judecată negativă a relației cauzale.

Raportul cazului de siguranță= un document care furnizează informația cea mai completă în legătură cu un caz individual, disponibilă la un anumit moment dat.

Reacția adversă gravă =

reacție adversă care, oricare ar fi doza, cauzează

moartea, pune în pericol viața participantului, necesită o spitalizare sau o prelungire a spitalizării, provoacă un handicap ori o incapacitate, importante sau durabile ori provoacă o anomalie sau o malformație congenitală.

Sunt incluse și consecințele clinice adverse grave apărute în cazul utilizării medicamentului în afara informațiilor din rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) (incluzând de exemplu prescrierea unor doze mai mari decât cele recomandate), supradozajul și abuzul.

Trebuie utilizat raționamentul medical pentru a decide dacă o reacție este gravă ît1 alte situații decât cele menționate. Reacțiile adverse importante care nu pun imediat în pericol viața sau care nu se finalizează cu deces sau spitalizare dar pot pune în pericol pacientul trebuie considerate ca fiind grave. Reacția adversă neașteptată= orice reacție adversă a cărei natură, severitate sau rezultat nu corespunde cu informațiile din RCP.

Aceasta include de asemenea reactiile descrise la clasa de medicamente din care face parte medicamentul respec '

tiv, care sunt menționate în RCP dar care nu sunt descrise în mod special ca apărând după administrarea medicamentului în cauză.

Pentru medicamentele autorizate prin procedură națională, RCP relevant este cel aprobat de autoritatea competentă a țării în care reacția este raportată. Pentru produsele autorizate prin procedură simplificată CADREAC pentru produsele autorizate în UE prin procedură centralizată, RCP relevant este cel autorizat de CE.

Reacție adversă listată =

o reacție adversă a cărei natură, severitate, specificitate și rezultat corespund infmmațiilor din DCIS.

Reacție adversă nelistată;:; o reacție adversă care nu este în mod specific inclusă ca efect advers suspectat în DCIS; aceasta include o reacție adversă a cărei natură, severitate, specificitate sau rezultat nu corespund cu informațiile din DCIS, precum și reacțiile descrise la clasa de medicamente din care face parte medicamentul respectiv care sunt menționate în DCIS dar care nu sunt descrise în mod special ca apărând după administrarea medicamentului în cauză.

Reactie adversă care se poate raporta - "minimum d·e informații" =

cantitatea cea mai mică de informatii cerute pentru a putea fi trimis un raport; trebuie făcut orice efort pentru a obtine si a trimite informatii suplimentare, când devin disponibile.

Pentru raportarea unei reacții adverse produse de un medicament este nevoie de cel puțin următoarele informații:

a) un raportor cu calificare medicală identificabil Raportorul poate fi identificat prin nume sau initiale sau prin adresă sau calificare.

b) un pacient identificabil Pacientul poate fi identificat prin initiale sau numărul său de identificare ori prin data nasterii (sau informatii privind vârsta dacă data nasterii nu e disponibilă) si sexul. Infonnatiile trebuie să fie cât mai complete.

c) cel putin un medicament sau substanță medicamentoasă suspectată

d) cel putino reactie adversă suspectată

Când informațiile sunt primite doar de la un pacient (sau o rudă) sugerându-se că este posibil să se fi produs o reactie adversă gravă, DAPP

trebuie să încerce să obtină informatii relevante de la medicul care îngrijește pacientul. După primirea unor astfel de informatii, cazul poate fi considerat bun de raportat. Dacă un pacient raportează o reactie adversă si trimite documentatie medicală, aceasta este considerată suficientă pentru a fi raportabilă, dacă fumizează minimum de informatii coroborate cu raportul pacientului.

Raport spontan sau notificare/semnalare spontană =

o comunicare către o

companie, autoritate competentă sau altă organizatie care descrie o reactie adversă la un medicament, apărută la un pacient căruia i s-au administrat unul sau mai multe medicamente si care nu derivă dintr-un studiu.

Studiu din perioada post-autorizare =

orice studiu condus cu respectarea

condițiilor din RCP-ul aprobat sau în condiții normale de utilizare. Un studiu din perioada post-autorizare poate uneori să fie asimilat cu definiția unui studiu privind siguranța din perioada post-autorizare. In legătură cu raportarea reacțiilor adverse și cerințele raportului periodic actualizat referitor la siguranță, referirea la un studiu din perioada post-autorizare înseamnă orice studiu din perioada post-autorizare despre:care DAPP are cunoștință.

Studiu privind siguranța, efectuat În perioada post-autorizare= un studiu farmacoepidemiologic sau un studiu clinic realizat în concordanța cu termenii autorizației de punere pe piață, condus cu scopul de a identifica sau cuantifica

riscul din punct de vedere al sigurantei în relatie cu un medicament autorizat.

I " n cadrul acestui Ghid va fi ' de aseme ' nea considerat "studiu privind

siguranța, efectuat în perioada post-autorizare" orice studiu în care numărul pacienților ce vor fi incluși vor adăuga informații semnificative la cele deja existente, privind siguranța produsului.

Tranzacție =

un set de acțiuni incluzând transmiterea mesajului despre o

problemă de siguranță.

CAPITOLUL II – Baze legale și domeniu de aplicare

Art. 2. - Prezentul Ghid este o transpunere a "Instrucțiunilor pentru deținătorii autorizației de punere pe piață" din Eudralex volumul 9.

Art. 3. - Cadrul legal pentru activitatea de farmacovigilență pentru medicamentele de uz uman în România este asigurat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 152/1999, aprobată cu modificări completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările și completările ulterioare și Reglementările privind activitatea de farmacovigilență.

Art. 4. - Activitatea de farmacovigilență are ca scop supravegherea siguranței și eficacității medicamentelor prin ținerea sub control a

informațiilor noi despre medicament în condiții normale de utilizare după punerea lor pe piață.

Art. 5. - Activitatea de farmacovigilență se aplică tuturor medicamentelor autorizate de punere pe piață în România.

Art. 6. - (1) Agenția Națională a Medicamentului (ANM) și deținătorul autorizației de punere piață (DAPP) trebuie să facă schimb de informații relevante cu scopul de a permite tuturor părților implicate în activitățile de farmacovigilență să-și asume obligațiile și responsabilitățile proprii.

(2) Aceasta necesită un schimb intens de informații între DAPP și ANM precum și între ANM și autoritățile competente din statele membre ale UE în cadrul procedurii simplificate CADREAC pentru procedura de recunoaștere mutuală și cu Agenția Europeană a Medicamentului (EMEA) în cazul procedurii simplificate CADREAC pentru procedura centralizată precum și existența unor proceduri care să evite duplicarea activităților, să mențină confidențialitatea și să asigure calitatea sistemelor și datelor.

Art. 7. - (1) Obligațiile referitoare la monitorizarea reacțiilor adverse

{RA) care apar în studii clinice cu produse neautorizate nu intră în scopul activităților de farmacovigilență descrise în prezentul Ghid.

(2) Cadrul legal pentru pentn1 obligațiile menționate la alineatul (I) este asigurat de Ordinul ministrului sănătății nr. 615/21-.05.2004 pentru aprobarea Reglementarilor privind implementarea regulilor de buna practica

în desfasurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman.

CAPITOLUL III – Rolul și responsabilitățile deținătorului autorizației de punere pe piață

Art. 8. - DAPP trebuie să garanteze că are un sistem de farmacovigilență corespunzător, prin care să-și asume răspunderea pentru produsele sale existente pe piață și să garanteze că pot fi luate măsurile corespunzătoare atunci când este necesar.

Art. 9. - (1) DAPP trebuie să aibă la dispoziția sa în permanență, o persoană calificată, responsabilă cu activitățile de farmacovigilență.

(2) DAPP rezident în alte țări decât România trebuie să aibă o persoană calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilență și în România.

(3) Aceasta persoană trebuie să aibă experiență în domeniul activităților de farmacovigilență și dacă nu are calificare medicală trebuie să raporteze la o persoană calificată medical sau să aibă acces la aceasta.

(4) Numele persoanei calificate responsabilă cu activitățile de farmacovigilență trebuie comunicat ANM iar în cazul produselor autorizate prin procedură simplificată CADREAC pentru produsele autorizate centralizat și la E11EA. Art. 1O. - Responsabilitățile persoanei calificate responsabilă cu activitățile de farmacovigilență sunt:

a) stabilirea și menținerea unui sistem care să garanteze că informațiile despre toate RA suspectate care sunt raportate personalului DAPP, inclusiv reprezentanților medicali, sunt colectate și corelate astfel încât să poată fi accesate într-un centru unic.

b) elaborarea pentru ANM a următoarelor tipuri de rapoarte: - rapoarte de RA individuale - rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranță (RPAS) - rapoarte ale studiilor de siguranță post-autorizare sponsorizate de compame

c) evaluarea continuă a farmacovigilenței în perioada post-autorizare și garantarea că orice solicitare a ANM privind furnizarea informațiilor suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor și riscurilor permise unui medicament este soluționată complet și prompt; este inclusă și fumizarea informațiilor despre volumul vânzărilor • sau prescripțiilor medicamentului implicat.

d) fumizarea către ANtv1 a oricăror informații relevante pentru evaluarea beneficilor și riscurilor permise unui medicament, inclusiv a informațiilor adecvate rezultate din studiile de siguranță din perioada post­ autorizare.

Art. 11. - DAPP trebuie să garanteze că toate informațiile relevante referitoare la raportul beneficiu/risc al medicamentului sunt comunicate la ANM complet și prompt.

Art. 12. - Când DAPP este implicat în diferite relații contractuale, acordurile

referitoare

la îndeplinirea

obligațiilor

în domeniul farmacovigilenței trebuie transmise clar în scris la ANM în momentul în care este acordată autorizația de punere pe piață și ulterior când sunt propuse orice alte modificări ale acestor acorduri.

Art. 13. - (1) Când două sau mai multe produse autorizate separat care sunt identice în toate privințele cu excepția denumirii comerciale sunt comercializate în România de DAPP diferiți, fiecare DAPP este obligat să îndeplinească obligațiile de farmacovigilență descrise mai jos.

(2) Când există înțelegeri de co- marketing, DAPP trebuie să încheie acorduri cu persoanele juridice implicate în co- marketing privind modul de îndeplinire a obligațiilor referitoare la farmacovigilență.

(3) Astfel de colaborări trebuie declarate în scris la ANM în momentul în care este acordată autorizația de punere pe piață și ulterior când sunt propuse orice alte modificări ale acestor acorduri.

(4) Astfel de acorduri pentru colectarea și analiza comună a informațiilor de fannacovigilență sunt acceptabile pentru ANM, cu condiția ca DAPP să

confirme în scris la ANM faptul că își asumă responsabilitatea legală în privința farmacovigilenței.

Art. 14. - DAPP separați pot considera adecvat să aleagă aceeași persoană ca persoană calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilența pentru produsele cărora li se aplică acordurile menționate anterior.

CAPITOLUL IV – Autoritățile competente

IV.I Autoritățile competente naționale

Art. 15. - (1) Autoritățile competente naționale sunt autoritățile din România (ANM) și din alte țări care au competență în autorizarea de punere pe piață a medicamentelor; pentru produsele pe care le-au autorizat de punere pe piață, autoritățile competente poartă răspunderea pentru farmacovigilența referitoare la aceste produse.

(2) Autoritățile competente din statele membre ale UE poartă răspW1derea și pentru produsele autorizate prin procedura de recunoaștere mutuală.

IV.2 Comisia Europeană

Art. 16. - (1) Comisia Europeană (CE) este autoritatea competentă pentru medicamentele autorizate prin procedură centralizată.

(2) CE este responsabilă pentru adoptarea deciziilor pe baza opiniilor Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (Committee for Medicinal Products for Human Use = CHMJ>) privitor la - produsele autorizate prin procedură centralizată.

CAPITOLUL V – Ghiduri pentru activitatea de farmacovigilență

Art. 17. - ANM va transpune ghidurile europene pentru colectarea, verificarea și prezentarea rapoartelor de reacții adverse.

CAPITOLUL VI – Raportarea reacțiilor adverse

Art. 18. - DAPP este responsabil pentru raportarea la ANM a reacțiilor adverse suspectate pentru produsele sale aflate pe piață în România.

VI.1 Domeniu de aplicare Art. 19. - (1) Pentru medicamentele autorizate în România pnn procedură națională și prin procedurile simplificate CADREAC, trebuie raportate reacțiile adverse suspectate primite de la medici.

(2) Sunt incluse raportările spontane de reacții adverse suspectate, reacțiile adverse suspectate observate în timpul studiilor post-autorizare și cele raportate în literatura de specialitate. Art. 20. - (1) O reacție este suspectată dacă fie medicii, fie DAPP consideră că există o relație cauzală posibilă între reacția adversă raportată și medicamentul implicat.

(2) Rapoartele spontane de reacții adverse suspectate primite de la medici trebuie raportate chiar dacă DAPP nu este de acord ·cu evaluarea raportorului privind asocierea cauzală posibilă sau chiar dacă raportorul nu a fumizat o evaluare a cauzalității.

(3) Evenimentele adverse care nu sunt suspectate de către medici a fi în relație cauzală cu medicamentul, nu trebuie raportate decât dacă DAPP are motive să creadă că este posibilă o relație cauzală.

Art. 21. - (1) Dacă DAPP este înștiințat că un medic a raportat direct la ANM o reacție adversă la unul din produsele sale, DAPP trebuie totuși să raporteze reacția, informând ANM că raportul ar putea fi un duplicat al unui raport anterior.

(2) În această situație este esențial ca DAPP să furnizeze toate detaliile disponibile incluzând orice număr de înregistrare fumizat de către ANM medicului care raportează, cu scopul de a ajuta la identificarea eventualului duplicat. Art. 22. - (I) Este de așteptat ca DAPP să valideze și să urmărească toate reacțiile adverse grave raportate de către ei la ANM.

(2) Trebuie furnizate toate informațiile clinice relevante disponibile referitoare la react, ie.

VI.2 Cerințe privind raportarea în regim de urgență Art. 23. - (1) Toate rapoartele urgente trebuie transmise imediat și nici un caz mai târziu de 15 zile calendaristice de la primire.

(2) Intervalul de timp pentru raportarea în regim de urgență începe din momentul în care informațiile minime (un pacient identificabil, un raportor identificabil, o reacție adversă suspectată și un medicament suspectat) necesare pentru transmiterea unui raport de reacție adversă au fost primite de: - oricine din personalul DAPP incluzând agenții de vânzare, - persoana calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilență sau persoanele care lucrează pentru sau cu aceasta. (]) Când DAPP colaborează cu o a doua firmă pentru vânzarea sau cercetarea medicamentului suspectat, timpul începe de îndată ce orice persoană a DAPP primește un minimum de informații; totuși, când este posibil, intervalul de timp pentru transmiterea raportului nu trebuie să fie mai mare de 15 zile de la prima primire de către a doua firmă și trebuie să existe proceduri explicite și acorduri detaliate între DAPP și a doua firmă, pentru a facilita. realizarea acestui obiectiv. ( L.)

În cazul existenței unor date de literatură relevante, intervalul de timp începe odată cu aflarea de către personalul DAPP despre apariția publicației; este de așteptat ca DAPP să fie la curent cu posibilele publicații prin accesa: ea sistematică a unei largi recenzii de literatură și o bază de date de referință precum Medline, Excerpta Medica sau Embase, nu mai puțin de o dată pe săptămână, ori realizând aranjamente contractuale oficiale cu o a doua parte pentru a îndeplini acest obiectiv.

VI.2.1 Rapoartele de caz ale reacțiilor adverse spontane VI.2.1. l Reacții adverse grave care apar în România Art. 24. - (1) DAPP trebuie să raporteze ANM, în regim de urgență, toate RA grave suspectate care apar în România și sunt:supuse atenției sale de către medici.

(2) Pentru medicamentele autorizate prin procedura de recunoaștere mutuală sau medicamentele care au făcut subiectul procedurii "de arbitraj", aceste R.A trebuie raportate și Statului Membru de Referință (S11:R).

VI.2.1.2 Reacții adverse grave care apar în afara României Alt. 25. - ( l) Pentru medicamentele autorizate prin procedura națională, inclusiv cele autorizate prin procedura de recunoaștere mutuală, DAPP trebuie să raporteze ANM, în regim de urgență, toate RA grave și neașteptate care apar pe teritoriul altei țări și sunt supuse atenției DAPP de către medici.

(2) Rapoartele către EMEA trebuie transmise electronic, utilizând rețeaua de procesare a datelor. Att. 26 - Pentru medicamentele autorizate prin procedură centralizată, DAPP trebuie să raporteze la ANM, EMEA și tuturor statelor membre, în regim de urgență, toate reacțiile adverse grave și neașteptate suspectate apărute pe teritoriul unei țări non-europene și aduse la cunoștința DAPP de către medici. Art. 27. - (1) Totuși, în concordanță cu aranjamentele existente cu privire la extinderea procedurilor de autorizare în țările UE la țările Asociației europene a liberului schimb (European Free Trade Association = EFTA), toate RA grave apărute în următoarele trei țări EFTA: Islanda, Liechtenstein și Norvegia, trebuie depuse de către DAPP la autoritatea competentă a țării unde S••a produs cazul și nu este necesar să fie transmisă la EMEA sau statelor membre, afară de situația în care se încadrează în altă categorie de raportan:.

(2):Mai mult, în concordanță cu aranjamentele menționate mai sus, toate RA grave neașteptate suspectate care se produc în afara Zonei Economice Europeni! (European Economic Area=EEA) și sunt raportate inițial de către medici,. trebuie depuse în condiții de urgență la autoritățile competente din aceste state EFTA.

VI.2.1.3 Alte rapoarte spontane de reactii adverse Art. 28. - (1) Toate celelalte rapoarte de reacții adverse nu este necesar să fie raportate în regim de urgență, dar trebuie raportate la cerere sau ca o listare a cazurilor, în concordanță cu formatul RPAS.

(2) Pentru medicamentele care au fost autorizate prin procedura de recunoaștere mutuală sau care au făcut subiectul procedurii "de arbitraj", DAPP trnbuie să ia legătura cu S:MR.

(3) Orice suspectare a creșterii frecvenței reacțiilor grave treb.uie raportată, de asemenea, în regim de urgență.

(4) Trebuie furnizată metodologia prin care a fost evaluată frecvența.

Art. 29 - (I) Rapoartele individuale de reacții adverse provenite de la, autoritățile competente din EEA trebuie incluse în următorul RPAS și nu trebuie raportate în regim de urgență.

(2) Totuși, dacă aceste rapoarte provenite de la autoritatea competentă pot determina o modificare a evaluării raportului beneficiu/risc a medicamentului, această posibilitate trebuie comunicată fără întârziere autorităților competente.

VI.2.2 Rapoarte de caz din literatura de specialitate Ari:. 30. - Rapoartele din literatură, în concordanță cu dispozițiile secțiunii VI.1 Domeniu de aplicare, sunt considerate a fi rapoartele despre care DAPP ar putea să aibă cunoștință. Art. 31. - (I) DAPP trebuie să treacă în revistă literatura de specialitate din lume (a se vedea capitolul VI.2 Cerințe privind raportarea în regim de urgență) și să raporteze prompt reacțiile adverse grave suspectate publicate, asociate cu utilizarea substanței/substanțelor active din medicamentele sale.

(2) O copie a articolelor relevante publicate trebuie să fie fumizată în limba acc. eptată de autoritatea competentă. Art. 32. - (I) DAPP trebuie să raporteze toate reacțiile adverse grave care au apărut în EEA statului membru sau țării EFTA pe teritoriul căruia a apărut reacția și să raporteze toate reacțiile grave și neașteptate apărute în afara BEA tuturor statelor membre unde produsul este autorizat și ENIBA.

(2) Ca și alte rapoarte din afara EEA, aceste rapoarte trebuie fumizate la EMEA utilizându-se rețeaua de procesare a datelor.

VI.2.3 Rapoarte din studiile efectuate în perioada post- autorizare Art. 33. - (1) Definiția unui studiu efectuat în perioada post- autorizare se regăsește în Capitolul I Definiții.

(2) Reacțiile adverse grave apărute în toate studîile post-autorizare despre care DAPP este înștiințat, trebuie raportate în regim de urgență așa cum se precizează în secțiunea despre raportarea reacțiilor adverse spontane mentionată mai sus. ' (3) Cazurile în care codul nu este spart (din studiile de tip Horb") și evenimentele adverse nesuspectate a se datora medicamentului/ medicamentelor investigat/investigate nu trebuie raportate ca și cazuri individuale.

(4) În cazul reacțiilor adverse grave neașteptate trebuie mai întâi spart codul și apoi trebuie raportate reacțiile respective.

(5) Cazurile de reacții adverse grave așteptate trebuie raportate în regim de urgență numai dacă, dintr-un motiv anume, a fost deja spart codul.

(6) CazuriJe de reacții grave așteptate din studiile de tip ăorb" trebuie transmi:;e imediat, odată cu decodificărea, la sfârșitul studiului.

(7) Evenimentele adverse non-grave trebuie incluse în tabele în rapoartde finale ale studiului și nu este necesar să fie depuse separat.

Art. 34 - Pentru rapoartele studiilor post-autorizare clasificate ca studii clinice, trebuie respectate prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 615/21.05.2004 pentru aprobarea Reglementarilor- privind implementarea regulilor de buna practica în desfasurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman. Art. 35. - (1) Cele mai importante date ale rapoartelor individuale de reacții adverse la medicament sunt definite în Capitolul VIII.3.1 Introducere (2) Este esential ca pentru facilitarea evaluării cazurilor de reacții adverse grave suspectate, DAPP să fumizeze cât mai multe date posibil. (3} Informația trebuie să fie cât se poate de completă. Art. 36. - (1) Minimul de informații solicitate pentru a fi depuse la un raport inițial este: un pacient identificabil, un raportor identificabil, o reacție adversă suspectată și un medicament suspectat.

(2) În fiecare raport individual de caz de reacții adverse, substanța activă/numele medicamentului trebuie fumizate așa cum au fost raportate de către pr.lmul raportor. Art. 37. - (1) Trebuie furnizate cuvintele originale utilizate de către raportor pentru a descrie reacția adversă, traduse, dacă se solicită aceasta, în limba autorității care primește informația.

(2) Trebuie utilizat de ademenea cel mai adecvat termen al celui mai de jos nivel existent în ultima versiune MedDRA (Medical Dictionary for Regulatory Activities Dicționar Medical pentru Activități de Reglementare în domeniul medicamentului). Art. 38. - (1) Este de așteptat ca DAPP să urmărească toate rapoartele de reacții adverse grave suspectate la medicamentele lor în vederea obținerii, dacă sunt disponibile, de informații amănunțite/complete.

(2) Informațiile suplimentare care nu sunt disponibile la momentul raportului inițial, trebuie raportate sub forma rapoartelor de urmărire. Art. 39. - DAPP poate face comentarii în ceea ce privește relația de cauzalitate dintre medicamentul suspectat și reacția raportată (dacă ei consideră. că există o asociere cauzală) și trebuie să fumizeze criteriile după care s-a efectuat evaluarea.

VI.3 Formularele de raportare.

Art. 40. - (1) Trebuie utilizate formulare de raportare acceptate de ANM după modelul celor acceptate de autoritățile competente ale statelor membre și de ElvfEA pentru medicamentele autorizate prin procedură centralizată.

(2) Companiile farmaceutice sunt încurajate să trimită rapoarte electronice, utilizând formatul acceptat internațional, terminologia MedDRA și standardele ICH pentru transmitere din momentul conectării ANM la Eudravigilance.

VI.4 Impactul reacțiilor adverse raportate asupra întregului profil al siguranțd

medicamentului și asupra rezumatului caracteristicilor produsului Art. 41. - (1) In cazuri excepționale, când o reacție adversă raportată are impact semnificativ asupra profilului de siguranță stabilit al medicamentului, DAPP trebuie să indice acest lucru în raport.

(2) Exemplele pot fi cazurile în care raportul face parte dintr-o serie de cazuri similare sau conexe care sunt raportate simultan sau dacă există o evidență la prima vedere în favoarea unei relații cauzale pentru o reacție gravă și neașteptată.

(3) Alte situații includ sugerarea unei schimbări în natura, severitatea sau frecvența reacțiilor adverse așteptate sau identificarea a noi factori de risc.

(4) Informațiile privind frecvența reacțiilor adverse trebuie de asemenea să furnize:ze datele pe baza cărora s-a tăcut estimarea frecvenței, incluzând date privind numărul total de rapoarte de reacții· adverse și numărul pacienților expuși.

Art. 42. - In situațiile în care reacțiile adverse raportate influențează profilul d1 siguranță stabilit, DAPP trebuie să indice ce acțiune propune în

legătură cu autorizația de punere pe piață ș1 rezumatul caracteristicilor produsu lui

CAPITOLUL VII – Cerințele raportării în situații speciale

Art. 43. - Reacțiile adverse trebuie considerate raportabile în concordanță cu solicitările prezentate în secțiunea despre raportarea în regim de urgență referitoare la situatia utilizării medicamentului conform sau nu cu Rezumatul

Caractedsticilor P ' rodusului (RCP) autorizat (incluzând) de exemplu, doze

prescrise mai mari decât cele recomandate; referitor la raportarea supradozajului a se vedea secțiunea VII.6 Raportarea supradozajului și abuzului).

Art. 44. - (1) Există și unele situații care nu sunt acoperite explicit de cerințele raportării detaliate în

CAPITOLUL VI Raportarea reacțiilor adverse.

(2) Recomandările de mai jos se 1referă la experiența generală cu un medicament.

VII.I Raportarea în perioada cuprinsă între depunerea cererii de autorizare și acordarea autorizației de punere pe piață Art. 45. - (1) In perioada pre-autorizare nu este necesară raportarea urgentă a cazului unic obișnuit decât în acord cu legislația națională, când medicamentul este utilizat în studiu clinic.

(2) Totuși, în perioada pre-autorizare, informațiile care influențează evaluarea raportului beneficiu/risc pot deveni disponibile de la solicitant sau de la autorități competente din țări în care medicamentul este deja în uz pentru un anumit pacient (compassionate use) sau din țări unde produsul este comercializat.

(3) Este obligația persoanei calificate responsabile cu activitățile de fannacovigilența ca aceste informații să fie prezentate imediat de către solicitant la ANM sau la altă autoritate competentă dintr-o țară în care este în curs de evaluare cererea de autorizare prin procedură națională și la ErvfEA raportorului și co- raportorului în cazul existenței unei cereri de autorizare prin proc 1 dură centralizată.

Art. 46. - (1) Ceea ce constituie subiectul schimbării raportului

beneficiu/risc este o problemă de raționament a firmei care depune dosarul, dar solicitantului i se poate cere să justifice o decizia de a nu raporta.

(2) De exemplu, în mod normal, un alt raport al unei reacții adverse bine cunoscute ar putea să nu fie considerat semnificativ, dar ar putea fi considerat ca fiind relevant pentru evaluare un raport al unei reacții adverse grave,

neașteptate sau noi care este suspectată și care are o relație cauzală bine dovedită;au rapoarte ale unui grup de cazuri cu astfel de reacții la care este posibilă o relație cauzală sau la care există suspiciunea unei schimbări a frecvenței sau severității unui efect cunoscut.

(3) l-..r putea fi importante rezultatele similare obținute din studii și care influențează evaluarea eficacității.

VII.2 Raportarea efectelor utilizării în timpul sarcinii Art. 47. - (1) Este de așteptat ca DAPP să urmărească îndeaproape toate rapoartele venite de la medici și care se referă la gravide al căror foetus ar fi putut fi e:xpus la unul din produsele sale.

(2) In cazul rapoartelor primite de la pacienți trebuie făcute încercări rezonabile de urmărire a cazurilor prin intermediul medicilor care îngrijesc pacientul.

(3) Trebuie luată în calcul și situația în.care se consideră că foetusul ar fi putut să fie expus la acțiunea unei substanțe active sau a unuia dintre metaboliții cu timp de înjumătățire prelungit (de ex. un medicament care a fost administrat înaintea perioadei de gestație). Art. 48. - Dacă o sarcină se termină cu un rezultat anormal considerat de medicul care raportează că ar putea fi datorat medicamentului respectiv, acesta trebuie să fie tratat ca un raport în regim de urgență și trebuie să respecte c:erințele specificate în secțiunile VI.2.1.1 RA grave care apar în România d VI.2.1.2 RA grave care apar în afara României. Art. 49. - (1) Aceste cazuri împreună cu alte rapoarte de anomalii în timpul sarcinii trebuie să,fie incluse de asemenea în raportul periodic actualizat referitor la siguranță, împreună cu toate datele întregii expuneri și detaliile rezultatelor normale sau anormale.

(2) 1[1 rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță trebuie incluse și cwaluate și rapoartele din înregistrările prospective. Art. 50. - Dacă în perioada dintre diferitele rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranță, DAPP devine conștient de apariția unui posibil efect teratogen (de exemplu un grup de efecte anormale similare) acesta trebuie să informeze imediat toate autoritățile competente unde este deținută autorizația de punere pe piață și EMEA pentru produsele autorizate prin procedură centralizată.

VII.3 Raportarea în perioada de după punere pe piață utilizând alte surse cum sunt arhive, anchete Art. 51. - (1) DAPP poate fi implicat în perioada de după punere pe piață în acțiuni care au ca rezultat colectarea de informații în legătură cu medicamentele sale; în aceste situații există o distincție care trebuie să fie făcută între existența unui proces sistematic de raportare a evenimentelor adverse către DAPP și inexistența acestui proces.

(2) Numai evenimentele care sunt raportate specific ca reacții adverse grave su:;pectate la un anumit medicament constituie subiectul unei raportări în regim de urgență.

(3) Cerințele raportării trebuie să fie aceleași ca și în cazul rapoartelor urgente din cadrul studiilor post-autorizare; DAPP trebuie să urmeze cerințele specificate în

CAPITOLUL VI Raportarea reacțiilor adverse. – VII.4 JF'urnizarea medicamentelor pentru un anumit pacient (compassionate use) Art. 52. - (1) Furnizarea medicamentului pentru un anumit pacient trebuie S l fie controlată strict de către compania farmaceutică responsabilă cu furnizarea medicamentului și trebuie să fie în mod ideal subiectul unui protocol.

(2) Protocolul trebuie să asigure că pacientul este înregistrat și informat (pespre n:::ttura medicamentului și că atât medicului cât și pacientului le sunt furnizate informațiile disponibile referitoare la proprietățile medicamentului, cu scopul de a mări siguranța în utilizarea acestuia. ' (3) Protocolul trebuie să încurajeze medicul să raporteze firmei și autorității competente orice reacție adversă suspectată a fi în legătură cu utilizarea medicamentului.

(4) DAPP trebuie să monitorizeze în permanență raportul beneficiu/risc pentru produsele utilizate în astfel de condiții și să respecte reglementările de raportare,;;ătre autoritatea competentă adecvată.

VII.5 Lipsa eficacității Art. 53. - (1) Rapoartele privind lipsa eficacității nu trebuie să fie în mod normal considerate urgente dar trebuie discutate în raportul periodic actualizat referitor la siguranță; în anumite circumstanțe, rapoartele privind lipsa eficacități: t trebuie să fie considerate cazuri pentru raportare urgentă.

(2) ?v[edicamentele utilizate pentru tratamentul bolilor care pun în pericol viața, vaccinurile și contraceptivele sunt exemple de clase de medicamente la care lipsa eficacității trebuie să fie considerată subiect al rapoartelor de urgență.

(3) Procesul de raportare trebuie tăcut rațional; raportarea trebuie făcută cu discernământ (de ex. antibioticele utilizate pentru tratamentul bolilor care pun în pericol viața dar c · are nu sunt de fapt adecvate agentului infecțios respectiv nu trebuie să fie raportate).

(4) În cazul infecțiilor care pun în pericol viața iar lipsa de eficacitate pare a se datora dezvoltării unei tulpini noi rezistente a bacteriei care anterior era sensibilă la produsul utilizat, situația trebuie să fie raportată în regim de urgență. Art. 54. - Lipsa eficacității la agenții antineoplazici nu trebuie raportată de obicei ca raport urgent decât dacă lipsa eficacității indică o schimbare a raportului beneficiu/risc cum ar fi o eficacitate mai mică decât cea așteptată sau un număr mai mare sau o rată mai mare decât s-a așteptat a deceselor datorate progresiei bolii.

VII.6 Raportarea supradozajului și abuzului Art. 55. - DAPP trebuie să raporteze în regim de urgență autorității competente adecvate cazurile de supradozaj (accidental sau intenționat) și abuz care duc la apariția reacțiilor adverse grave suspectate (apărute în România) sau grave și neașteptate (apărute în afara României) concordanță cu cerințele menționate în

CAPITOLUL VI Raportarea reacțiilor adverse). Art. 56. - Aceasta trebuie să includ rapoartele care indică faptul că administrarea medicamentului a dus la o intenție de suicid și la o supradoză ulterioară. cu medicamentul suspectat sau alt medican1ent. Art. 57. - (1) Rapoartele privind supradozajul și abuzul care nu sunt asociate cu reacții adverse nu trebuie raportate ca reacții adverse.

(2) Acestea trebuie urmărite într-o manieră de rutină pentru a se asigura că inforrnația este cât se poate de completă din punctul de vedere al simptomdor precoce, al tratamentului și rezultatului supradozajului.

VII.7 Raportarea utilizării greșite

Art. 58. - DAPP trebuie să colecteze orice informație disponibilă în legătură cu produsele lui în ceea ce privește utilizarea greșită care poate avea un impact asupra evaluării raportului beneficiu/risc și să raporteze în regim de urgență, la autoritatea competentă adecvată, cazurile de utilizare greșită care conduc la apariția de reacții adverse grave suspectate (în România) sau grave și neașteptate (în afara României).

CAPITOLUL VIII – Rapoartele periodice actualizate referitoare Ia siguranță

VIII.l Introducere

Art. 59. - (1) Odată ce medicamentul este autorizat în România, chiar dacă nu este comercializat, DAPP este solicitat să depună pentru examinare raportul periodic actualizat referitor la siguranță.

(2) In mod normal, rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță trebuie elaborate la fiecare 6 luni în primii doi ani după ce produsul a fost autorizat în UE, apoi anual în următorii 2 ani, cu ocazia primei reautorizări, și apoi la fiecare 5 ani odată cu reautorizările ulterioare.

(3) Există situații când_ciclul poate fi reînceput sau când se poate admite o scutire a cerinței privitoare la intervalul de 6 luni și anual.

(4) Aceasta este explicat în secțiunea VIII.2.5.2 Circumstanțe care permit

amendar1!a ciclului de depunere a RPAS.

Art. 60. - (1) 1n cazul medicamentelor autorizate prin procedură centralizată, rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță trebuie trimise ANM, autorităților competente ale tuturor țărilor EEA și la E11EA.

(2) Este de așteptat ca în această perioadă DAPP să furnizeze rezumate succinte cu infmmații împreună cu o evaluare critică a raportului beneficiu/risc al medicamentului în contextul informațiilor noi sau a informațiilor modificate din perioada post-autorizare.

(3) Această evaluare trebuie să stabilească dacă sunt necesare investigații ulterioare și dacă trebuie făcute modificări ale autorizației de punere pe piața, ale rezum.atului caracteristicilor produsului și prospectului pentru pacient sau ale publfoității produsului.

VIII.2 P.rincipii generale

VIII.2.1 U:p. raport pentru produse conținând o substanță activă autorizată pentru un singur deținător al autorizației de punere pe piață Art. 61. - (1) 1n mod normal, toate formele și fonnulările precum și toate indicațiile pentru o substanță activă farmacologic conținută în medicamentele autorizat,e pentru un singur DAPP pot fi acoperite într-un singur raport periodic actualizat referitor la siguranță.

(2) In cadrul unui singur raport periodic actualizat referitor la siguranJă poate fi potrivită prezentarea separată a datelor referitoare la diferite forme de dozaj, la indicații terapeutice sau categorii de populație (copii față de adulți). Art. 62. - (1) Dacă este acordată DAPP o autorizație de punere pe piață ulterioarii, pentru un produs care conține aceeași substanță activă cu aceea pentru care s-a acordat autorizația anterioară aceluiași DAPP, data de încheiere: a primirii infonnației pentru rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță pentru primul produs trebuie în mod normal să fie utilizată iși pentru următoarele RPAS comune acoperind primul și unnătoarele produse.

(2) Ciclul de transmitere va fi reînceput în mod nonnal odată cu acordarea următoarei autorizații de punere pe piață dacă nu sunt stabilite alte condiții în termenii acordării autorizației de punere pe piață (a se vedea secțiunea VIIl.2.5.2 Circumstanțe care permit amendarea ciclului de depunere aRPAS).

(3) In acest caz RPAS comune prezentate pentru ultima autorizație de punere pe piață conform ciclului de transmitere cuprind datele pentru toate produsele anterioare.

VIII.2.2 Produse care conțin combinații de substanțe active Art. 63. - (1) Pentru combinații de substanțe care sunt autorizate individual, informația privind siguranța utilizării combinației fixe poate fi raportată fie într-un RPAS separat fie inclusă ca prezentări separate în raport pentru fiecare dintre componenți separat, în funcție de circumstanțe.

(2) Este considerată esențială referirea încrucișată la toate RPAS.

VIII.2.3 Scopul general al informării An. 64. - (1) Toate datele clinice și non-clinice relevante privind siguranța trebuie să acopere numai perioada raportului (informațiile intervalu:tui) cu excepția informațiilor ref ritoare la datele privind statutul legal al cererilor de autorizare și reautorizărilor, precum și date despre reacțiile adverse grave nelistate (a se vedea secțiunea VIII.2:5.4 Informații de referință privind siguranța).

(2) Acestea trebuie să fie fumizate atât pentru perioada în cauză cât și ca tabele rezumative conținând infomiații cumulative începând de la Data de Naștere Internațională (DNI). Art. 65. - (1) Principala preocupare a raportului trebuie să o constituie reacțiile adverse.

(2) In afară de cazul când este indicat altfel de medici, toate evenimentele (experiențele) adverse raportate spontan trebuie considerate ca fiind reacții adverse la medicament; pentru cazurile din cadrul studiilor.clinice și cele din literatură acestea pot fi excluse numai dacă se consideră și de către raportor și de către producător sau sponsor că nu sunt în legătură cu produsul. Art. 66. - (1) Lipsa eficacității, mai ales în cazul medicamentelor utilizate pentru tratamentul situațiilor care pun în pericol viața precum și a altor câtorva produse contraceptive și vaccinuri (a se vedea secțiunea VII.5 Lipsa eficacității), poate reprezenta un risc semnificativ și în acest sens poate fi o problemă de siguranță.

(2) Aceste tipuri de cazuri trebuie discutate în cadrul RPAS (a se vedea secțiuneil VIII.3.8.1 Informații în legătura cu eficacitatea). Art. 67. - ( l) O creștere a frecvenței rapoartelor pentru reacții adverse cunoscute a fost considerată în mod tradițional ca o informație nouă, relevantii.

(2) Deși astfel de creșteri ale frecvenței de raportare trebuie să fie comentate în RPAS, nu este posibilă fumizarea unor ghiduri specifice referitoare la ceea ce reprezintă creșterea raportării sau metodele care trebuie să fie utilizate pentru cuantificarea acestei creșteri.

(3) DAPP trebuie să fumizeze detalii privind metodele care au fost utilizate ln această problemă.

(4) In astfel de situații trebuie utilizat raționamentul pentru a aprecia dacă datele reflectă o schimbare semnificativă în apariția reacțiilor adverse sau a profilului de siguranță și dacă poate fi propusă o explicație pentru o astfel de modificare (de exemplu populația expusă, durata expunerii).

VIII.2.4 Produse autorizate pentru mai mulți deținători ai autorizației de punere pe piață Art. 68. - (1) Dacă un produs este autorizat pentru mai mult de un DAPP, depunerea de RPAS comune este acceptată cu condiția ca produsele să rămână identice și numai dacă RPAS sunt depuse independent de sau în numele DAPP respectiv pentru produsul său.

(2) Data de încheiere a primirii informațiilor trebuie să se bazeze pe data de naștere utilizată pentru primul produs autorizat. Art. 69. - Când datele primite de la o companie/companii partener i/partenere pot contribui semnificativ la analiza siguranței și pot influența orice modificări propuse sau efectuate ale informațiilor despre produs ale DAPP care raportează, aceste date trebuie să fie incluse (indicând sursa lor) și discutate în RPAS, chiar dacă se știe că sunt incluse în RPAS al altui DAPP.

VIll.2.5 Frecvența reexaminării și raportării

VIII.2.5.1 Cerințele de raportare privind raportul periodic actualizat referitor la siguranță Art. 70. - RPAS trebuie depuse la următoarele intervale de timp de la

Data de Naștere Europeană pentru toate medicamentele, exceptând cazul în care autorizația de punere pe piață are prevederi diferite (a se vedea secț. VIIl.2.5.2 Circumstanțe care permit amendarea ciclului de depunere a RPAS și VIII.2.5.3 Elaborarea RPAS în acord cu DNI), după cum urmează: - imediat după solicitare - la fiecare 6 luni în primii doi ani după autorizare - anual în următorii doi ani - la prima reautorizare - la fiecare al cincilea an, o dată cu reautorizarea

Art. 71. - Dacă DAPP depune un Raport Cumulativ Prescurtat al cărui conținut este descris în secțiunea VIII.4 Conținutul RPAS tip Raport Cumulativ Prescurtat, sunt acceptate RPAS multiple Ia 6 luni. Art. 72. - Data de încheiere a primirii informațiilor poate fi stabilită în acord cu Data de Naștere Europeană (DNE) sau Data de Naștere Internațională a produsului. Art. '73. - Fiecare RPAS trebuie să acopere perioada de timp de la ultimul raport ac1ualizat și trebuie depus în termen de 60 zile de la ultima data de încheiere a primirii informațiilor. Art. 74. - (1) DAPP trebuie să depună RPAS împreună cu cererea de reînnoire a autorizației cu.cel puțin trei luni înainte de expirarea autorizației de punere pe piață în România.

(2) Aceasta poate fi depusă chiar mai devreme pentru a ușura coordonarea cu ciclul regulat de depunere a RPAS.

(3) DAPP trebuie să-și definitiveze dat le nu mai târziu de 60 zile înainte de depunerea cererii de reautorizare.

(4) RPAS trebuie să acopere intervalul de timp de la ultimul RPAS.

(5) Pentru prima reautorizare, trebuie fumizat ultimul RPAS de 6 luni; pentru; unnătoarea reautorizare RPAS trebuie fumizate fie ca un singur RPAS pe toți 5 anii, fie ca RPAS separate la 6 luni sau anuale acoperind în total 5 ani împre:ună cu un Raport Cumulativ Prescurtat (descris în secțiunea VIII.4 Conținutul RPAS tip Raport Cumulativ Prescurtat).

VIIl.2.5.2 Circumstanțe care permit amendarea ciclului de depunere a raportului periodic actualizat referitor la siguranță Art. 75. - (I) Depunerea RPAS este parte a condițiilor normale ale.. autorizației de punere pe piață.

(2) Depunerea mai frecventă poate fi solicitată ca o condiție a autorizării.

(3) [n anumite circumstanțe poate fi adecvată depunerea mai puțin frecventă a acestora.

Art. 76. - (1) Dacă este propus un amendament, solicitantul trebuie să depună, ca parte a cererii pentru autorizația de punere pe piață, o cerere motivată pentru amendamentul care, dacă se aprobă, devine parte a condițiilor autorizăr:li.

(2) Dacă se solicită un amendament după autorizare, o astfel de cerere trebuie sii urmeze procedurile pentru variația tip II. Art. 77. - (1) Dacă este acceptată cererea pentru un amendament, autoritatea competentă va specifica amendamentele.

(2) Depunerea RPAS cu o frecvență mai mică decât o dată la fiecare 5 ani nu este posibilă deoarece RPAS este o parte integrală a cererii de reînnoire a autorizației.

(3) )Pot exista circumstanțe când autoritățile solicită un amendament al acestui ci.du. Art. 78. - (1) Domeniile în care poate fi luat în considerare un amendan1ent la ciclul depunerii RPAS includ:

a) noi indicații, forme farmaceutice, căi de administrare sau grupuri de populație: față de cele de la autorizarea inițială pentru substanța activă;

b) autorizație nouă pentru un produs care are: - aceeași compoziție cantitativă și calitativă în termenii substanței active și a excipienților și aceeași formă farmaceutică și aceeași cale de administrare ca medicamentul autorizat anterior; medicamentul autorizat anterior trebuie să fi fost utilizat pe scară largă într-unul sau mai multe state membre ale UE cu aceeași/aceleași indicație/indicații și ar trebui să aibă o eficacitate bine recunoscută și un nivel de siguranță acceptabil pentru aceleași indicații terapeutice.

c) dacă un medicament autorizat în UE prin procedura de recunoaștere mutuală a avut o autorizație în SMR pentru 1 an sau mai mult înaintea· autorizării prin recunoaștere mutuală.

Art. 79. - (1) Dacă a existat o perioadă mare de timp intre lansarea produsului oriunde în lume și data autorizării (de ex. mai mult de 1 an), periodicitatea RPAS poate fi revizuită. • (2) Aniversarea zilei de naștere în timpul anului care precede prima lansare poate fi aleasă pentru determinarea periodicității ulterioare a RPAS. ·Vlll.2.5.3 Elaborarea raportului periodic actualizat referitor la siguranță în acord cu data de naștere internațională Artă 80. - (1) Medicamentele care sunt de asemenea autorizate și în afara UE pot avea și o DNI.

(2) Aceasta este data primei autorizații de punere pe piață pentru produs acordată DAPP în orice țară din lume.

(3) Pentru medicamentele autorizate pentru prima dată în UE, DNE este DNI. ) Pentru considerente administrative, dacă este dorit de DAPP, DNI poate fi desemnată ultima zi a aceleași luni în care a fost autorizat produsul. Art. 81. - (1) Cu scopul de a armoniza RPAS la nivel internațional, DAPP poate utiliza DNI pentru a determina data de încheiere a primirii informațiilor în UE mai degrabă decât DNE.

(2) Dacă este utilizată DNI, prima dată de încheiere a primirii informațiilor trebuie să fie în 6 luni de la data autorizației de punere pe piața în UE, dacă nu au fost stabilite alte solicitări la momentul acordării autorizafiei.

(3) Indiferent dacă este utilizată DNI sau DNE, RPAS trebuie depus întotdeauna în 60 zile după data de încheiere a primirii informațiilor.

VIII.2.5.4 Informații de referință privind siguranța Art. 82. - (1) Obiectivul unui RPAS este de a stabili dacă datele înregistrate

în

timpul perioadei de raportare sunt în concordanță cu informațiile anterioare privind siguranța produsului și de a indica dacă trebuie să fie făcute modificări ale informațiilor produsului.

(2) Pentru a realiza această comparație sunt necesare informații de referință. Art. 83. - Existența unei surse de informații de referință ar ușura abordarea practică, eficientă și consistentă a evaluării siguranței și ar face RPAS un raport unic acceptat în toate zonele. Art.:84. - (1) Este o practică comună pentru DAPP să elaboreze propriul Document al Companiei cu Informații Es _ ențiale (DCIE) care să cuprindă materiale]e referitoare la siguranța, indicațiile, dozarea, farmacologia și alte informații privind produsul.

(2) O opțiune practică pentru fiecare DAPP în vederea raportării periodice este de a utiliza, ca referință, informațiile privind: siguranța conținute în propriile documentele centrale DCIE, la care se va face referire ca DocUinent al Companiei cu Informații privind Siguranța (DCIS). Art. 85. - (1) In scopul raportării periodice de siguranță, DCIS constituie baza pen1ru a aprecia dacă o reacție adversă la medicament este deja listată sau încă nelistată, termeni care au fost introduși pentru a se putea face • dife'rențierea de terminologia uzuală a caracteristicii de a fi așteptată care este utilizată în asociere cu informațiile aprobate pentru produs.

(2) Rezumatul caracteristicilor produsului din UE sau informațiile produsului aprobat la nivel local continuă să fie documentul de referință pe care este bazată caracteristica reacției adverse de a fi așteptată în vederea raportării locale de urgență referitoare la siguranță în perioada post-autorizare. VIII.2.5.5 Prezentarea datelor privind istoricul cazurilor individuale VIII.2.5.:5.1 Surse de informare Art. 86. - Informațiile privind cazurile de reacții adverse de care dispun DAPP și care trebuie incluse în RPAS provin din următoarele patru surse:

a) Rapoarte directe către DAPP (sau sub controlul DAPP) - s _ emnalări spontane de la medici - studii clinice sponsorizate de DAPP sau utilizarea la anumiți pacienți (compas:;ionate use)

b) Date din literatură

c) Sistemele de raportare a reacțiilor adverse ale autorităților competente - semnalări spontane și nespontane

d) Date din alte surse - raportări de reacții adverse, schimbate între parteneri contractuali - date din registre speciale așa cum sunt cele păstrate în centrele de monitorizare a toxicității de organ. - rapoarte elaborate de către centrele de control a intoxicațiilor - bazele de date epidemiologice VIIl.2.5.5.2 Descrierea reacției Art. 87. - DAPP va utiliza pentru descrierea reacțiilor adverse din cadrul RPAS t,ermeni aparținând oricărei terminologii standard ("vocabular controlat" sau "dicționar de codificare"). Art. 88. - (I) Oricând e posibil, pentru descrierea reacțiilor adverse trebuie utilizați termenii folosiți de raportor.

(2) Când termenii utilizați de raportor pentru definirea reacției nu sunt corespunzători și semnificativi din punct de vedere medical, DAPP trebuie să folosească cea mai bună alternativă compatibilă cu termenii reacției din propriul dicționar de reacții adverse pentru a asigura cea mai exactă reprezentare posibilă a termenilor originali.

(3) ln astfel de circumstanțe trebuie să se aibă în vedere următoarele: - pentru ca informațiile să fie disponibile la cerere, datele exacte (cuvânt cu cuvânt) furnizate de către raportor trebuie să fie păstrate în arhivă (în limba originală și/sau sensul medical tradus în engleză dacă este posibil) - în absența diagnosticării de către medicul care raportează, o sugestie de diagnostic pentru complexul de simptome poate fi făcută de către DAPP și utilizată pentru a descrie cazul, în plus față de prezentarea semnelor, simptomelor și datelor de laborator raportate individual - dacă DAPP nu este de acord cu diagnosticul care este fumizat de către medic, acesta își poate exprima dezacordul în cadrul listării cazurilor (a se vedea se,;;țiunea VIIl.3.7.3 Studiile publicate) - DAPP trebuie să raporteze și să încerce să înțeleagă toate informațiile fumizate: în raportul de caz (de exemplu anomalii ale testelor de laborator la care nu;e face referire/care nu sunt evaluate de către raportor.

