DECIZIE nr. 362/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, excepție ridicată de Ana Bica în Dosarul nr. 2.549/108/2019 al Tribunalului Arad - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.443D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în opinia sa, nu pot fi reținute criticile prin raportare la dispozițiile art. 115 din Constituție, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 a fost adoptată în vederea preîntâmpinării unui impact bugetar negativ la acea dată, astfel că este justificată adoptarea măsurilor prin această modalitate de legiferare. Consideră că nu pot fi reținute nici criticile prin raportare la art. 16 din Constituție, fiind vorba despre principiul tempus regit actum cu privire la sistemul diferit de calcul în funcție de data acordării despăgubirilor. Precizează că în sensul celor arătate este Decizia Curții Constituționale nr. 487 din 17 octombrie 2024, ale cărei soluție și considerente își mențin valabilitatea și în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.549/108/2019, Tribunalul Arad - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, excepție ridicată de Ana Bica într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de compensare prin puncte a valorii unui imobil solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că se creează o discriminare între cetățenii cărora li s-au emis decizii în perioada în care au fost aplicabile prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, adică prin raportare la grila notarială valabilă la data emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și persoanele cărora, din diferite motive obiective, le-au fost emise astfel de decizii anterior modificărilor survenite, respectiv prin raportare la grila notarială de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, diferența de tratament între categoriile de persoane mai sus enunțate neavând nicio justificare rezonabilă. Se arată, de asemenea, că suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este neconstituțională întrucât duce la aplicarea în continuare a unor reglementări pe care statul însuși le-a considerat inechitabile și discriminatorii.

6. Se mai susține că atunci când legiuitorul delegat a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 au fost încălcate și dispozițiile cuprinse în art. 115 alin. (4) din Constituție, prevederi care îndreptățesc Guvernul să adopte ordonanțe de urgență, însă numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având totodată obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Se arată că motivele enunțate în preambulul ordonanței de urgență, privite atât în mod individual, cât și în ansamblu, reprezintă aspecte ce țin de oportunitatea emiterii ordonanței, element de natură subiectivă care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, nu poate justifica adoptarea unui astfel de act normativ.

7. Tribunalul Arad - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Cu privire la modul de sesizare a instanței constituționale, Curtea observă că, în cauza de față, Tribunalul Arad - Secția I civilă în mod eronat a procedat la acest demers prin considerentele Încheierii din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.549/108/2019, și nu prin dispozitivul acesteia. Or, prin considerente, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției și să dispună sesizarea Curții prin dispozitivul încheierii, acesta reprezentând partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt principale, accesorii sau incidentale. Curtea Constituțională a apreciat însă, în jurisprudența sa, că o atare eroare nu îi este opozabilă, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge în mod negativ asupra autorilor excepției de neconstituționalitate, limitându-le în mod nejustificat accesul liber la justiția constituțională. Sub acest aspect, Curtea a reținut că, în cazul greșelilor materiale, așa cum este și în cauza de față, nu sunt aplicabile prevederile Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 26 din 16 decembrie 2010 privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că „Dispozitivul încheierii se va referi la soluția instanței cu privire la sesizarea Curții Constituționale“ (în același sens sunt Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragrafele 9 și 10, Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, paragraful 11, și Decizia nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022, paragraful 28). În acest sens, a se vedea mutatis mutandis și Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005.

11. În consecință, Curtea apreciază că este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020, în ansamblul său, având următorul cuprins:

Articolul 1

Aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 martie 2021.

Articolul 2

Pe perioada suspendării prevăzute la art. 1, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

Articolul 3

În situația în care grila notarială prevede valori doar pentru terenurile din categoria «curți-construcții», iar terenul preluat în mod abuziv de stat avea o altă categorie de folosință, valoarea despăgubirilor se stabilește prin aplicarea unei reduceri de 50% din valoarea pentru terenurile «curți-construcții».

Articolul 4

În situația în care grilele notariale sunt elaborate în moneda națională a României, leul, valoarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada mai 2013–data aprobării emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și în art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile în care pot fi emise ordonanțe de urgență.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește reperul în funcție de care se face evaluarea imobilelor pentru care se solicită despăgubiri, în varianta inițială, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 a prevăzut că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

15. Ulterior, prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 18 martie 2020, s-a stabilit că evaluarea imobilului se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Această lege a intrat în vigoare la data de 21 martie 2020, dar a fost activă doar până la data de 19 mai 2020, când aplicarea acesteia a fost suspendată prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020, prin art. 2 din aceasta dispunându-se, totodată, revenirea la sistemul inițial, adică la evaluarea prin raportare la grilele notariale din anul 2013.

16. Suspendarea dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 ar fi trebuit să dureze până la 31 martie 2021, dar între timp (la 2 noiembrie 2020) a intrat în vigoare Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 30 octombrie 2020, care a revigorat, practic, modalitatea mai favorabilă de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei de compensare a despăgubirilor, prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

17. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 în ansamblul său, Curtea observă că acest act normativ a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și cu o motivare similară celei formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 305 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 septembrie 2022, prin Decizia nr. 423 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1012 din 7 noiembrie 2023, precum și prin Decizia nr. 487 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 23 iunie 2025, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având acest obiect și a constatat că ordonanța de urgență a fost adoptată în vederea preîntâmpinării impactului financiar negativ asupra bugetului de stat, având în vedere și necesitatea distribuirii previzibile a resurselor financiare ale statului, pe fondul situației determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Prin urmare, prin Decizia nr. 305 din 18 mai 2022, precitată, paragraful 30, Curtea a reținut că un asemenea scop implică, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară rapidă, ce reclamă urgență, în vederea conservării stabilității economice a statului. Totodată, implicațiile financiare legate de afectarea bugetului de stat prin aplicarea de sancțiuni de către instanțele de judecată naționale și internaționale se pot constitui într-o situație extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român (a se vedea în acest sens Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010). Pentru aceste motive, reglementarea criticată îndeplinește exigențele constituționale prevăzute în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.

18. În ceea ce privește susținerile referitoare la discriminarea creată între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, prin aplicarea unui sistem de calcul diferit, în funcție de data acordării acestora, invocând jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 487 din 17 octombrie 2024, precitată, paragraful 24, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia, întrucât faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective ( Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat și la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19).

19. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

20. Totodată, prin Decizia nr. 487 din 17 octombrie 2024, paragraful 26, Curtea a arătat că nu pot fi reținute susținerile privind afectarea, prin ordonanța de urgență criticată, a regimului juridic al dreptului de proprietate privată, prin raportare la art. 115 alin. (6) și la art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, precum și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. În ceea ce privește critica potrivit căreia Guvernul a legiferat în sens contrar voinței Parlamentului exprimate prin Legea nr. 22/2020, în acord cu jurisprudența sa, Curtea a reținut, prin aceeași decizie mai sus citată, paragraful 27, că această modalitate de reglementare - emiterea unei ordonanțe de urgență a Guvernului care modifică prevederile unei legi - nu este neconstituțională, atât timp cât respectă condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, prevăzute de Constituție și detaliate în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 225 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 5 iulie 2019, paragraful 29).

22. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, cele statuate în jurisprudența menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Bica în Dosarul nr. 2.549/108/2019 al Tribunalului Arad - Secția I civilă și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru modificarea alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu