SENTINȚĂ nr. 85/2025

Dosar nr. 893/45/2024

Completul constituit din:

Președinte: - Dan Dănăilă

Grefier: - Lăcrămioara Rusu-Cipiniuc

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant XX și pe pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția, având ca obiect anulare act administrativ.

Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 19.03.2025, fiind întocmită încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când

CURTEA DE APEL,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul XX solicită în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin reprezentant legal

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, și Inspectoratul de Stat în Construcții, denumit în continuare I.S.C., Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția (RTE) din cadrul I.S.C., denumită în continuare Comisia: – anularea parțială a art. 44 alin. (2) pct. 8 din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, precum și pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), în ceea ce privește sintagma „nu este înscris în cazierul judiciar“, precum și în ce privește sintagma „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“;

– anularea parțială a art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, precum și pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), în ceea ce privește referirea la „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“;

– anularea anexei nr. 12 din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, precum și pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), conținând modelul de declarație pe propria răspundere în acest sens;

– anularea hotărârii emise în soluționarea Dosarului D0 309.676/8.07.2024 (necomunicată subsemnatului) și a deciziei comunicate prin Adresa DO_344499Z26.07.2024; cu subsidiarul constatării refuzului nejustificat al pârâtelor de a prelungi valabilitatea legitimației subsemnatului de responsabil tehnic cu execuția, deținută de subsemnatul cu nr. 00003282 din 9.08.2019;

– obligarea pârâtelor Comisia și I.S.C. la admiterea cererii subsemnatului, formulate prin solicitarea ce face obiectul Dosarului D0_309676/8.07.2024, pentru prelungirea valabilității legitimației de RTE deținută de subsemnatul cu nr. 00003282 din 9.08.2019.

Cu privire la admisibilitatea acțiunii de anulare parțială a Ordinului nr. 1.665/2016, fără parcurgerea etapei plângerii prealabile arată că, la data refuzului prelungirii legitimației de RTE, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede că: „În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.“

Cu privire la solicitarea de anulare parțială a Ordinului nr. 1.865/2016, sub aspectul mențiunii înscrierea în cazierul judiciar, reclamantul a susținut că I.S.C. a comunicat respingerea cererii, reținând nerespectarea unei condiții din Ordinul nr. 1.895/2016, respectiv aceea referitoare la „înscrierea în cazierul judiciar“.

Apreciază că acest refuz este nelegal, fiind întemeiat pe o prevedere normativă lovită de nulitate din mai multe perspective.

Reclamantul a susținut că dispozițiile contestate încalcă dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv nu respectă condițiile privind claritatea, fiind echivocă în redactare.

Astfel, textul prevede că „Dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuția autorizat va cuprinde următoarele documente: 8. declarație pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“. Se constată că teza intră în contradicție cu teza a 2-a, respectiv că nu a suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevedere care rămâne inaplicabilă, pentru că, odată îndeplinită teza 1, înscrierea în cazierul judiciar, devine lipsit de relevanță pentru ce fapte.

Din perspectivă strict formală, redactarea este deficitară și contrară normelor de tehnică legislativă care impun claritatea normei, sens în care vă rugăm să constatați nulitatea art. 44 alin. (2) pct. 8 teza 1, sub aspectul sintagmei „este înscris în cazierul judiciar“, precum și sub aspectul sintagmei „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“, precum și a anexei nr. 12 care include modelul de declarație pe propria răspundere.

Reclamantul a mai susținut că dispozițiile contestate sunt emise cu încălcarea prevederilor legale imperative referitoare la ierarhia actelor normative, care interzic reglementărilor locale încălcarea actelor normative de rang superior, conform art. 11 și 78 din Legea nr. 24/2000, deoarece dispozițiile contestate includ restricții suplimentare, care nu există în actul normativ de rang superior, în aplicarea căruia a fost emis ordinul, respectiv Legea nr. 10/1995.

Dispozițiile contestate includ restricții suplimentare, care adaugă la lege și din perspectiva modalității de aplicare a sancțiunilor penale, încălcând atât dispozițiile Codului penal cu privire la modul de aplicare a pedepselor complementare și accesorii.

S-a mai susținut că dispozițiile contestate includ restricții suplimentare, care încalcă prevederile Constituției - cu privire la art. 53 - „(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.“ Art. 23 alin. 12 - „(12) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.“ Art. 41. - „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.“

În condițiile în care dispozițiile contestate permit refuzul prelungirii legitimației de RTE chiar și când instanța penală nu a aplicat pedeapsa complementară a interdicției dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, rezultă că Ordinul nr. 1.865/2016 include o sancțiune suplimentară, neintenționată de instanță și nelegală prin raportare la conținutul Codului penal și al Constituției.

Reclamantul a mai susținut că norma-regulă indică în mod clar faptele penale care atrag interdicția ca făptuitorul acestora să poată fi autorizat ca responsabil tehnic cu execuția, în timp ce norma de aplicare extinde regula generală la orice condamnare penală, printr-o exprimare deficitară, în măsura în care este interpretată în sensul dat de I.S.C.

Este reclamantul de părere că dispozițiile criticate trebuie interpretate în sensul că legiuitorul a avut în vedere strict la faptele penale expuse, din moment ce a considerat că trebuie enumerate, iar includerea sintagmei „nu este înscris în cazierul judiciar“ creează confuzie și prejudicii injuste. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul interdicției de a profesa în calitate de responsabil cu execuția pentru persoanele care au săvârșit orice fel de faptă penală, exprimarea legislativă ar fi fost strict cu referire la cazierul judiciar, fără enumerarea existentă.

Prin urmare, solicită admiterea acțiunii și anularea dispozițiilor contestate.

În subsidiar solicită reținerea incidenței refuzului nejustificat.

În ipoteza în care instanța va aprecia că actele unilaterale contestate nu au caracter de act administrativ solicită instanței să observe că ne aflăm în fața unui refuz nejustificat expres, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În speță, refuzul nu este dat în vederea executării legii - condiție necesară în cazul actelor administrative tipice - deoarece, din punctul de vedere al pârâtelor, legea este executată tocmai în situația în care nu se emite actul cerut de subsemnata (hotărârea de emitere a legitimației), motiv pentru care este dat refuzul.

Este de părere reclamantul că se află în fața unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

În condițiile în care îndeplinește condiția de a nu fi suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în sensul art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016, solicită anularea hotărârii și deciziei contestate și obligarea pârâtelor la admiterea cererii de prelungire a valabilității legitimației RTE deținute.

Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtelor la prelungirea valabilității legitimației de RTE, reclamantul a susținut că îndeplinește toate celelalte condiții impuse de ordin, inclusiv condiția de a nu fi suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în sensul art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016, solicită obligarea pârâtelor la admiterea cererii de prelungire a valabilității legitimației RTE deținute.

Pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul XX ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată.

Față de solicitarea reclamantului privind anularea hotărârii I.S.C. emise în soluționarea Dosarului nr. DO 309676/8.07.2024 și a deciziei comunicate reclamantului cu Adresa I.S.C. nr. DO 344499/26.07.2024, a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu există o hotărâre emisă de I.S.C. în soluționarea Dosarului nr. DO 309676/8.07.2024 sau o decizie emisă în acest sens.

În speță, actele, a căror anulare se solicită, respectiv hotărâre și decizie, nu există, iar Adresa I.S.C. nr. DO 344499/26.07.2024 nu reprezintă un act administrativ, care să genereze, modifice sau să stingă drepturi și obligații, ci o operațiune administrativă. Această adresă nu este o manifestare a voinței juridice de a produce efecte juridice, nu stabilește obligații în sarcina reclamantului, ci i se comunică faptul că nu îndeplinește condițiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE. Operațiunile administrative sau actele premergătoare, în a căror categorie intră și Adresa I.S.C. nr. DO_344499/26.07.2024, nu produc efecte juridice prin ele însele.

În ce privește solicitarea privind constatarea, în subsidiar, a refuzului nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și obligarea I.S.C. la prelungirea valabilității legitimației RTE deținute de reclamat, solicită instanței să rețină că nu există un refuz nejustificat al I.S.C., în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din această lege.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în înțelesul acestei legi, refuzul nejustificat este definit ca fiind refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția din cadrul I.S.C. a analizat documentele din dosarul reclamantului și a constatat că, potrivit declarației acestuia pe propria răspundere, document parte componentă a Dosarului nr. D0_30%76/8.07.2024, conform prevederilor art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, reclamantul este înscris în cazierul judiciar.

Art. 44 alin (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, nu distinge faptele/sancțiunile penale înscrise în cazierul judiciar și, pe cale de consecință, textul trebuie înțeles ca instituind condițiile expres prevăzute referitoare la dosarul de autorizare, respectiv să lipsească înscrierile în cazierul judiciar. Prin urmare, cerința referitoare la declarația pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar trebuie să respecte dispozițiile cuprinse în prevederile legale sus-menționate și, atât timp cât reclamantul este înscris în cazierul judiciar, nu sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea periodică a dreptului de practică.

Prin Adresa I.S.C. nr. DO_344499/26.07.2024 s-a comunicat reclamantului faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea periodică, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, întrucât are fapte înscrise în cazierul judiciar, iar prin Adresa nr. DO_373808/13.08.2024 instituția comunică reclamatului, ca urmare a contestației formulate, faptul că își menține punctul de vedere exprimat prin adresa menționată.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind obligarea la confirmarea dreptului de practică al acestuia arată că instituția nu poate confirma dreptul de practică deoarece un act normativ obligatoriu impune o serie de condiții, iar reclamantul nu îndeplinește una dintre aceste condiții. ISC.

În concluzie, înscrisurile a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative, întrucât prin intermediul lor comunicăm reclamantului faptul că nu îndeplinește condițiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE, întrucât are fapte înscrise în cazierul judiciar.

Solicită respingerea cheltuielilor de judecată formulate de reclamant în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, întrucât nu există o culpă procesuală din partea I.S.C., având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (10), ale art. 44 alin. (2) pct. 8 și ale anexei nr. 12 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016 arătate. Fundamentul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a celui care a determinat inițierea unui proces sau a promovat un proces lipsit de fundament juridic. În scopul determinării culpei procesuale, care constituie fundament al plății cheltuielilor de judecată, interesează, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia. Instanțele de judecată analizează în concret, în fiecare litigiu în parte, culpa procesuală, atât în funcție de rezultatul final al acestuia, cât și de conduita manifestă a părților, premergător și în cursul judecății, putându-se aprecia și cu privire la vătămarea în drepturile sale prevăzute de lege, ale reclamantului, pentru evitarea abuzurilor de drept procesual.

În concluzie, față de cele menționate solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată.

Statuând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat, printre altele, și anularea hotărârii emise în soluționarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 și a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024.

Prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 i s-a comunicat refuzul de prelungire a valabilității legitimației de RTE autorizat.

În drept, art. 8 din Legea nr. 554/2004, articol ce poartă denumirea marginală de obiectul acțiunii judiciare, prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Curtea reține cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 8, aceea în care se solicită cenzurarea unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât nu a fost emis un act administrativ de soluționare a Dosarului nr. DO_309676/8.07.2024, cum susține reclamantul, Adresa DO-344499/26.07.2024 nereprezentând altceva decât manifestarea refuzului de soluționare a cererii de prelungire a valabilității legitimației.

În consecință, găsește întemeiată excepția inadmisibilității cererii de anulare a capătului de cerere privind anularea hotărârii emise în soluționarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 și a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 și respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția (RTE) din cadrul I.S.C.

Analizând, pe fond, cererea de chemare în judecată prin raportare la actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamantul XX deține calitatea de responsabil tehnic cu execuția (RTE), având eliberate în acest sens de către pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții (I.S.C.) Autorizația de responsabil tehnic cu execuția nr. 00003282 din 9.08.2019 și legitimația cu același nr. 00003282 din 9.08.2019, valabilă până la 9.08.2024. Legitimația de RTE, cu care persoana autorizată își dovedește calitatea și dreptul de a practica activitatea autorizată, este supusă unei proceduri de avizare periodică, valabilitatea unei vize fiind limitată la 5 ani, conform art. 38 alin. (3) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.895/2016 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Anterior expirării valabilității Legitimației nr. 3.282/9.08.2019, reclamantul s-a adresat pârâtului în condițiile impuse de art. 44 din ordin, solicitând prelungirea valabilității legitimației, cererea sa fiind soluționată negativ. Argumentul invocat de către pârâți prin Adresa nr. DO_344499/26.07.2024, comunicată reclamantului la data de 29.07.2024, are la bază înscrierea în cazierul judiciar a unei infracțiuni pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nefiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016. Măsura a fost menținută și în urma formulării de către reclamant a plângerii prealabile.

În acest context, reclamantul a solicitat anularea parțială a procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în ceea ce privește sintagmele „nu este înscris în cazierul judiciar“ și „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“ din cuprinsul art. 48 alin. (2) pct. 8, art. 9 alin. (10) și anexa nr. 12.

În drept, potrivit art. 9 alin. (10) din Procedura privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1.895 din 31 august 2016, „nu pot fi autorizate persoanele care au suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“. Potrivit art. 44 alin. (2) pct. 8 din același act normativ, dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuția autorizat va cuprinde, printre altele, și o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4). Potrivit art. 78 din același act normativ, acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Astfel cum se menționează în preambulul procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016, acesta a fost emis în temeiul art. 2, art. 9 lit. l) și o), art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (2), art. 21 alin. (2) lit. b) și art. 37 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art. 10 lit. i) din Regulamentul privind controlul de stat al calității în construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 272/1994.

Ce se critică, în esență, prin cererea de chemare în judecată este aceea că prin această procedură se interzic autorizarea și prelungirea valabilității legitimațiilor RTE tuturor persoanelor care au fost condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede obligativitatea aplicării sancțiunii complementare a interzicerii unor drepturi, indiferent dacă infracțiunea săvârșită are sau nu legătură cu activitatea profesională și fără ca măsura complementară aplicată să vizeze exercitarea acestei profesii/activități.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Curtea constată că hotărârea contestată nu respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată.

În acord cu reclamantul, instanța reține că cerința ca solicitantul să nu fi fost condamnat pentru o infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, indiferent dacă pedeapsa complementară are sau nu legătură cu activitatea desfășurată în calitate de RTE, are un caracter general, lipsit de previzibilitate (cerințe constituționale definite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa - Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010) și, nu în ultimul rând, excesiv.

Din modalitatea în care textul din ordin este redactat, în moment orice pedeapsă complementară prevăzută de legea penală și aplicată unei persoane autorizate, chiar dacă nu are legătură cu exercițiul dreptului de practică ca RTE, conduce la interzicerea exercitării temporare a acestui drept, deși nici actul normativ contestat și nici actul normativ în aplicarea căruia a fost emis nu oferă vreo justificare rezonabilă pentru care o asemenea interdicție să fie aplicată. Dacă în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile expres indicate, concurență neloială, abuz de încredere, fals, motivele interzicerii dreptului de autorizare/prelungire a valabilității legitimației RTE sunt ușor de decelat, acestea sunt greu, dacă nu imposibil de identificat în cazul în care infracțiunea pentru care solicitantul este condamnat și pedeapsa complementară aplicată sunt străine de activitatea autorizată/pentru care se solicită prelungirea valabilității autorizării.

În lipsa aplicării unei pedepse complementare prin care să se interzică în mod expres dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria, interzicerea exercitării unui drept profesional pe durata executării altor pedepse complementare aplicate prin decizia de condamnare penală nu are o bază legală decât dacă legea prevede în mod expres această ipoteză. Instanța reține că emitentul actului administrativ normativ a nesocotit dispozițiile art. 78 din Legea nr. 24/2000, care impun ca ordinul să se limiteze la cadrul stabilit de legea pe baza și în executarea căreia a fost emis. Legea nr. 10/1995 nu conține dispoziții care să justifice reglementarea unei asemenea limitări a dreptului de a exercita activitatea de responsabil tehnic cu execuția (RTE). Or, interdicțiile impuse prin art. 9 alin. (10) și art. 44 alin. (2) pct. 8 din ordin trebuie să fie consecința unei condamnări penale prin care s-a aplicat o anumită pedeapsă complementară, în caz contrar se ajunge la aplicarea de facto a unei pedepse complementare neavute în vedere de către instanța penală.

Constatând nelegalitatea impunerii condiției ca solicitantul autorizării RTE sau al prelungirii valabilității legitimației RTE să nu fi săvârșit altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanța va dispune anularea în parte a dispozițiilor cuprinse la art. 9 alin. (10) și art. 44 alin. (2) pct. 8 din procedură în ceea ce privește sintagma „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“.

Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 impune ca textul legislativ să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.

Curtea reține ca lipsită de claritate și logică mențiunea din conținutul art. 44 alin. (2) pct. 8 din ordin care impune obligația de a declara pe propria răspundere că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, întrucât de nicăieri din dispozițiile Legii nr. 10/1995 sau chiar ale procedurii analizate nu rezultă că înscrierea în cazierul judiciar a unei infracțiuni [alta decât cele expres enumerate la art. 9 alin. (10) și în continuare art. 44 alin. (2) pct. 8 ] ar putea constitui temei pentru refuzul prelungirii valabilității legitimației RTE. Capacitatea acestei mențiuni de a da naștere la interpretări diferite este dovedită în litigiul pendinte de răspunsul pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții care a justificat refuzul de prelungire a valabilității legitimației RTE a reclamantului XX tocmai pe existența mențiunilor din cazierul judiciar. În consecința celor tocmai expuse, Curtea va anula în parte dispozițiile art. 48 alin. (2) pct. 8 din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1.895/2016 în ceea ce privește sintagma „nu este înscris în cazierul judiciar“.

Față de cele mai sus expuse, se impune și anularea în parte a anexei nr. 12 la procedură cu privire la sintagmele „este/nu este înscris în cazierul judiciar“ și „am/nu am suferit condamnări pentru altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“.

Cât privește capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, cu sediul în municipiul București, str. C.F. Robescu nr. 23, sectorul 3, văzând soluția în cererea de anulare parțială a procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016 și motivul pentru care pârâtele au refuzat prelungirea legitimației de RTE, se impune ca cererea de prelungire să fie reanalizată potrivit cadrului rezultat în urma prezentei sentințe. Instanța nu poate da curs în întregime solicitării din petitul 6 al acțiunii, întrucât din actele dosarului nu rezultă cu evidență dacă autoritățile pârâte au analizat toate condițiile de prelungire a valabilității legitimației RTE a reclamantului sau, dimpotrivă, au oprit analiza la constatarea neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 44 alin. (2) pct. 8 din procedură. În aceste condiții va obliga pârâții, Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția (RTE) din cadrul I.S.C., la analizarea cererii de prelungire a valabilității legitimației de responsabil tehnic cu execuția, fără luarea în considerare a dispozițiilor din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1.895/2016, anulate prin prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea hotărârii emise în soluționarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 și a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 și respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția (RTE) din cadrul I.S.C., ca inadmisibil.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XX, identificat prin CNP

, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat R.-A. I., cu sediul în municipiul

, în contradictoriu cu

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, cu sediul în București, Bd. Libertății nr. 16, latura nord, sectorul 5, Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, cu sediul în municipiul București, str. C.F. Robescu nr. 23, sectorul 3.

Anulează în parte dispozițiile art. 48 alin. (2) pct. 8 din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1.895/2016, în ceea ce privește sintagmele „nu este înscris în cazierul judiciar“ și „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“, ale dispozițiilor art. 9 alin. (10) din aceeași procedură în ceea ce privește referirea la „altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“ și anexa nr. 12, cu privire la sintagmele mai sus amintite.

Obligă pârâții, Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de autorizare și confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuția (RTE) din cadrul I.S.C., la analizarea cererii de prelungire a valabilității legitimației de responsabil tehnic cu execuția fără luarea în considerare a dispozițiilor din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1.895/2016, anulate prin prezenta hotărâre.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel Iași, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în data de 2.04.2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.