Art. 89. - Dacă este necesar și relevant, pot fi prezentate în enumerarea cazurilor două tipuri de descrieri pentru semne, simptome sau diagnostic: întâi reacția așa cum a fost raportată în original; apoi dacă este diferită, interpretarea medicală făcută de DAPP (identificată prin asterisc sau altă metodă), VIII.2.5.5.3 Inregistrări prin listarea cazurilor și/sau tabele rezumative Art. 90. In funcție de tipul sau sursa lor, cazurile de reacții adverse disponibile trebuie să fie prezentate sub formă de liste ale cazurilor și/sau tabele rezumative. Art. 91. - O înregistrare sub formă de listă a cazurilor fumizează infonnații. cheie dar nu neapărat toate detaliile colectate în mod obișnuit în cazuri individuale; acest mod de înregistrare este de folos autorității competente pentru identificarea cazurilor pe care ar putea dori să le examineze complet prin solicitarea rapoartelor complete de caz. Art. 92. - (1) DAPP trebuie să elaboreze această listă a cazurilor cu o structură și un conținut logic pentru cazurile raportate direct lor (sau sub controlul lor) (a se vedea secțiunea VIII.2.5.5.1 Surse de informare) precum și pentru cazurile primite de la autoritățile competente.

(2) Ei ar trebui în mod obișnuit să facă același lucru și pentru cazurile publicate (obișnuit bine documentate; da<?ă nu, poate fi posibil urmărirea împreună cu autorul).

(3) Introducerea cazurilor individuale din surse secundare sau terțiare cum sunt partenerii contractuali și registrele speciale (a se vedea secțiunea VIII.2.5.5.1 Sur-se de informare) ar putea să nu fie

posibilă rară standardizarea componentelor datelor sau să nu fie potrivită datorită lipsei informațiilor iar o reprocesare sau reintroducere a unor astfel de informații de către DAPP ar putea fi inutilă.

(4) De aceea, în aceste circumstanțe tabelele rezumative sau o posibilă

trecere în revistă narativă a acestor date sunt considerate acceptabile. Art. 93.'- (1) In plus față de înregistrările sub formă de liste a cazurilor individuale, trebuie să fie în mod obișnuit prezentate tabelele rezumative cu termenii reacțiilor adverse pentru semneJ simptome și diagnostice interesând toți pacienții, pentru a furniza o vedere de ansamblu.

(2) Astfel de tabele trebuie să fie bazate pe datele din listele cazurilor (de exemplu toate reacțiile adverse grave și toate reacțiile adverse care nu sunt grave și nu sunt listate), dar de asemenea și pe alte cazuri pentru care trecerea în liste nu este solicitată (de exemplu reacții adverse care nu sunt grave și care sunt listate).

(3) Detalii se găsesc în secțiunile VIII.3.6.2 Cazuri prezentate sub fonna de liste și VIII.3.6.4 Tabele rezumative

VIII.3 Model pentru.

raportul periodic actualizat referitor la farmacovigilență Art. 94. -(1) Unnătoarele secțiuni prezintă un model de RPAS.

(2) 1n fiecare secțiune sunt fumizate recomandările referitoare la informatiile ce trebuie incluse.

VIII.3.1 Introducere Art. 95. - DAPP trebuie să facă o prezentare scurtă dar completă a produsul-Ji, astfel încât raportul să poată fi de sine stătător dar este de asemenea pus în legătură cu rapoartele și circumstanțele anterioare. Art. 96. - (1) Trebuie făcută referire nu numai la produsul/produsele acoperit/acoperite de raport ci și la cele excluse.

(2) Excluderile trebuie să fie explicate; ele pot fi cuprinse într-un raport separat (de ex. pentru un produs care este o combinație). Art. 97. - Dacă este cunoscut că un RPAS pentru același/aceleași produs/produse va/vor fi depus/depuse de un alt DAPP iar o parte a datelor sunt incluse în raport (a se vedea secțiunea VIII.2.4 Produse autorizate pentru mai mu l t de un DAPP), trebuie avută în vedere posibilitatea apariției duplicatdor.

VIII.3.2 Statutul autorizației de punere pe piață la nivel mondial

Art. 98. - Această secțiune a raportului fumizează informații cumulative. Art 99. - Următoarele informații trebuie f\lmizate de obicei sub forma unor tabele pentru toate țările în care a fost luată o decizie de către autoritățile

competente privind punerea pe piață referitoare la următoarele aspecte:

- datele autorizației de punere pe piață și reînnoirea ulterioară; - odce modificare a autorizatiei cum ar fi limitarea indicatiilor dacă este relevant pentru siguranță; ' ' - indicații de tratament și grupuri speciale de populație acoperite de autorizatia de punere pe piață, când sunt relevante; - lipsa aprobării -incluzând explicații din partea autorității competente; -retragerea de către companie a unei cereri de autorizare depusă dacă. este în legătură cu siguranța sau eficacitatea; - da.ta lansării; - denumirea comercială.

Art. 100. - (1) In mod specific indicațiile de utilizare, populația tratată (de ex. copii față de adulți) și formele de dozaj vor fi aceleași în multe sau chiar cea mai mare parte a țărilor în care produsul este autorizat.

(2) Când există diferențe importante care ar putea reflecta diferite tipuri de expunere a pacienților, acest tip de informații trebuie anunțate.

(3) Anunțarea informațiilor menționate la alineatul (2) este importantă în special dacă există diferențe semnificative în informațiile despre siguranță nou raportate care sunt în relație cu astfel de expuneri diferite.

Art. 1OI. - Dacă este • mai convenabil și mai util, poate fi considerată

potrivit t depunerea unor tabele separate privind statutul legal pentru diferitele utilizări sau forme ale produsului.

Art. 102. - Inregistrarea țărilor se face în ordinea cronologică a autorizărilor; tabelul 1.1 fumizează un exemplu în acest sens.

VIIl.3.3 Actualizarea acțiunilor întreprinse de autoritatea competentă sau de deținătontl autorizației de punere pe piață din motive de siguranță

Art. 103. - Această secțiune trebuie să includă detalii ale următoarelor tipuri de acțiuni în legătură cu siguranța care au fost luate în timpul perioadei acoperite de raport și între data de încheiere a primirii informațiilor și depunere.a raportului:

- retragerea sau suspendarea autorizației de punere pe piață; - nereînnoirea autorizației de punere pe piață; - restricții în distribuție; - sm. pendarea studiului clinic; - modificarea dozajului; - modificări ale populației țintă sau a indicațiilor; - modificări ale formulării; - restricții urgente din motive de siguranță.

Art. 104. - Raționamentele privind siguranța care au condus la aceste acțiuni trebuie să fie descrise și adăugate în documentație; trebuie descrisă de _

asemenea în copii adăugate, orice comunicare c, u medicii (de exemplu

scrisorile "Stimată doamnă/ Stimate domnule doctor'') ca rezultat al unei astfel de acțiuni.

VIII.3.4:Modificări ale informațiilor de referință privind siguranța

Art. 105. - (1) Trebuie utilizată ca referință versiunea DCIE cu DCIS în vigoare la începutul perioadei acoperite de raport.

(2) Trebuie numerotată, datată și adăugată la RPAS și cuprinde data ultimei revizuiri;

Art. 106. - (1) Modificările DCIS precum noi contraindicații, precauții, atențion iri, reacții adverse sau interacțiuni făcute deja în timpul perioadei acoperite de raport trebuie să fie descrise clar cu prezentarea secțiunilor modifica.te.

(2) DCIS revizuit trebuie să fie utilizat ca referință pentru viitorul raport și viitoarea perioadă.

Alt. 107. - (1) Cu excepția situațiilor de urgență, poate fi necesar un anumit i:t1terval de timp înainte de a introduce modificările ce se intenționează a fi făcute la nivelul materialelor cu informații despre produs furnizate celor

• care prescriu produsul, farmaciștilor și consumatorilor.

(2) De aceea, în timpul acestei perioade, documentul de referință amendat (DCIS) poate conține mai multe informații listate decât informațiile despre produs existente în multe țări.

A.ii. 108. - (1) Când există diferențe semnificative între informațiile din DCIS și cele din rezumatul caracteristicilor produsului din UE (sau informațiile de bază oficiale/documentele cuprinzând informațiile despre produs f.probate în țară), DAPP trebuie să elaboreze un scurt comentariu în care să descrie diferențele locale și consecințele lor asupra întregii evaluări a siguranțl!i și asupra acțiunilor propuse sau inițiate.

(2) Acest comentariu poate fi fumizat într-o scrisoare explicativă sau altă anexă care însoțește depunerea locală a RPAS.

VIIl.3.5 Expunerea pacientului

A.11. 109. - (1) Când este posibil, evaluarea expunerii pacientului trebuie;;ă acopere aceeași perioadă ca aceea a datelor provizorii privind siguranța.

(2) Deși este recunoscut că de obicei sunt greu de obținut și de validat date exacte privind expunerea, trebuie să fie furnizată o estimare a numărului de pacienți expuși alături de metoda utilizată pentru a obține estimarea.

(3) Dacă este impo ibil de apreciat numărul pacienților trebuie să fie prezentată o explicație și o justificare.

(4) In locul ei sunt considerate adecvate alte moduri de apreciere a expunedi așa cum sunt zile/pacient, numărul de prescripții sau numărul de unități de dozaj; trebuie explicată metoda utilizată.

(5) Dacă acestea sau alte moduri mult mai precise nu sunt disponibile, poate fi utilizat volumul vânzărilor.

(6) Conceptul "doza zilnică definită" poate fi utilizat în realizarea evaluării expunerii pacientului.

(7) Când este posibil și relevant, trebuie furnizate date despre sex și vârstă (în special copil față de adult).

Art. 11O. - Când un tip de rapoarte indică o problemă potențială, trebuie

prezenta.te, dacă sunt disponibile, detalii de țară (cu doza zilnică recomandată local) sa.u alte date (de exemplu indicații, forme de dozaj).

Art. 111. - (1) Când în RPAS sunt incluse date din studiile clinice trebuie furnizat numitorul/numitorii relevant/relevanți.

(2) Pentru studiile în desfășurare și/sau de tip "orb" trebuie făcută o

evaluart: a expunerii pacientului.

VIll.3.6 Prezentarea istoricului cazurilor individuale VIll.3.6.1 Considerații generale

Art. 112. - (I) Date ulterioare ale cazurilor individuale pot fi obținute

după includerea lor în RPAS.

(2) Dacă astfel de informații sunt relevante pentru interpretarea cazului (impact semnificativ asupra descrierii sau analizei cazului) noile informații

trebuie să fie prezentate în următorul RPAS iar corectarea sau clarificarea trebuie notate corelat cu descrierea inițială a cazului.

Art. 113. - (1) Cu privire la literatură, DAPP trebuie să monitorizeze reviste medicale și științifice recunoscute care conțin informații privind siguranța relevante pentru produsele lor și/sau să facă uz de unul sau mai multe servicii de evaluare/conspectare a literaturii în acest scop.

(2) Cazurile publicate, pot de asemenea, să fi fost primite ca și cazuri spontane, să provină din studii clinice sponsorizate sau din alte surse.

(3) Trebuie avută grijă pentru a include astfel de cazuri o sigură dată.

(4) De asemenea, nu are importanță care este "sursa primarăn a cazului; dacă există o publicație, aceasta trebuie să fie notată și menționată ca referință bibliografică.

VIII.3.6.2 Cazuri prezentate sub forma de liste Art. 114. - (1) Această prezentare permite evitarea duplicatelor cazurilor: aportate din literatură și din sursele autorităților competente.

(2) Ifraceastă listare trebuie incluse unnătoarele tipuri de cazuri: - toate reacțiile adverse grave și reacțiile care nu sunt grave și nu sunt listate, provenite din semnalările spontane; -toate reacțiile grave (atribuite medicamentului fie de către, investigator fie de că.tre sponsor), disponibile din studii sau din utilizarea la anumiți pacienți (compassionate use); - toate reacțiile grave și reacțiile care nu sunt grave nelistate provenite din literatură; - toate reacțiile grave provenite de la autoritățile competente.

Art. 115. - (1) Colectarea și raportarea reacțiilor adverse listate care nu sunt grave nu este obligatorie.

(2):Prezentarea sub formă de liste a reacțiilor adverse listate raportate spontan care nu sunt grave și care au fost colectate se depun ca o anexă la RPAS numai atunci când se solicită de către autoritatea competentă.

VIII.3.6.3 Prezentarea listată a cazurilor Art. 116. - (1) Listarea cazurilor (a se vedea tabelul 1.4) trebuie să includă fiecare pacient numai o singură dată, indiferent de cât de multe reacții adverse sunt raportate pentru caz.

(2) Dacă este mai mult de o reacție, acestea trebuie să fie toate menționa.te dar cazul trebuie să fie listat sub reacția adversă cea mai gravă (semn, simptom sau diagnostic), așa cum a apreciat DAPP. Art. 117. - (1 • ) Este posibil ca același pacient să manifeste reacții adverse diferite în ocazii diferite (săptămâni separate în timpul unui studiu clinic).

(2) Astfel de experiențe vor fi probabil tratate ca rapoarte separate.

(3) In astfel de circumstanțe, același pacient poate apoi să fie inclus în listare mai mult decât o dată și listarea trebuie să fie făcută cu referințe încrucișate, atunci când este posibil.

(4) Cazurile trebuie să fie organizate respectând schema de clasificare standard pe sisteme și organe, Art. 118. - Când sunt depuse RPAS comune pentru produsele comercializate de doi sau mai mulți DAPP, listarea cazurilor ar trebui să reflecte întotdeauna numele substanței active/medicamentului așa cum a fost raportat de către primul raportor. Art. 119. - Următoarele titluri trebuie incluse în mod obișnuit în listarea cazurilor: - numărul de referință al DAPP pentru caz - țara în care s-a produs cazul - sursa (de ex. studiu clinic, literatură, spontan, autoritate competentă) -vârsta și sexul - doza zilnică a produsului suspectat (și dacă este relevant forma de dozaj sau calea de administrare) - da1a începerii reacției (dacă nu este disponibilă, se trece o estimare optimă a timpului dintre începerea reacției și.inițierea tratamentului); pentru o reacție cunoscută ca apărând după oprirea tratamentului se trece o estimare a timpului de întârziere a reacției. - datele tratamentului; dacă nu sunt disponibile se trece cea mai bună estimare a duratei tratamentului. - de:;crierea reacției așa cum a fost raportată și când este necesar așa cum a fost interpretată de către DAPP (traducere în engleză când este necesar) (a se vedea secțiunea VIIl.2.5.5.2 Descrierea reacției). - rezultatul la nivelul pacientului (la nivelul cazului) de ex. rezolvat, letal, ameliorat, sechele, necunoscut; acesta trebuie să indice consecințele reacției/ reacțiilor pentru pacient, folosind pentru multitudinea de reacții cea mai gravă urmare. - comentarii dacă sunt relevante (de ex. evaluarea cauzalității dacă

producătorul nu este de acord cu raportorul; medicația concomitentă suspectată a juca un rol direct sau prin interacțiuni în generarea reactiei; indicațiil.e de tratament pentru produsul/produsele suspectat/suspectate; rezultatele întreruperii administrării/reluării administrării dacă sunt disponibile). Art. 120. - In funcție de produs sau circumstanțe, poate fi util sau practic, de a avea mai mult decât o listare a cazurilor așa cum sunt pentru diferite forme de dozaj sau indicații, dacă astfel de diferențieri facilitează prezentarea și interpretarea datelor.

VIII.3.6.4 Tabele rezumative Art. 121. - (1) Trebuie prezentat în mod obișnuit un rezumat întreg pentru fie:care listare a cazului.

(2) Aceste tabele conțin în mod obișnuit mai mulți termeni decât pacienți.

(3) Ar fi util de a avea tabele separate (sau coloane) pentru reacțiile grave și pentru reacțiile care nu sunt grave, pentru reacțiile listate și cele nelistate; poate fi adecvată utilizarea altor rubrici (de ex. sursa raportului). (a se vedea tabelul 1.3)

Ari:. 122. - Când este necesar, trebuie să fie furnizate tabelele rezumative pentru reacțiile raportate spontan, listate care nu sunt grave (a se vedea secțiunea VIII.3.6.3 Prezentarea listată a cazurilor). Art. 123. - Termenii utilizati în aceste tabele trebuie să fie în mod obișnuit termenii folosiți de DAPP pentru a descrie cazul (a se vedea secțiunea. VIII.2.5.5.2 Descrierea reacției). Art. 124. - (1) Cu excepția cazurilor obținute de la autoritățile competente, datele-.,referitoare la reacțiile adverse grave provenite din alte surse (a se vedea secțiunea VIII.2.5.5.1 Surse de informare) trebuie să fie prezentate în mod normal numai sub forma tabelelor rezumative.

(2) Dacă este util, tabelele pot fi clasificate după sursa informației sau țară. Art. 125. - Când numărul cazurilor este foarte mic sau informația inadecvată pentru orice tip de tabele, este considerată ca fiind mai potrivită descrierea narativă decât un tabel formal. Art. 126. - (1) Așa cum a fost descris anterior, datele din tabelele rezumative trebuie să fie datele intervalului Ia fel ca enumerarea din care au derivat.

(2) Pentru reacțiile adverse care sunt și grave și nelistate trebuie să fie furnizată. o reprezentare cumulativă (de exemplu toate cazurile raportate la zi) în tabel/tabele sau narativă.

VIII.3.6.5 Analiza istoricului cazului individual efectuată de către deținătorul autorizației de punere pe piață Art 127. - (1) Această secțiune poate fi utilizată pentru scurte comentarii asupra datelor privind cazurile individuale; de exemplu pot fi prezentate discuții asupra unor constatări particulare grave sau neașteptate (natura 1,or, semnificația medicală, mecanismul, frecvența raportării, etc).

(2) Aici atenția trebuie să fie concentrată asupra discuției privind cazul individual și nu trebuie făcută confuzie cu evaluarea globală în cadrul evaluării. complete a siguranței (a se vedea secțiunea VIIl.3.9 Evaluarea globală a siguranței).

VIIl.3.7 Studii

Art. 128. - Trebuie să fie discutate toate studiile încheiate (non-clinice, clinice și epidemiologice) care produc informații privind siguranța, cu impact potențial asupra informațiilor produsului, toate studiile speciale planificate sau în desfășurare și studiile publicate care se adresează problemelor de siguranții.

VIII.3.7.1 Studii analizate recent Art. 129. - (1) Trebuie să fie descrise toate studiile relevante care conțin infonnații importante privind siguranța și studiile recent analizate în perioada raportării incluzând informațiile provenite din investigațiile epidemiologice, toxicologice și de laborator.

(2) Rezultatele și tipul studiului trebuie să fie prezentate clar și concis acordându-se atenție standardelor uzuale pentru descrierea și analiza datelor, care sunt aplicate rapoartelor studiului clinic și non-clinic.

(3) Trebuie să fie anexate copii ale rapoartelor complete numai dacă se consideră adecvat.

VIII.3.7.2 Planificarea unor studii noi privind siguranța Art. 130. - Trebuie să fie descrise noile studii planificate sau conduse special pentru a examina o problemă de siguranță (reală sau ipotetică) (de ex. obiective, date de început, data de încheiere stabilită, numărul subiecților, rezumatul protocolului). Art. 131. - (I) Când este posibil și relevant, dacă o analiză provizorie a fost parte a planului studiului, trebuie să fie prezentate rezultatele provizorii ale studiului în desfășurare.

(2) Când studiul este încheiat și analizat, rezultatele finale trebuie să fie prezentate în următoarele RPAS așa cum este descris în secțiunea VIIl.3.7.1 Studii analizate recent.

VIII.3.7.3 Studiile publicate

Art. 132. - Rapoartele din literatura medicală și științifică, incluzând rezumatele relevante publicate ale întâlnirilor, conținând constatări importante privind siguranța (pozitive sau negative), trebuie să fie redate concis iar bibliografia trebuie menționată.

VIII.3.8 Alte informații VIIl.3.8, 1 Informații în legătura cu eficacitatea Art. 133. - Pentru un produs utilizat în prevenirea sau tratamentul bolilor grave sau care pun în pericol viața, trebuie să fie descrisă și explicată raportarea lipsei de eficacitate relevantă medical, care poate reprezenta un risc semnificativ la nivelul populației tratate.

VIII.3.8.2 Informatii recente Art. 134. - (1) In această secțiune trebuie prezentată orice informație importantă nouă, primită după ce baza de date a fost blocată pentru revizuirea și elaborarea raportului.

(2) Exemplele includ cazuri semnificative noi sau date ulterioare importante.

(3) Aceste date noi trebuie să fie luate în considerație în cadrul evaluării

globale a siguranței (a se vedea secțiunea VIII.3.9 Evaluarea globală a siguranței).

VIIl.3.9 Evaluarea globală a siguranței

Art. 135. - (1) DAPP trebuie să fu izeze o analiză concisă a datelor prezentate, ținând cont de orice informație recentă (a se vedea secțiunea VIIl.3.8.2 Informatii recente} urmată de evaluarea importanței datelor colectate în timpul perioadei respective.

(2) DAPP trebuie să analizeze de asemenea experi!!nța cumulată și să evidențieze orice nouă informație privind: - o schimbare a caracteristicilor reacțiilor listate (de ex. severitate, rezultat, populație țintă) - reacții grave nelistate, situate în perspectiva rapoartelor cumulate. - reacții care nu sunt grave și nu sunt listate · - o creștere a frecvenței raportării reacțiilor listate; incluzând comentarii, dacă se consideră că datele reflectă o modificare semnificativă a apariției reactiei adverse. ' Art. 136. - (I) Raportul trebuie de asemenea să se refere explicit la orice

nouă problemă de siguranță privind: - interacțiunile medicamentoase - experiența privind supradozajul, intenționat sau accidental

ș1

tratamentul lui - abuzul de medicamente sau întrebuințarea greșită a acestora - experiențe pozitive sau negative în timpul sarcinii sau al alăptării - experiențe la nivelul grupurilor speciale de pacienți (copii, vârstnici, insuficiența de organ) - efectele tratamentului de lungă durată.

(2) Lipsa informațiilor noi semnificative trebuie menționată pentru fiecare aspect.

VIII.3. IO Concluzii

Art. 137. - Concluziile trebuie să:

- indice care date privind siguranța nu raman în concordanță cu experiența anterioară acumulată și cu informațiile de referință despre siguranții; - specifice și să justifice orice acțiune recomandată sau inițiată.

Art. 138. - Luând decizia de a amenda RCP, DAPP trebuie să depună cerere di;: variație în acelasi timp cu RPAS sau, dacă nu este posibil, trebuie să stabileasGă un program pentru depunere.

VIII.4 Conținutul raportului periodic actualizat referitor la siguranță tip Raport Cumulativ Prescurtat

Art. 139. - (I) Raportul Cumulativ Prescurtat nu trebuie să repete informația deja inclusă în RPAS.

(2) Dacă este o necesitate, solicitantul trebuie să facă referire încrucișată la secțiunile relevante ale RPAS corespunzător.

(3) Raportul Cumulativ Prescurtat trebuie să includă următoarele aspecte: - estimarea expunerii pentru perioada acoperită, exprimată în număr de pacienți; - tabele cumulative rezumative ordonate pe sisteme și organe, gravitate sau caracteristica de a fi listată; - o vedere de ansamblu a problemelor de siguranță c e au apărut, au fost rezolvate sau sunt încă nerezolvate pe întreaga perioadă.

CAPITOLUL IX – Studii privind siguranța efectuate în perioada post - autorizare și sponsorizate de către companie

Art. 140. - (1) Este bine cunoscut că există o nevoie continuă de monitorizare a siguranței medicamentelor așa cum sunt ele utilizate în practica clinică.

(2) Schemele de raportare spontană fumizează precoce importante semnale de atenționare privind riscul potențial și de asemenea furnizează o metodă de supraveghere continuă.

(3) De asemenea, pot fi necesare studii oficiale pentru a evalua siguranța, în special pentru confinnarea, caracterizarea și cuantificarea riscurilor posibile identificate într-un stadiu precoce al dezvoltării produsului sau în timpul utilizării pe piața (a se vedea secțiunea X.1.1 Evaluarea beneficiilor).

(4) Astfel de studii pot fi utile în identificarea precoce a reacțiilor nesuspectate sau în confirmarea profilului siguranței medicamentului în condițiile de comercializare.

Art. 141. - Recomandările Regulilor de bună practică în studiul clinic

aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/2004 nu se aplică la studiile farmacoepidemiologice bazate pe observație.

IX.I Recomandări privind desfășurarea studiilor

Art. 142. - Aceste recomandări se referă la conducerea studiilor sponsorizate sau parțial sponsorizate de către industria farmaceutică care evaluează. siguranța la om a produselor cu autorizație de punere pe piață.

Art. 143. - (1) Ele se referă la toate studiile sponsorizate de companii care sunt realizate pentru evaluarea siguranței produselor autorizate.

(2) Sunt incluse studii în care medicamentul este fumizat de compania care sponsorizează și acelea în care medicamentul este prescris în mod normal, atât în practica generală cât și în condiții de spitalizare.

Art. 144. - (1) Recomandările fumizează un cadru care permite utilizarea unei varietăți de metode pentru a evalua siguranța produselor autorizate:r.

(2) Deoarece este recunoscut că proiectul studiului utilizat trebuie să fie ajustat în cazul produselor speciale și riscurilor, ghidurile definesc principiile esențiale,::are să fie aplicate într-o varietate de situații.

(3) Datorită faptului că metodele de studiu continuă să se dezvolte este nevoie de o revizuire regulată a acestor ghiduri pentru a asigura că ele reflectă p: rogresele tăcute în evaluarea siguranței produsului.

Art. 145. - (1) Recomandările se referă la acele studii în care există probleme de siguranță cunoscute în investigare și/sau cănd numărul pacienților care vor fi incluși în studiu vor adăuga date semnificative la datele de siguranță ale produsului/produselor existente deja.

(2) In cursul desfășurării studiului pentru un produs autorizat care în mod nonnal ar ieși în afara domeniului de aplicare al acestor recomandări poate fi identificat în mod neașteptat un risc.

(3) În acest caz este de așteptat ca DAPP și în mod special persoana calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilență să infonneze imediat autoritatea competentă și să furnizeze un scurt raport privind evoluția la anumite intervale și la sfărșitul studiului așa cum este solicitat de către autorități.

Art. 146. - După ce un produs a fost pus pe piață, studiile clinice care explorează de exemplu unele noi indicații, noi metode de administrare sau noi

combina1 ii, sunt considerate a fi studii pentru medicamente noi și nu sunt acoperite: de acest capitol.

Art. 147. - In caz de dubiu, dacă un studiu are sau nu loc sub jurisdicția prezentei.or ghiduri, compania trebuie să discute protocolul de intenție cu autoritățile competente ale statelor unde se va desfășura studiul.

IX.2 Ohiectivele și extinderea studiilor privind siguranța din perioada post-autorizare

Art. 148. - (1) Studiile din perioada post-autorizare pot fi conduse cu scopul identificării problemelor de siguranță nerecunoscute anterior (generarea ipotezelor), investigării riscurilor posibile (testarea ipotezelor cu scopul c'.e a demonstra o asociere cauzală) sau confirmării profilului de siguranț L așteptat al produsului în condițiile de comercializare.

(2) Ele pot fi de asemenea efectuate pentru a cuantifica reacțiile adverse stabilite și pentru a identifica factorii de risc. Art. 149. - Situațiile în care studiile pot fi considerate adecvate includ: - produse cu o structură chimică nouă sau un nou mod de acțiune; - atunci când există o incertitudine cu privire la relevanța clinică a unui efect toxic observat la animale; - atunci când există o incertitudine cu privire la profilul de siguranță; - atunci când este necesară o mai bună cuantificare a reacțiilor adverse identificate în studiile clinice și o elucidare a factorilor de risc; -atunci când există o utilizare mare care solicită monitorizarea de către un specialist.

Artă 150. - (1) Pot fi adecvate o varietate de proiecte incluzând studiile tip cohmtă sau studii de supraveghere a cazului sau studii caz-control.

(2) Studiile clinice care implică distribuire sistematică a tratamentului (de exemplu randomizare) pot fi de asemenea utilizate pentru a evalua siguranța produselor autorizate.

(3) Astfel de studii clinice trebuie de asemenea să respecte prevederile Regulilor de bună practică în studiul clinic aprobate prin Ordinului ministrului sănătății nr. 1236/2004 pentru aprobarea Regulilor de buna practica în studiul clinic (a se vedea secțiunea IX.3.4 Studiile clinice).

Art. 151. - {l) Proiectul ce va fi utilizat va depinde de obiectivele

studiului, care trebuie să fie clar definite în protocolul studiului.

(2) In protocol trebuie identificată orice problemă specifică investigată privind flÎguranța și trebuie soluționată în mod specific cu ajutorul metodelor propuse.

IX.3 Proiectul studiilor

IX.3.1 Studiile de tip cohortă Art. 152. - (1) Pacienților nu trebuie să li se prescrie medicamente în alt mod decât așa cum se face în practica medicală curentă.

(2) Pentru ca un studiu să fie considerat observațional, nu trebuie să existe constrângeri ale prescripțiilor făcute de medici sau influențe asupra practicii clinice normale. Art. 153. - (1) Populația studiată trebuie să fie cât se poate de reprezentativă pentru populația generală de utilizatori și să fie neselectată, excepție făcând cazul în care este specificat țintit prin obiectivele studiului (de exemplu un studiu pentru vârstnici).

(2) Criteriile de excludere trebuie să fie limitate la contraindicațiile din RCP.

(3) In studiile prospective, medicilor implicați în studiu trebuie să li se fumizeze RCP-urile pentru toate produsele ce vor fi utilizate.

(4) Dacă produsul este utilizat în afara indicațiilor din RCP la indicația medicului, astfel de pacienți trebuie să fie incluși în analiza concluziilor studiului.

Art. 154. - (I) Studiile de tip cohortă trebuie să includă în mod nonnal un grup/grupuri de control adecvatiadecvate.

(2) Grupul/grupurile de control va/vor include în mod normal pacienți cu boala/indicația/bolile/indicațiiile relevante pentru studiul inițial al produsului și astfel de pacienți vor fi tratați în mod normal cu o terapie alternativă. Art. 155. - Medicamentul/medicamentele trebuie să fie prescris/prescrise într-o manieră obișnuită, de exemplu un formular scris de medicul responsabil sau prin proceduri obișnuite de spital. Art. 156. - (I) Decizia de a prescrie un medicament trebuie să fie separată dar de decizia de a include acel pacient în studiu.

(2) Justificarea de a utiliza medicamentul trebuie să fie menționată de către medic în fișa pacientului în cadrul documentelor studiului. Art. 157. - Protocolul trebuie să stipuleze numărul minim și maxim de pacienți ce vor fi incluși de un singur medic.

IX.3.2 Studii caz-control Art. 158. - (I) Studiile caz-control sunt conduse în mod obișnuit retrospectiv.

(2) Comparația este făcută între expunerea la medicament a cazurilor cu boală/eveniment de interes și grupul de control fără boală/eveniment.

(3):Proiectul studiului trebuie să încerce să țină cont de sursele cunoscute de eroare;: sistematică și confuzie.

IX.3.3 Supravegherea cazului Art. 159. - (I) Scopul supravegherii cazului este de a studia pacienții cu boli pentru care este probabil ca anumite cazuri să fie în relație cu medicamentul și de a stabili expunerea la medicament.

(2) DAPP care sponsorizează astfel de studii trebuie să fie în legătură strânsă in special cu autoritatea competentă relevantă cu scopul de a determina cele mai adecvate măsuri pentru raportarea cazurilor.

IX.3.4 Studiile clinice Art. 160. - (1) Uneori, pentru a clarifica mecanismul reacțiilor adverse și pentru a identifica metodele pentru prevenirea lor, sunt necesare studii clinice specifice (studii privind farmacocinetica, farmacodinamia sau de fannacogenetică).

(2) Studiile clinice cuprinzătoare pot fi de asemenea utile pentru investigarea problemelor de siguranță în perioada post-autorizare și acestea pot implica repartizare randomizată la tratament.

(3) Din alt punct de vedere, trebuie făcut un efort pentru a studia pacienții pe cât posibil în condiții normale.

(4) Criteriile de excludere trebuie să fie în mod obișnuit limitate l,a contraindicațiile din RCP, în afară de cazul când ele sunt strâns legate de obiectivele speciale ale studiului.

(5) Studiile clinice trebuie de asemenea să respecte Regulile de bună practică în studiul clinic aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/2004 pentru aprobarea Regulilor de buna practica în studiul clinic în ceea ce priveste rapoartelor finale.

(6) Studiile post-autorizare calificate ca studii clinice trebuie să respecte prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 615/21.05.2004 pentru aprobarea Reglementărilor privind implementarea regulilor de bună practică· în desfășurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman și ghidurile de implementare.

IX.4. Conducerea studiilor

Art. 161. - (1) Responsabilitatea pentru conducerea unui studiu trebuie să fie m:igurată de sponsor, în mod obișnuit de departamentul medical al DAPP.

(2) Studiul trebuie să fie supervizat de către monitorul/monitorii desemnat/desemnați din țara în care studiul va fi condus și al cărui/ale căror nume trebuie sa fie menționat/menționate în documentele studiului.

(3) Se va acorda atenție numirii unui grup independent de consultanță pentru monitorizarea datelor și supravegherea studiului.

IX.5 Leg;ătura cu autoritățile competente Art. 162. - (1) DAPP care propun efectuarea unui studiu post-autorizare sunt sfă1uiți să discute proiectul de protocol într-un stadiu incipient, cu autoritatea competentă și cu experți independenți.

(2) O atenție specială trebuie acordată problemelor specifice de siguranță, care pot cere investigații.

(3) Îln desfășurarea studiilor post - autorizare trebuie luate în considerare reglementările în vigoare existente.

Art. 163. - (1) Înainte de începerea studiului, trebuie finalizat un

protocol care explică scopurile si obiectivele studiului, metodele de utilizat (inclusiv analiza statistică si justificarea dimensiunii mostrei) si evidența care trebuie ·mentinută.

(2) DA ' PP trebuie să depună protocolul și orice comunicări propuse pentru ntedici, la autoritatea competentă, cu cel puțin o lună înainte de începerea planificată a studiului; autoritățile pot face comentarii dacă e necesar.

(3) Responsabilitatea pentru conducerea:·studiului va rămâne, oricum, companiei farmaceutice care sponsorizează. Art. 164. - DAPP trebuie să informeze autoritatea competentă.când anume a început studiul si la fiecare 6 luni sau când va cere autoritatea competentă și va fumiza în mod normal un raport asupra progresului făcut.

Art. 165. - Pentru studii de tip cohortă, este recomandat următorul conținut al rapoartelor privind evoluția studiului: - tabel cu numărul de pacienți identificați ca fiind corespunzători criteriilor de includere în studiu, pacienți intrați si pacienți urmăriți; - estimarea expunerii totale a pacientului la produsul/produsele investigat/ investigate, în ani, luni sau zile/pacient; - statutul tuturor pacientilor care au incheiat studiul, de exemplu cu/fără tratament, decedați, pierduți; - tabel cu motivele pentru care a fost întrerupt tratamentul în timpul studiului;: - listarea individuală a cauzelor pentru fiecare moarte si caz spitalizat; - tabel cu toate evenimentele adverse grave (formă numerică si listare); dacă există mai multe medicamente în studiu, datele trebuie raportate separat pentru fiecare medicament.

Art. 166. - (1) In general, trebuie incluse numai datele listate mai sus.

(2) Alte informatii nu trebuie incluse fără o discutie in prealabil cu autoritatea competentă.

(3) După ce parcurge raportul, autoritatea competentă poate cere infonnatii în plus.

Art. 167. - (1) Trebuie îndeplinite cerintele legale obisnuite pentru raportarea reactiilor adverse suspectate.

(2) DAPP trebuie să garanteze că este informat de aparitia reactiilor adverse grave suspectate si că vor raporta aceste reacții adverse autorității competente în termen de 15 zile de la primire.

(3) Reactiile adverse care nu sunt grave si evenimentele care nu sunt suspectate de investigator că ar fi reactii adverse, nu trebuie să fie raportate individual, dar trebuie însumate în raportul final.

(4) Rapoartele privind reactiile adverse grave care s-au manifestat în studiile post-autorizare trebuie incluse si ele în RPAS. 5) Persoana calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilența trebuie să fumizeze autorității competente orice informație relevantă pentru evaluarea beneficiilor și riscurilor produse de medicament, inclusiv informațiile adecvate din studiile de siguranță post-autorizare. Art. 168. - (1) Un raport final asupra studiului trebuie trimis autorității competente, în tennen de 3 luni de când s-a încheiat urmărirea.

(2) In cazul ideal, acesta ar trebui să fie un raport complet, dar poate fi acceptat și un raport preliminar scurt în termen de 3 luni, urmat de un raport complet în termen de 6 luni de la terminarea studiului.

(3) DAPP trebuie să respecte prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 1236/2004 pentru aprobarea Regulilor de buna practica în studiul clinic în ceea ce priveste rapoartelor finale.

(4) Constatările studiului trebuie înaintate pentru a fi publicate.

Art. 169. - In cazul produselor autorizate prin procedura centralizată, trebuie de asemenea trimise la EMEA rapoartele privind evoluția studiului si rapoartele finale; este posibil ca aceasta să ceară o adaptare pentru a se potrivi cu nevoile studiilor individuale.

IX.6 Promovarea medicamentelor Art. 170. - Studiile post-autorizare nu trebuie planificate sau conduse în scopul de a promova folosirea medicamentelor. Art. 171. - Reprezentanții si compania nu trebuie implicați în studiu într­ o manieră care ar putea fi interpretată ca exercițiu promoțional.

IX.7 Participarea medicilor Art. 172. - Plata poate fi oferită medicului ca recompensă pentru timpul acordat '.tn plus și cheltuielile survenite. Art. 173. - Nici un stimulent nu trebuie oferit, cerut sau dat unui medic pentru a participa la un studiu post-autorizare.

IX.8 Probleme etice Art. 174. - (1) Trebuie mentinute întotdeauna cele mai înalte standarde profesionale de confidentialitate si de conducere a studiului si trebuie urmată legislatia natională relevantă privind protectia datelor.

(2) Dreptul pacientului la confidentialitate este suprem.

(3) Identitatea pacientilor în documentele studiului trebuie să fie codificat:i si numai persoane autorizate trebuie să aibă acces la detalii personale de identificare, dacă procedura

de verificare a

datelor cere cercetarea unor astfel de detalii.

(4) Detaliile personale de identificare trebuie tinute întotdeauna secrete (a se vedea de asemenea ghidurile Reguli de bună practică în studiul clinic). Art. 175. - (1) Responsabilitatea pentru colectarea informațiilor din fișele medicale individuale revine medicului care îngrijește pacientul.

(2) Astfel de informații trebuie direcționate către medicul numit de sponsor, care este prin urmare responsabil pentru gestionarea unor astfel de informatii. • • Art. 176. - Este necesară opinia Comisiei de etică _dacă pacienții urmează a fi abordați pentru informații, dacă urmează a se efectua investigații suplimentare sau dacă se propune să se repartizeze sistematic pacienți pentru tratamente.

IX.9 Procedura pentru reclamații Art. 177. - Un studiu post-autorizare, care oferă motive de îngrijorare, trebuie trimis la autoritatea competentă sau, dacă e cazul, la alte organisme din cadn1l statelor membre ale UE care sunt considerate a avea atribuții în domeniu.

CAPITOLUL X Evaluarea permanentă a farmacovigilentei in timpul perioadei post­ autorizare Art. 178. - Acordarea unei autorizații de punere pe piață pentru un medicarnent semnifică faptul că este considerat a avea un raport multumitor beneficiu/risc, în condițiile definite de RCP, pe baza informațiilor disponibile în acea perioadă. Art. 179. - (1) In timpul perioadei post-autorizare medicamentul va fi folosit în situații diferite de cele din studiile clinice și este posibil ca un număr mai mare de pacienți să fie expuși.

(2) Vor fi generate mai multe informații noi, ceea ce poate avea un impact mmpra beneficiului sau riscului medicamentului și evaluarea acestor informații trebuie să fie un proces permanent, atât în cadrul companiilor farmaceutice cât și în cadrul autorității competente. Art. 180. - Atât DAPP cât și autoritatea competentă trebuie să fie la curent cu toate informațiile relevante, pentru a îndeplini următoarele responsabilități: - să asigure că se iau măsurile corespunzătoare ca reacție la noile dovezi care afectează raportul beneficiu/risc; - ă informeze continuu pacienții si pe cei care au prescris medicamentul respectiv, prin schimbări ale informațiilor produsului autorizat și prin comunicare directă.

Art. 181. - (I) Responsabilitățile legale ale DAPP și în particular, ale persoanei calificate responsabilă cu activitățile de farmacovigilența, sunt prevăzut, în

CAPITOLUL III Rolul și responsabilitățile deținătorului autorizației de punere pe piață a acestui capitol.

(2) P rsoana calificată responsabilă cu activitățile de farmacovigilența trebuie să furnizeze autorității competente orice informație relevantă pentru evaluarea beneficiilor și riscurilor produse de medicament, inclusiv informațiile adecvate din studiile de siguranță post-autorizare.

Art. 182. - (1) In cazul când devin accesibile informații nor sau modificate, care pot influența întreaga evaluare a raportului beneficiu/risc a unui medicament, DAPP trebuie să informeze imediat toate autoritățile competente din țările în care produsul este autorizat și, în plus, secretariatul EMEA, pentru produsele care sunt autorizate prin procedura centralizată.

(2) Acolo unde autoritatea competentă identifică noi • informații sau informa1;ii modificate care pot influența întreaga evaluare a raportului beneficiu/risc, este recomandabil de obicei ca aceasta să comunice problema DAPP într-o perioadă de timp care să permită ca astfel de informații să fie împărtă:ite cu alte autorități competente.

(3) Un raport cuprinzător care evaluează problema și riscurile în contextul beneficiilor, trebuie depus cu prima ocazie și nu mai târziu decât data convenită specificată în comunicările scrise dintre autoritatea competentă siDAPP.

(4) Raportul trebuie să fie trimis către toate autoritățile competente din statele membre ale UE în care medicamentul a fost autorizat, ANM și, în plus, secretariatului EMEA, pentru medicamente care sunt autorizate prin procedura centralizată.

Art. 183. - Autoritățile competente sunt responsabile de fumizarea

rapoartelor privind reacțiile adverse grave care au avut loc pe teritoriul lor; rapoartele trebuie trimise DAPP în interval de 15 zile de la recepționarea lor.

Art. 184. - Următoarele secțiuni furnizează principiile pe care trebuie să se bazeze: evaluarea raportului beneficiu/risc și prezintă pașii pe care DAPP și autoritatea competentă îi pot întreprinde pentru a efectua o modificare în raportul beneficiu/risc.

X.1 Prindpiile evaluarii raportului beneficiu/risc Art. 185. - (1) Intreaga evaluare a raportului beneficiu/risc trebuie să țină seama de toate beneficiile și riscurile la care se face referire mai jos. I (2) Evaluarea raportului beneficiu/risc trebuie realizată separat în contextul fiecărei indicații care poate avea un impact asupra concluziilor și actiunilor.

X.1.1 Evaluarea beneficiilor Art. 186. - (I) Când este identificat un risc nou sau o modificare a riscului, este important să se reevalueze beneficiul medicamentului folosind toate datde disponibile.

(2) Beneficiul unui medicament poate fi văzut ca ameliorarea bolii în asociere cu folosirea sa; beneficiul se compune din 3 parametri: - proporția în care medicamentul vindecă sau ameliorează boala sau simptomele; - frecvența răspunsului; - durata răspunsului. Art. 187. - (1) Trebuie luată în considerare de asemenea orice informație disponibilă despre întrebuințarea greșită a medicamentului și despre nivelul complianței în practica clinică, care pot avea un impact asupra beneficiului medicamentului.

(2) Trebuie să fie luată în considerare calitatea diferitelor tipuri de dovezi" ale beneficiului.

(3) Eficacitatea și beneficiul trebuie să fie exprimate, pe cât posibil, în termeni cantitativi, într-un mod care le face comparabile cu exprimarea riscurilor.

X.1.2 Evaluarea riscurilor Art. 188. - (1) Evaluarea riscurilor implică un proces treptat care cere identific2rea, confirmarea și caracterizarea (inclusiv identificarea factorilor de risc dete1minanți) și cuantificarea riscurilor din punct de vedere al siguranței medicamentului asupra populației expuse.

(2) Evaluarea globală a riscului trebuie să ia în considerare surse multiple de informare cum sunt: - rapoarte spontane de reacții adverse, naționale si internaționale; date privind reacții adverse din studii și, unde e posibil, din studii experimentale clinice, care pot fi sau nu sponsorizate de companie; - studii de laborator in vitroși in vivo; - literatura științifică din toată lumea; - investigații asupra calității farmaceutice; - date despre vânzări și utilizarea produsului. Art. 189. - (1) Când sunt identificate posibile riscuri din punct de vedere al siguranței produsului, care au un impact asupra sau care pot influența balanța beneficiu/risc, DAPP trebuie să propună studii corespunzătoare.

(2) Astfel de studii trebuie să investigheze mai departe natura riscului/riscurilor și frecvența cu care se produce/produc, cu condiția ca astfel de studii să nu determine un risc inacceptabil pentru pacienții implicați.

(3) Asemenea studii trebuie să respecte normele prevăzute în

CAPITOLUL IX Studii privind siguranța efectuate în perioada post­ autorizar,e și sponsorizate de către companie. – Art. 190. - Aspecte importante, care trebuie luate în calcul în evaluarea riscului, includ: dovada pentru asocierea cauzală, gravitatea, frecvența absolută și relativă și factori care pot permite măsuri preventive. Art. 191. - Trebuie luată în considerare calitatea diferitelor tipuri de dovezi ale riscului.

X.1.3 Evaluarea raportului beneficiu/risc Art. 192. - (1) Ori de câte orie posibil, beneficiile și riscurile trebuie să fie luate în considerare în termeni absoluti si în comparatie cu tratamente alternative.

(2) Gradul de risc care poate fi considerat acceptabil este dependent de gravitatea bolii care e tratată; de exemplu: - în tratamentul unei boli cu mortalitate mare, un risc înalt de reacții adverse letale poate fi acceptabil, dat.fiind că beneficiile asociate cu tratamen-tul s-au arătat a fi mai mari; - pentru medicamente utilizate în boli cronice sau în prevenirea bolilor care dau infirmități, dacă există o îmbunătățire substanțială în prognosticul sau calitatea vieții, poate fi acceptabil un anumit nivel al riscului; - în situațiile în care principalul beneficiu este ușurarea simptomelor pentru boli minore ale subiecților sănătoși sau când subiecții sunt tratati nu numai pentru beneficiul lor propriu dar și pentru beneficiul comunitătii (de exemplu vaccinare), standardele de siguranță trebuie să fie deosebit de înalte.

X.2 lmbunătățirea raportului beneficiu/risc

Art. 193. - (1) DAPP trebuie să aibă ca scop atingerea unui raport beneficiu/risc cât se poate de bun pentru un medicament individual și să asigure ca în cazul unui medicament, consecințele adverse nu depășesc beneficiile în populația tratată.

(2) Raportul beneficiu/risc al unui medicament nu poate fi considerat izolat dar trebuie să fie comparat cu profilul altor tratamente efectuate pentru aceeasi boală.

Art. 194. - (1) Raportul beneficiu/risc poate fi îmbunătățit fie prin creșterea beneficiilor fie prin reducerea riscurilor, minimizând factorii de risc (de exemplu prin contraindicații în cazul pacienților cu risc sau prin reducerea dozei, introducerea de teste care preced tratamentul pentru a identifica pacienții cu risc sau monitorizare în timpul tratamentului pentru diagnosticul precoce a.I riscurilor care sunt reversibile).

(2) Când se propun măsuri pentru a îmbunătăți raportul beneficiu/risc al unui produs (de exemplu prin restricționarea folosiri sale de către un grup de pacienți la care beneficiul este sigur sau unde nu există alternativă), trebuie luată în calcul fezabilitatea acestor măsuri în condiții normale de utilizare.

Art. 195. Următoarele tipuri de măsuri pot fi necesare și pot fi preluate voluntar de către DAPP sau prin obligativitate de către autoritățile competente conform legislației:

a) variația autorizației de punere pe piață cu privire la indicații, recomandări de doze, contraindicații, atenționări• sau efecte adverse și în consecin1_:ă: - modificarea RCP și a prospectului pentru pacient, confonn autorizaflei de punere pe piață, - modificarea materialului publicitar,

b) furnizarea directă pentru medici a informațiilor importante privind siguranța (de exemplu prin scrisori și/sau buletine)

Art. 196. - (1) Dacă există noi motive de îngrijorare privind siguranța, DAPP trebuie să trimită restricții urgente de siguranță în concordanță cu Ordinul ministrului sănătății nr. 89/02.02.2004 pentru aprobarea reglementărilor privind procesul de evaluare

a

variațiilor la termenii autorizației de pnnere pe piață și Ordinul ministrului sănătății nr. 90/02.02.2004 pentru aprobarea modului de solutionare a cererilor privind modificarile care reprezinta extensii de linie pentru medicamente de uz uman autorizate în Romania prin procedura nationala dupa O1.O1.2001.

(2) Aceste măsuri trebuie comunicate imediat autorităților competente.

(3) Dacă nu se ridică nici o obiecție în 24 ore, restricțiile urgente de siguranții pot fi stabilite și cererea corespunzătoare pentru variație poate fi trimisă fără întârziere autorităților competente și, în cazul medicamentelor autorizate prin procedură centralizată, către EMEA.

(4) O restricție urgentă de sigurantă poate fi inițiată și de autoritățile competente și de Comisia Europeană.

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

O R D I N

privind aprobarea tarifelor și tarifelor de urgență pentru activitățile efectuate de Agenția Națională a Medicamentului, precum și a valorii cotizației de menținere în vigoare a autorizației

de punere pe piață*)

Având în vedere prevederile art. 8 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 125/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările și completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice și aparatură medicală nr. MC 4.657 din 12 aprilie 2005, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății,

ministrul sănătății emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă tarifele și tarifele de urgență pentru activitățile desfășurate în departamentele Agenției Naționale a Medicamentului, prevăzute în anexele nr. 1a), 1b), 2a)— 2f), 3 și 4.

Art. 2. — Valoarea cotizației de menținere în vigoare a autorizației de punere pe piață este de 100 euro/an.

Art. 3. — (1) Producătorii români de medicamente vor plăti contravaloarea în lei a sumelor prevăzute la art. 1 la cursul Băncii Naționale a României din ziua efectuării plății.

(2) Producătorii străini de medicamente vor plăti sumele prevăzute la art. 1 fie în valută, fie contravaloarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale a României din ziua efectuării plății.

Art. 4. — Agenția Națională a Medicamentului va duce la îndeplinire dispozițiile prezentului ordin.

Art. 5. — Anexele nr. 1a), 1b), 2a)—2f), 3 și 4**) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin își încetează aplicabilitatea Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 267/2003 privind aprobarea tarifelor și tarifelor

de urgență pentru activitățile efectuate de Agenția Națională a Medicamentului, precum și a valorii cotizației de menținere în vigoare a autorizației de punere pe piață, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 2 aprilie 2003, Ordinul ministrului sănătății nr. 1.076/2003 privind aprobarea unor tarife pentru activități desfășurate de Departamentul inspecție farmaceutică din cadrul Agenției Naționale a Medicamentului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 2 decembrie 2003, și Ordinul ministrului sănătății nr. 1.022/2004 privind aprobarea valorii tarifului pentru activitatea de control, activitate specifică in vitro (titru viral polio), desfășurată de Departamentul evaluare și control produse biologice al Agenției Naționale a Medicamentului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 3 septembrie 2004, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 7. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

=====
Ministrul sănătății,
Mircea Cinteză

București, 19 aprilie 2005.

Nr. 407.

*) Ordinul nr. 407/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 31 mai 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexele nr. 1a), 1b), 2a)—2f), 3 și 4 sunt reproduse în facsimil.

ANEXA NR. la)

LISTA TARIFELOR PENTRU PRESTAȚIILE EFECTUATE ÎN DEPARTAMENTUL EVALUARE-AUTORIZARE

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

1. Autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță activă nouă 2105

2. Autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță cunoscută care necesită studii de bioechivalență 1420

3. Autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță cunoscută care nu necesită studii de bioechivalență 1055

4. Autorizarea produselor medicamentoase de uz uman rezultate in urma asocierii de substanțe cunoscute ( combinație in doze fixe ) 1840

5. Autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu utilizare medicală bine stabilită 1540

6. Autorizarea produselor radiofarmaceutice cu substantă activă nouă 2105

7. Autorizarea produselor radiofarmaceutice

cu substanță activă cunoscută 1540

8. Autorizarea produselor obtinute prin biotehnologie 2105

9. Autorizarea produselor biologice 2105

10. Autorizarea produselor homeopate cu indicații terapeutice 1195

11. Autorizarea produselor homeopate fără indicații terapeutice 755

12. Autorizarea produselor fitoterapeutice, apiterapeutice 1140

13. Autorizarea ceaiurilor 470

14. Evaluarea cererii de variație tip IA 210

15. Evaluarea cererii de variație tip IB 330

16. Evaluarea cererii de variație tip II 460

17. Evaluarea cererii de transfer al autorizației de punere pe piață 300

18. Evaluarea cererilor privind modificarea design-ului si inscripționării ambalajului primar si secundar al medicamentului, privind modificările prospectului si RCP-ului, altele decât cele datorate unor variații de tip IA, IB, si II 145

19. Evaluarea protocoalelor studiilor de bioechivalență 255

20. Evaluarea studiilor clinice de faza I-II - substanțe neautorizate 855

21. Evaluarea studiilor clinice de faza II-III - substanțe neautorizate în România, dar autorizate în alte țări 675

22. Evaluarea studiilor clinice de faza IV - substanțe autorizate în România 410

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

23. Evaluare publicitate pentru produsele medicamentoase de uz uman 350

24. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță activă nouă 1170

25. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță activă cunoscută, cu s tudii de bioechivalentă 730

26. Reactualizarea documentați ei pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu substanță activă cunoscută, fără studii de bioechivalență 595

27. Reactualizarea documentatiei pentru autorizarea produselor biologice 1170

28. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman rezultate în urma asocierii de substanțe cunoscute (combinații în doze fixe) 980

29. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produ s elor radiofarmaceutice cu substanta activă nouă 1170

30. Reactualizarea documentatiei pentrn autorizarea produselor radiofarmaceutice cu substant ' ă activă cunoscută 840

31. Reactualizarea documentației pentn.1 autorizarea produselor medicamentoase homeopate cu indicatii terapeutice 650

32. Reactualizarea documentației · pentru autorizarea produselor medicamentoase homeopate fără indicații terapeutice 405

33. Reactualizarea documentatiei pentru autorizarea produselor fitoterapeutice, apiterapeutice ' 620

34. Reactualizarea documentației pentru autorizarea ceaiurilor 230

35. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produselor medicamentoase de uz uman cu utilizare bine stabilită 840

36. Reactualizarea documentației pentru autorizarea produselor obținute plin biotehnologie 1170

37. Cotizația de menținere in vigoare a a utorizației de punere pe piață a produselor medicamentoase de uz uman 100

ANEXA NR. 2a)

LISTA TARIFELOR PENTRU PRESTAȚIILE EFECTUATE ÎN DEPARTAMENTUL CONTROL MATERII PRIME SI PRODUSE FINITE LABORATORUL DE CONTROL FIZICO - CHIMIC

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

1. Analiza termică 38

2. Aspectul jetului de spray 4

3. Capacitatea de întindere la unguente 3

4. Claritatea si gradul de opalescență ale lichidelor 13

5. Concentrarea soluțiilor extractive apoase prin distilare rotavapor 16

6. Concentrarea soluțiilor extractive cu solvenți organici prin distilare la rotavapor 39

7. Concentrația în alcool a preparatelor farmaceutice 47

8. Controlul impuritaților macroscopice din soluții injectabile și perfuzabile din fiole si flacoane 10

9. Controlul impurităților macroscopice Ia pulberi injectabile și produse liofilizate 11

10. Controlul limitelor de impurități anorganice si substanțe organice străine 27

11. Controlul mărimii și fonnei particulelor în suspensie, la microscop 10

12. Controlul microchimic al produselor vegetale 10

13. Controlul microscopic al produselor vegetale 19

14. Controlul organoleptic ( aspect, culoare, gust, miros) 4

15. - Degresarea produselor vegetale în vederea dozării 16

16. Densitatea relativă, 9

17. Determinarea apei titrare cu reactivul Karl - Fischer (inclusiv calibrare) 34

18. Determinarea componentelor din ceai 32

19. Determinarea cromatografică pe coloană 142

20. Dțterminarea densității aparente la pulberi 9

21. Determinarea dimensiunii comprimatelor (grosimea, diametrul, lungimea, lățimea) 4

22. Determinarea duratei de reomogenizare a suspensiei 3

23. Determinarea friabilității comprimatelor 9

24. Determinarea granulometrică la pulberi 14

25. Determinarea impurităților totale din produse vegetale [(pământ, praf, nisip

ȘI alți contaminanți (fulgi, insecte, produse animale, etc) l 15

26. Determinarea limitei de aciditate, alcalinitate 9

27. Determinarea numărului de doze pe flacon spray 9

28. Determinarea osmolarității 7

29. Determinarea omogenității unguentelor, supozitoarelor 4

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

30. Determinarea PH - ului 13

31. Determinarea procentului de distilat într-un anumit interval de timp 17

32. Determinarea profilului cinetic de cedare a substanțelor medicamentoase din forme farmaceutice solide orale cu eliberare prelungită 130

33. Detenninarea puritătii produselor farmaceutice de uz uman prm cromatografie lichidă de înaltă performanță 196

34. Determinarea rezistentei supozitoarelor 16

35. Determinarea substanțelor grase totale 15

36. Determinarea tensiunii superficiale 20

37. Determinarea timpului de dizolvare la produsele liofilizate 6

38. Determinarea tipului de emulsie 10

39. Determinarea uleiurilor volatile din produse vegetale 7

40. Determinarea vâscozitătii cu vâscozimetrul cu bila 30

41. DeterminaTea vâscozității cu vâscozimetrul cu capilar 13

42. Determinarea vâscozității cu vâscozimetrul rotațional 19

43. Determinarea vitezei de sedimentare 11

44. Dezagregare supozitoare si ovule 25

45. Dezagregarea produselor efervescente 4

46. Distrugerea probei în vederea determinării limitelor de impurități anorgamce 16

47. Dozare fizico - chimică în mediu apos 19

48. Dozare fizico- chimică în mediu neapos 24

49. Dozare flarnfotometrică 13

50. Dozare gaz- cromatografică 138

51. Dozare gaz cromatografică cuplată cu Head - Speace 214

52. Dozare prin spectrofotometrie de absorbție atomica 106

53. Dozare potențiometrică· 61

54. Dozare prin cromatografie lichidă de înalta performanță 198

55. Dozarea cromatografică CSS prin metoda densitometrică-varianta I 75

56. Dozarea cromatografică CSS prin metoda densitometrică- varianta II 66

57. Dozarea croniatografică CSS prin metoda densitometrică- varianta III 77

58. Dozarea nitrogenului din combinații organice 24

59. Dozarea oxigenului 24

60. Dozarea substanțelor solubile din produsele vegetale 14

61. Dozarea taninurilor din produse vegetale 79

62. Electroforeza 23 63.- Electroforeza capilară 97

64. Etanșeitatea flacoanelor spray 9

65. Etanșeitatea pliculețelor cu pulbere efervescenta 7

66. Extracția principiilor active din produsele vegetale în vederea identificării sau dozării 53

67. Extracția principiilor active din produse farmaceutice în vederea dozării sau identificării 47

68. Factorul de îmbibare al produselor vegetale 11

69. Filtrarea prin filtre membrană cu porozitate 0,30 - 0,50 fum pentru determinări cu aparatură de înalta performanță 13

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO 70.

Funcționarea sistemului de pulverizare ( spra y ) 14

71. Grad e le d e coloratie ale lichidelor 16 72.

Identificarea prin cromatografie în strat subtir e 38 73.

Identificarea prin reacții chimice - identificarea anionilor 14 74.

Identifi c area prin reactii chimice - alte tipuri - 14

75. Identificarea prin reacții chimice - identificarea cationilor 13

76. Identificarea prin reacții chimice de diazotar e - cuplare 7

77. Identificarea prin reacții chimice de oxidoreducere 7 78.

Identificarea si puritatea prin gaz - cromatografie 181 79.

Identificarea spectrofotometrică în I.R. 11

80. Identificarea spectrofotometrică în UV și vizibil - în soluție alcoolică 39

81. Identifica r ea spectrofotometric ă în UV ș i vizibil - în soluție apoasă 31 82.

Identificarea spectrofotometrică în UV și v iz ibil - în solvenți organici 61

83. Indice de acetil 35

84. Indice de aciditate 17

85. Indice de amăreală 13

86. Indice de ester 20

87. Indice de hidroxil 21

88. Indice de iod sî indice de peroxid 19

89. Indice de refracție 19

90. Indice de saponificare 20

91. Masa totală pe recipient (solutii, suspensii, emulsii, unguente) 13

92. Mineralizarea halogenilor și a sulfului legați organic 12

93. Pierdere prin uscare la etuvă sau în exicator 19

94. Proba de sedimentar e 4

95. Punct de fierbere 9 96.

Punct de picurare 7

97. Punct de topire la c apilar 7 98.

Punct de topire pentru supozitoare 7

99. Puritatea prin cromatografie în strat subțire 64

100. Putere rotatorie 19

101. Reconsti t uirea sistemului dispers pentru verificări de laborator (suspensii orale, injectabile etc) 6 '102.

Reziduu insolubil in acid clorhidric 100 g/1 23

103. Reziduu prin calcinare 17

104. Reziduu prin evaporare 17

105. Rezistenta comprimatelor determinată cu durometrul 4

106. Solubilitate 16

107. Substante nesaponificabile 47

108. Substanțe solubile în apa, acizi 17 109.

Test de dizolvare 66 11 o.

Uniformitatea conținutului 35

111. Uniformi t atea masei formelor unidoză 15

112. Uniformitatea masei pulberilor injectabile 16

113. Uniformitatea volumului pe flacon, fiolă 8 114.

Uscarea si pulverizarea produselor vegetale în vederea do z ării 27

ANEXA NR.2c)

LISTA TARIFELOR PENTRU PRESTAȚIILE EFECTUATE ÎN DEPARTAMENTUL CONTROL MATERII PRIME SI PRODUSE FINITE LABORATORUL DE FARMACOLOGIE -TOXICOLOGIE

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

1. Controlul antigenității la 21 de zile 295 2.

Controlul conținutului în endotoxine prin metoda CINETICĂ CROMOGENICĂ (test L.A.L.) 322

3. Controlul conținutului în endotoxine prin metoda CfNETICĂ TURBIDIMETRICĂ (test L.A.L.) 392

4. C.ontrolul conținutului în endotoxine prin metoda GEL - CLOT (test L.A.L.) 256

5. Controlul impurităților care denaturează pigmentii sanguini 104

6. Controlul impurităților hemolitice din mase plastice ' 115

7. Controlul impurităților pirogene 379

8. Controlul impurităților pirogene pe 6 iepuri 758

9. Controlul toleranței locale prin injectarea intramusculară la iepure 559 1O.

Controlul toxicității acute la articole Sl dispozitive din materiale plastice 235

11. Controlul toxicitătii pe cinci șoareci 69

12. Controlul toxicitătîi pe trei iepuri 249

13. Determinarea activității amilolitice 150

14. Determinarea activității celulazice si hemicelulazice 140 15.

Determinarea activi tă ții hialuronidazice/ antihi al uronid azice 299

16. Determinarea activitătii lipolitice 227

17. Determinarea activitătii proteolitice 183

18. Determinarea activității supernatant - insulina retard 424

19. Determinarea biologică a glucagonului 1303

20. Determinarea DL 50 pe șoareci cu substantă de referință 668

21. Determinarea DL 50 pe șoareci fără substanț ă de referinț ă 683

22. Determinarea DL 50 pe șobolani cu substanță de referintă 1195

23. Determinarea DL 50 pe șobolani fără substanță de referință 713

24. Determinarea impurităților hipotensive 86 25.

Determinarea prelungirii efectului hipoglicemiant 1410

26. Determinarea probei de pasaj a suspensiei 8

27. Determinarea toxici tății sistemice în experiment subacut cu exam e n anatomo - patologic 1876

28. Dozarea aminoacizilor prin cromatografie lichidă de Înaltă performanță 415 29.

Dozarea bioJogică a heparinei 213

30. Dozarea biologică a hormonului gonadotrop - - 650

31. Dozarea biologică a insulinei 1792

32. Dozarea biologică a insulinei pe șoareci 661 33.

Tol e ranța locala pe coniuctivă de iepure 253 34.

Toleranta subacuta gastrointestinala 77

Nota:

Restul materialelor specifice vor fi aduse de beneficiar (substanta de referinta, stand ar d intemational si unele etaloane).

ANEXA NR. 3

LISTA TARIFELOR PENTRU.FREBTATIILE EFECTUATE ÎN

DEPARTAMENTUL PRODUSE BIOLOGICE

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

1. Control puritate (pe lama) frotiu Gram 23

2. Control puritate prin însămânțare (în tub) 54

3. •

Control activitate specifică (inhibare penicilinază) 63

4. Control activitate specifică (pe placă) - pentru discuri CAMP 43

5. Control activitate specifică ă in vitro" (determinare titru viral vaccin monovalent: rujeolic, urlian sau rubeolic) 187

6. Control activitate specificăă in vitro" (titru pe placă) 64

7. Control activitate specifică ă in vitro" determinare titru viral vaccin febră galbenă 256

8. Control activitate specifică ăîn vitro" - determinare titm viral vaccin anti - varicelă 192

9. Control activitate specifică ăin vitro" (determinare titru viral vaccin poliomielitic 388

10. Control activitate specifică prin dublă difuzie 127

11. Control activitate specifică prin imunodifuzie radială simplă IDRS 19

12. Control concentrație (nefelometrie) 21

13. Control identitate (pe lamă) frotiu Ziehl Neelsen 26

14. Control identitate prin aglutinare pe lamă la componenta Pertussis 34

15. Control identitate prin floculare la serurile terapeutice 33

16. Control identitate prin precipitare inelară 25

17. Control identitate și/sau activitate specifică pnn contraimunoelectroforeză la produse biologice de uz uman 175

18. Control identitate și/sau activitate specifică prin imunoelectroforeză Ia produse biologice de uz uman 193

19. Control identitate și/sau limita de floculare la vaccinuri 76

20. Control identitate și/sau titru prin aglutinare în tub 30

21. Control identitate și/sau titru prin aglutinare pe lamă 19

22. Control identitate și/sau titru prin metoda hemaglutinării 40

23. Control puritate prin însămânțare (pe placă) 53

24. Control puritate proteică prin electroforeză (SDS - PAGE) 392

25. Control puritate proteică prin electroforeză în gel de Agaroza-Sebia 116

26. Control titru prin metoda Bradstreet - Taylor de fixare a complementului 89

27. Control titru prin metoda Ida - Bengtson de fixare a complementului 68

28. Control titru prin neutralizare in vitro 44

29. Control titru și/sau specificitate prin metoda hemaglutinoinhibării 50

30. Controlul activității peroxidazei prin metoda spectrofotometrică 64

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

31. Controlul concentrației proteice (biuret) 53

32. Controlul concentrației proteice prin metoda Lowry 107

33. Controlul conținutului de aluminiu prin metoda complexonometrică 103

34. Controlul conținutului de superoxiddismutaza 90

35. Controlul conținutului în fenol 89

36. Controlul conținutului în formadehida liberă 51

37. Controlul conținutului în haem prin metoda spectrofotometrică în

solutiile de albumină umană 23

38. Controlul conținutului in Thîomersal 68

39. Controlul densitătii optice ăBCG" 30

40. Controlul stabilității prin stres termic Ia hemoderivate 15

41. Curbă de etalonare pentru concentrație proteică (biuret) 53

42. Curbă de etalonare pentru determinarea conținutului in fenol 106

43. Curbă de etalonare pentru determinarea conținutului în Thiomersal (dozare) 81

44. Curbă de etalonare pentru detenninarea concentrației proteice în vaccinul gripal 179

45. Curbă de etalonare pentru determinarea conținutului în formaldehidă liberă 54

46. Curbă de etalonare pentru determinarea concentrației proteice prin Metoda Bradford 94

47. Determinarea concentrației ionilor de Na, K si CI cu analizorul AVL List 27

48. Determinarea identității și concentrației de hemaglutinină Sl ovalbumină pnn metoda imunodifuziei radiale simple IDRS la vaccinul gripal trivalent purificat si inactivat 127

49. Determinarea concentrației proteice prin Metoda Bradford 84

50. Identificare/ titru în hemaglutinine anti A si anti B (metoda indirecta) 101

Nota:

Restul materialelor specifice vor fi aduse de beneficiar (substanță de referință, imunoplăci, kit Cormay gel prot 100).

62

ANEXANR.4

LISTA TARIFELOR PENTRU PRESTAȚIILE EFECTUATE ÎN DEPARTAMENTUL INSPECȚIE FARMACEUTICĂ

NR. CRT.

DENUMIREA PRESTAȚIEI

TARIF EURO

Tarif

Componentă fixă

Componentă variabilă

1. Inspecție în vederea eliberării autorizatiei de funcționare 464 464

2. Inspecție în vederea eliberării Certificatului de bună practică de fabricație pentru producătorii români, pentru fluxuri de fabricație produse sterile 1186 654 532

3. Inspecție în vederea eliberării Certificatului de bună practică de fabricație pentru producătorii români, pentru fluxuri de fabricație produse nesterile 1065 624 441

4. Inspecție în vederea eliberării Certificatului de bună practică de fabricație pentru producătorii străini, pentru fluxuri de fabricație produse sterile 2035 981 1054

5. Inspecție în vederea eliberării Certificatului de bună practică de fabricație pentru producătorii străini, pentru fluxuri de fabricație produse nesterile 1753 882 871

6. Inspecție de urmărire a măsurilor corective, ca unnare a unei inspecții BPF 819 819

7. Inspecțîe efectuată înaintea obtinerii autorizației de punere pe piață 451 451

8. Inspecție pentru urmărirea respectării Regulilor de bună practică în studiul clinic într-o unitate de profil 1046 514 532

9. Inspecție de urmărire a măsurilor. corective, ca urmare a unei inspectii BPSC 514 514

10. Inspecție în vederea autorizării laboratoarelor de control al medicamentului (fizico-chimic și/sau microbiologic)/ certificării de bună practică de laborator toxicologic 994 994

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

O R D I N

pentru aprobarea Ghidului privind procedura care trebuie urmată de autoritățile competente în desfășurarea activității de farmacovigilență*)

Având în vedere:

— prevederile Ordonanței Guvernului nr. 125/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările și completările ulterioare; — prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările și completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice și aparatură medicală nr. MC 4.932 din 19 aprilie 2005, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății,

ministrul sănătății emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Ghidul privind procedura care trebuie urmată de autoritățile competente în desfășurarea activității de farmacovigilență, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin

se abrogă orice dispoziție contrară.

Art. 3. — Agenția Națională a Medicamentului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. — Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

=====
Ministrul sănătății,
Mircea Cinteză

București, 19 aprilie 2005.

Nr. 408.

*) Ordinul nr. 408/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 31 mai 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

G H I D

privind procedura care trebuie urmată de autoritățile competente în desfășurarea activității de farmacovigilență

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

CAPITOLUL III – Gestionarea datelor de farmacovigilență

111.1 Sistemul de raportare spontană

III.I. I Introducere

Art. 6. - (1) CNFV trebuie să dețină un sistem pentru colectarea rapoartelor de reacții adverse spontane suspectate, primite de la medici (de ex. sistem poștal sau electronic) și de la DAPP.

(2) CNFV trebuie să coopereze cu medicii

pentru

a stimula conștientizarea importanței sistemului de raportare și încurajarea raportării (de ex. prin fumizarea unui sistem ușor de raportare și feed-back după fiecare raport).

(3) CNFV colaborează cu unitățile teritoriale de inspecție ale ANM în ceea ce privește stimularea raportării de reacții adverse și fumizarea informațiilor privind farmacovigilența. Art. 7. - CNFV trebuie să colaboreze cu medicii pentru a asigura raportarea adecvată de reacții adverse către ANM; în acest scop este de dorit ca ANM să ia măsurile necesare pentru ca: - raportarea reacțiilor adverse să se facă cât se poate de simplu; - toate reacțiile adverse să fie confirmate când este cazul șr să fie fumizate informații suplimentare solicitate de medici; - să fie menținut un contact regulat între CNFV și medici prin: - publicarea regulată a unui buletin de fam1acovigilență, - trimiterea de scrisori "Stimată doamnă/Stimate domnule doctor" când este cazul (de către ANM și/sau DAPP), - fumizarea informației solicitate de la caz la caz, dacă este posibil. • •

III.1.2 Principii generale ale sistemului de raportare spontană Art. 8. - (1) Medicii sau DAPP raportează la ANM-CNFV o reacție adversă suspectată în legătură cu unul sau mai multe medicamente; rapoartele se fac în scris (utilizând formularele de raportare) sau electronic.

(2) Rapoartele sunt colectate și validate de către CNFV și sunt introduse într-o bază de date; reacțiile adverse grave trebuie să fie tratate în regim de maximă. prioritate.

(3) Baza de date este utilizată pentru a identifica semnalele potențiale și a analiza datele în scopul clarificării factorilor de risc, a modificărilor evidente în profi l ul raportării etc.

(4) Rapoartele de caz trebuie să fie accesibile pentru EMEA în cazul

medicmnentelor autorizate centralizat, autorităților competente din statele membre ale UE, dacă este cazul, și DAPP implicați. Art. 9. - Următoarele aspecte privesc ANM și sunt independente de structura sistemului național de farmacovigilență: - colectarea și validarea raportului de caz și stocarea acestuia; - procesarea raportului de caz (evaluarea și prezentarea pentru transmitere), informații feedback; - protejarea confidențialității ș1 securității datelor, controlul calității datelor și asigurarea calității lor.

III.1.3 Colectarea și validarea raportului de caz Art. 1O. - (1) Aceasta implică colectarea și validarea datelor primare, ex. transmiterea datelor de la raportor la ANM:-CNFV.

(2) Pentru validarea și administrarea rapoartelor transmise electronic trebuie urmate proceduri operaționale specifice.

IIl.1.3.1 Colectarea raportului de caz Art, 11. - Un raport spontan de f'mmacovigilență implică un singur caz, un pacient, un raportor identificabil, una sau mai multe reacții suspectate.:. și unul sau mai multe medicamente suspectate; în regim de urgență vor fi·•• primite cazurile grave raportate de medici. 111.1.3.2 Validarea raportului de caz Art, 12. -(1) Când la un pacient apar mai multe reacții suspectate la unul sau mai multe medicamente suspectate, dar sunt considerate a fi reacții independente, ele trebuie tratate ca rapoarte separate.

(2) Dacă se consideră necesar, mai ales în cazul reacțiilor grave și neașteptate, datele din raport privind pacientul, medicamentele luate, reacțiile,· inclusiv semne, simptome și analize de laborator, trebuie să fie confirmate prin copii ale celor mai importante și relevante documente originale (formularele de ieșire din spital, rapoartele specialistului, teste de laborator, prescripții și rapoarte post-mortem). Art. 13. - Trebuie evaluat în conformitate cu datele solicitate, dacă rapoartele sunt complete (a se vedea III.1.5.4 - Prezentarea cazului individual pentru transmitere). Art. 14. - (1) Rapoartele incomplete, mai ales cele care privesc reacții neașteptate sau grave, trebuie să fie urmărite prompt și cu atenție pentru a obține informații suplimentare de la raportorul inițial sau din alte surse disponihtle.

(2) În unele cazuri, poate f • i de asemenea adecvată continuarea supravegherii pentru a obține date despre rezultatul pe termen lung al react, iei. Art. 15. - (1) Un raport de reacție adversă trebuie să conțină următoarele informații: un medic identificabil, un pacient identificabil, cel puțin o substanță/un medicament suspectat și cel puțin o reacție adversă suspectată.

(2) Acestea reprezintă minimum de informații, care permite introducerea cazului în baza de date și îl face disponibil pentru generarea semnalului în scopul de a facilita evaluarea cazurilor.

(3) Trebuie făcut orice efort pentru a obține informații complete când este posibil.

Art. 16. - (1) Este suspectată apariția unei reacții adverse dacă, fie medicul care raportează, fie DAPP, crede că există o relație cauzală posibilă între reacția adversă și medicamentul în cauză.

(2) Dacă o reacție este raportată spontan, aceasta implică în mod obișnuit o judecată pozitivă din partea raportomlui în afară de cazul când cel care raportează dă explicit o judecată negativă a relației cauzale.

III.1.4 Stocarea raportului de caz Art. 17. - Datele inițiale primare (pe suport de hârtie) trebuie stocate și tratate în același fel ca oricare alte documente medicale, cu respectul corespunzător pentru confidențialitate. Art. 18. - (1) Rapoartele de caz, trebuie stocate de către CNFV într-o bază de date.

(2) Stocarea datelor trebuie să asigure accesibilitatea permanentă la

acestea, la orice moment rezonabil. 111.1.4.1 Intrarea datelor (în baza de date) Art. 19. - Conformitatea datelor stocate cu raportul inițial trebuie șă

fie asigurată prin utilizarea unei proceduri standard de operare specifice. 111.1.4.2 Trasabilitatea Art. 20. - Stocarea datelor trebuie să asigure posibilitatea urmăririi (trasabilitatea) tuturor datelor intrate sau modificate incluzând datele ș1 sursele informațiilor primite, datele și destinațiile informațiilor transmise. 111.1.4.3 Terminologii Art. 21. - (I) Se recomandă utilizarea terminologiei medicale MedDRA care este terminologia agreată internațional.

(2) Rapoartele intrate în baza de date trebuie să fie codificate în concordanță cu terminologiile acceptate internațional (MedDRA,

WHO ART, ICD 9, ATC) care sunt compatibile cu MedDRA versiunea curentă disponibilă.

(3) Termenii reacției adverse trebuie să fie introduși ca termenul cel mai apropiat disponibil în terminologie, și, dacă este posibil, de asemenea cu cuvintele originale ale raportorului.

(4) Utilizarea tenninologiilor trebuie să fie monitorizată și validată, fie sistematic, fie prin evaluare obișnuită făcută la întâmplare.

(5) Personalul care controlează intrarea datelor, trebuie instruit în utilizarea terminologiilor și trebuie verificată competența lor.

III.1.5 Procesarea raportului de caz: evaluarea gravității, a măsurii în care se poate aștepta apariția reacției și prezentarea pentru transmitere Art. 22. - Procesarea raportului de caz implică evaluarea datelor în cazuri individuale, identificarea cazurilor individuale care necesită o manevrare specifică, recunoașterea și procesarea alertelor și orice altă procesare a datelor referitoare la cazurile multiple.

III.1.5.1 Evaluarea datelor în cazuri individuale Art. 23. - (1) Evaluarea datelor includ validarea raportului de caz și determinarea gravității și a măsurii în care s ' e poate aștepta apariția reacției adverse.

(2) Acești tenneni (gravitate șî măsura în care se poate aștepta apariția reacției adverse) au înțeles specific în contextul evaluării raportului de reacție adversă.

(3) Evaluarea probabilității relației cauzale dintre medicament și reacția/reacțiile suspectată/suspectate este efe<?tuată când se consideră necesar.

(4) Toate metodele utilizate pentru a evalua acești parametri trebuie să fie documentate.

(5) Evaluatorii trebuie instruiți în metodele utilizate și instruirea lor trebuie verificată.

III.1.5.2 Gestionarea rapoartelor duplicat Art. 24. - (1) Unele cazuri, în special cele care sunt grave, vor fi probabil raportate la ANM-CNFV de la mai mult decât o sursă sau de la o singură sursă prin mai mult decât un canal.

(2) ANM-CNFV trebuie să facă orice efort pentru a garanta că rapoartele de C(țZ conțin informații suficiente pentru a identifica astfel de duplicate de ex. inițialele de la pacient/medic (raportor) (sau numele dacă este permis), adrese, data nas,terii, alte date.

(3) Baza de date trebuie revăzută regulat pentru a identifica duplicatele în concordanță cu procedurile ANM-CNFV.

(4) După identificare, duplicatele trebuie să fie semnalate ca atare.

III.1.5.3 Identificarea cazurilor idividuale care necesită o manevrare specifică Art. 25. - (I) Gestionarea bazei de date trebuie să asigure concordanța cu reglementările (de ex. identificarea cazurilor semnalate ca grave sau neașteptate și a oricărei alte circumstanțe care necesită gestionare sau transmitere specifice).

(2) Trebuie să existe proceduri care să asigure că aceste cazuri identificate și procesate anterior sunt identificate ca atare și nu sunt procesate sau transmise repetat ca și cazuri noi (a se vedea III 1.4.2. Trasabilitatea).

III.1.5.4 Prezentarea cazului individual pentru transmitere Art. 26. - Cazurile trimise către alte autorități competente sau DAPP trebuie prezentate în formatele prevăzute în ghidurile europene. Ill.1.5.5 Procesarea cazului multiplu și identificarea alertei Art. 27. - (1) Gestionarea bazei de date trebuie să permită utilizatorilor să identifice cazul multiplu sau tendința care indică un semnal.

(2) Odată ce un posibil semnal a fost identificat, trebuie evaluată posibilitatea relației cauzale.

(3) În aceste cazuri, toate rapoartele reacțiilor adverse trebuie să fie

clasificate conform cu preferințele sau cerințele naționale, utilizând metodologia acceptată la nivel național sau internațional.

(4) Toate rapoartele care îndeplinesc cerința minimă de informare trebuie să fie incluse într-o analiză C(?mpletă.

(5) Anumite analize (de ex. acelea referitoare la rolul factorilor de risc) pot să se limiteze la cazuri unde este disponibilă o informație suficientă, dar trebuie clarificat că aceasta este un subset al datelor. Art. 28. - (I) Procesarea cazului multiplu trebuie să permită clasificarea

cazului în funcție de tennenii acceptați (a se vedea III 1.4.3. - Terminologii).

(2) Trebuie să fie specificată terminologia utilizată pentru cazul multiplu. Art. 29. - (1) Autoritățile competente și DAPP trebuie să se informeze între ei asupra semnalelor identificate care pot avea un impact asupra raportului beneficiu/risc al medicamentului.

(2) Când este cazul, ANM-CNFV trebuie să utilizeze Sistemul de alertă rapidă/informație non-urgentă.

III.1.6 Informarea părților interesate

Art. 30.

ANM-CNFV

trebuie să asigure • informarea raportorului/raportorilor cazului despre primirea raportului și să îi/le furnizeze, dacă este cazul, numărul de referință alocat precum și informații suplimentare, dacă acestea sunt cerute.

Art. 31. - ANM-CNFV trebuie să asigure transmiterea datele despre reacțiile adverse către DAPP la solicitarea acestuia.

Art 32. - ANM-CNFV trebuie, de asemenea, să se asigure că medicii (și când este necesar pacienții tratați) sunt informați asupra oricăror modificări semnificative, acolo unde este cazul, în RCP și a oricăror riscuri suspectate care necesită vigilența.

Art. 33. - ANM-CNFV trebuie să garanteze că informația este fumizată corect și la timp organismelor internaționale, în special OMS.

III.l. 7 Controlul calității și asigurarea calității

Art. 34. - (1) Controlul calității și asigurarea calității privesc fiecare etapă din procesele descrise mai sus.

(2) ANM-CNFV trebuie să funcționeze în ritmul de asigurare a calității și să elaboreze și să implementeze procedurile standard de operare necesare.

III.1.8 Confidențialitatea și securitatea dateior Art. 35. - Trebuie păstrată întotdeauna confidențialitatea fișei pacientului incluzând identitatea, dacă este dată; când este cazul trebuie păstrată corespunzător și confidențialitatea identității,personalului sanitar, în conformitate cu legislația în vigoare. Art. 36. - (1) La fiecare etapă de stocare și procesare a datelor de farmacovigilență trebuie luate toate măsurile pentru a asigura securitatea și confidențialitatea datelor.

(2) Aceasta implică controlul strict al accesului la documente și baza de date, al personalului autorizat care este implicat în păstrarea confidentialității medicale și administrative a datelor.

(3) Această securitate se extinde la tot traseul pe care parcurg datele.

(4) Informația privind raportul de caz trebuie furnizată numai sub formă anonimă.

Art. 37. - Trebuie luate măsuri pentru asigurarea securității datelor și a •

imposibilității modificării datelor în timpul transferului.

III.2 Date de farmacovigilență provenite de Ia compania farmaceutică

III.2.1 h1troducere Art. 38. - În concordanță cu legislația în vigoare, DAPP trebuie să garanteze că are un sistem de farmacovigilență corespunzător prin care să își asume răspunderea pentru produsele sale existente pe piață și să garanteze că pot fi luate măsurile corespunzătoare atunci când este necesar. Art. 39. - Informațiile despre farmacovigilență provenite de la compania farmaceutică pot fi: - Rapoarte de reacții adverse individuale

Rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranță (RPAS). - Rapoarte comparue ale studiilor de siguranță post - autorizare sponsorizate de 111.2.2 Rapoarte de reacții adverse individuale

Art. 40. - (1) CNFV trebuie să se asigure că toate rapoartele depuse de către DAPP sunt conforme cu cerințele legislației în domeniu.

(2) CNFV trebuie să asigure validarea și verificarea datelor incluse în aceste rapoarte de caz, în măsura în care este posibil.

(3) CNFV trebuie să se asigure că aceste rapoarte sunt urmărite cu atenție de către DAPP pentru a îmbunătăți calitatea datelor disponibile și pentru a ușura evaluarea cauzalității.

(4) CNFV trebuie să se asigure că are capacitatea de a trimite și primi electronic rapoarte ADR și să încurajeze DAPP să facă aceasta într-un format definit.

III.2.3 Rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță (RPAS) Art. 41. - (1) Uri raport periodic actualizat referitor la siguranță (RPAS), are scopul de a fumiza autorităților competente o actualizare a întregii experiențe de siguranță:a medicamentului, la perioade definite de timp, după autorizare.

(2) CNFV trebuie să evalueze aceste rapoarte pentru medicamentele autorizate prin procedură națională. Art. 42. - (1) Din motive de ordin practic, RPAS pentru medicamentele autorizate prin procedură de recunoaștere1,, mutuală sunt evaluate de către Statul Membru de Referință (SMR).

(2) Un raport de evaluare este transmis de către SMR la toate autoritățile competente implicate în decurs de 6 săptămâni de la primirea RPAS. Art. 43. - În cazul medicamentelor autorizate prin procedură națională orice acțiune/măsură majoră (de ex. variație, suspendarea sau retragerea autorizației de punere pe piață) considerată necesară ca rezultat al unei astfel de evaluări trebuie anunțată EMEA

și

alte autorități competente în concordanță cu procedurile stabilite. Art. 44. - RPAS pentru produsele autorizate prin procedură centralizată sunt evaluate de către raportor în concordanță cu orarul/planificarea agreat/agreată de către Comitetul pentru Medicamente de Uz Uman (Committee for Human Medicinal Products = CHlvfP). (a se vedea 111.4.4 Evaluarea Raportului final al studiilor de siguranță post-autorizare, sponsorizate de companiile farmaceutice). 111.2.4 Studiile de siguranță post-autorizare sponsorizate de compama farmaceutică Art 45. - (1) Aceste studii sunt în mod normal efectuate pentru a evalua siguranța clinică a medicamentelor utilizate în practica clinică de rutină; ele pot fi generatoare de ipoteze sau probatoare de ipoteze.

(2) Este recomandabil ca DAPP care își propune să efectueze astfel de studii să discute proiectul protocolului cu ANM în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 615/21.05.2004 pentru aprobarea Reglementarilor privind implementarea regulilor de bună practică în desfașurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman.

Art. 46. - (1) CNFV poate analiza în mod regulat studiile care se desfășoară sub jurisdicția sa.

(2) Toate reacțiile adverse grave care rezultă din aceste studii trebuie depuse pentru examinare pe calea obișnuită de către DAPP/investigator și trebuie să fie în acord cu prevederile prezen.tului capitol. Art. 47. - La terminarea fiecărui studiu, trebuie evaluat raportul final și, în cazul produselor autorizate prin procedură națională, toate datele relevante (de ex. indicarea modificărilor semnificative ale frecvenței reacțiilor adverse cunoscute, apariția reacțiilor adverse neașteptate, interacțiuni noi) trebuie să fie încorporate în RCP și, dacă este cazul, trebuie înștiințate alte autorități competente și EMEA (a se vedea III.4.3 Transmiterea și administrarea semnalor detectate). Ill.2.5 Comunicarea între DAPP și ANl\.1

Art. 48. - ANM-CNFV trebuie să asigure ·comunicarea cu DAPP în concordanță cu legislația și ghidurile existente.

III.3 Date de farmacovigilență provenite din alte surse

III.3.1 Scheme de monitorizare intensivă Art. 49. - (1) Monitorizarea intensivă este definită ca un sistem de colaționare a rapoartelor din arii desemnate (de ex. spitale sau anumiți medici. cu practică comunitară).

(2) ANM-CNFV poate fi implicată în redactarea protocolului pentru această colectare de date sau va fi informată că această monitorizare are loc. Art. 50. - În cazul autorizării anumitor medicamente poate fi considerată potrivită impunerea unor cerințe specifice medicului cu privire la raportarea reacțiilor grave și neașteptate la medicamentele respective și introducerea acestor cerințe ca o condiție a utilizării produsului în termenii autorizației de punere pe piață. Art. 51. - CNFV trebuie să garanteze ca datele și rapoartele sunt colectate la intervale stabilite utilizând un format corespunzător.

III.3.2 Date despre utilizarea greșită/abuzul de medicamente Art. 52. - Rapoartele reacțiilor adverse suspectate datorate utilizării greșite și abuzului de medicamente (asociate utilizării terapeutice a acestora) și care sunt primite de CNFV (pe calea rapoartelor spontane, rapoarte de la compania farmaceutică etc.) trebuie să fie procesate în același mod ca și alte tipuri

de reacții.

III.3.3 Alte date de farmacovigilență

Art. 53. - (1) Aceste date includ cifre privind utilizarea medicamentelor, rapoartele publicate privind reacțiile adverse, studii farmacoepidemiologice conduse de organizații - altele decât DAPP, studii. non-clinice sau date semnificative de calitate și rapoarte asupra unor produse care nu sunt comercializate în mod frecvent în România sau Comunitate.

(2) Acestea sunt importante pentru determinarea frecvenței reacțiilor adverse neașteptate, interacțiunilor noi etc. și analiza globală a r ' aportului beneficiu/risc.

(3) În aceste cazuri (de exemplu din studiile fannacoepidemiologice) în care datele semnificative au fost primite din aceste surse, aceste constatări pot fi transmise autorităților competente interesate și la EI\1EA, ca parte a schimbului de rutină al informațiilor de farmacovigilență, cu scopul de a lua măsurile corespunzătoare. (a se vedea III.4.2 Transmiterea rapoartelor de reacții adverse grave)

III.4. Comunicarea și evaluarea problemelor de farmacovigilență

III.4.1 Introducere Art. 54. - Această secțiune descrie acțiunile care trebuie întreprinse pentru a îmbunătăți comunicarea informațiilor de farmacovigilență între autoritățile competente și pentru a optimiza resursele umane pentru identificarea și evaluarea semnalelor de farmacovigilență.

Art. 55. - Aspectele prezentate se referă la:

a) Transmiterea rapoartelor de reacții adverse grave și alte reacții adverse - principii generale.

b) Transmiterea și administrarea semnalelor detectate.

c) Evaluarea raportului final al companiei farmaceutice care sponsorizează studiile de singuranță după autorizare.

d) EvaluareaRPAS.

e) Monitorizarea specială a siguranței medicamentelor.

f) Tehnologii în implementarea procedurilor Farmacovigilență. transmiterea conform datelor pentru a facilita cu Sistemul European de

III.4.2 Transmiterea rapoartelor de reacții adverse grave

Art. 56. Toate reacțiile grave suspectate, care sunt aduse la cunoștința CNFV, trebuie să fie transmise DAPP, la EMEA în cazul produselor autorizate centralizat și, după caz, altor autorități competente, în decurs de 15 zile de la primirea lor de către CNFV.

Art. 57. - (1) În cazul medicamentelor autorizate centralizat, este responsabilitatea E1v1EA de a informa autoritățile competente despre rapoartele grave primite.

(2) Metoda de transfer a informației care este utilizată trebuie să asigure că informația este transmisă în intervalul de timp menționat în legislația europeană în vigoare.

(3) Datele transmise trebuie să fie cât se poate de complete cu scopul de

a facilita evaluarea dar nu este obligatorie efectuarea unei evaluări formale în CNFV înaintea acestei transmisii (a se vedea III.4.3.1.- Alerta rapidă).

IIl.4.2.1 Transmiterea altor rapoarte de reacții adverse

Art. 58. - (1) Acestea includ rapoartele de reacții adverse așteptate care nu sunt grave sau rapoartele de reacții adverse neașteptate primite de la toate sursele.

(2) Când este adecvat, aceste date trebuie să fie disponibile pentru transmitere, sub formă de rezumat, tuturor părților interesate (DAPP statele membre ale UE, E11EA).

(3) În această situație numai datele evaluate de către CNFV sunt luate în considerare pentru transmitere.

IIl.4.3 Transmiterea și administrarea semnalelor detectate

Art. 59. - Odată ce a fost detectată de către CNFV o problemă de siguranță potențial gravă (de ex. o serie de reacții adverse grave și neașteptate sau creșterea ratei raportărilor reacțiilor adverse cunoscute) pentru un anumit medicament, aceasta trebuie să fie transmisă altor autorități competente interesate și EMEA, pentru produsele autorizate centralizat.

Art. 60. - Este esențial ca problema să fie comunicată într-un stadiu cât mai precoce, înainte de a se lua o decizie la nivel național.

Art. 61. - Există două moduri de a comunica acest gen de informații și anume: alerta rapidă și schimbul de informații care nu sunt urgente.

IIl.4.3.1 Alerta rapidă

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

O R D I N

pentru aprobarea Ghidului privind investigația clinică a medicamentelor la populația pediatrică*)

Având în vedere:

— prevederile Ordonanței Guvernului nr. 125/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările și completările ulterioare; — prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările și completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice și aparatură medicală nr. MC 4.658 din 12 aprilie 2005, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății,

ministrul sănătății emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Ghidul privind investigația clinică a medicamentelor la populația pediatrică, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Agenția Națională a Medicamentului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. — Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

București, 19 aprilie 2005.

Nr. 409.

=====
Ministrul sănătății,
Mircea Cinteză
G H I D

ANEXĂ**)

privind investigația clinică a medicamentelor la populația pediatrică

*) Ordinul nr. 409/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 31 mai 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexa este reprodusă în facsimil.

Art. 37. - (1) În alte situații, când abordarea farmacocinetică nu este posibilă, de exemplu în cazurile produselor topice, extrapolarea eficacității de la o populație de pacienți la alta se poate baza pe studii cu obiective finale fannacodinamice și/sau evaluări alternative adecvate.

(2) Pot fi necesare studii de tolerabilitate locală.

(3) Poate fi important să se determine concentrațiile plasmatice și efectele sistemice în scopul evaluării siguranței.

Art. 38. - Când sunt studiate noi indicații ale medicamentului pentru pacienții pediatrici sau când există probabilitatea ca evoluția bolii și evoluția sub tratament să fie diferite la adulți față de pacienții pediatrici, studiile de eficacitate clinică la pacienții pediatrici pot fi necesare.

V.4.1 Famiacocinetica Art. 39. - Studiile de farmacocinetică trebuie desÎașurate pentru a susține dezvoltarea formelor farmaceutice și determinarea parametrilor farmacocinetici la diferite grupe de vârstă pentru a susține recomandările privind dozele. Art. 40. - Comparațiile biodisponibilității relative a formelor farmaceutice pediatrice cu formele farmaceutice orale pentnl adulți, trebuie efectuate în mod uzual la adulți. Art. 41. - Studii concludente de farmacocinetică pentru selectareadozelor în cadrul intenralelor de vârstă a pacienților pediatrici care pot primi medicamentul trebuie desfășurate la pacienți pediatrici. Art. 42. - Studiile de farmacocinetică la populația pediatrică sunt realizate în general la pacienți care au afecțiunea respectivă; aceasta poate avea ca rezultat o variabilitate interindividuală mai mare decât studiile la voluntari sănătoși, dar informațiile reflectă mai bine utilizarea clinică. Art. 43. - (1) Pentru medicamentele. cu farmacocinetică lineară la adulți, studiile farmacocinetice cu doza unică realizate la pacienții pediatrici furnizează informații suficiente pentru selectarea dozelor; aceasta poate fi coroborată, dacă este indicat, cu recoltarea dispersată a probelor din studiile clinice multidoză.

(2) Un profil de absorbție, distribuție și eliminare non-linear la adulți și orice modificări legate de durata efectului între administrarea dozei unice și administrarea dozelor multiple pot sugera necesitatea studiilor la starea de echilibru la pacienții pediatrici.

(3) Toate aceste abordări sunt facilitate de cunoașterea parametrilor farmacocinetici la adult.

(4) Cunoașterea căilor de eliminare (renală și metabolică) ale medicamentului și înțelegerea modificărilor legate de vârstă ale acestor procese pot fi deseori utile la planificarea studiilor pediatrice.

Art. 44. - (1) Recomandările privind dozele pentru majoritatea medicamentelor utilizate la populația pediatrică sunt de obicei bazate pe sistemul mg/kg până la doza maximă a adultului.

(2) Când se preferă exprimarea dozei în mg/m 2

suprafață corporală, experiența clinică indică faptul că erorile de măsurare a înălțimii sau lungimii (mai ales la copii mai mici și sugari) și cele de calculare a suprafeței corporale utilizând greutatea și înălțimea sunt frecvente.

(3) Pentru unele medicamente (de exemplu, cele cu un indice terapeutic mic precum cele utilizate în oncologie), dozajul în funcție de suprafața corporală poate fi necesar, dar trebuie luate precauții suplimentare pentru asigurarea calculului corect al dozelor.

V.4.1.1. Considerații practice în facilitarea studiilor de farmacocinetică Art. 45. - Volumul de sânge recoltat trebuie să fie minim în cadrul studiilor pediatrice; volumele de sânge trebuie justificate în protocol. Art. 46. - Evaluările realizate de Comisiile de etică pot stabili în general cantitatea maximă de sânge (exprimată de obicei în ml/kg sau procent din cantitatea totală de sânge estimată) care poate fi recoltată în scop experimental. Art. 47. - Câteva modalități de abordare pot fi utilizate pentru minimalizarea cantității de sânge extrase și/sau a numărului de puncții venoase: ·a) utilizarea modalităților de determinare sensibile pentru medicamentul administrat și metaboliții săi pentru scăderea volumului de sânge necesar pentru eșantion;

b) utilizarea de laboratoare experimentate în utilizarea cantităților mici de sânge, atât pentru determinări farmacocinetice cât și pentru studiile de siguranță realizate în laborator (hemogramă, determinări biochimice);

c) colectarea în mod obișnuit în același timp, atunci când este posibil, atât de mostre pentru analize clinice cât și pentru analiză farmacocinetică;

d) utilizarea cateterelor de tip branulă pentru a reduce disconfortul, așa cum este discutat la pct. V.6.4.

e) utilizarea abordărilor farrnacocinetice populaționale și a recoltarea dispersată a probelor, bazate pe o teorie optimă de alegere a probelor pentru a minimaliza numărul de probe obținute de la același pacient; tehnicile includ: - recoltarea dispersată a probelor în cadrul cărora fiecare pacient contribuie cu 2 - 4 determinări la momente prestabilite care se vor încadra în profilul ariei de sub curbă caracteristică populației respective. - analiza farrnacocinetică populațională utilizând cele mai utile momente de recoltare derivate din modelul fumizat de datele obtinute de la

adulti. '

'

V.4.2. Eficacitatea Art. 48. - (1) Principiile utilizate în proiectarea studiului, considerațiile statistice și alegerea loturilor martor detaliate în Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/04.10.2004 pentru aprobarea Regulilor de bună practică în studiul clinic se aplică în general și studiilor de eficacitate pediatrică.

(2) Există, totuși, unele caracteristici specifice studiilor pediatrice. Art. 49. - Potențialul de extrapolare la pacienții pediatrici a informațiilor obținute în studii de eficacitate la adulți sau de la pacienți pediatrici de vârstă mai mare la cei de vârstă mai mică este prezentat în pct. IV.4. Art. 50. - Atunci când studiile de eficacitate sunt necesare, poate fi necesar să fie proiectate, validate și urmărite diferite obiective finale pentru subgrupe specifice de vârstă și dezvoltare. Art. 51. - Cuantificarea simptomelor subiective, cum ar fi durerea, necesită modalități de evaluare diferite la pacienți de vârste diferite. Art. 52. - La pacienții cu boli cronice, răspunsul la un medicament poate varia la pacienți nu numai din cauza duratei bolii și a efectelor sale cronice, dar și din cauza stadiului de dezvoltare a pacientului. Art. 53. - Multe boli ale prematurilor și ale noilor născuți la termen sunt specifice sau au manifestări specifice ce nu permit extrapolarea datelor de eficacitate de la pacienții pediatrici de vârstă mai mare și fac necesare utilizarea de noi metode de evaluare a rezultatului.

V.4.3. Siguranța Art. 54. - Reglementările de raportare ale reacțiilor adverse, așa cum sunt descrise în Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/04.10.2004 pentru aprobarea Regulilor de bună practică în studiul clinic, se aplică studiilor pediatrice. Art. 55. - În raportarea evenimentelor adverse trebuie să fie utilizate valorile normale de laborator și cuantificările clinice adecvate vârstei. Art. 56. - Expunerea accidentală la medicamente (ingestie accidentală, etc) pot duce la necesitatea obținerii de informații privind siguranța și farmacocinetica si maximizării înțelegerii reacțiilor adverse în funcție de relația doză-efect. Art. 57. - (1) Medicamentele pot avea efecte asupra dezvoltării fizice și psihice, iar profilul de manifestare a reacțiilor adverse poate fi diferit la pacienții pediatrici.

(2) Deoarece sistemele aflate în curs de dezvoltare pot răspunde în mod diferit față de organele adultului matur, unele evenimente adverse și interacțiuni medicamentoase care pot să apară la pacienții pediatrici, pot să nu fie identificate la studiile la adulti.

(3) În plus, datorită pr cesului dinamic al creșterii și dezvoltării, o reacție adversă poate să nu se manifeste acut, ci într-o fază mai târzie de creștere și maturare. Art. 58. - Studiile efectuate pe termen lung sau informațiile privind supravegherea, fie atunci când pacienții se află în tratament cronic, fie în timpul perioadei post-tratament, pot fi necesare pentru a determina efectele posibile asupra maturării și dezvoltării scheletale, comportamentale, psihice, sexuale și imunitare.

V.4.4. Experiența după punerea pe piață

Art. 59. - În mod normal, baza de date pediatrică este limitată în momentul autorizării; de aceea, supravegherea după punerea pe piață este deosebit de importantă.

Art. 60. - În anumite condiții, studiile de urmărire pe termen lung pot fi importante pentru a determina efectele anumitor medicamente asupra creșterii și dezvoltării pacienților pediatrici.

Art. 61. - Supravegherea după punerea pe piață și/sau studiile de urmărire pe termen lung pot furniza informații cu privire la siguranță și/sau eficacitate în subgrupele populației pediatrice sau în ansamblul acesteia.

V.5. Clasificarea în funcție de vârstă a pacienților pediatrici Art. 62. - Orice clasificare a populației pediatrice în grupe de vârstă are oarecum un caracter arbitrar, dar o clasificare ca aceea prevăzută la art. 67 (2) furnizează o bază inițială de pornire în proiectarea studiilor pediatrice. Art. 63. - (1) Deciziile referitoare la stratificarea studiilor și informațiilor în funcție de vârstă necesită luarea în considerare a biologiei și farmacologiei dezvoltării; de aceea, este necesară o abordare flexibilă pentru a asigura că studiile reflectă cunoștințele actuale de farmacologie pediatrică.

(2) Identificarea vârstelor care trebuie studiate trebuie să se facă în funcție de fiecare medicament și trebuie justificată.

Art. 64. - (1) Dacă sunt bine stabilite căile de eliminare ale unui medicament și este înțeleasă ontogenia căilor, categoriile de vârstă necesare evaluării farmacocinetice pot fi alese în funcție de orice modificare majoră de la care'eliminarea este cel mai probabil să se schimbe substanțial.

(2) Câteodată, este mai indicat să se colecteze date din cadrul unor categorii largi de vârstă și să se examineze efectul vârstei ca o co-variabilă continuă.

(3) Pentru studiul eficacității trebuie stabilite diferite obiective finale pentru pacienți pediatrici de vârste diferite, aceste grupe de vârstă putând să difere fată de cele prezentate la art. 67 (2).

Art. 65. - Împărțirea populației pediatrice în prea multe grupe de vârstă poate avea ca rezultat creșterea fără să fie nevoie a numărului de pacienți necesari. Art. 66. - În studiile pe termen lung, pacienții pediatrici pot migra din cadrul unei grupe de vârstă în alta; proiectarea studiului și planificarea statistică trebuie să ia prospectiv în calcul modificarea numărului de pacienți din cadrul unei anume categorii de vârstă. Art. 67. - (1) Față de clasificarea propusă la aliniatul (2) trebuie să se ia în considerare că există, totuși, o suprapunere considerabilă a aspectelor privind dezvoltarea (de exemplu fizică, psihică, psihosocială) în cadrul categoriilor de vârstă.

(2) Vârstele sunt definite în zile, luni sau ani împliniți:

a) nou-născuți prematuri

b) nou-născuți la termen (0-27 zile)

c) sugari (28 zile-23 luni)

d) copii (2-11 ani)

e) adolescenți (12 până la 16-18 ani)

V.5. l.Nou-născuți prematuri Art. 68. - ( l) Studiul medicamentelor la nou-născuți prematuri prezintă dificultăți specifice datorită fiziopatologiei și răspunsurilor specifice la tratament la această populație.

(2) Complexitatea și considerațiile etice implicate în studiile la nou­ născuți prematuri sugerează necesitatea elaborării atente a unui protocol la care să ia parte neonatologi și farmacologi neonatologi.

(3) Doar rareori va fi posibil să se extrapoleze datele de eficacitate obținute în studiile la adulți sau chiar cele la pacienți pediatrici de vârste mai mari la cazurile cu pacienți nou-născuți prematuri.

Art. 69. - (1) Categoria nou-născuților prematuri nu reprezintă un grup omogen de pacienți.

(2) Un prematur de 25 săptămâni și 500 g este foarte diferit de unul de 30 săptămâni și 1500 g; diferențe trebuie făcute și între copiii cu greutate mică la naștere, dacă sunt imaturi sau au retard de creștere. Art. 70. - Caracteristicile esentiale ce trebuie luate în considerare la această categorie de vârstă includ: '

ajustată);

a) vârsta gestațională la naștere și vârsta după naștere (vârsta

b) imaturitatea mecanismelor de eliminare renale și hepatice;

c) aspecte cu privire ]a legarea și deplasarea de pe proteine (cu precădere cele legate de bilirubină);

d) pătrunderea medicamentelor în sistemul nervos central;

e) stările patologice specifice perioadei neonatale (de exemplu, sindromul de detresă respiratorie a nou-născutului, persistența canalului arterial, hipertensiunea pulmonară primară);

f) predispoziții specifice prematurului (entero-colita necrozantă, hemoragia intraventriculară, retinopatia prematurului);

g) maturarea rapidă și variabilă a tuturor proceselor fiziologice și farmacologice, ceea ce duce la diferite regimuri de doze cu expunere cronică;

h) absorbția transdermică a medicamentelor și a altor produse

chimice. Art. 71. - Aspectele privind proiectarea studiilor includ:

a) stratificarea în funcție de greutate și vârstă (gestațională sau postnatală);

b) volumul sangvin mic (un prematur de 500 g are 40 ml sânge);

c) numărului mic de pacienți dintr-un centru și diferențelor de asistentă dintre centre; '

d) dificultăți de evaluare ale evoluției.

V.5.2. Nou-născuți la termen (0-27 zile) Art. 72. - Deși sunt mai bine dezvoltați decât prematurii, multe dintre principiile de fiziologie și farmacologie discutate mai sus se aplică și la nou­ născutul la termen. Art. 73. - Volumele aparente de distribuție ale medicamentelor pot fi diferite față de cele ale pacienților pediatrici de vârstă mai mare datorită conținutului de apă și grăsimi diferit și al unui raport crescut între suprafața corporală și greutate. Art. 74. - Bariera hematoencefalică este încă incomplet maturată și medicamente precum și substanțe endogene (de exemplu, bilirubina) pot să pătrundă în sistemul nervos central producând efecte toxice. Art. 75. - Absorbția medicamentelor administrate pe cale orală este mai puțin predictibilă față de cea de la categoriile de vârstă mai mare. Art. 76. - Mecanismele de eliminare hepatică și renală sunt imature și se modifică rapid; dozele trebuie schimbate de-a lungul primelor săptămâni de viață. Art. 77. - Multe exemple de susceptibilitate crescută la efectele toxice ale medicamentelor provin din cauza capacității limitate de eliminare a acestor pacienți (sindromul cenușiu la nou-născut detenninat de cloramfenicol); pe de altă parte, nou-născuții la termen pot fi mai puțin susceptibili la o serie de reacții adverse (de exemplu, nefrotoxicitatea aminoglicozidelor) față de pacienții din grupe de vârstă mai mare.

V.5.3. Sugari (28 zile-23 luni) Art. 78. - (1) Aceasta este o perioadă în care se desfășoară rapid maturarea sistemului nervos central, dezvoltarea sistemului imun și creșterea în întregime a corpului; absorbția digestivă devine mai sigură.

(2) Maturarea eliminării hepatice și renale continuă să se facă rapid; la vârsta de 1-2 ani eliminarea multor medicamente exprimată în mg/kg poate depăși valorile adultului.

(3) Modelul de dezvoltare al maturării depinde de căile specifice de eliminare.

(4) Trebuie de multe ori luată în considerare variabilitatea interindividuală de maturare.

V.5.4. Copii (2-11 ani) Art. 79. - (1) Majoritatea căilor de eliminare a medicamentelor (hepatice și renale) sunt maturizate, valorile clearance-ului putând să depășească frecvent valorile adultului.

(2) Modificările apărute în procesul de eliminare al unui medicament pot să fie dependente de maturizarea căilor metabolice specifice. Art. 80. - Strategii specifice trebuie să facă parte din protocol cu scopul de a determina efectele medicamentului asupra creșterii și dezvoltării. Art. 81. - La copii se desăvârșesc câteva etape importante ale dezvoltării psihomotorii care pot fi afectate în mod negativ de medicamentele active la nivelul sistemul nervos central; în mod similar, mersul la școală și sporirea aptitudinilor psihice și motorii pot să afecteze capacitatea unor copii de a participa în cadrul unor studii de eficacitate. Art. 82. - Printre factorii ce pot fi utili la determinarea efectelor unui medicament asupra copiilor se enumeră creșterea scheletică, creșterea în greutate, frecventarea orelor de școală și performanța intelectuală. Art. 83. - Recrutarea pacienților trebuie să asigure reprezentarea adecvată a tipurilor de vârste din această categorie; acest lucru este important pentru a asigura un numă! suficient de pacienți mai tineri pentn1 evaluare. Art. 84. - lmpărțirea pe vârste în cadrul acestei categorii nu este, de multe ori, necesară, dar poate fi utilă separarea pacienților pe baza obiectivelor finale farmacocinetice și/sau de eficacitate luate în considerare. Art. 85. - Momentul instalării pubertății este foarte variabil și se petrece mai devreme la fete, la care poate apare începând cu vârsta de 9 ani; pubertatea poate afecta activitatea aparentă a enzimelor ce metabolizează medicamentele, necesarul de medicament exprimat în mg/kg putând să fie scăzut în mod drastic (de exemplu, teofilină).

Art. 86. - (1) În unele cazuri, poate fi mai indicat să se evalueze în mod specific efectele pubertății asupra unui medicament prin studierea pacienților înainte și după instalarea pubertătii.

(2) În alte cazuri, ar fi ai indicat înregistrarea stadiilor Tan_ner ale dezvoltării pubertare pentru a obține markeri biologici de pubertate și examinarea datelor pentru evidențierea potențialelor influențe asupra modificărilor pubertare.

V.5.5. Adolescenți (12 până la 16-18 ani, în funcție de regiune) Art. 87. - (1) Aceasta este perioada maturării sexuale; medicamentele pot interfera acțiunile hormonilor sexuali și să afecteze dezvoltarea.

(2) În anumite studii, testele de sarcină și istoricul activității sexuale precum și al utilizării contraceptivelor devin necesare.

Art. 88. - (I) Aceasta este de asemenea o perioadă de creștere rapidă și dezvoltare neuropsihică continuă; medicamentele și bolile ce întârzie sau accelerează instalarea pubertății pot avea un impact profund asupra ratei de creștere la pubertate și, prin modificarea modelului de creștere, pot influența înălțimea finală.

(2) Evoluția modificărilor psihice și emoționale pot influența rezultatul studiilor clinice. Art. 89. - Multe boli sunt, de asemenea, influențate de modificările hormonale apărute în preajma pubertății (de exemplu, creșteri ale rezistenței la insulină din diabetul zaharat, recurența convulsiilor ce apar în perioada menarhăi, modificarea frecvenței de apariție și a severității migrenei și exacerbarea astmului bronșic); modificările hormonale pot astfel influența rezultatele studiilor clinice. Art. 90. - În cadrul acestei categorii de vârstă, adolescenții sunt responsabili pentru propria stare de sănătate și administrarea medicației; lipsa complianței reprezintă o problemă specială, în special când medicamentele (de exemplu, hormonii steroidieni) le pot afecta aspectul fizic. Art. 91. - Verificarea complianței în studiile clinice, este importantă; utilizarea în scop recreațional de medicamente fără prescripție medicală, de aclool și tutun trebuie să fie în mod special luată în considerare. Art. 92. - Limita de vârstă superioară variază în funcție de regiune; se pot include adolescenți de vârstă mare în cadrul studiilor la adulți, deși aspectele privind complianța pot ridica impedimente. Art. 93. - Datorită particularităților specifice adolescenței, ar putea fi indicat ca studiile la pacienții adolescenți (chiar dacă sunt incluși în protocoale pentru adulți sau în protocoale separate) să se desfășoare în cadrul unor centre specializate în îngrijirea acestei categorii de populație.

V.6. Aspecte etice în cadrul studiilor la pacienții pediatrici Art. 94. - (1) Populația pediatrică reprezintă un subgrup vulnerabil; de aceea sunt necesare măsuri speciale pentru protecția drepturilor lor și pentru a se evita expunerea la riscuri ce nu sunt necesare.

(2) Scopul acestui alineat este acela de a fumiza un cadru prin care să se asigure desfășurarea studiilor pediatrice în conformitate cu normele de etică. Art. 95. - (1) Pentru a fi în folosul celor ce participă la un studiu clinic, cât și al restului populației pediatrice, un studiu clinic trebuie să fie proiectat cu grijă pentru a asigura calitatea și interpretabilitatea informațiilor obținute.

(2) În plus, participanții la studiile clinice se așteaptă să obțină un beneficiu direct sau indirect din acest lucn1, cu excepția anumitor circumstanțe speciale discutate în Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/04.10.2004 pentn1 aprobarea Regulilor de bună practică în studiul clinic.

V.6.1. Comisiile de etică Art. 96. - Rolul și responsabilitățile Comisiilor de etică, așa cum sunt detaliate în Ordinul ministrului sănătății nr. 1236/04.10.2004 pentru aprobarea Regulilor de bună practică în studiul clinic sunt vitale pentru protecția participanților la studiu; când sunt evaluate protocoalele ce implică populația pediatrică, este necesară prezența unor membri sau experți ai Comisiilor de etică, cunoscători ai aspectelor etice, clinice și psihosociale specifice pediatric.

V.6.2. Recrutarea

Art. 97. - Recrutarea participanților la studiu trebuie să se facă într-o manieră necoercitivă atât pentru părinte/reprezentant legal, cât și pentru participantul la studiu.

Art. 98. - Rambursarea și costurile de întreținere pot fi acoperite numai în contextul studiului clinic pediatric.

Art. 99. - Orice compensare trebuie supusă aprobării Comisiei de etică. Art. 100. - Când studiile sunt conduse în cadrul populației pediatrice,

trebuie să se încerce includerea de indivizi ce reflectă situația demografică a regiunii și a bolii luate în studiu, cu excepția cazurilor în care există motive serioase pentru restricționarea înrolării.

V.6.3 Consimțământul

Art. 1 O I. - Ca regulă, subiectul pediatric este incapabil să își exprime consimțământul în cunoștință de cauză.

Art. I02. - Participanții din cadrul studiilor pediatrice depind legal de părinți/reprezentant legal, care își asumă responsabilitatea legală pentru participarea lor la studiu.

Art. I03. - Trebuie obținut consimțământul exprimat în cunoștință de cauză al reprezentanților legali pe baza unei informări complete, în concordanță cu legislația în vigoare.

Art. I04. - Toți participanții trebuie să fie pe deplin informați despre studiu într-un limbaj pe care ei sunt capabili să îl înțeleagă.

Art. I05. - Când este cazul, participanții trebuie să consimtă să participe la studiu (vârsta de exprimare a acordului va fi determinată de Comisiile de etică sau în acord cu legislația în vigoare).

Art. 106. - (1) Participanții cu maturitate intelectuală adecvată trebuie să semneze și să dateze separat fie un formular special proiectat fie formularul de consimțământ exprimat în cunoștință de cauză; în toate cazurile, participanții trebuie să fie conștienți de faptul că au dreptul să refuze participarea sau să se retragă din cadrul studiului în orice moment.

(2) Trebuie acordată atenție semnelor de disconfort nepermis la pacienți incapabili să-și exprime clar disconfortul.

Art. 107. - Deși dorința participantului de a se retrage trebuie să fie respectată, pot exista situații în cadrul studiilor terapeutice cu boli grave sau care amenință viața, când, în opinia investigatorilor, părintelui/părinților sau a reprezentantului legal, binele pacientului pediatric poate fi pus în pericol de întreruperea participării la studiu; în această situație acordul în continuare al părintelui/reprezentantului legal va fi suficient pentru a permite participarea la studiu.

Art. 108. - Informația ce poate fi obținută de la o populație mai puțin vulnerabilă, care își poate exprima consimțământul în cunoștință de cauză, nu trebuie să fie obținută de la o populație mai vulnerabilă sau incapabila de a-și exprima consimțământul în cunoștință de cauză.

Art. 109. - Studiile efectuate în cadrul populației pediatrice cu handicap sau instituționalizate trebuie să se limiteze la boli sau afecțiuni ce se găsesc în principal sau exclusiv în cadrul acestei populații sau când afecțitmile prezente la acești pacienți sunt suspectate că modifică efectele farmacodinamice ale medicamentului.

V.6.4. Reducerea riscului Art. 11 O. - (1) Oricât de important ar fi ca un studiu să aprobe sau să infirme valoarea unui tratament, participanții pot suferi repercusiuni negative ca urmare a includerii lor în studiu, chiar dacă acesta s-a dovedit a fi benefic pentru comunitate.

(2) Trebuie să fie făcute toate eforturile pentru a anticipa și exclude riscurile cunoscute.

(3) Investigatorii trebuie să fie pe deplin conștienți înainte de începerea studiului clinic de potențialul toxic al medicamentului, dovedit non-clinic și clinic. Art. 111. - Pentru reducerea riscurilor din cadrul studiilor clinice pediatrice este necesar ca investigatorii să fie corect instruiți și experimentați în ceea ce privește studiul populației pediatrice, incluzând evaluarea și abordarea potențialelor evenimente adverse pediatrice. Art. 112. - (1) La proiectarea studiilor, trebuie să se ia în calcul orice metodă de reducere a numărului de participanți și a numărului de proceduri necesare bunei desfășurări a studiului.

(2) Măsurile trebuie să fie bine puse la punct pentru a asigura posibilitatea întreruperii rapide a studiului la apariția unui risc neprevăzut.

V.6.5. Reducerea disconfortului

Art. 113. - Procedurile invazive repetate pot să fie dureroase sau să producă frică; disconfortul poate fi redus dacă studiile sunt proiectate și conduse de investigatori experimentați în ceea ce privește tratamentul pacienților pediatrici.

Art. 114. - Protocoalele și investigațiile trebuie să fie proiectate în mod specific pentru populația pediatrică (nu doar prin modificarea protocoalelor pentru adulți) și aprobate de o Comisie de etică competentă și experimentată, așa cum este descris la pct. V.6.1.

Art. 115. - Considerațiile practice pentru a se asigura că experiențele

participanților la studiile clinice sunt pozitive și pentru a reduce disc nfortul și aspectele neplăcute, includ:

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

O R D I N

pentru aprobarea Ghidului privind gestionarea datelor de siguranță clinică și a Raportului periodic actualizat referitor la siguranța medicamentelor aflate pe piață*)

Având în vedere:

— prevederile Ordonanței Guvernului nr. 125/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările și completările ulterioare; — prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările și completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice și aparatură medicală nr. MC 4.659 din 12 aprilie 2005, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății,

ministrul sănătății emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Ghidul privind gestionarea datelor de siguranță clinică și Raportul periodic actualizat referitor la siguranța medicamentelor aflate pe piață, prevăzute în

anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

=====
Ministrul sănătății,
Mircea Cinteză

București, 19 aprilie 2005.

Nr. 410.

*) Ordinul nr. 410/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 31 mai 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

G H I D

privind gestionarea datelor de siguranță clinică/

Raportul periodic actualizat referitor la siguranța medicamentelor aflate pe piață

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

e) Programul de gestionare a riscului;

f),.i\naliza raportului beneficiu/risc.

CAPITOLUL II – Principii generale

II.1 Un l'aport pentru o substanță activă Art. 6. - In vederea întocmirii unui raport pentru o substanță activă se va ține seama de prevederile din secțiunea VIII.2.1 Un raport pentru produse care conțin o substanță activă autorizată pentru un singur DAPP din Ghidul privind procedura care trebuie unnată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență) Art. 7. - (1) Se recomandă ca informația referitoare la toate indicațiile, formele farmaceutice și dozele pentru substanța activă să fie incluse într-un singur RPAS, cu o singură dată comună de încheiere a transmiterii infonnațiilor pentru toate aspectele utilizării produsului.

(2) Este un avantaj important deținerea într-un singur document a unei analize consistente și extinse a

informațiilor privind siguranța pentru substanțele active.

(3) Când este relevant, date în legătură cu o anumită indicație, formă farmaceutică sau doză trebuie prezentate într-o secțiune separată în structura RPAS și orice problemă de siguranță trebuie prezentată corespunzător rară a întocmi un alt RPAS.

Art. 8. - (1) Există situații când întocmirea de RPAS separate poate fi considerată ca fiind adecvată.

(2) Autoritățile competente trebuie informate și trebuie obținut acordul lor la momentul autorizării.

(3) Exemplele includ:.

a) Combinații fixe - opțiunile pot fi fie RPAS separat pentru combinație cu referințe încrucișate la RPAS al unei singure substanțe active/un • or substant, e active sau includerea datelor combinatiei fixe în RPAS al unui singure substanțe active.

b) Când o substanță activă este utilizată în două sau mai multe forme farmaceutice (de exemplu pentru administrare sistemică versus administrare topică) pot fi utile două sau mai multe RPAS cu aceeași DNI sau cu DNI diferite.

11.2 Data de naștere internațională și frecvența raportării Art. 9. - Cu privire la DNI și frecvența raportării se va ține seama de prevederile secțiunii VIII.2.5.3 Elaborarea RPAS în acord cu DNI din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență. Art. 10. - (I) Oricând este posibil, RPAS trebuie să se bazeze pe DNI.

(2) Dacă în perioada de tranziție la o DNI armonizată pentru acel produs este adecvată utilizarea unei date locale de aprobare, DAPP poate depune RPAS gata întocmit pe baza DNI plus:

a) prezentarea cazurilor prin listare și/sau tabele rezumative care să acopere perioada adițională (atunci când perioada adițională este mai mică de 3 luni pentru un RPAS de 6 luni sau un RPAS anual sau 6 luni pentru RPAS pe o perioadă mai mare) cu un comentariu dacă datele evidențiază un risc nou sau semnificativ; sau

b) un Raport aditional când perioada adițională este mai mare de 3 luni pentru un RPAS de 6 luni sau un RPAS anual sau 6 luni pentru un RPAS pe o perioadă mai mare (a se vedea II.5 Raportul aditional). 11.3 Sincronizarea datei de naștere naționale cu data de naștere internatională A ' rt. 11. - " In

vederea sincronizării datei de naștere naționale cu DNI a

se vedea sec ' tiunea VIII.2.5.3 Elaborarea RPAS ·:,în acord cu DNI din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea ·activitățiilor de farmacovigilență. Art. 12. - Pentru medicamentele care sunt pe piață în mai multe țări, DAPP poate sincroniza data autorizării locale sau naționale cu DNI. A.tt. 13. - (1) Pentru un medicament a cărui DNI nu este cunoscută, DAPP poate desemna o DNI care să permită 'sincronizarea rapoartelor la toate autoritățile competente.

(2) O dată ce DNI este desemnată, DAPP trebuie să informeze autoritățile competente și DNI trebuie adăugată după aceea. Art. 14. - (1) Este știut că intervale lungi între aprobări pot situa medicamentul în cicluri de 5 ani într-o regiune și cicluri de 6 luni în altă regiune.

(2) Pentru scopuri practice, dacă există o diferență de o singură lună, zi și an față de DNI, DAPP poate contacta autoritățile competente pentru a negocia o lună și zi acceptate de comun acord pentru data autorizării.

(3) De exemplu dacă sunt date de aprobare diferite, poate fi util pentru rapoarte ca acestea să fie depuse în aceeași lună și zi (de exemplu fiecare 18 ianuarie sau 18 iulie) fie la fiecare 6 luni, anual sau la fiecare al 5-lea an. 11.4 Rapoarte cumulative prescurtate Art. 15. - (1) Un raport cumulativ prescurtat (RCS) trebuie să fie un document concis, care să reunească informația prezentată în 2 sau mai multe RPAS, sfi acopere o perioadă precisă pentru care este solicitat un singur raport de către autoritatea competentă.

(2) Raportul nu trebuie să conțină date noi dar trebuie să furnizeze un scurt rezumat cumulativ a 2 sau mai multe RPAS (2 rapoarte consecutive de 6 luni pentru un raport anual sau 1O rapoarte consecutive de 6 luni pentru a întocmi un raport de 5

ani).

(3) RCS are rolul de a ajuta autoritățile competente printr-o prezentare generală a RPAS anexate.

(4) Datele RPAS nu trebuie repetate dar trebuie efectuate referințe încrucișate la RPAS individuale.

(5) Formatul RCS trebuie să fie identic cu cel al RPAS uzual dar conținutul trebuie să fie prezentat ca un rezumat al aspectelor principale și o vedere de ansamblu a datelor din RPAS atașate.

(6) La solicitarea autorității competente, în RCS trebuie inclusă o prezentare în tabele rezumative a reacțiilor grave, nelistate. Art. 16. - (1) RCS pot fi utilizate în situații în care DAPP întocmește rapoarte pe durate scurte nedefinite (de exemplu raport la 6 luni sau anual) în special când este probabil să fie introduse, în timp, indicații noi sau formulări noi.

(2) Pentru rapoarte considerate perimate în legătură cu o solicitare specială a autorității competente, poate fi depus de asemenea un Raport Aditional. '

(3) Pentru RPAS care cuprind intervale mari de timp, de exemplu 5 ani,

ar putea fi considerată adecvată întocmirea unui raport aditional dacă timpul de la întocmirea RPAS i pe 5 ani și raportul solicitat local este mai mare de 6 luni. Art. 17. - (1) RCS obișnuit nu trebuie să includă prezentarea prin listarea cazurilor.

(2) Dacă tabelele rezumative care acoperă perioada RPAS anexate sunt considerate adecvate, trebuie să fie o convenție/un acord clară/clar ca tabelele rezumative vor fi generate de o bază de date activă, care se schimbă în timp pe măsură ce cazurile sunt actualizate.

(3) Aceste tabele rezumative vor reflecta apoi cele mai noi date disponibile la momentul generării lor.

(4) Este cunoscut faptul că prezentarea cazului în aceste tabele rezumative poate diferi într-o măsură oarecare de conținutul tabelelor individuale din RPAS anexate.

(5) Trebuie fumizată o prezentare generală care să descrie diferențele. 11.5 Raportul aditional Alt.18. - (1) DAPP trebuie să stabilească DNI pentru medicamentele lor și pot sincroniza reautorizările lor la nivel local.

(2) Totuși, când un raport solicitat acoperă date care ies în afara perioadei fixate, se recomandă utilizarea unui raport adițional. Art.19. - ( 1)

Un raport aditional este o actualizare a celui mai recent și complet RPAS când autoritatea competentă solicită o actualizare a siguranței în afara ciclului de raportare în funcție de DNI.

(2) Un raport aditional trebuie utilizat atunci când au trecut mai mult de 3 luni pentru un RPAS de 6 luni sau anual și mai mult de 6 luni pentru un raport pe termen mai lung, de la data de încheiere a primirii informațiilor celui mairecentRPAS.

(3) Poate fi de asemenea adecvat să fumizeze o completare la RCS

Art. 20. - (1) raportul aditional 'trebuie să prezinte pe scurt datele de siguranță primite între data de încheiere a primirii informațiilor a celui mai recent RPAS și data de întrerupere solicitată de autoritatea competentă.

(2) Nu se intenționează ca raportul aditional să fumizeze o analiză în profunzime a cazurilor suplimentare, acestea putând fi incluse în următorul RPAS programat conform schemei de depunere.

(3) În funcție de circumstanțele și volumul datelor suplimentare de la ultimul raport depus conform schemei de depunere, un Raport Adițional poate poate fi realizat în formatul prezentat în CAPITOL UL VIII Rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță din cadrul Ghidului privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență sau ca o simplă prezentare.

(4) Un raport minim trebuie să includă următoarele secțiuni conținând informații noi sau modificări apărute după cel mai recent RPAS la care se referă Raportul Adițional:

a) Introducere (scop; referințe încrucișate la cel mai recent RPAS);

b) Modificări ale Documentului Companiei cu Informații despre Siguranță (DCIS) (incluzând o copie a celui mai recent DCIS dacă acesta este diferit de cel din RPAS);

c) Acțiuni de reglementare semnificative în legătură cu siguranța;

d) Liste/tabele rezumative

e) Concluzii (scurtă prezentare a unei vederi de ansamblu asupra noilor infonnații sau orice impact asupra profilului cunoscut al siguranței). 11.6 Repornirea Ceasului

Art

21. - Pentru produsele al căror RPAS este într-un ciclu lung, reîntoarcerea la o raportare la 6 luni sau anuală poate fi cerută după ce date

suplimentare importante sau modificări ale utilizării clinice au fost aprobate pentru prima dată cum ar fi:

a) o nouă indicație terapeutică;

b) o utilizare neaprobată anterior, la o populație specială de pacienți, cum ar fi copii, femei gravide sau vârstnici;

c) o formă farmaceutică sau o cale de administrare nouă.

Art. 22. - Decizia referitoare la repornirea ceasului trebuie discutată cu autoritatea competentă nu mai târziu de momentul acordării autorizației de punere pe piață (APP) relevante.

Art. 23. Chiar dacă ceasul "repornește", analiza în RPAS trebuie să se concentreze asupra noii populații indicate, identificând și caracterizând orice diferență față de profilul de siguranță stabilit la nivelul populației indicate anterior.

II. 7 Intervalul de timp între data de încheiere a primirii informațiilor și depunerea RPAS

Art. 24. - (1) 1 RPAS trebuie depuse în decurs de 60 de zile de la data de încheiere a primirii informațiilor.

(2) Pentru a ușura întocmirea ambelor. RPAS, cel curent și următorul, precum și rapoarte de siguranță în afara RPAS, autoritatea competentă va încerca să trimită comentarii DAPP:

a) cât de repede se poate, dacă sunt identificate probleme de non­ complianță cu formatul și conținutul RPAS (în special acelea care fac imposibilă analiza);

b) cât de repede se poate; dacă sunt identificate probleme suplimentare de siguranță care pot determina mai departe o evaluarea de către DAPP care trebuie să fie inclusă ori în um1ătorul RPAS ori să fie fumizată ca un raport de sine stătător.

c) înaintea următoarei date de încheiere a primirii informațiilor, dacă sunt identificate analize suplimentare sau probleme ale conținutului care trebuie incluse în următorul RPAS.

11.8 Timp suplimentar pentru depunere

Att.25. - (1) În circumstanțe rare, un DAPP poate face o solicitare specială la autoritatea competentă pentru 30 de zile calendaristice suplimentare pentru depunerea RPAS.

(2) În mod ideal, această solicitare trebuie făcută înaintea datei de încheiere a primirii informațiilor.

(3) Autoritatea competentă va încerca să trimită răspunsul DAPP cât mai repede posibil. Att. 26. - Baza acestei solicitări trebuie justificată și poate include:

a) un număr mare de rapoarte de caz din perioada de raportare, cu condiția ca să nu fie o problemă de siguranță nouă și semnificativă;

b) probleme ridicate de autoritatea competentă în precedentul RPAS pentru care DAPP întocmește analize suplimentare sau viitoare în următorul RPAS·

'

c) probleme identificate de DAPP pentru analize suplimentare sau

viitoare.

Art. 27. - (1) DAPP trebuie să facă această solicitare numai pentru RPAS în discuție nu și pentru RPAS-ul ulterior.

(2) Autoritatea competentă va aștepta în general depunerea următorului RPAS la data adecvată și păstrarea în continuare a periodicității lor inițiale.

II.9 Informații de referință privind siguranța

Art. 28. - Este important să se sublinieze diferențele dintre DCIS și informatHle locale ale medicamentului/etichetarea locală în scrisoarea care

însoțește ' depunerea RPAS (a se vedea secțiunea VIII.3.4 Modificări ale

informațiilor de referință privind siguranța din Ghidul pi':ivind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență).

II.IO RPAS care acoperă o perioadă de 6 luni sau 1 an

Art. 29. - Pentru rapoartele de 6 luni sau anuale, trebuie folosită ca referință versiunea DCIS în vigoare, la începutul perioadei acoperite de de raport.

II.11 RPAS acoperind o perioadă de peste 1 an

Art.30. - (1) Atunci când se întocmește un RPAS pe o perioadă mai mare sau un RCS, este adesea nepractic ca analiza listării cazurilor să se bazeze pe DCIS care a fost în vigoare la începutul perioadei acoperite.

(2) Pe durata perioadei de raportare pot exista variații considerabile ale listării cazurilor, în funcție de data când a fost efectuată evaluarea acestora (de exemplu în desfășurare, la intrarea cazurilor de evenimente adverse (EA)/reacții adverse (RA) sau când se redactează/elaborează RPAS).

(3) Poate fi utilizat ultimul DCIS în vigoare la sfârșitul perioadei.

(4) DAPP trebuie să se asigure că toate modificările DCIS realizate în cursul perioadei acoperite de RPAS sunt descrise în secțiunea VIII.3.4 Modificări ale informațiilor de referință privind siguranța din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență.

Art. 31. - (1) Când listarea cazurilor este evaluată la momentul

întocmirii RPAS după data de încheiere a primirii informațiilor, se consideră

adecvat să se utilizeze ca document de referință versiunea curentă a DCIS, atâta timp cât alegerea este menționată clar în textul RPAS.

(2) Atunci când DAPP evaluează listarea cazurilor intrate sau în desfășurare pe întreaga perioadă de raportare, trebuie să includă versiunea curentă a DCIS și un comentariu referitor la motivul efectuării oricărei schimbări a evaluării listării cazurilor în timp.

(3) În ambele situații, modificările efectuate la nivelul DCIS de la RPAS anterior sunt explicate în secțiunile VIII.3.4 Modificări ale informațiilor de referință privind siguranța și/sau VIII.3.9 Evaluarea globală a siguranței din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență).

CAPITOLUL III – Model pentru RPAS

Art. 32. -(I) RPAS conțin informații care aparțin DAPP.

(2) Pentru aceasta, prima pagină a RPAS trebuie să conțină precizări referitoare la confidențialitatea datelor.și concluziilor incluse în raport.

Art. 33. - (1) DAPP trebuie să întocmească o scurtă prezentare de ansamblu pentru fiecare RPAS pentru a furniza cititorului o descriere a celor mai importante informații.

(2) Acest Rezumat administrativ trebuie plasat la începutul RPAS, imediat după prima pagină.

III.I Expunerea pacientului

Art. 34. - In vederea estimării expunerii pacientului se va ține seama de prevederile din secțiunea VIII.3.5 Expunerea pacientului din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență.

Art. 35. - (1) Estimarea expunerii pacientului pentru medicamentele comercializate se bazează adesea pe o aproximație mare a datelor referitoare vânzării.

(2) Această informație nu este totdeauna reală sau disponibilă pentru toate medicamentele; de exemplu statisticile bazate pe date de spital (expunerea pacienților spitalizați) din toate sursele mari utilizate pentru monitorizare, adesea nu sunt disponibile.

(3) Este de asemenea dificil să se obțină date complete despre generice, medicamente care se eliberează fără prescripție, regimuri terapeutice cu medicamente multiple (polimedicație).

Art. 36. - (I) Dacă datele de expunere sunt bazate pe informații dintr-o perioadă care nu acoperă în întregime perioada RPAS, DAPP poate face extrapolări utilizând datele disponibile.

(2) Când se utilizează această variantă, trebuie prezentat clar ce date au fost utilizate și de ce este validă extrapolarea pentru perioada RPAS în discuție (de exemplu vânzări constante pe o perioadă mai mare de timp, utilizarea sezonieră a produsului).

Art. 37. - (I) DAPP trebuie să utilizeze o metodă constantă de calculare pentru toate RPAS ale aceluiași medicament.

(2) Dacă este adecvată o schimbare a metodei, în RPAS în care se introduce modificarea trebuie prezentate ambele metode de calcul (și precedenta și actuala).

Art. 38. - În RCS, poate fi adecvată recalcularea datelor referitoare la expunerea pacientului pe întreaga perioadă de raportare dacă perioadele de expunere utilizate în RPAS individuale sunt acoperite parțial.

Art. 39. - Așa cum este descris în

CAPITOLUL VIII Rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranță din cadrul Ghidului privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență, atuncii" când modelul rapoartelor indică o problemă de siguranță potențială, trebuie furnizate, dacă sunt disponibile, prezentări detaliate pe indicații clinice, aprobate sau neaprobate.

111.2 Prezentarea istoricului cazurilor individuale

Att. 40. - În vederea prezentării istoricului cazurilor individuale se va ține seama de prevederile din secțiunea VIIL3.6 Prezentarea istoricului. · cazurilor individuale din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență)

Att. 41. - (1) În

CAPITOLUL VIII Rapoartele periodice actualizate – referitoare la siguranță din cadrul Ghidului privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență Nu există îndrumări specifice pentru prezentarea detaliată a rapoartelor cazurilor individuale.

(2) Deoarece la acest capitol al RPAS nu este practic să se prezinte

toate rapoartele de caz din perioada de raportare, trebuie prezentată doar o scurtă descriere a criteriilor utilizate pentru selecționarea cazurilor ce vor fi prezentate detaliat. •

Art. 42. - Acest capitol trebuie să conțină o descriere și o arJ.aliză a cazurilor selecționate, incluzându-le pe cele care s-au încheiat cu• decese, prezentându-se informații de siguranță noi și relevante, grupate pe capitole·

relevante medical sau clasificarea pe sisteme și organe (Sistem Organ Class =

SOC)

III.2.1 Considerații generale Art. 43. - Se va ține seama de prevederile din secțiunea VIIl.3.6.1 Considerații generale din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență.

III.2.1.1 Rapoarte de la consumatori și alte persoane neaparținând personalului sanitar Art. 44. - (1) DAPP trebuie să întocmească tabele și listări standard care sunt acceptate de autoritățile competente.

(2) Pentru a îndeplini acest obiectiv, DAPP trebuie să realizeze o trecere în revistă consecventă a tuturor RPAS pentru toate medicamentele, prezentând rapoartele de la consumatori și alte persoane neaparținând personalului sanitar în listări separate.

(3) Când rapoartele de la consumatori se includ în analiza aspectelor de siguranță efectuată în cadrul secțiunilor VIII.3.6 Prezentarea istoricului cazurilor individuale și VIII.3.9 Evaluarea globală a siguranței din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență, trebuie făcută o precizare clară a provenienței lor.

II1.2.1.2 Prezentarea sub formă de liste a cazurilor

Art. 45. - În prezentarea sub formă de liste a cazurilor se va ține seama de prevederile de la secțiunea VIII.3.6.3 Prezentarea listată a cazurilor din Ghidul privind procedura care trebuie urmată de deținătorii autorizației de punere pe piață în desfășurarea activitățiilor de farmacovigilență.

Art. 46. - Rubrica "Comentarii" trebuie utilizată numai pentru informații care ajută la clarificarea cazurilor individuale.

ill.3 Studii

Art. 47. - Trebuie menționate numai acele studii sponsorizate de companie și studii de siguranță publicate, incluzând studii epidemiologice, care generează constatări cu impact potențial a upra informațiilor privind siguranța medicamentului; trebuie incluse și discuții ale oricăror rezultate finale sau provizorii.

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

O R D I N

pentru aprobarea Reglementărilor privind activitatea de farmacovigilență*)

Având în vedere:

— prevederile Ordonanței Guvernului nr. 125/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările și completările ulterioare; — prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările și completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcției generale farmaceutice și aparatură medicală nr. MC 4.661 din

12 aprilie 2005,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății,

ministrul sănătății emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Reglementările privind activitatea de farmacovigilență, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Prezentul ordin transpune prevederile titlului IX capitolul 1 îFarmacovigilența“ din Directiva 2001/83 CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 privind Codul comunitar referitor la medicamentele de

uz uman, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 311 din 28 noiembrie 2001.

Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice dispoziție contrară.

Art. 4. — Agenția Națională a Medicamentului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. — Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

=====
Ministrul sănătății,
Mircea Cinteză

București, 19 aprilie 2005.

Nr. 411.

*) Ordinul nr. 411/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 31 mai 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

(2) Persoana calificată este responsabilă pentru:

a) stabilirea și menținerea unui sistem care să garanteze că informația despre toate reacțiile adverse suspectate care sunt raportate personalului companiei și reprezentanților medicali sunt colectate și colaționate cu scopul de a fi accesibile autorităților competente;

b) elaborarea pentru autoritățile competente a rapoartelor la care se referă art. 5, în forma stabilită de către acestea, în concordanță cu ghidurile la care se referă art.7(1);

c) garantarea faptului că orice solicitare a autorităților competente privind fumizarea informațiilor suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor și riscurilor permise unui medicament este soluționată complet și prompt, incluzând furnizarea informației despre volumul vânzărilor sau prescripțiilor medicamentului implicat;

d) furnizarea către autoritățile competente, a oricărei informații relevante pentru evaluarea beneficiilor și riscurilor permise unui medicament, incluzând informațiile adecvate din cadrul studiilor de siguranță din perioada post­ au.torizare.

Art.5. - (I) DAPP trebuie să păstreze înregistrări detaliate ale tuturor reacțiilor adverse suspectate care apar în România, în Comunitate sau în terțe țări.

(2) DAPP trebuie să înregistreze toate reacțiile adverse grave suspectate care sunt supuse atenției sale de către personalul sanitar și să le raporteze prompt autorității competente a țării pe teritoriu căreia a apărut reacția adversă în cel mult 15 zile calendaristice de la primirea informației.

(3) DAPP trebuie să înregistreze și să raporteze prompt autorității competente a țării pe teritoriu căreia a apărut reacția adversă, în cel mult 15 zile calendaristice de la primirea informației, toate reacțiile adverse grave suspectate care îndeplinesc criteriile de notificare în concordanță cu ghidurile la care se referă art. 7(1), despre care se așteaptă în mod rezonabil să aibă cunoștință.

(4) DAPP trebuie să garanteze că toate reacțiile adverse grave și neașteptate suspectate care apar pe teritoriul unei terțe țări sunt raportate prompt în concordanță cu ghidurile la care se referă art. 7(1) în așa fel încât ANM și autoritățile competente ale țărilor pe teritoriul cărora produsul este autorizat de punere pe piață să fie informate despre acestea, în cel mult 15 zile calendaristice de la primirea informației.

(5) Dacă nu au fost prevăzute alte cerințe ca o condiție a acordării autorizației de punere pe piață sau ulterior așa cum este indicat în ghidurile la care se referă art.7(1), rapoartele tuturor reacțiilor adverse trebuie depuse la autoritățile competente în formatul Rapoartelor Periodice Actualizate referitoare la Siguranță (RPAS), imediat după solicitare sau periodic după cum urmează: la fiecare șase luni în primii doi ani, anual pentru următorii doi ani și la momentul primei reautorizări; după aceea rapoartele trebuie depuse la intervale de 5 ani împreună cu cererea pentru reautorizare.

(6) RPAS trebuie să conțină o evaluare științifică a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

(7) După acordarea autorizației de punere pe piață, DAPP poate solicita modificarea perioadelor la care se referă alineatul (5) în concordanță cu ghidurile elaborate de ANM.

(8) DAPP nu poate comunica publicului informații de farmacovigilență despre produsele sale autorizate fără o notificare prealabilă sau simultană a autorității competente.

CAPITOțUL III

Atribuțiile ANM În cadrul activității de farmacovigilență

Art. 6. - (1) ANM trebuie să creeze o rețea de procesare a datelor care să ușureze schimbul de informații de farmacovigilență în legătură cu produsele comercializate în România și în Comunitate, cu scopul de a permite autorităților competente să aibă acces la aceste informații în același timp.

(2) Utilizând rețeaua la care se face referire în alineatul (I), ANM trebuie să garanteze că rapoartele de reacții adverse grave suspectate care au apărut pe teritoriul României sunt puse prompt la dispoziția E11EA în cazul produselor autorizate centralizat, și după caz, altor autorități competente, nu mai târziu de 15 zile calendaristice după notificarea lor.

(3) ANM trebuie să garanteze că rapoartele de reacții adverse grave suspectate care au apărut pe teritoriul României sunt puse prompt la dispoziția DAPP, nu mai târziu de 15 zile calendaristice după notificarea lor.

Alt. 7. - (I) Pentru a ușura schimbul de informații de farmacovigilență, ANM va transpune ghidurile europene pentru colectarea, verificarea și prezentarea rapoartelor de reacții adverse, inclusiv solicitările tehnice pentru schimbul de informații de farmacovigilență în concordanță cu formatul acceptat internațional și va publica o referință pentru o terminologie medicală acceptată internațional.

(2) Aceste ghiduri trebuie să țină cont de activitatea de armonizare desfășurată la nivel internațional în domeniul fannacovigilenței.

P R E Ț U R I L E

publicațiilor legislative pentru anul 2005

— pe suport tradițional —

Valoarea

Valoarea

Denumirea publicației

Nr.

abonamentului

abonamentului trimestrial

crt.

anual — lei vechi/lei noi —

— lei vechi/lei noi —

Trim. I

Trim. II

Trim. III

Trim. IV

1. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română 12.340.000/1.234 3.085.000/308,5 3.085.000/308,5 3.085.000/308,5 3.085.000/308,5

2. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română, numere bis*) 2.135.000/213,5 — — — —

3. Monitorul Oficial, Partea I, în limba maghiară 9.480.000/948 2.370.000/237 2.370.000/237 2.370.000/237 2.370.000/237

4. Monitorul Oficial, Partea a II-a 15.000.000/1.500 3.750.000/375 3.750.000/375 3.750.000/375 3.750.000/375

5. Monitorul Oficial, Partea a III-a 3.040.000/304 760.000/76 760.000/76 760.000/76 760.000/76

6. Monitorul Oficial, Partea a IV-a 12.820.000/1.282 3.205.000/320,5 3.205.000/320,5 3.205.000/320,5 3.205.000/320,5

7. Monitorul Oficial, Partea a VI-a 11.820.000/1.182 2.955.000/295,5 2.955.000/295,5 2.955.000/295,5 2.955.000/295,5

8. Colecția Legislația României 3.130.000/313 782.500/78,25 782.500/78,25 782.500/78,25 782.500/78,25

9. Colecția de hotărâri ale Guvernului și alte acte normative 5.190.000/519 1.297.500/129,75 1.297.500/129,75 1.297.500/129,75 1.297.500/129,75

10. Repertoriul actelor normative 800.000/80 — — — —

11. Decizii ale Curții Constituționale 565.000/56,5 — — — —

12. Ediții trilingve 3.000.000/300 — — — —

*) Cu excepția numerelor bis în care se publică acte cu un volum extins și care interesează doar un număr restrâns de utilizatori.

Toate publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ sunt purtătoare de T.V.A. în cotă de 9%, aceasta fiind inclusă în prețul de abonament.

Pentru siguranța clienților, abonamentele la publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ se pot efectua prin următorii difuzori:

u COMPANIA NAȚIONALĂ îPOȘTA ROMÂNĂ“ — S.A. — prin oficiile sale poștale

u RODIPET — S.A. — prin toate filialele

u INTERPRESS SPORT — S.R.L. — București, str. Hristo Botev nr. 6 (telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

u PRESS EXPRES — S.R.L. — Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 221.05.37; 0745.133.712)

u M.T. PRESS IMPEX — S.R.L. — București, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

u INFO EUROTRADING — S.A. — București, Splaiul Independenței nr. 202A (telefon/fax: 316.30.58)

u ACTA LEGIS — S.R.L. — București, str. Banul Udrea nr. 10, (telefon/fax: 411.91.79)

u CURIER PRESS — S.A. — Brașov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

u MIMPEX — S.R.L. — Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

u CALLIOPE — S.R.L. — Ploiești, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

u ASTOR-MED — S.R.L. — Iași, str. Sucidava nr. 2, bl. U2, sc. C, ap. 2 (telefon/fax: 0232/27.91.76, 0232/25.84.27)

u ART ADVERTISING — S.R.L. — Râmnicu Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, bl. C1, sc. C, mezanin II

(tel. 0250/73.54.75, 0744.50.90.99)

u ZIRKON MEDIA — S.R.L. — București, str. Călin Ottoi nr. 29

(tel. 250.52.77, 250.22.94, fax 250.56.30)

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 19 aprilie 2005