DECIZIE nr. 527/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Andrei Grigoraș - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Ghervase, Teodora Ghervase, Ștefan-Codrin Ghervase, Lucia-Cezara Ghervase și Patricia Bocancea în Dosarul nr. 790/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.931D/2021.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Mihai Lemnaru, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Ion Ariton. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Se susține că dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală limitează sfera actelor procesuale ce pot fi atacate în fața judecătorului de cameră preliminară, inclusiv pe cele care au efectul de a restrânge cadrul procesual. Totodată, se arată că dispozițiile menționate contravin prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la apărare și egalitatea în drepturi. Se precizează că excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect infracțiunea de împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice, cauză în care a fost formulată o cerere de constituire ca parte civilă. În acest context, procurorul de caz a dispus respingerea cererii, motivând că infracțiunea în discuție este una de pericol.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În susținerea acestora invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 681 din 17 decembrie 2024 și Decizia nr. 305 din 5 iunie 2025.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 790/180/2021, Judecătoria Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Iulian Ghervase, Teodora Ghervase, ȘtefanCodrin Ghervase, Lucia-Cezara Ghervase și Patricia Bocancea într-o cauză penală în care au fost efectuate cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice, prevăzută de art. 339 alin. (1) din Codul penal, excepția fiind invocată în procedura prevăzută de art. 340 din Codul de procedură penală - Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată -, în cadrul căreia petenții au solicitat desființarea ordonanțelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și a prim-procurorului acestui parchet, prin care s-a respins, respectiv s-a menținut soluția de respingere a cererii lor de constituire ca parte civilă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede, în mod limitativ, posibilitatea formulării unei plângeri la judecătorul de cameră preliminară exclusiv împotriva soluțiilor de clasare. Se susține că, asemenea situației din cauza pendinte, în ipoteza respingerii de către procuror a cererii de constituire ca parte civilă, reglementarea actuală nu prevede o soluție legislativă care să ofere persoanei vătămate ori succesorilor acesteia posibilitatea de a contesta măsura pe două trepte ierarhice.

7. Autorii excepției arată că, deși, potrivit art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală, acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se pot constitui parte civilă împotriva inculpatului și/sau a părții responsabile civilmente, exercitarea acestor drepturi a fost îngrădită în faza de urmărire penală prin respingerea cererii de constituire ca parte civilă, prin ordonanța procurorului de caz, menținută ulterior de prim-procuror ca urmare a soluționării plângerii ierarhice formulate în temeiul art. 339 din Codul de procedură penală.

8. În susținerea pretinsei contrarietăți dintre art. 16 din Constituție și art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorii excepției arată că, în reglementarea actuală, prin imposibilitatea de a contesta o altă soluție decât cea de clasare, procurorul are posibilitatea să decidă, fără cale de atac, în mod discreționar și discriminatoriu, persoanele vătămate care se pot constitui parte civilă în procesul penal. În consecință, modalitatea de reglementare a art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite cenzurarea de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanțelor procurorului prin care este respinsă cererea de constituire ca parte civilă, creează o inegalitate între persoanele vătămate, după cum cererea lor a fost admisă sau, dimpotrivă, respinsă.

9. În motivarea pretinsei încălcări a dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție, autorii excepției arată că, prin imposibilitatea de a formula o plângere în fața instanței împotriva ordonanței de respingere a cererii de constituire ca parte civilă, are loc, de facto, excluderea de către procuror a persoanei vătămate din cadrul procesului penal.

10. Totodată, este invocat și art. 24 alin. (1) din Constituție, arătându-se că inexistența unei căi de atac, în fața judecătorului de cameră preliminară, prin care să poată fi atacată o măsură procesuală ale cărei implicații limitează cadrul procesual reprezintă o încălcare a dreptului la apărare.

11. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 726 din 6 decembrie 2016, arătându-se că motivarea procurorului, care a stat la baza soluției de respingere a cererilor de constituire ca părți civile și care, în esență, susține că infracțiunea de împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice, prevăzută de art. 339 alin. (1) din Codul penal, este o infracțiune de pericol ce nu poate presupune constituirea de părți civile, aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

12. Judecătoria Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că legea penală oferă suficiente remedii judiciare pentru corectarea neregularităților din cursul urmăririi penale. Reglementarea posibilității de a ataca, în fața judecătorului de cameră preliminară, actele și măsurile procurorului ar aduce atingere principiului judecării procesului într-un termen rezonabil și ar favoriza tergiversarea cauzelor prin formularea unor plângeri cu rea-credință.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală.

17. Referitor la stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, precum și Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenței anterior amintite, determinarea obiectului excepției de neconstituționalitate este o operațiune care, pe lângă existența unor condiționări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita și o apreciere obiectivă a Curții Constituționale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției. O atare concepție se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție.

18. Examinând actele dosarului și motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea observă, însă, că sunt criticate numai prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul legal criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, Curtea reține că autorii acesteia își întemeiază criticile pe starea de discriminare rezultată din modul de soluționare a unor cereri/plângeri de către procuror, și nu pe o discriminare rezultată intrinsec din modul de reglementare a textului supus controlului de constituționalitate.

21. În speță se arată că textul criticat creează discriminare între persoanele cărora procurorul le-a admis cererea de constituire ca parte civilă și persoanele cărora această cerere le-a fost respinsă. Or, Curtea reține că discriminarea nu poate rezulta din aplicarea sau interpretarea diferită a legii de către instanțe, ci doar din conținutul normativ al dispozițiilor legale criticate, motiv pentru care aceste critici nu pot fi primite.

22. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (a se vedea, în acest sens, hotărârile din 6 aprilie 2000 și 29 aprilie 2002, pronunțate în cauzele Thlimmenos împotriva Greciei, paragraful 44, și Pretty împotriva Regatului Unit, paragraful 88). Totodată, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

23. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a dispozițiilor art. 24 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.

24. Astfel, prin Decizia nr. 476 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 14 noiembrie 2019, precum și prin Decizia nr. 635 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 26 aprilie 2024, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală ca neîntemeiate.

25. Pentru a pronunța această soluție, prin Decizia nr. 476 din 17 septembrie 2019, precitată, paragraful 14, și prin Decizia nr. 635 din 21 noiembrie 2023, precitată, paragraful 14, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este atributul legiuitorului, exercitat în temeiul competenței conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție.

26. Curtea a subliniat că legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege. Așadar, prin limitarea posibilității de a fi atacate în fața unui judecător, în condițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, doar a ordonanțelor procurorului prin care s-a dispus clasarea, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării dreptului fundamental prevăzut de dispozițiile art. 21 din Constituție.

27. În continuare, Curtea reține că, așa cum a statuat în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), art. 21 din Constituție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

28. Or, prin Decizia nr. 635 din 21 noiembrie 2023, precitată, paragraful 16, s-a arătat că, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, cauza penală poate fi supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară - în funcție de soluția procurorului -, astfel încât partea interesată să aibă posibilitatea de a critica inclusiv actele procurorului care au fundamentat soluția dispusă de acesta. Astfel, atunci când procurorul emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cazul în care procurorul emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, pe calea plângerii reglementate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, la judecătorul de cameră preliminară, în fața căruia, în condițiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală - dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală -, petentul și intimații pot formula cereri și pot ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. În sfârșit, atunci când procurorul emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală. Ulterior, această ordonanță se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în fața acestuia persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată pot invoca aspecte de nelegalitate și/sau netemeinicie a soluției pronunțate, în condițiile art. 318 alin. (12), (14) și (15) din Codul de procedură penală.

29. În consecință, Curtea reține că textul de lege criticat nu aduce atingere nici dreptului de acces liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit reglementărilor antemenționate, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a uza de remediile legale în fața instanței de judecată. De altfel, potrivit art. 20 din Codul de procedură penală constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor precitate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Ghervase, Teodora Ghervase, Ștefan-Codrin Ghervase, Lucia-Cezara Ghervase și Patricia Bocancea în Dosarul nr. 790/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și constată că dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Andrei Grigoraș