DECIZIE nr. 543/2025

Cristian Deliorga - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Claudia-Ilona Dascălu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Eugen Cristian Zanfir în Dosarul nr. 6.592/63/2020 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.079D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece legiuitorul este liber să instituie obligații suplimentare funcționarului public în exercitarea activității pe care acesta o desfășoară, de o anumită natură și importanță, toate categoriile profesionale suportând sancțiuni drastice atunci când intervin condamnări penale. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 10 iulie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.592/63/2020, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Eugen Cristian Zanfir într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public, în temeiul art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia se limitează la indicarea textelor de lege a căror neconstituționalitate o invocă, precizând doar că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

6. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece încetarea raportului de serviciu al funcționarului public condamnat la o pedeapsă privativă de libertate - pentru anumite categorii de infracțiuni, indicate în mod expres de legiuitor -, ori față de care s-a dispus luarea măsurii complementare a interzicerii ocupării unei funcții publice, intervine ope legis la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în cazul tuturor funcționarilor publici aflați într-o astfel de situație. Prin urmare, sancțiunea prevăzută de art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în sensul art. 53 din Constituție și nici nu reprezintă o îngrădire a dreptului de a ocupa o funcție publică, reglementat de art. 16 alin. (3) din Constituție. Cât privește afirmația autorului excepției potrivit căreia i-ar fi îngrădit dreptul la muncă - prevăzut de art. 41 din Constituție -, nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, dreptul la muncă nu presupune doar exercitarea unei funcții publice - o astfel de funcție putând fi ocupată doar în situația îndeplinirii unor condiții expres prevăzute de legiuitor -, ci desfășurarea oricărei activități în schimbul căreia persoana care o prestează este îndrituită să încaseze un salariu.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, potrivit cărora: „(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: [

] g) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 465 alin. (1) lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei; h) ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranță, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția;“.

11. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din analiza încheierii de sesizare și a actelor dosarului rezultă că autorul excepției nu indică motivele de neconstituționalitate pe care se întemeiază criticile formulate. Acesta invocă, în mod formal, prevederile constituționale încălcate, fără a motiva pretinsa contrarietate a acestora cu norma criticată.

13. În acest context, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

14. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește identificarea și formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 32 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iunie 2023, paragraful 12).

15. Or, în cazul de față, Curtea constată că simpla indicare a dispozițiilor constituționale considerate a fi încălcate, precum și absența motivelor ce stau la baza solicitării de constatare a neconstituționalității textelor de lege criticate nu se pot constitui, în mod rezonabil, într-o autentică critică de neconstituționalitate. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. În consecință, Curtea în temeiul art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Eugen Cristian Zanfir în Dosarul nr. 6.592/63/2020 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.