DECIZIE nr. 443/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cătălin Tărnăuceanu în Dosarul nr. 467/251/2020 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.936D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1.332 din 19 octombrie 2010 și Decizia nr. 353 din 25 martie 2010. În contextul în care autorul excepției critică și concludența probatoriului care stă la baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precizează că, pentru un observator obiectiv și rezonabil, a fi „sub influența băuturilor alcoolice“ impune administrarea probatoriului din care să rezulte, în primul rând, consumul de alcool. În realitate, autorul excepției solicită modificarea soluției legislative supuse controlului de constituționalitate, întrucât, în opinia sa, dispozițiile legale criticate ar deveni lipsite de predictibilitate, în condițiile dificultăților de probațiune a contravenției reglementate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 467/251/2020, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată Cătălin Tărnăuceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la circulația pe drumurile publice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească orice normă legală care imprimă o conduită restrictivă și o sancțiune contravențională severă. Legiuitorul nu definește clar expresia „sub influența băuturilor alcoolice“, astfel încât limita minimă a concentrației de alcool în aerul expirat de la care ar interveni răspunderea contravențională să fie obiectiv înțeleasă de către destinatarul normei. Formularea generică „sub influența băuturilor alcoolice“ nu îndeplinește niciun grad de claritate și precizie, astfel încât destinatarul nu poate înțelege de la ce moment sau în ce ipoteză clar determinate intervine răspunderea sa contravențională.

6. Dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 permit doar prin corelare cu alte dispoziții legale stabilirea limitei maxime în raport cu care fapta este considerată infracțiune ( art. 336 din Codul penal ), însă nu definesc clar și previzibil momentul de la care intervine răspunderea contravențională, în lipsa prevederii unei limite minime a concentrației de alcool în aerul expirat. Autorul excepției susține că aparatele etilotest utilizate în măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat permit, prin însăși modalitatea de omologare legală, erori de măsurare tolerate, legal acceptate, dar care se răsfrâng asupra destinatarului normei, sancționat conform prevederilor legale criticate, pentru conducerea „sub influența băuturilor alcoolice“, fără însă ca în această situație agentul constatator să fie obligat să probeze fapta contravențională dincolo de orice dubiu sau îndoială rezonabilă, prin raportare la posibilitatea pe care art. 88 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 o lasă doar contravenientului. În lipsa unei limite minime a concentrației de alcool în aerul expirat clar stabilite prin lege, expresia „sub influența băuturilor alcoolice“ este lipsită de claritate și previzibilitate, mai ales în condițiile în care halena alcoolică în limite minime poate fi generată de organismul uman, de situația medicală sau de alimentația persoanei testate.

7. În consecință, autorul excepției consideră că răspunderea contravențională pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 poate interveni arbitrar, fără ca destinatarul normei să își poată conforma comportamentul, chiar și în condițiile unei erori legale acceptate a etilotestului utilizat de agentul constatator. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului privind exigențele de calitate a legii.

8. Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că norma de drept criticată nu conține prevederi discriminatorii, atât timp cât aceasta se adresează tuturor conducătorilor auto care se află în situația reglementată, iar dreptul de acces la justiție al celor în sarcina cărora se reține contravenția prevăzută de dispozițiile legale în discuție nu este îngrădit.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;.

13. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate stabilesc caracterul contravențional al faptei conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, cu condiția negativă ca fapta să nu constituie infracțiune, adică persoana să nu aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal.

15. Curtea observă că această soluție legislativă, cuprinsă anterior în art. 89 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară republicării, a mai fost supusă controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea Constituțională constatând constituționalitatea acesteia (a se vedea Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 11 februarie 2004, ale cărei considerente își găsesc aplicabilitatea în mod corespunzător în prezenta cauză).

16. Astfel, răspunzând susținerilor potrivit cărora prevederile legale criticate sunt neconstituționale deoarece nu prevăd un prag minim de alcoolemie peste care consumul de alcool să fie considerat contravenție, Curtea a reținut că, având în vedere pericolul deosebit pe care îl prezintă fapta conducerii pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice pentru valorile sociale (persoane, bunuri) angajate în traficul rutier, legiuitorul a considerat că există contravenție și deci fapta trebuie să fie sancționată, oricât de mic ar fi gradul de intoxicație alcoolică a făptuitorului.

17. Curtea a precizat că fapta este corect și complet caracterizată, sancțiunea fiind întemeiată pe fapta săvârșită.

18. Distinct, referitor la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, Curtea reține că, analizând normele legale criticate în ansamblul reglementării privind circulația pe drumurile publice, reiese cu claritate înțelesul expresiei „sub influența băuturilor alcoolice“ utilizate în cuprinsul dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

19. Astfel, Curtea observă că stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, în timp ce stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic [a se vedea art. 88 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ]. De asemenea, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge [a se vedea art. 88 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în redactarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, anterioară modificării prin art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024].

20. Înțelesul noțiunilor „mijloc tehnic certificat“ și „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic“ este stabilit prin dispozițiile art. 6 pct. 19 și 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Astfel, mijlocul tehnic certificat este dispozitivul care dovedește consumul de produse ori substanțe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație, iar mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic este dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.

21. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, „constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic“, iar, potrivit art. 185 alin. (2) lit. a) din același act normativ, conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

22. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate rezultă că, din perspectiva conținutului constitutiv al contravenției, care presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, conducerea unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai sub influența băuturilor alcoolice, nu are relevanță gradul de intoxicație alcoolică, cu excepția acelor situații în care fapta ar putea constitui infracțiune.

23. În plus, Curtea observă că expresia „sub influența băuturilor alcoolice“ din cuprinsul dispozițiilor legale criticate se regăsește și în art. 196 din Codul penal, care reglementează infracțiunea de vătămare corporală săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice. În dispozițiile art. 196 din Codul penal, legiuitorul preia expresia care se referă la fapta ce constituie contravenție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 14 din 25 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 10 februarie 2021). Cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 196 alin. (1) teza întâi din Codul penal, care incriminează fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) din Codul penal săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, instanța supremă a decis că existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă nu este condiționată de o anumită limită a îmbibației alcoolice (a se vedea Decizia nr. 8 din 23 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iunie 2018).

24. În raport cu aceste repere legale și jurisprudențiale, Curtea reține că textul legal criticat este suficient de clar și precis încât destinatarul său, eventual cu o minimă asistență de specialitate, să îi poată determina conținutul juridic și consecințele.

25. În consecință, Curtea constată că expresia „sub influența băuturilor alcoolice“ din cuprinsul art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

26. În legătură cu critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi, Curtea reține că, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“, dispozițiile criticate se aplică, în egală măsură, fără discriminare, oricărui conducător de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, care săvârșește contravenția prevăzută de lege. În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

27. Referitor la critica vizând încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reprezintă o normă de drept substanțial prin care este reglementată o contravenție, fără a impieta asupra garanțiilor dreptului la un proces echitabil. Persoana contravenientă nemulțumită de sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției are deschisă calea plângerii la instanța de judecată, în conformitate cu art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, și poate formula apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil. Curtea Constituțională a subliniat, în acest sens, în jurisprudența sa că, deși procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, așadar și de a examina probele care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale. Așadar, instanțele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.217 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 noiembrie 2011).

28. Referitor la criticile care pun în discuție concludența probelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză, respectiv a aplicării sancțiunilor contravenționale, Curtea reține că analiza acestor aspecte nu intră în competența sa, ci a instanței de judecată învestite cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal și a instanței de control judiciar.

29. Raportat la criticile formulate, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție, care reglementează principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, nu au incidență în cauză.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Tărnăuceanu în Dosarul nr. 467/251/2020 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin