NORMĂ nr. 0/2026

Notă

Aprobate prin ORDINUL nr. M.46 din 9 februarie 2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 16 februarie 2026.

Articolul 1

(1) Cursul de instruire aeromedicală și certificare a competenței în performanțele și siguranța factorului uman se realizează prin antrenament fiziologic al personalului aeronavigant.

(2) Antrenamentul fiziologic reprezintă o activitate complexă vizând instruirea, pregătirea și certificarea personalului pentru utilizarea optimă a resurselor individuale și de sistem, în vederea creșterii performanței și a siguranței factorului uman pe parcursul îndeplinirii misiunii de zbor.

Articolul 2

Antrenamentul fiziologic al personalului aeronavigant este organizat și coordonat de Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială "General doctor aviator Victor Anastasiu", denumit în continuare institut.

Articolul 3

(1) Antrenamentul fiziologic al personalului aeronavigant este:

a) inițial, cu durata de 5 zile lucrătoare, pentru piloți și de 3 zile lucrătoare pentru celelalte categorii de personal aeronavigant;

b) periodic, la un interval de maximum 5 ani de la antrenamentul precedent, având durata de 2 zile lucrătoare pentru piloți și de o zi pentru celelalte categorii de personal aeronavigant.

(2) Studenții Academiei Forțelor Aeriene "Henri Coandă" care se pregătesc pentru a deveni personal aeronavigant efectuează antrenamentul fiziologic inițial, cu durata de 5 zile, pe timpul ultimului an de studii.

(3) Personalul Ministerului Apărării Naționale care desfășoară activități de conducere în zbor a aeronavelor, trebuie să efectueze antrenamentul fiziologic inițial până la data de 31.12.2028.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a), cu avizul AAMN, personalul aeronavigant cu vârsta de peste 45 de ani la data intrării în vigoare a ordinului prin care se aprobă prezentele norme metodologice, nu efectuează antrenamentul fiziologic inițial.

Articolul 4

Nerespectarea prevederilor art. 3 atrage suspendarea temporară a dreptului de zbor, până la remedierea situației.

Articolul 5

Antrenamentul fiziologic se desfășoară la sediul institutului, conform metodologiei prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Articolul 6

Introducerea unor noi capitole de pregătire teoretică și/sau a unor noi sesiuni de pregătire practică în cursul antrenamentului fiziologic, atât inițial cât și periodic se face la solicitarea AAMN, cu acordul consiliului de conducere al institutului, prin raport aprobat de comandantul institutului.

Articolul 7

Curricula de instruire teoretică și practică în antrenamentul fiziologic se aprobă de comandantul institutului cu avizul șefului AAMN.

Articolul 8

La finalizarea programului de antrenament fiziologic, institutul certifică competența în performanțele și siguranța factorului uman pentru personalul aeronavigant prin emiterea unui document de certificare, al cărui model este stabilit prin ordin al șefului AAMN.

Articolul 9

(1) De la selecție până la încetarea activității aeronautice, personalului aeronautic navigant i se constituie un dosar al antrenamentului fiziologic, păstrat la compartimentul secretariat al institutului.

(2) După încetarea activității aeronautice, dosarul prevăzut la alin. (1) se arhivează.

Articolul 10

Datele din dosarul de antrenament fiziologic sunt confidențiale și nu pot fi transmise altor persoane decât cu aprobarea comandantului institutului sau a înlocuitorului legal.

Articolul 11

Pentru sesiunile de antrenament la hipoxie-hipobară, pentru profilele de peste 7.600 de metri este necesară prezența unui însoțitor intern cu competență Basic Life Support - personal aeronautic navigant - în incinta camerei hipobare.

Articolul 12

La terminarea sesiunii teoretice de antrenament fiziologic, personalul aeronautic navigant susține o evaluare teoretică al cărei rezultat se consemnează în fișa de antrenament individuală.

Articolul 13

(1) Antrenamentul prin expunerea la acțiunea suprasarcinii, centrifuga umană, pentru piloții de avioane supersonice, precum și antrenamentul de evacuare în submersie pentru piloții de elicoptere, conform cerințelor operaționale, sunt organizate de către institut.

(2) Antrenamentul la centrifuga umană este obligatoriu la trecerea pe o aeronavă multirol sau la o întrerupere a activității de zbor de minimum 3 ani.

Articolul 14

Profilul de barocameră efectuat în cadrul antrenamentului fiziologic se certifică echivalent cu profilul din cadrul vizitei medicale, astfel încât să se minimizeze, pe cât posibil, expunerea la hipoxie-hipobarism.

ANEXĂ

la normele metodologice privind efectuarea cursului de instruire și certificare

METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI FIZIOLOGIC

I. Metodologia antrenamentului fiziologic inițial A.

Piloții pe avioane supersonice și cosmonauții:

a) instruire teoretică;

b) instruire practică: 1.

barocameră profil 7.600 de metri;

2. decompresie rapidă;

3. respirație cu presiune pozitivă;

4. demonstrarea hiperventilației;

5. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

6. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale;

7. antrenament AGSM.

B. Piloții de avioane subsonice:

a) instruire teoretică;

b) instruire practică: 1.

barocameră profil 7.600 de metri;

2. decompresie rapidă;

3. respirație cu presiune pozitivă;

4. demonstrarea hiperventilației;

5. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

6. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale;

7. antrenament AGSM.

C. Piloții de elicoptere:

a) instruire teoretică;

b) instruire practică: 1.

barocameră profil 7.600 de metri;

2. demonstrarea hiperventilației;

3. decompresie rapidă;

4. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

5. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale;

6. antrenament de evacuare în submersie.

D. Parașutiștii de înaltă altitudine:

a) instruire teoretică;

b) instruire practică: 1.

barocameră profil 7.600 de metri;

2. demonstrarea hiperventilației;

3. respirație cu presiune pozitivă;

4. decompresie rapidă;

5. antrenament pentru vederea pe timp de noapte.

E. Alte categorii de personal aeronavigant:

a) instruire teoretică;

b) instruire practică: 1.

barocameră profil 7.600 de metri;

2. demonstrarea hiperventilației;

3. decompresie rapidă;

4. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și/sau planșă de teren) la solicitare.

II. Metodologia antrenamentului fiziologic periodic A.

Piloții de avioane supersonice:

a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoștințelor);

b) instruire practică: 1.

antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7.600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7.600 de metri;

2. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

3. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale;

4. antrenament AGSM.

B. Piloții de avioane subsonice:

a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoștințelor);

b) instruire practică: 1.

antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7.600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7.600 de metri;

2. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

3. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale;

4. antrenament AGSM.

C. Piloții de elicoptere:

a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoștințelor);

b) instruire practică: 1.

antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7.600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7.600 de metri;

2. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și planșă de teren);

3. antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale.

D. Parașutiștii de înaltă altitudine:

a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoștințelor);

b) instruire practică: 1.

antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7.600 de metri/echivalent, sau barocameră profil 7.600 de metri;

2. antrenament pentru vederea pe timp de noapte.

E. Alte categorii de personal aeronavigant:

a) instruire teoretică (scurtă revizuire a cunoștințelor);

b) instruire practică: 1.

antrenament la hipoxie cu aparatul cu amestec hipoxic normobar, profil 7.600 de metri, sau barocameră profil 7.600 de metri;

2. antrenament pentru vederea pe timp de noapte (proiector și/sau planșă de teren) la solicitare.

CONȚINUTUL ANTRENAMENTULUI FIZIOLOGIC

1. Curricula teoretică de bază

2. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil 7.600 de metri

3. Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă

4. Sesiunea de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar

5. Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O2 de 300 mm H2O

6. Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte

7. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale

8. Sesiunea de antrenament pentru AGSM (manevră pentru creșterea toleranței la suprasarcină)

9. Sesiunea de antrenament pentru demonstrarea hiperventilației

1. Curricula teoretică de bază A.

Piloții pe avioane supersonice și cosmonauții a)

Atmosfera, sistemul respirator și sistemul circulator

b) Hipoxia

c) Hiperventilația

d) Hipobarismul

e) Suprasarcina

f) Boala de decompresie

g) Sistemele de oxigen

h) Evacuarea de urgență a aeronavei

i) Supraviețuirea în medii extreme

j) Vederea pe timp de noapte

k) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul și vibrațiile

l) Stresul misiunii: radiațiile ionizante, laserele, substanțele toxice

m) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicația

n) Răul de mișcare

o) Tipurile de aeronave

p) Cabinele presurizate

q) Catapultarea

r) Conștiința operațională

s) Dezorientarea spațială

t) Fiziologie și medicină spațială

B. Piloții de avioane subsonice a)

Atmosfera, sistemul respirator și sistemul circulator

b) Hipoxia

c) Hiperventilația

d) Hipobarismul

e) Boala de decompresie

f) Sistemele de oxigen

g) Evacuarea de urgență a aeronavei

h) Supraviețuirea în medii extreme

i) Vederea pe timp de noapte

j) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul și vibrațiile

k) Stresul misiunii: radiațiile ionizante, suprasarcina, laserele, substanțele toxice

l) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicația

m) Răul de mișcare

n) Suprasarcina

o) Tipurile de aeronave

p) Cabinele presurizate

q) Catapultarea

r) Conștiența operațională

s) Dezorientarea spațială

t) Elemente de evacuare aeromedicală

C. Piloții de elicoptere a)

Atmosfera, sistemul respirator și sistemul circulator

b) Hipoxia

c) Hiperventilația

d) Hipobarismul

e) Boala de decompresie

f) Sistemele de oxigen

g) Evacuarea de urgență a aeronavei

h) Supraviețuirea în medii extreme

i) Vederea pe timp de noapte

j) Stresul misiunii: temperatura, zgomotul și vibrațiile

k) Stresul misiunii: radiațiile ionizante, laserele, substanțele toxice

l) Stresul autoimpus: programul de lucru, somnul, fumatul, alcoolul, igiena alimentară, programul de pregătire fizică, automedicația

m) Răul de mișcare

n) Tipurile de aeronave - diferența între zborul cu un elicopter de atac și unul de transport

o) Autorotația

p) Cabinele presurizate

q) Conștiința operațională

r) Dezorientarea spațială

s) Elemente de evacuare aeromedicală

D. Parașutiștii de înaltă altitudine:

a) Hipoxia

b) Hiperventilația

c) Hipobarismul

d) Boala de decompresie

e) Protecția individuală și supraviețuirea

f) Stresul autoimpus

g) Stresul misiunii

E. Alte categorii de personal aeronautic navigant a)

Hipoxia

b) Hiperventilația

c) Hipobarismul

d) Boala de decompresie

e) Protecția individuală și supraviețuirea

f) Stresul autoimpus

g) Stresul misiunii

2. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil 7.600 de metri

Subiecții trebuie să îndeplinească condițiile de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie- hipobară, profil 7.600 de metri, astfel:

a) să fie odihniți, cu o alimentație consumată în urmă cu minimum 30 de minute;

b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, examen cardiologie, eco cord - dacă nu este efectuat în cursul carierei - EKG, examen clinic ORL, examen chirurgical, radiografie pulmonară, examen clinic oftalmologic, examen ginecologic pentru femei, acordul medicului cu atestat de studii complementare în medicina hiperbară.

Contraindicațiile pentru efectuarea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară sunt: pneumotoraxul, emfizemul, afecțiunile ORL acute, nevrita optică, herniile și eventrațiile, stările febrile, stările de oboseală accentuate, aritmiile extrasistolice ventriculare - peste 5 pe minut - traseu EKG sugestiv de modificări ischemice, tulburările majore de conducere, intervențiile chirurgicale toracice, scufundările în ultimele 48 de ore, tromboflebita profundă. De asemenea, persoanelor care au consumat alcool în ultimele 12 ore sau care au donat sânge în săptămâna anterioară le este contraindicată expunerea la hipoxie.

Subiecții sunt monitorizați, cu ajutorul unui polifiziograf și al unui circuit video, urmărindu-se permanent frecvența cardiacă, morfologia EKG, pulsoximetrie, fizionomia feței, starea de vigilență și capacitatea psihică prin stimuli verbali și teste psihologice.

Înaintea începerii sesiunii, fiecare subiect completează un consimțământ informat.

Descrierea sesiunii de antrenament: inițial se efectuează o ascensiune până la 2.500 de metri, cu o viteză de 35-40 m/s, înălțime la care se efectuează un palier de un minut, urmată de o coborâre la sol cu 12 m/s pentru acomodarea la condițiile de hipobarism. În continuare, subiecții sunt supuși unei denitrogenări timp de 45 de minute cu O2 100% pe mască. Personalul verifică periodic (5 minute) etanșeitatea măștilor. La încheierea denitrogenării, se efectuează ascensiunea propriu-zisă până la 7.600 de metri, cu o viteză de 35-40 m/s. Urmează un palier unde, la indicația medicului coordonator și sub supravegherea însoțitorului intern, subiecții își scot masca de oxigen și efectuează diferite teste (scris, psihologic, orientare pe hartă), experimentează și se familiarizează cu eventuale semne sau simptome ale expunerii la hipoxie-hipobarism, iar după recunoașterea acestora își montează din nou masca de oxigen, la nevoie ajutați de însoțitorul intern. Personalul tehnic oprește alimentarea cu oxigen a camerei hipobare pentru a preveni scurgerile de oxigen și reia alimentarea la indicația personalului medical sau a însoțitorului intern. Gradul de alertă pentru întreruperea expunerii la hipoxie este scăderea saturației minime în oxigen sub 75%, în lipsa recunoașterii simptomelor de hipoxie. După acest palier urmează o coborâre până la 5.500 de metri, cu o viteză de 25 m/s, unde se efectuează cel de-al doilea palier de 15 minute, cu scoaterea măștii de oxigen și întreruperea administrării acestuia, pentru a experimenta efectele hipoxiei medii. În acest palier se pot efectua teste pentru demonstrarea efectelor hipoxiei asupra vederii nocturne. Se coboară la sol, cu o viteză de 12 m/s fără mască de oxigen, timp în care se efectuează manevrele pentru egalizarea presiunilor în sinusuri și în urechea medie.

Subiecții expertizați nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament.

Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară se consemnează în carnetul individual de antrenament.

3. Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă

Subiecții sunt monitorizați cu ajutorul sistemului TV color cu circuit închis. Decompresia se execută imediat după încheierea probei de antrenament la hipoxie-hipobară profil 7.600 de metri.

Descrierea sesiunii de antrenament: inițial se face o denitrogenare cu durată de 5 minute, urmată de o ascensiune până la 2.500 de metri cu o viteză de 25 m/s, înălțime la care se efectuează un palier de acomodare de 3-4 minute. Ulterior, se efectuează o ascensiune instantanee la 6.600 m, cu un palier de aproximativ 2 minute, după care se coboară la sol cu o viteză de 15 m/s.

Durata totală a probei este de 16 minute. La câteva minute după efectuarea probei se execută un examen clinic al subiecților.

Subiecții expertizați nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament la decompresie rapidă.

Rezultatul sesiunii de antrenament la decompresie rapidă se consemnează în registrul specific de antrenament.

IMPORTANT: după finalizarea sesiunii de antrenament la pro filele de mai sus, subiecții expertizați sunt consultați de către medicul cu atestat de studii complementare în medicină hiperbară.

4. Sesiunea de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar

Subiecții trebuie să îndeplinească anumite condiții de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie, astfel: să fie odihniți, cu o alimentație consumată în urmă cu minimum 30 minute; să aibă efectuate: examen clinic de boli interne, EKG și examen cardiologic, radiografie pulmonară, examen clinic ORL, examen oftalmologic, examen neurologic, examen ginecologic pentru femei.

Contraindicațiile pentru efectuarea sesiunii de antrenament la hipoxie sunt: pneumotoraxul, emfizemul pulmonar, astm, nevrita optică, stările febrile, stările de oboseală accentuată, anemie, aritmiile extrasistolice ventriculare (peste 5/minut), traseu EKG sugestiv pentru modificări ischemice, tulburări majore de conducere, atac ischemic tranzitoriu, AVC, epilepsie, sarcină. De asemenea, persoanelor care au consumat alcool în ultimele 12 ore sau care au donat sânge în săptămâna anterioară le este contraindicată expunerea la hipoxie.

Scopul instruirii cu sistemul cu amestec hipoxic normobar este de a oferi cursanților competențe teoretice și practice cu privire la efectele și pericolele hipoxiei, precum și de a evidenția și demonstra natura insidioasă a apariției hipoxiei și efectele acesteia asupra performanțelor mentale și fizice.

Având în vedere că există o mare variabilitate individuală a răspunsului la hipoxie, cunoștințele practice se obțin prin senzațiile experimentate, existând și posibilitatea aprecierii intervalului acțiunilor conștiente (TUC).

Proba nu trebuie să depășească o durata mai mare de 15 minute, timp în care subiecților li se monitorizează permanent mai mulți parametri: frecvența cardiacă, frecvența respiratorie și saturație de oxigen. Sistemul permite setări de siguranță ale frecvenței cardiace și ale saturației de oxigen.

Înaintea debutului sesiunii de antrenament, fiecare subiect completează un document de consimțământ informat.

Descrierea sesiunii de antrenament: antrenamentul debutează cu o scurtă prezentare în care sunt explicate obiectivele și metodele de instruire. Ulterior, fiecare subiect respiră un amestec hipoxic normobar, prin intermediul unei măști care trebuie ținută ferm pe față, pe tot parcursul probei, pentru o bună etanșeizare. În timpul probei, subiectul efectuează o serie de teste cognitive.

Proba se întrerupe fie dacă cursantul finalizează profilul zborului simulat complet, fie de către supervizor sau de către cursant în cazul apariției unor simptome cum sunt: pierderea atenției, confuzie, necoordonare motorie, comportament "lipsit de sens", pierderea conștienței, bradicardie în loc de tahicardie, îndepărtarea intenționată a măștii și refuzul de a continua.

Sistemul este prevăzut cu parametri automați de oprire de siguranță, setați pentru ritmul cardiac maxim și saturația minimă de oxigen din sânge.

Dacă testul este abandonat sau când sesiunea de antrenament este terminată, sistemul furnizează automat aer îmbogățit cu oxigen, prin aceeași mască, pentru a ajuta la recuperarea rapidă a cursanților.

La sfârșitul sesiunii, subiectul trebuie să selecteze simptomele pe care le-a experimentat.

Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie cu sistemul cu amestec hipoxic normobar se consemnează în registrul specific de antrenament.

5. Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O2 de 300 mm H2O

Se execută după sesiunile de antrenament la hipoxie-hipobară și la decompresie rapidă.

Subiecții sunt monitorizați, urmărindu-se frecvența cardiacă, activitatea electrică a inimii, frecvența respiratorie.

Descrierea sesiunii de antrenament: inițial se respiră O2 medicinal timp de 5 minute cu presiune pozitivă de 150 mm H2O, după care se respiră încă 5 minute O2 la presiunea de 300 mm H2O. Se urmăresc parametrii de mai sus și se consemnează în fișă modificările patologice - extrasistole, tahicardii, modificări morfologice ale EKG etc. - apărute în timpul probei.

Rezultatul sesiunii de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O2 de 300 mm H2O se consemnează în registrul specific de antrenament.

6. Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte

Subiecții expertizați trebuie să fie bine odihniți și nu trebuie să aibă afecțiuni acute oculare, neurologice sau de altă natură care ar putea fi agravate prin suprasolicitarea analizatorului vizual.

Modalitatea de efectuare a sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte:

a) prezentarea efectelor vederii pe timp de noapte asupra parametrilor misiunii;

b) antrenament privind recunoașterea și achiziția țintelor;

c) antrenament privind recunoașterea și achiziția țintelor utilizând ochelarii pentru asistarea vederii nocturne.

Rezultatul sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte se consemnează în registrul specific de antrenament.

După finalizarea sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte, subiecții expertizați nu efectuează zbor nocturn timp de 48 de ore și suplimentează vitamina A în alimentație.

7. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale

Subiecții expertizați trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă aptitudine aero-medicală;

b) să nu fi consumat alcool în ultimele 24 de ore;

c) să nu fi fost supuși unui tratament cu afectare SNC în ultimele 48 de ore;

d) să fie odihniți.

Descrierea sesiunii de antrenament: 1.

Ședința de acomodare cu simulatorul cu durată de aproximativ 5 minute pentru fiecare pilot.

2. Ședința propriu-zisă de antrenament de 50 de minute pentru fiecare pilot cu pauză de 10 minute. Ședința cuprinde demonstrări ale iluziilor vestibulare și vizuale cuprinse în programul simulatorului, alese astfel încât responsabilul de antrenament să aibă certitudinea că personalul instruit a înțeles corect fenomenul. La instruirea periodică se insistă asupra iluziilor întâlnite de pilot în timpul misiunilor reale și/sau pe aspecte relevante pentru tipul de aeronavă pe care zboară.

