DECIZIE nr. 35/2008

Dosar nr. 18/2008 Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind încadrarea juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului. Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 81 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că, în cazul dezmembrării sau incendierii unui cadavru pentru ascunderea infracțiunii de omor, săvârșită anterior, trebuie să se rețină atât infracțiunea de omor, cât și infracțiunea de profanare de morminte, în concurs real. SECȚIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar în legătură cu încadrarea juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului. Astfel, unele instanțe au considerat că, într-un astfel de caz, nu se poate reține și existența infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal, în concurs cu infracțiunea de omor, deoarece inculpatul, prin dezmembrarea sau incendierea cadavrului, nu urmărește să aducă atingere ori să altereze sentimentul de respect față de morți, ci doar să ascundă săvârșirea infracțiunii de omor. S-a considerat că, pentru existența infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal, în modalitatea distrugerii unui cadavru, ar fi necesar ca acțiunile materiale de degradare să fie comise cu intenția de a leza sentimentul de respect datorat morților și amintirii acestora. Ca atare, în această opinie s-a apreciat că dezmembrarea sau incendierea unui cadavru în scopul de a șterge urmele omorului săvârșit anterior nu constituie o activitate de profanare, deoarece lipsește intenția specifică laturii subiective ce caracterizează infracțiunea prevăzută la art. 319 din Codul penal. Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că, în astfel de cazuri, se impune să se rețină atât săvârșirea infracțiunii de omor, cât și a infracțiunii de profanare de morminte, în concurs real. Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii. Prin art. 319 din Codul penal este incriminată "profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru". Din această formulare reiese că nu prezintă importanță modul în care s-a ajuns la un cadavru care să facă obiectul profanării la care se referă textul de lege menționat. De aceea, în cazul în care acțiunea de ucidere este urmată de o a doua faptă, de profanare a cadavrului, aceste două fapte distincte, succesive, trebuie să primească haina juridică firească fiecăreia, corespunzătoare infracțiunii de omor în forma în care a fost săvârșită, precum și infracțiunii de profanare de morminte, aflate în concurs real. Așadar, în ipoteza în care un cadavru este dezmembrat sau incendiat ori distrus în alt mod în scopul ascunderii infracțiunii de omor săvârșite anterior, s-au săvârșit două infracțiuni concurente, în sensul prevederilor art. 33 lit. a) din Codul penal. De altfel, este de observat că, în acest sens, prin textul de lege enunțat, reglementându-se concursul real de infracțiuni, se prevede că există concurs de infracțiuni "când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele [

] chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni". Infracțiunea prevăzută la art. 319 din Codul penal se săvârșește într-adevăr cu intenție, însă, în ambele modalități, atât cu intenție directă, când se dorește lezarea sentimentului de respect datorat morților și amintirii acestora, cât și cu intenție indirectă, atunci când autorul nu urmărește și nu dorește să aducă atingere sentimentului de respect datorat morților, ci doar acceptă producerea unei asemenea urmări ca efect al acțiunii sale de ascundere a omorului prin supunerea cadavrului acțiunii de distrugere. Or, în acest context, existența infracțiunii de profanare nu este subordonată vreunui scop, iar dacă totuși se constată că s-a acționat cu un eventual scop ori mobil, acestea nu pot fi avute în vedere decât în procesul de individualizare a pedepsei. În raport cu aceste caracteristici este deci mai periculoasă și necesită un tratament sancționator mai sever fapta de profanare prin care s-a urmărit și s-a dorit ultragierea sentimentului de pietate decât aceea de profanare săvârșită doar cu prevederea rezultatului ultragiului, dar fără a se dori un asemenea rezultat care a fost numai acceptat. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în cazul în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea acestuia, urmărește ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor și infracțiunea de profanare de morminte. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmărește ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor și infracțiunea de profanare de morminte. Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2008. PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei