DECIZIE nr. 500/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) teza finală din Codul penal, excepție ridicată de George-Ciprian Sofia în Dosarul nr. 4.122/315/2018* al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.895D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, deciziile nr. 264 din 24 aprilie 2018 și nr. 704 din 28 octombrie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.122/315/2018*, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) teza finală din Codul penal. Excepția a fost ridicată de George-Ciprian Sofia într-o cauză în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în forma continuată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că nu poate fi reținută infracțiunea de proxenetism prin obținerea de foloase de pe urma practicării prostituției, dacă soția, majoră, fără a fi determinată și fără a i se înlesni de către soț, prin constrângere sau nu, practică prostituția în România ori în alt stat membru sau nu al Uniunii Europene, în care această activitate este autorizată legal. Invocă, pe de o parte, exercitarea dreptului său constituțional de opțiune liberă față de profesie sau față de felul muncii prestate, cu privire la care soțul ori statul nu poate interfera, precum și îndatorirea constituțională de a participa la nevoile financiare ale căsniciei și ale creșterii, educării și instruirii copiilor, iar, pe de altă parte, libertatea și dreptul de a folosi în mod liber veniturile rezultate din respectiva activitate, fără să fie stigmatizată în vreun fel și fără să compromită ori să arunce în sfera ilicitului penal persoana care „beneficiază“ de aceste venituri, cu consimțământul soției - prostituată. Cu alte cuvinte, în viziunea autorului, norma penală criticată se află în coliziune cu dispozițiile Codului civil referitoare la relațiile de familie, incluzând drepturile și obligațiile reciproce ale soților, precum și obligația părinților de a-și întreține copiii.

6. Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la muncă și a accesului liber al persoanei la o activitate economică, motivat de faptul că persoana care practică prostituția nu poate munci, respectiv nu își poate alege profesia în mod liber, nu poate fi reținută, având în vedere că infracțiunea de proxenetism nu impune, ca element material, exercitarea unei profesii legale într-un stat în care aceasta este permisă, fiecare ființă fiind liberă să acționeze din punctul de vedere al profesiei/meseriei. Proxenetul este autorul unei infracțiuni de sine stătătoare, neputând fi concepută activitatea sa drept o profesie, astfel încât să poată fi invocată încălcarea dreptului la muncă sau la desfășurarea unei activități economice. Consideră, totodată, că nu se poate reține susținerea potrivit căreia infracțiunea de proxenetism contravine principiului consacrat de către art. 48 din Legea fundamentală. Apreciază, în acest sens, că este nevoie de voința legiuitorului și de o modificare legislativă care să exprime această voință. Anterior unei astfel de modificări legislative, textul incriminării trebuie interpretat în litera și spiritul său. Reține că nici litera și nici spiritul legii nu exclud, în acest moment, soțul și concubinul din sfera subiectului activ al infracțiunii de proxenetism, iar incriminarea infracțiunii de proxenetism nu implică încălcarea dreptului la viață de familie, garantat de Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 213 alin. (1) teza finală din Codul penal. Prin notele scrise, autorul excepției de neconstituționalitate formulează critici cu privire la dispozițiile art. 213 alin. (1) teza finală din Codul penal, în modalitatea obținerii de „foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției“. Având în vedere motivele de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției“, având următorul conținut: „(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.“

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 referitoare la libertatea economică și ale art. 48 alin. (1) privind familia, cât și prevederilor art. 15 referitoare la libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă și ale art. 16 privind libertatea de a desfășura o activitate comercială din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției“, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la susțineri similare celor invocate în prezenta cauză, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 704 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 13 ianuarie 2022, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

13. În considerentele deciziei menționate anterior, la paragrafele 14-18, instanța de control constituțional a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism se poate realiza prin una dintre următoarele trei acțiuni distincte prevăzute de art. 213 alin. (1) din Codul penal, și anume determinarea practicării prostituției, înlesnirea practicării prostituției și obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane. Varianta-tip a infracțiunii reia varianta-tip a incriminării cu aceeași denumire marginală din art. 329 din vechiul Cod penal, cu unele modificări de ordin semantic realizate prin utilizarea unor termeni și sintagme noi, și anume „determinarea“ în loc de „îndemnul“, „obținerea de foloase patrimoniale“ în loc de „tragerea de foloase“, „una sau mai multe persoane“ în loc de „o persoană“ (cu referire la practicarea prostituției). Acțiunea de determinare reprezintă, în fapt, o instigare, în sensul art. 47 din noul Cod penal, iar acțiunea de înlesnire constituie, la rândul ei, o modalitate a complicității, potrivit art. 48 din același cod, cu diferența majoră față de vechea reglementare că fapta determinată sau înlesnită, și anume prostituția - care era incriminată în art. 328 din Codul penal din 1969 -, nu mai reprezintă infracțiune potrivit noii legislații. Așadar, faptele de participare la prostituție sub forma instigării sau complicității sunt incriminate distinct ca fapte autonome în raport cu care ar putea exista acte distincte de participație. În completare, „obținerea de foloase patrimoniale“ este reglementată atât ca scop al infracțiunii de proxenetism, cât și ca modalitate distinctă de săvârșire a infracțiunii.

14. În aceste condiții, Curtea a constatat că rațiuni de politică penală - referitoare la asigurarea protecției persoanelor vulnerabile față de faptele de exploatare a acestora prin practicarea prostituției - au impus legiuitorului să incrimineze, în continuare, proxenetismul, atât în modalitățile normative simple de la art. 213 alin. (1) din noul Cod penal, cât și în modalitățile agravate reglementate la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, valoarea socială ocrotită fiind diferită față de cea avută în vedere de Codul penal anterior. Astfel, Codul penal din 1969 prevedea infracțiunea de proxenetism în titlul IX din Partea specială - „Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială“, la capitolul IV - „Alte infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială“, în timp ce în noul Cod penal incriminarea faptei de proxenetism a fost adusă în titlul destinat protecției persoanei, care este titlul I din partea specială a Codului penal - „Infracțiuni contra persoanei“, printre infracțiunile care se referă la exploatarea persoanelor vulnerabile, având reglementarea în capitolul VII - „Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile“ (în acest sens este Decizia nr. 874 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016).

15. Pornind de la grupul de infracțiuni în cadrul căruia a fost inclusă fapta de proxenetism în noul Cod penal, Curtea a constatat că obiectul juridic principal al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relații care presupun procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către o altă persoană.

16. În aceste condiții, Curtea a constatat că sunt neavenite susținerile autorului excepției potrivit cărora norma penală criticată se află în coliziune cu dispozițiile Codului civil referitoare la relațiile de familie, incluzând drepturile și obligațiile reciproce ale soților, precum și obligația părinților de a-și întreține copiii, în condițiile în care valoarea socială protejată de legiuitor prin incriminarea infracțiunii de proxenetism este tocmai apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială, incluzând relațiile de familie, și asigurarea licită a mijloacelor de existență. De altfel, Curtea a observat că scopul căsătoriei este declarat, în mod expres, în alin. (2) al art. 259 din Codul civil, acesta fiind întemeierea unei familii. Uniunea se realizează prin consimțământul celor care se căsătoresc și, odată realizată, ea este reglementată de normele legale în materie, așa încât Curtea a reținut că susținerile potrivit cărora normele penale criticate aduc atingere dispozițiilor referitoare la viața intimă, familială și privată din Legea fundamentală sunt neîntemeiate.

17. Totodată, Curtea a constatat că subiectul activ al infracțiunii de proxenetism nu este calificat, putând fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale, inclusiv un membru de familie (de pildă, soțul persoanei care practică prostituția), și care obține foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției, în condițiile în care legiuitorul nu a exclus aceste persoane din sfera ilicitului penal în materia săvârșirii infracțiunii de proxenetism. De altfel, atunci când legiuitorul a dorit protejarea relațiilor de familie în detrimentul tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, a reglementat cauze speciale de nepedepsire, aspect ce nu se regăsește în cazul infracțiunii de proxenetism.

18. Curtea a constatat, totodată, că norma penală criticată este reglementată cu suficientă claritate și precizie, interpretarea ei în ansamblul actului normativ din care face parte relevând cu claritate voința legiuitorului. De asemenea, câtă vreme norma penală criticată nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței sale, Curtea a reținut că susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevederile legale supuse controlului de constituționalitate constituie norme de drept penal substanțial, iar standardele dreptului la un proces echitabil se asigură prin dispozițiile dreptului procesual penal. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale privind libera circulație nu sunt incidente în cauză.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 704 din 28 octombrie 2021, precitate, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 48 alin. (1) privind familia, iar dispozițiile art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 45 referitoare la libertatea economică din Constituție, precum și prevederile art. 15 referitoare la libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă și ale art. 16 privind libertatea de a desfășura o activitate comercială din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu au incidență în cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George-Ciprian Sofia în Dosarul nr. 4.122/315/2018* al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției“, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu