DECIZIE nr. 501/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Corcoveanu în Dosarul nr. 2.111/95/2020* al Tribunalului Gorj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.148D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența instanței de control constituțional în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.111/95/2020*, Tribunalul Gorj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dumitru Corcoveanu într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și plata unei sume de bani, cu titlu de daune, pentru prejudiciul moral suferit prin derularea procesului penal în care a fost achitat, în mod definitiv.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că termenul de 6 luni, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, precum și a ordonanței sau a încheierilor judiciare, prin care sa constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate, este prea scurt raportat la situația de fapt, având în vedere și termenul de prescripție de 5 ani, instituit pentru recuperarea sumelor datorate statului de către cetățeni, ori termenul de 3 ani, aplicabil raporturilor patrimoniale dintre cetățeni. Din această perspectivă, susține că soluția legislativă criticată aduce atingere egalității în drepturi și limitează accesul liber la justiție.

6. Tribunalul Gorj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 788 din 17 noiembrie 2015.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală. Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 58 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală, în reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. Normele procesual penale au următorul conținut: „(2) Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.“

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la susțineri similare celor invocate în prezenta cauză, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 788 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2016, și Decizia nr. 696 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2022, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

13. Prin Decizia nr. 696 din 28 octombrie 2021, paragraful 40, Curtea a reținut că dispozițiile constituționale invocate sau alte norme cuprinse în Constituție, în pacte ori tratate internaționale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin erori judiciare de a porni acțiune în repararea pagubei sau vreun termen-limită în care acest drept poate fi exercitat. Art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituție, prin expresia „condițiile legii“, lasă la opțiunea legiuitorului stabilirea condițiilor procedurale în care dreptul la reparații poate fi exercitat, aceeași idee regăsindu-se și în dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora „atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată grațierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedește că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepția cazului în care se dovedește că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot sau în parte“.

14. Totodată, Curtea a reținut, la paragraful 41 al Deciziei nr. 696 din 28 octombrie 2021, că termenul de 6 luni prevăzut la art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală este un termen de prescripție a dreptului la acțiune rezonabil, care asigură celui prejudiciat condițiile optime pentru a exercita acțiune în justiție în scopul obținerii reparațiilor legale. Curtea a subliniat, de altfel, că nu trebuie absolutizat exercițiul niciunui drept fundamental recunoscut de Constituție sau de tratatele internaționale privind drepturile omului, motiv pentru care instituirea prin lege a unor condiții procesuale de valorificare a respectivului drept, cum este, în speță, instituirea unui termen de 6 luni pentru introducerea acțiunii pentru repararea pagubei, nu este incompatibilă cu exigențele constituționale care se circumscriu principiului liberului acces la justiție.

15. Curtea nu a reținut nici instituirea, prin normele procesual penale criticate, a unui regim discriminatoriu în raport cu materia răspunderii civile delictuale. Reglementarea termenului de prescripție de 3 ani ( art. 2.517 din Codul civil ) și începerea curgerii acestuia de la nașterea dreptului la acțiune, iar nu de la nașterea dreptului subiectiv material [ art. 2.528 alin. (1) din Codul civil ] în situația acțiunii în răspundere civilă delictuală au în vedere specificul acțiunilor în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită. Or, Curtea a constatat că această diferență de regim juridic nu este de natură să încalce principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situația reglementării unor soluții juridice diferite pentru persoane aflate în situații similare, aspect ce nu poate fi reținut în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Corcoveanu în Dosarul nr. 2.111/95/2020* al Tribunalului Gorj - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu