ÎNCHEIERE nr. 0/2014

Dosar nr. 8.772/2/2011 Curtea constituită din: Președinte - Melania Stanciu Judecător - Mădălina Gabriela Rădulescu Grefier - Mihaela Lăcătușu Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunțată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul de arbitraj nr. 2/2010, în contradictoriu cu intimații Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (KISS FM), Asociația Operatorilor Mobili din România (AOMR), Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), Societatea Română de Televiziune (SRTV), Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (PRIMA TV), S.C. PRO TV - S.A., S.C. Vodafone România - S.A., S.C. Orange România - S.A., Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, intervenienții accesorii Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România ADPFR, Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART. La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, reprezentată de avocat Bîrlog Ramona, cu împuternicire avocațială din 2011, aflată la fila 53 din dosar, și de avocat Strătulă Andreea, cu împuternicirea avocațială nr. 413.969, aflată la fila 89 din dosar, intimata Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), reprezentată de consilier juridic Dolea Aurelia, cu delegație de reprezentare aflată la fila 92 din dosar, intimata Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), prin consilier juridic Manea Sorin Silviu, cu împuternicire nr. 1.272.962/5 decembrie 2011, intimata S.C. Orange România - S.A., reprezentată de consilier juridic Bengescu Cătălin, cu delegație de reprezentare aflată la fila 679 din dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apărătorii apelantei au depus, prin fax, cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul listei de apeluri, întrucât susțin interesele unor părți la Tribunalul București. La strigarea cauzei la amânare, având în vedere împrejurarea că nu sunt toate părțile prezente, dispune lăsarea cauzei la ordine. La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, reprezentată de avocat Bîrlog Ramona, cu împuternicire avocațială din 2011, aflată la fila 53 din dosar, și de avocat Strătulă Andreea, cu împuternicire avocațială nr. 413.969, aflată la fila 89 din dosar, intimata Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), reprezentată de consilier juridic Dolea Aurelia, cu delegație de reprezentare aflată la fila 92 din dosar, intimata Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), prin consilier juridic Manea Sorin Silviu, cu împuternicirea nr. 1.272.962/5.12.2011, intimata Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, reprezentat de avocat Savu Mariana, cu împuternicirea avocațială nr. 279.296/5.12.2011, aflată la fila 57 din dosar, intimata S.C. PRO TV - S.A., reprezentată de avocat Adrian Pintilie, cu împuternicire avocațială nr. 408.680/16.01.2012, aflată la fila 90 din dosar, intimata Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), reprezentată de director general, intimata S.C. Orange România - S.A., reprezentată de consilier juridic, cu delegație de reprezentare aflată la fila 679 din dosar, intervenienta Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR, reprezentată de consilier juridic Coman Ioana Elena, cu împuternicire avocațială nr. 20/25.02.2013, aflată la fila 639 din dosar, și intervenienta Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, reprezentată de avocat Matei Stoenescu, cu împuternicirea avocațială nr. 237.270/20.11.2012, aflată la fila 585 din dosar, lipsind intimații S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (KISS FM), Asociația Operatorilor Mobili din România (AOMR), Societatea Română de Televiziune (SRTV), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (PRIMA TV), S.C. Vodafone România - S.A. și intervenienta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți. Curtea acordă cuvântul părților asupra aspectului privind situația specialistului parte al apelantei UPFR. Reprezentantul intimatei ANISP arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că specialistul parte al apelantei UPFR are calitatea de avocat în baroul finlandez și nu are specializare în domeniul IT. Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că domnul Rechardt Lauri este avocat și specialist în proprietate intelectuală. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. susține că Codul de procedură civilă impune specialistului parte al unei părți să aibă aceeași specializare ca și specialistul desemnat, iar în cauză, domnul avocat Rechardt Lauri nu este specialist în calculatoare, informatică, astfel cum era specialistul desemnat de instanță. În ceea ce privește considerarea acelei opinii ca înscris, susține că aceasta nu poate fi considerată înscris în sensul procedural al termenului. Reprezentantul intimatei ANISP susține că între termene sa comunicat un înscris care emană de la un cadru didactic de la Iași și solicită să nu se țină cont de acesta în cauza de față. Curtea pune în discuția părților cererile de intervenție formulate de către intervenienții Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR, Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită respingerea cererilor de intervenție formulate în cauză, ca netimbrate. Apărătorul intervenientei Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART arată că nu are cunoștință de împrejurarea că cererea formulată de partea pe care o reprezintă nu a fost timbrată și arată că va depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar până la sfârșitul ședinței de judecată. Reprezentantul intimatei ANISP solicită respingerea cererilor de intervenție formulate în cauză, ca netimbrate. Curtea constată că intervenienta Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR a depus timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferente cererii de intervenție, și urmează ca intervenienții Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART să depună taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei până la sfârșitul ședinței de judecată. Apărătorul intimatei CREDIDAM, referitor la dovada calității de specialist IT a specialistului parte al apelantei UPFR, arată că instanța a pus în vedere reprezentantului acestei părți să facă această dovadă. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că specialistul parte desemnat de către UPFR are calitatea de avocat în baroul din Finlanda, astfel încât condiția impusă de către instanță prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013 nu este satisfăcută, în sensul că acesta nu are calitate de specialist în domeniul IT. Cu privire la raportul tehnic depus de apelanta UPFR între termene, arată că un astfel de raport nu a fost încuviințat nici ca raport extrajudiciar. Raportul depus de partea pe care o reprezintă la termenul de judecată anterior a fost depus în contraprobă față de înscrisul depus de apelanta UPFR și apreciază că este concludent în cauză. Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că înscrisul depus de partea pe care o reprezintă la data de 9 mai 2013 face parte din proba cu înscrisuri care a fost încuviințată de instanță și solicită menținerea acestuia la dosar. Arată că, în arbitraj, CREDIDAM a depus un înscris provenind de la un specialist IT, iar completul arbitral l-a considerat util soluționării cauzei. Astfel, solicită menținerea înscrisului depus de partea pe care o reprezintă la dosar. Apărătorul intimatei CREDIDAM precizează că înscrisul depus de partea pe care o reprezintă în arbitraj a fost încuviințat de completul de arbitri, iar în cauza de față nu s-a încuviințat de către instanța de judecată raportul depus de apelanta UPFR. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. invocă dispozițiile art. 201 din Codul de procedură civilă, conform cărora părțile pot avea un specialist parte doar dacă acesta este încuviințat de instanță, astfel încât nu se pot depune la dosarul cauzei opinii ale unor specialiști care nu au fost încuviințați. Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că înscrisul depus nu reprezintă un raport de expertiză extrajudiciară, ci doar un înscris. Reprezentantul intimatei ANISP arată că, prin propunerea de specialiști pe care a făcut-o apelanta UPFR, specialistul a cărui opinie a depus-o la dosarul cauzei se regăsește printre experții independenți. Susține că punctul de vedere al acestui specialist nu poate fi considerat înscris și nu a fost încuviințat de instanță. După deliberare, referitor la admisibilitatea punctului de vedere depus la dosar de către specialistul Adrian Brezulianu, cu privire la care s-au ridicat obiecțiuni în ce privește calitatea de specialist a acestuia, Curtea îl consideră o apărare de fond și urmează să fie luate în considerare în prezenta cauză. Curtea pune în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză. Apărătorul intimatei CREDIDAM arată că partea pe care o reprezintă a formulat obiecțiuni în cadrul opiniei separate, respectiv la punctul 4 din opinia specialistului parte, și se referă la noțiunea de streaming, de flux, de streaming on demand, streaming player și streaming liniar. Precizează că își însușește în totalitate ceea ce specialistul său parte a indicat în opinia sa. Reprezentantul intimatei ANISP arată că, pe lângă obiecțiunile la raportul de expertiză, a solicitat și anularea raportului de expertiză. Astfel, arată că nu îl consideră specialist în domeniul IT. Susține că lucrarea depusă la dosar încalcă dispozițiile art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și dispozițiile art. 210 din Codul de procedură civilă, întrucât expertul nu a prezentat în lucrare operațiunile de efectuare a expertizei, obiecțiunile sau explicațiile părților, precum și analiza celor constatate. Arată că streamingul este o tehnologie prin care fișierele sunt play-ate de la un difuzor către un receptor, permițând receptorului să poată începe vizionarea fișierelor, în timp ce acestea sunt play-ate. Astfel, tehnologia de streaming nu poate fi on-demand. Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că susținerile reprezentantului intimatei ANISP sunt concluzii de fondul cauzei. Apelanta UPFR, printr-un apărător, susține punctul de vedere al specialistului său. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) învederează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză. Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că la dosarul cauzei există 3 lucrări de specialitate, respectiv cea realizată de specialistul desemnat de instanță, o lucrare depusă în arbitraj de către un specialist IT din partea CREDIDAM și una depusă în apel de către partea pe care o reprezintă, precum și două opinii separate. Susține că obiecțiunile formulate de intimații ANISP și CREDIDAM reprezintă opinii separate. Astfel, solicită respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză. De asemenea, pentru egalitate de tratament, în cazul în care se vor îndepărta de la dosar cele două opinii ale specialistului Adrian Brezulianu și ale domnului Lauri Reichardt, solicită înlăturarea opiniilor separate formulate de CREDIDAM și ANISP. Apelanta UPFR, prin celălalt apărător, invocă aspecte ce țin de procedură și solicită respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, arătând că prin încheierile din 26 februarie 2013 și din 26 martie 2013, instanța a precizat faptul că specialistul trebuie să comunice părților, respectiv specialiștilor parte ai acestora, raportul de expertiză efectuat, pentru a da posibilitatea acestora să își formuleze opinia separată. La termenul de judecată din data de 26.03.2013 s-a pus în vedere specialiștilor părților să depună la dosar opinia separată, pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acestora. Astfel, consideră că sunt neîntemeiate susținerile intimatei ANISP, cu privire la faptul că raportul de expertiză ar fi trebuit să conțină opiniile separate. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că raportul de expertiză se referă și analizează ceea ce este streamingul on demand. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A., în ce privește nulitatea raportului de expertiză, arată că dispozițiile art. 201 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea numirii unui specialist doar în cazul în care nu se găsește un expert. Arată că în urma demersurilor efectuate a găsit recent un expert în specialitatea calculatoare. Depune legitimația expertului Stăncescu Ștefan, expert în specialitatea calculatoare. În ce privește obiecțiunile formulate de intimata CREDIDAM, arată că acestea sunt neîntemeiate. Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. susține obiecțiunile formulate de intimații ANISP și CREDIDAM. De asemenea, în ceea ce privește anularea raportului de expertiză, respectiv lipsa specializării specialistului desemnat de instanță, în sensul că dispozițiile art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 prevăd că persoana care are calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist nu poate efectua decât acele expertize tehnice judiciare în specialitatea în care a fost atestat. Aceste dispoziții sunt norme imperative, iar nerespectarea acestora atrage sancțiunea nulității absolute. Apărătorul intervenientei UNART depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, aferente cererii de intervenție formulate de partea pe care o reprezintă, precum și taxa judiciară de timbru aferentă cererii de intervenție formulate de intervenienta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX. De asemenea, arată că obiecțiunile formulate în cauză sunt neîntemeiate. Reprezentantul intervenientei ADPFR susține punctul de vedere al apelantei UPFR. Curtea, deliberând cu privire la obiecțiunile la raportul de expertiză care vizează aspectele de procedură referitoare la calitatea specialistului desemnat, constată că acest aspect trebuia discutat la momentul numirii specialistului, respectiv la momentul stabilirii listei de specialiști, în raport cu care urmează a se desemna specialistul în prezenta cauză. În ce privește celelalte obiecțiuni care vizează fondul cauzei, acestea urmează să fie avute în vedere ca puncte de vedere cu privire la opinia specialistului și a existenței sau inexistenței conținutului noțiunii de streaming on demand. Curtea ia act de împrejurarea că intervenientele UNART și ARAIEX au depus timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță. Curtea, având în vedere obiectul raportului de expertiză, respectiv punctul de vedere al specialistului cu privire la conținutul noțiunii de streaming on demand, constată că nu era necesar ca punctele de vedere ale specialiștilor parte să fie cuprinse în același raport, pentru motivul că aceste puncte de vedere, inclusiv cel al specialistului desemnat vizează cunoștințele pe care fiecare dintre acești specialiști le au cu privire la o noțiune, astfel încât nu era necesar nici măcar prezența concomitentă a acestora în același loc. Prin urmare, nu se poate susține nici măcar existența unei vătămări. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. arată că obiectul apelului îl reprezintă comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor on-line sau mobile, iar în urma verificărilor efectuate a constatat că apelanta UPFR a fost mandatată doar de producătorii de fonograme publicate în scop comercial, ceea ce nu face obiectul acestei metodologii. Susține că au fost depuse doar fonogramele pe care producătorii de fonograme publicate în scop comercial le-au acordat organismului de gestiune colectivă, iar în prezenta cauză este vorba despre comunicarea publică a fonogramelor de comerț. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că mandatele sunt date pentru propriile înregistrări sonore. Apelanta UPFR, printr-un apărător, învederează că producătorii pe care îi reprezintă nu doresc să îi gestioneze colectiv UPFR dreptul de punere la dispoziția publicului a fonogramelor, ci doar prin servicii on-line. Susține că nu se poate stabili o tehnologie, cu ignorarea dorinței titularilor de drepturi și cu nerespectarea art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Astfel, susține că pentru stabilirea unei metodologii privind comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor on-line sau mobile nu este necesară depunerea de mandate. Precizează că titularii de drepturi au depus declarații prin care au arătat limitele mandatului. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. arată că în cauză este vorba despre utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial și nu s-a prezentat niciun mandat pentru niciun fel de utilizare. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) susține că propriile înregistrări sonore sunt cele care nu au fost date în circuitul comercial. Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că a formulat prezenta cale de atac solicitând instanței să limiteze această metodologie doar la utilizare noninteractivă și să excludă utilizarea interactivă. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită instanței să pună în vedere apelantei UPFR să depună la dosarul cauzei mandatele care dovedesc calitatea lor de parte în această negociere. Astfel, invocă excepția lipsei calității procesuale active a UPFR în apel. Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că partea pe care o reprezintă își dovedește calitatea prin decizia de numire ca organism de gestiune colectivă, prin Statutul care reglementează organizarea și funcționarea acestor venituri de gestiune colectivă, pentru comunicarea publică a fonogramelor. În ce privește formularea acestei excepții în apel, arată că aceasta este neîntemeiată și susține că partea pe care o reprezintă a avut calitatea de reclamant în arbitraj. Apărătorul intimatei CREDIDAM arată că contractele de mandat depuse de apelanta UPFR în dosarul de arbitraj, iar pe de o parte se susține că nu are mandat din partea producătorilor, iar pe de altă parte susține că are mandat să susțină apelul. Apelanta UPFR, printr-un apărător, învederează că nu a susținut că nu are nevoie de mandat pentru a formula apel. Apărătorul intimatei CREDIDAM prezintă un contract de mandat care se restituie. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. susține că această problemă trebuia soluționată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și arată că pentru problema mandatelor a invocat excepția lipsei calității procesuale active a UPFR încă din faza de negociere, dar nu o mai poate invoca decât cu privire la apel. Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a părții pe care o reprezintă, ca neîntemeiată. Reprezentantul intimatei ANISP invocă dispozițiile art. 123^1 lit. f) și art. 132^2 din Legea nr. 8/1996 și arată că se poate gestiona tot repertoriul în această metodologie, astfel încât solicită respingerea excepției invocată de intimata S.C. PRO TV - S.A. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a UPFR. Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. lasă la aprecierea instanței excepția invocată de apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. Apărătorul intervenientei UNART solicită respingerea excepției invocate de apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. Apărătorul intervenientei ADPFR formulează concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a apelantei UPFR. Curtea, după deliberare, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantei UPFR în apel, invocată de către apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A., urmează să o respingă, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că aceasta a avut calitatea de parte în arbitraj. Cât privește restul susținerilor referitoare la existența sau inexistența mandatului cu privire la fonogramele de comerț, se vor avea în vedere la fond, în măsura în care au legătură cu obiectul apelului. Apărătorul intimatei CREDIDAM, în raport de clarificările făcute în ședința publică de astăzi, în sensul că punerea protecției drepturilor titularilor ar fi în raport de împărțirea dreptului de punere la dispoziția publicului în funcție de modalitățile de utilizare, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a formula întrebare preliminară către Curtea Europeană de Justiție pe acest aspect. Apărătorul apelantei UPFR solicită respingerea cererii formulate de apărătorul intimatei CREDIDAM, ca neîntemeiată, deoarece nu a susținut că dreptul de punere la dispoziția publicului poate fi împărțit. De asemenea, arată că o cerere de întrebări preliminare se face în sensul clarificării unor dispoziții dintr-un act comunicat, ceea ce nu s-a invocat. Totodată, asupra unei întrebări preliminare, instanța poate aprecia, astfel încât consideră că nu se impune amânarea cauzei. La interpelarea Curții cu privire la temeiul de drept al cererii formulate, apărătorul intimatei CREDIDAM invocă dispozițiile art. 3 alin. 2 lit. k) din Directiva 2001/29/CE și art. 10 din Tratatul WIPO. Reprezentantul intimatei ANISP susține că este pertinentă solicitarea apărătorului intimatei CREDIDAM, în condițiile în care Proiectul de directivă prin care se vor gestiona colectiv obligatoriu operele industriei creative în mediu digital este în curs de apariție. Apărătorul apelantei UPFR susține că Tratatul IPO nu este un act comunitar. Curtea, după deliberare, urmează să respingă cererea de acordare a unui termen de judecată formulată de apărătorul intimatei CREDIDAM, pentru a formula întrebare preliminară, având în vedere obiectul apelului, și împrejurarea că aceasta putea fi formulată până la termenul de judecată de astăzi. Părțile prezente prin apărători învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel. Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită admiterea apelului formulat România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunțată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în dosarul de arbitraj nr. 2/2010, desființarea încheierii din 22 octombrie 2010, prin care Completul arbitral a respins cererea de renunțare la arbitraj formulată de UPFR, ca neîntemeiată, și, în consecință, anularea în tot a hotărârii arbitrale. Arată că încheierea din 22 octombrie 2010 este nelegală, fiind încălcate dispozițiile referitoare la citarea părților, principiile contradictorialității, oralității și disponibilității procesului civil, precum și dreptul la apărare și la un proces echitabil. Astfel, la primul termen după ce a fost suspendată cauza pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, completul de judecată nu a fost legal constituit, lipsind 3 arbitri. La următorul termen stabilit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, completul arbitral nu a fost legal constituit, însă UPFR și CREDIDAM au formulat cerere de renunțare la judecată, întrucât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a desemnat, în mod nelegal, un nou complet de arbitraj. Prin urmare, la termenul din 22 octombrie 2010, Completul arbitral s-a pronunțat atât asupra momentului de la care începe să curgă termenul de arbitraj, de 30 de zile, cât și asupra cererii de renunțare, fără citarea părților, încălcând principiul disponibilității în procesul civil, respectiv art. 246 din Codul de procedură civilă. Arată că dispozițiile art. 131^2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 stabilesc în sarcina organismelor de gestiune colectivă să stabilească metodologii pentru domeniile lor de activitate, ceea ce nu este echivalent cu o excepție de la principiul disponibilității în procesul civil. Astfel, susține că cererea de renunțare a fost respinsă cu încălcarea dispozițiilor art. 246 din Codul de procedură civilă. În subsidiar, solicită modificarea în parte a hotărârii arbitrale, prin stabilirea limitelor metodologiei privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi conexe, în sensul excluderii din obiectul metodologiei a dreptului de a autoriza sau a interzice punerea la dispoziția publicului a fonogramelor prin servicii online interactive. Susține că completul arbitral a apreciat greșit dispozițiile Legii nr. 8/1996, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) teza a H-a din Legea nr. 8/1996. Completul de arbitri recunoaște noțiunea de streaming on demand, însă consideră că reprezintă tot comunicare publică, dar nu s-a aplecat asupra faptului că această dispoziție se aplică exclusiv autorilor, întrucât titularii de drepturi conexe, respectiv artiștii și producătorii beneficiază de un drept de punere la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore. Așa încât, pentru titularii de drepturi conexe, dreptul de punere la dispoziția publicului nu este inclus în comunicarea publică. Mai arată că art. 105 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996 și art. 98 lit. h) din aceeași lege prevăd dreptul producătorilor de fonograme, respectiv al artiștilor interpreți de punere la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore, separat de cel de comunicare publică; art. 105 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 prevede dreptul la remunerație pentru comunicare publică pentru producători, iar art. 98 lit. g) din aceeași lege, pentru artiștii interpreți. Susține că s-au interpretat aceleași articole de lege pentru ambele categorii. Invocă Directiva 29/2011 și Directiva 92/100, art. 8 alin. 2 care consfințește dreptul la remunerație echitabilă pentru comunicarea publică pentru artiști și producători și arată că drepturile sunt distincte. De asemenea, art. 10 din Tratatul OMPI prevede dreptul de a interzice sau de a autoriza propriile interpretări sau execuții, iar art. 15 prevede dreptul la remunerația echitabilă pentru artiști și producători. Completul arbitral a încălcat dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 coroborat cu art. 105 lit. g) și art. 123^3 din aceeași lege, având în vedere că a împiedicat titularii de drepturi să își gestioneze în mod individual drepturile de punere la dispoziția publicului, potrivit voinței exprimate în mandatele UPFR. Pentru dovada gestionării acestui drept de punere la dispoziția publicului la nivel internațional și național solicită a se avea în vedere adresa aflată la filele 133-144 vol. III din dosarul arbitral, depuse de UPFR, în care se menționează că dreptul de a autoriza punerea la dispoziția publicului a fonogramelor reprezintă obiectul drepturilor exclusive ale producătorilor, în temeiul art. 14 din Tratatul OMPI și al art. 3 din Directiva nr. 29/2011. De asemenea, solicită a se avea în vedere studiul privind practica europeană de licențiere a streamingului la cerere, a utilizării interactive on-line (aflat la filele 159-168 din dosar). Susține că principiul practicii europene este obligatoriu și nu există niciun exemplu de practică contrară la dosarul cauzei. Solicită a se avea în vedere adresele emise de organismele de gestiune colectivă din străinătate, care au comunicat faptul că drepturile ce decurg din utilizarea streamingului interactiv nu fac obiectul gestiunii colective, întrucât sunt gestionate în mod individual, precum și faptul că artiștii își primesc banii prin casele de discuri. De asemenea, solicită a se avea în vedere adresele emise de artiștii și producătorii din România, care nu își gestionează drepturile prin CREDIDAM. Totodată, solicită a se avea în vedere contractele de cesiune încheiate între unii artiști cu casele de discuri, precum și contractele încheiate între producătorii de fonograme și utilizatorii drepturilor de fonograme (Cat Music și Trilulilu). Mai arată că, prin întâmpinarea formulată de intimata CREDIDAM, aflată la filele 47-52 din dosar, aceasta recunoaște faptul că asupra fonogramei utilizate printr-un serviciu on-line, care dă utilizatorilor acces într-un moment și loc ales de ei, artiștii au un drept exclusiv, iar pentru utilizarea interactivă este necesar acordul titularului. De asemenea, solicită a se avea în vedere protocoalele încheiate de intimatele SRR și SRTV, depuse la filele 163-168 și 169-173 din dosarul cauzei, în care acestea recunosc noțiunea de streaming on demand, precum și plângerea prealabilă formulată de SRTV și ARCA împotriva Deciziei nr. 181/2008. Pentru a face dovada că noțiunea de streaming on demand există, solicită a se avea în vedere toate înscrisurile menționate anterior, precum și raportul de expertiză efectuat în cauză. În ceea ce privește înscrisul cuprinzând considerațiile tehnice, astfel cum au fost enumerate de domnul Adrian Brezulianu, solicită a se avea în vedere împrejurarea că acesta a dat exemple pentru înțelegerea celor două tipuri de utilizare. Prin întâmpinarea formulată de intimata CREDIDAM se recunoaște că utilizarea la cerere nu face obiectul prezentului dosar. Mai arată că a depus la dosarul cauzei o licență neexclusivă, prin care se licențiază servicii on-line non interactive (filele 538-541). Arată că intimata CREDIDAM recunoaște că este necesar acordul titularilor de drepturi pentru utilizarea interactivă, însă această utilizare nu poate fi gestionată individual de către artiști. Arată că orice piesă vândută generează redevențe pentru artist și susține că același lucru trebuie să se întâmple și în cazul vizionărilor pe Youtube, Trilulilu și Deezer. Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că, prin hotărârea arbitrală, completul de arbitri a deturnat voința membrilor UPFR (adrese emise de producătorii de fonograme la filele 125-142 vol. III din dosarul de arbitraj). Susține că UPFR nu poate să gestioneze colectiv acest drept. Solicită a se avea în vedere consumul de muzică. Precizează că din utilizarea on-line UPFR a încasat 66.000 lei în anul 2012, iar CREDIDAM a încasat 58.000 lei. Astfel, susține că se vor prejudicia titularii de drepturi, întrucât tarifele semnate sunt infime, care nu includ punerea la dispoziția publicului a fonogramelor. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată solicitate. Apărătorul intervenientei ADPFR formulează concluzii de admitere a cererii de intervenție accesorie și solicită admiterea apelului formulat de apelanta UPFR. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată. Apărătorul intervenientei UNART solicită admiterea apelului formulat de apelanta UPFR. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată. Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune - SRR solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat, și menținerea hotărârii arbitrale. Arată că la data de 14 februarie 2011, părțile au convenit prin Protocol asupra Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online sau mobile, care urma să se publice în Monitorul Oficial al României. Apelanta UPFR a înțeles să apeleze în continuare la arbitraj, învestind completul arbitral doar cu soluționarea unui singur aspect rămas în divergență și nu a solicitat completului arbitral să îndrepte vreo neregularitate sau să invoce nulitatea încheierii din 22 octombrie 2010, astfel că solicită decăderea UPFR din dreptul de a mai invoca nulitatea încheierii din 22 octombrie 2010 și, pe cale de consecință, respingerea cererii apelantei, de desființare a acestei încheieri. Referitor la pct. 2 al apelului, prin care se solicită eliminarea din textul metodologiei a dreptului de punere la dispoziție a fonogramelor, arată că ar conduce la golirea de conținut a metodologiei. Susține că în momentul în care s-a încheiat protocolul, utilizatorii au înțeles că s-a stabilit o remunerație pentru o gestiune colectivă, pentru un drept care nu poate fi gestionat individual, respectiv comunicarea publică, realizată prin punerea la dispoziția publicului a fonogramelor de comerț. Or, art. 15^1 din Legea nr. 8/1996 menționează în prima teză că comunicarea publică se face într-un loc deschis, iar teza a II-a prevede că poate fi considerată comunicare publică a unei opere, prin punerea la dispoziția publicului, pentru a fi accesată oricând. Sub acest aspect, metodologia face referire la modalitatea de comunicare a fonogramelor streaming on demand (art. 5 și art. 8). În cazul streamingului liniar nu se poate ști câte persoane ascultă același conținut. Susține că această metodologie tratează atât tipul de utilizare liniar, cât și tipul de utilizare on demand. De asemenea, invocă dispozițiile art. 106^3 din Legea nr. 8/1996, conform cărora, pentru orice comunicare publică în orice modalitate, titularii de drepturi conexe au dreptul la o remunerație unică, echitabilă. În opinia sa, este vorba despre înregistrări sonore ale producătorilor de fonograme care nu sunt în circuitul comercial. Cu titlu de exemplu, arată că partea pe care o reprezintă are un post de radio on-line, care nu retransmite un program terestru, dar în această situație fonogramele nu pot fi gestionate individual. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise. Reprezentantul intimatei Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA) formulează concluzii de respingere a apelului promovat împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunțată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în dosarul de arbitraj nr. 2/2010. Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat. În ceea ce privește solicitarea apelantei de anulare a încheierii din 22 octombrie 2010, invocă dispozițiile art. 131^2 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, conform cărora arbitrii au obligația ca în termen de 30 de zile de la ultimul termen să depună hotărârea ce privește forma finală a metodologiei, astfel încât părțile nu pot renunța la arbitraj. Referitor la motivul de apel formulat împotriva faptului că în metodologie s-a introdus și utilizarea denumită streaming on demand, arată că concluziile apelului au făcut referire la fonograme, dar nu se precizează care dintre acestea și invocă dispozițiile art. 106^5 din Legea nr. 8/1996, care prevede că, pentru un anumit tip de fonograme, producătorii au dreptul la o remunerație echitabilă, calculată conform metodologiilor, pentru orice fel de utilizare către public. În ce privește raportul de expertiză, arată că specialistul care l-a întocmit nu are niciun fel de experiență în ce privește streamingul, nu a definit streamingul liniar și a evidențiat doar diferențele dintre acestea, iar exemplele date de acesta nu sunt cele mai potrivite. Fără cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat. În ce privește primul motiv de apel, arată că s-a reținut în mod corect că UPFR nu este titularul drepturilor de autor și a drepturilor conexe și completul arbitral a reținut că UPFR nu poate formula cerere de renunțare la arbitraj. În ce privește capătul doi al cererii de apel, arată că comunicarea publică în sensul Legii nr. 8/1996 include punerea la dispoziție; prin urmare, aceste noțiuni nu sunt distincte, astfel cum susține apelanta. De asemenea, arată că dispozițiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 8/1996 prevăd că se consideră publică orice comunicare realizată prin punerea la dispoziția publicului a respectivelor fonograme. Mai arată că obiectul metodologiei îl constituie fonogramele de comerț, iar cu privire la acestea, Legea nr. 8/1996 prevede că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor la remunerație echitabilă pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț. Susține că sunt nerelevante convențiile civile depuse de UPFR la dosarul cauzei. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Reprezentantul intimatei Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România - ANISP solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise și solicită ca apelanta să precizeze ce înțelege prin noțiunea streaming on demand. Susține că din punctul său de vedere noțiunea de streaming on demand nu există. Mai arată că drepturile conexe nu pot exista independent de drepturile de autor, conform art. 92 din Legea nr. 8/1996. Totodată, arată că nu se poate primi susținerea conform căreia ar fi vorba despre un drept distinct. Relevantă pentru titularul de drepturi este utilizarea fonogramei. Mai arată că dovada mandatului a fost făcută cu contractele de mandat de la titularii de drepturi depuse în arbitraj. Față de aceste susțineri solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expertiză. Apărătorul intimatei CREDIDAM solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat. De asemenea, solicită respingerea cererilor de intervenție, ca inadmisibile. Depune practică judiciară cu privire la cererile de intervenție. Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181 privind constituirea comisiei de negociere, pentru a stabili remunerația echitabilă pentru artiști și pentru producători, pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau a altor rețele de comunicații de date. Prin apel se solicită înlăturarea din hotărârea arbitrală a dreptului de a autoriza sau a interzice punerea la dispoziția publicului a fonogramelor prin servicii on-line interactive. La nivel internațional se dorește să existe un ghișeu unic și că difuzorii au nevoie de un mecanism de simplificare a licențierii drepturilor. La dosarul de arbitraj există mandate speciale din partea UPFR, din care rezultă că aceasta este mandatată să gestioneze punerea la dispoziția publică a propriilor înregistrări sonore. Precizează că legea din Spania prevede în mod expres că punerea la dispoziția publicului este gestionată colectiv. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelanta UPFR sunt pro causa. Mai arată că există un raport tehnic întocmit de domnul Oniță Mihai, specializat în streaming on demand, raport întocmit cu 2 ani înainte de prezentul arbitraj, care susține că există 10 feluri de streaming și este în funcție de dotarea tehnică a serverului. S-a solicitat să se facă distincție a noțiunii de punere la dispoziția publicului între tipuri de utilizare, cu motivarea că acesta este viitorul. Susține că din punctul de vedere al remunerației drepturile trebuie să rămână egale între producători și artiștii interpreți. Cu cheltuieli de judecată. CURTEA, Pentru a da posibilitate părților să depună note scrise urmează a dispune amânarea pronunțării cauzei. DISPUNE: Amână pronunțarea cauzei la data de 18 iunie 2013. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2013. PREȘEDINTE MELANIA STANCIU Judecător, Mădălina Gabriela Rădulescu Grefier, Mihaela Lăcătușu