DECIZIE nr. 522/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Oana Duță - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: secțiunea 4 - art. 17 alin. (2) și secțiunea 6 - art. 22, excepție ridicată de Claudiu Ștefan Țăndăreanu în Dosarul nr. 9.428/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.996D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată, respectiv cea a salarizării personalului plătit din fonduri publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.428/2/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: secțiunea 4 - art. 17 alin. (2) și secțiunea 6 - art. 22. Excepția a fost ridicată de Claudiu Ștefan Țăndăreanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recurs formulate de autor împotriva unei sentințe civile prin care i-a fost respinsă cererea de anulare a unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prin procedura de adoptare a dispozițiilor legale criticate a fost încălcat principiul bicameralismului, întrucât între formele legii adoptate de cele două Camere ale Parlamentului există o deosebire majoră de conținut juridic, acestea având, totodată, o configurație semnificativ diferită, diferențe care nu se limitează numai la soluții legislative din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017, pe care prima Cameră nu le-a analizat, ci vizează și instituirea unei forme de salarizare a specialiștilor IT - care nu constituia obiectul de reglementare al legii criticate în forma sa inițială (neexistând o grilă de salarizare a specialiștilor IT în forma adoptată de Senat). Astfel, în ceea ce privește reglementarea specialiștilor IT, se constată că în Camera decizională s-a produs o schimbare de esență, contrară sublinierii exprese realizate în expunerea de motive (care propunea majorarea salariilor întregului personal plătit din fonduri publice), modificare ce vizează reducerea drastică a nivelului de salarizare a specialiștilor IT, spre deosebire de restul salariilor personalului plătit din fonduri publice, chiar de întreg personalul din domeniul justiției. În susținerea excepției, autorul invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut încălcarea principiului bicameralismului.

6. În ceea ce privește încălcarea art. 111 alin. (1) și a art. 138 alin. (5) din Constituție, autorul excepției susține că forma adoptată de Camera Deputaților modifică și completează proiectul votat de Senat, prin adoptarea unei grile de salarizare pentru specialiștii IT, ceea ce generează cheltuieli din fonduri publice, cheltuieli pentru care nu a fost indicată sursa de finanțare, și nici nu a fost prezentat impactul bugetar al acestor modificări legislative.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: secțiunea 4 - art. 17 alin. (2) și secțiunea 6 - art. 22. Însă, potrivit notelor autorului excepției, depuse în motivarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.

12. Prevederile criticate au următorul conținut: – Art. 17 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017: „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III.“;

– Art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017:

(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

(3) Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.

13. Autorul excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, ale art. 75 cu privire la sesizarea Camerelor, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului și ale art. 138 alin. (5) referitoare la bugetul public național.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 290 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 august 2024, Decizia nr. 101 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 22 august 2023, Decizia nr. 283 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, precum și Decizia nr. 710 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 28 ianuarie 2021, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate.

15. Astfel, în ceea ce privește principiul bicameralismului, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, precitată, paragraful 36, că există două criterii esențiale pentru a constata încălcarea principiului bicameralismului: existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere și existența unei configurații semnificativ diferite între aceste forme. Doar întrunirea simultană a acestor condiții poate conduce la constatarea unei încălcări a Constituției, întrucât numai astfel se poate aprecia că prima Cameră a fost „eliminată, în fapt, din procesul legislativ“, iar Camera decizională a fost plasată pe o poziție privilegiată.

16. Prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, paragraful 38, Curtea a subliniat că principiul bicameralismului nu presupune identitatea soluțiilor legislative între Camere, Camera decizională având posibilitatea să modifice forma adoptată de Camera de reflecție, cu condiția să nu fie schimbat obiectul esențial al reglementării. Negarea acestei libertăți ar echivala cu golirea de conținut a rolului constituțional al Camerei decizionale și ar conduce la un „veritabil mimetism“, incompatibil cu logica unui Parlament bicameral.

17. Aplicând aceste criterii la situația de fapt, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 101 din 16 martie 2023, precitată, paragrafele 20 și 21, că, în ceea ce privește Legea-cadru nr. 153/2017 deși au existat diferențe între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților în privința salarizării specialiștilor IT, acestea nu au constituit deosebiri majore de conținut juridic și nu au dat naștere unei configurații normative semnificativ diferite. Obiectul de reglementare a rămas același - salarizarea personalului plătit din fonduri publice -, astfel încât dispozițiile art. 61 și 75 din Constituție nu au fost încălcate.

18. Această jurisprudență se coroborează cu soluțiile anterioare ale Curții prin care au fost respinse critici similare. Astfel, Curtea a reținut prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020 că nu orice diferență între formele adoptate de cele două Camere echivalează cu încălcarea principiului bicameralismului, ci numai acele diferențe care modifică obiectul reglementării sau concepția de ansamblu a legii. În același sens, Curtea a reținut, prin paragraful 39 al Deciziei nr. 704 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 1 februarie 2021, că adaptările operate de Camera decizională sunt permise și firești într-un proces legislativ, atât timp cât nu alterează substanța reglementării. Tot astfel, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 82 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022, paragraful 15, că principiul bicameralismului este respectat atunci când forma adoptată de Camera decizională nu modifică substanțial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configurația propunerii legislative.

19. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 111 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 101 din 16 martie 2023, paragraful 22, Curtea a statuat că obligația de informare a Parlamentului de către Guvern este impusă numai în situația în care inițiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. În cauza analizată, s-a constatat că Senatul a solicitat punctul de vedere al Guvernului, iar acesta a transmis un document oficial cuprinzând inclusiv analiza impactului bugetar, motiv pentru care obligația constituțională de colaborare a fost respectată.

20. Cu privire la critica raportată la art. 138 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 101 din 16 martie 2023, paragrafele 2426, Curtea a constatat că Legea-cadru nr. 153/2017 instituie un sistem unitar de salarizare finanțat din bugetul general consolidat al statului, ceea ce înseamnă că sursa de finanțare este determinată. De asemenea, Curtea a reținut că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de oportunitate politică, aparținând relației dintre Parlament și Guvern. Mai mult, s-a constatat că grila de salarizare aplicată specialiștilor IT a avut ca efect reducerea cheltuielilor bugetare, contrazicând astfel susținerile autorului excepției.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claudiu Ștefan Țăndăreanu în Dosarul nr. 9.428/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Oana Duță