Rezultatul sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale se consemnează în registrul specific de antrenament.

După finalizarea sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spațiale, subiectul expertizat nu efectuează zboruri timp de 48 de ore.

8. Sesiunea de antrenament pentru AGSM (manevra pentru creșterea toleranței la suprasarcină)

Subiecții trebuie să îndeplinească condițiile de executare a sesiunii de antrenament pentru AGSM, astfel: să fie odihniți, cu o alimentație consumată în urmă cu minimum 30 de minute; să aibă efectuat examenul clinic boli interne, EKG, examenul clinic ORL, examenul ginecologic pentru femei. Subiecții sunt monitorizați clinic, urmărindu-se frecvența cardiacă, respiratorie, aspectul facial. Înroșirea exagerată a feței și/sau urechilor obligă la oprirea temporară a antrenamentului.

Descrierea sesiunii de antrenament:

Această manevră crește toleranța G prin reducerea stazei sanguine periferice și abdominale, concomitent cu creșterea ritmică a presiunii intratoracice, ce permit menținerea unui flux sanguin optim la nivelul creierului. Manevra începe prin încordarea maximală a musculaturii membrelor inferioare (coapsa și gamba) și abdomenului însoțită de un inspir rapid, expirație contra glotei închise, după care se forțează expirul prin încordarea mușchilor expiratori în expirații scurte contra glotei semiînchise, cu o periodicitate de o respirație la 2 - 3 secunde. Acest ciclu se repetă cât este necesar deoarece, prin încordarea permanentă a musculaturii, se realizează așa numitul "corset vascular" cu efectele benefice sus-amintite.

Această tehnică este totuși suprasolicitantă, ducând la oboseala subiectului. Ca să rămână eficientă, nu va fi folosită mai mult de 30 - 40 secunde. Antrenamentul este esențial pentru eficacitatea acestei manevre. Aplicarea lor la sol

1 Gz) se face cu maximă atenție datorită pericolului de creștere a fluxului sanguin cerebral și numai sub monitorizare medicală. Antrenamentul în centrifuga umană este ideal pentru dezvoltarea acestei manevre a cărei eficacitate va fi aplicată adecvat în zbor.

Subiecții sunt evaluați după următoarea scală: 0 - Ineficient. Manevra AGSM indică lipsa semnificativă de forță musculară și/sau tehnică pentru efectuarea corespunzătoare a manevrei. 1 - Limitat. Manevra AGSM are nevoie de corecție continuă și erorile tehnice sunt frecvente. 2 - Acceptabil. Manevra AGSM este acceptabilă dar nu stăpânită pe deplin. 3 - Bine. Manevra AGSM este corectă și eficientă, executată cu lejeritate.

Pentru cei care obțin gradul 0 și 1 se recomandă antrenament suplimentar înaintea expunerii la centrifugă.

Rezultatul sesiunii de antrenament pentru AGSM se consemnează în registrul specific de antrenament.

După finalizarea sesiunii de antrenament pentru AGSM, subiectul expertizat nu efectuează zboruri timp de 24 de ore.

9. Sesiunea de antrenament pentru demonstrarea hiperventilației

Se execută după sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă.

Subiecții trebuie să îndeplinească condițiile de executare a sesiunii de antrenament, astfel: să fie odihniți, cu o alimentație corespunzătoare, să aibă efectuat examenul clinic boli interne, EKG, radiografie. pulmonară, examenul neurologic, și examenul ginecologic pentru femei.

Subiecții sunt monitorizați, urmărindu-se frecvența cardiacă și frecvența respiratorie.

Descrierea sesiunii de antrenament:

Subiecții sunt instruiți să respire cu o frecvență de 30 de respirații pe minut (o secundă inspir și o secundă expir), fiind monitorizați de către personalul medical. Subiecții sunt încurajați să urmărească și să raporteze simptomele care apar pe timpul hiperventilației. La apariția simptomelor proba se încheie. Durata maximă de hiperventilație este de 2,5 minute.

Rezultatul sesiunii de antrenament se consemnează în registrul specific de antrenament.

După această probă nu se efectuează activități de zbor timp de cel puțin 24 de ore.