ORDONANȚĂ nr. 68/1997

În temeiul art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României și al art. 1 lit. a) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Guvernul României emite următoarea ordonanța:

Articolul 1

Orice plătitor, persoana juridică, care potrivit legii, are obligația să efectueze calculul impozitului, trebuie să întocmească și să depună declarații sau deconturi, denumite în continuare declarații de impozite și taxe, conform reglementărilor legale în materie, precum și prezentei ordonanțe, la unitatea subordonata Ministerului Finanțelor în a carei raza teritorială plătitorul își are sediul ori domiciliul, după caz, sau unde este luat în evidenta fiscală, denumita în continuare organ fiscal competent.

Articolul 2

(1) Declarația de impozite și taxe trebuie să conțină:

a) datele necesare pentru stabilirea identității plătitorului:

- numele și prenumele sau denumirea plătitorului; - domiciliul sau sediul; - codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;

b) baza de impunere;

c) cuantumul impozitelor sau taxelor, după caz;

d) semnăturile autorizate și ștampila, dacă este cazul.

(2) Conținutul și modelul formularelor necesare privind declarațiile de impozite și taxe se stabilesc de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor, care pot fi modificate și actualizate pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite și taxe, precum și ori de câte ori este necesar.

(3) În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectiva nu prevede întocmirea și depunerea declarației de impozite și taxe, Ministerul Finanțelor este abilitat sa stabilească modelul și conținutul formularului, precum și termenul de depunere a acestuia.

(4) Plata impozitului sau taxei nu suspenda obligația plătitorului de a depune declarația de impozite și taxe. Plătitorul este obligat să depună declarația de impozite și taxe, în condițiile prezentei ordonanțe, chiar dacă este scutit de plată impozitului conform reglementărilor legale, precum și în alte cazuri stabilite de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor.

(5) În cazuri deosebite, Ministerul Finanțelor poate stabili alte termene pentru depunerea declarațiilor de impozite și taxe.

Articolul 3

(1) Declarația de impozite și taxe întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de plătitor la termenul stabilit prin legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectiva. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, declarația de impozite și taxe se considera a fi depusa în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere.

(2) Data de depunere a declarației de impozite și taxe este considerată data înregistrării sau primirii acesteia, după caz, la organul fiscal competent.

Articolul 4

Declarația de impozite și taxe se depune de către plătitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poștal, prin scrisoare cu valoare declarata.

Articolul 5

Plătitorul este obligat să depună o declarație de impozite și taxe și dacă în cursul anului fiscal se afla în una din următoarele situații:

a) dizolvare, lichidare sau transformare conform prevederilor legale;

b) reorganizare prin divizare, comasare sau fuzionare conform legii;

c) încetarea activității, precum și la terminarea activității supuse impozitării sau taxarii;

d) încetarea obligației de a calcula, retine și vira impozite și taxe;

e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanților firmelor străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele și taxele datorate pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport de către persoanele juridice.

Articolul 6

Plătitorii au obligația de a întocmi corect declarațiile de impozite și taxe, în conformitate cu reglementările în vigoare, inscriind clar, lizibil și complet informațiile corespunzătoare prevăzute, precum și de a aplica semnăturile autorizate. Pentru persoanele juridice, înscrierea codului fiscal pe declarația de impozite și taxe este obligatorie.

Articolul 7

Organul fiscal competent va verifica modul de completare a declarației de impozite și taxe, iar în cazul în care constata erori în completarea acesteia va solicita în scris plătitorului să se prezinte la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare.

Articolul 8

(1) Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal competent, pentru efectuarea corecturilor.

(2) Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligația de plată.

Articolul 9

Nerespectarea de către plătitori a obligațiilor prevăzute în prezenta ordonanță se sancționează cu penalități, după cum urmează:

a) depunerea cu întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declarației de impozite și taxe, față de termenul legal stabilit, se sancționează cu o penalitate egala de 1% din impozitul sau taxa datorată;

b) depunerea declarației de impozite și taxe cu o întârziere de până la 60 de zile față de termenul legal stabilit se sancționează cu o penalitate de 2% din impozitul sau taxa datorată;

c) depunerea declarației de impozite și taxe cu o întârziere de peste 60 de zile față de termenul legal stabilit se sancționează cu o penalitate de 0,1% din cifra de afaceri aferentă perioadei pentru care nu se depune declarația;

d) nedepunerea declarației de impunere în cazul contribuabililor care nu realizează profit se sancționează cu o penalitate de 0,1% din cifra de afaceri aferentă perioadei pentru care nu s-a depus declarația;

e) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (4) și ale art. 5, 6 și 8 se sancționează cu o penalitate în suma de 1.500.000 lei, ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum.

Articolul 10

Penalitățile prevăzute la art. 9 se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

Articolul 11

Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se prescrie într-un termen de 5 ani.

Articolul 12

Constatarea faptelor prevăzute la art. 9 și aplicarea penalitatilor se efectuează de către organele fiscale competente prin documente de constatare sau de verificare.

Articolul 13

Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prevăzute la art. 12, plătitorii pot exercita căile de atac prevăzute de lege.

Articolul 14

Prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Articolul 15

În aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe Ministerul Finanțelor va elabora norme metodologice de aplicare.

Articolul 16

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga: prevederile referitoare la nedepunerea lunară a decontului de T.V.A. din art. 36 al Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată republicată în 1995, cu modificările ulterioare; art. 17 alin. 1 lit. c) și prevederile referitoare la lit. c) din alin. 2 al art. 17 al Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import și din țara, precum și impozitul la țițeiul din producția interna și gazele naturale, republicată în 1995, cu modificările ulterioare; art. 19 alin. 1 lit. a) și prevederea referitoare la lit. a) din alin. 2 al art. 19 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată în 1996, cu modificările ulterioare; art. 29 alin. 1) lit. a), b) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în 1997, cu modificările ulterioare; art. 68 alin. 1 lit. a) și b) și prevederea referitoare la lit. a) și b) din alin. 2 al art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește contribuabilii persoane juridice; prevederile referitoare la declarația de impunere din art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentantelor din România ale societăților comerciale și organizațiilor economice străine, aprobată și modificată prin Legea nr. 29/1997, precum și orice alte dispoziții contrare.