DECIZIE nr. 330/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sănducu Iulian Șerban în Dosarul nr. 12.520/3/2016/a13 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 870D/2020.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției prin avocat Dan-Andrei Tăut, cu delegație de substituire depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele dă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care reiterează argumentele susținute în motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate și solicită admiterea acesteia.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că este incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 100 din 25 februarie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.520/3/2016/a13, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sănducu Iulian Șerban în procedura verificării admisibilității în principiu a unei cereri de recurs în casație.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, referitoare la procedura admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, încalcă principiile fundamentale privind calitatea legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, independența judecătorilor și inamovibilitatea acestora. În acest sens observă că numai unul dintre cei trei membri ai completului de judecată care urmează să soluționeze cererea de recurs în casație este abilitat să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a acestei cereri. De asemenea, arată că judecata se desfășoară fără citarea părților și fără participarea procurorului, în condițiile în care prevederile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală îngăduie interpretarea potrivit căreia, cu ocazia verificării respectării dispozițiilor art. 438 din același cod, judecătorul nu se limitează la o verificare formală a indicării cazurilor de recurs în casație și a motivării lor, ci examinează dacă, în raport cu motivele arătate, sunt incidente cazurile de recurs în casație, antamând astfel judecata pe fondul cererii. Având în vedere că termenii „citare“ și „participare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 440 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală au accepțiuni complet diferite, consideră că aceste dispoziții de lege pot fi interpretate în sensul că numai participarea procurorului este interzisă, nu și cea a părților, care se pot prezenta, fără să fi fost citate, situație în care pot pune și concluzii. Mai arată că prevederile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală împiedică exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate în temeiul acestui text de lege.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, Curtea Constituțională pronunțând în acest sens deciziile nr. 810 din 6 decembrie 2018 și nr. 669 din 30 octombrie 2018.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

12. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor și ale art. 125 alin. (1) referitor la inamovibilitatea judecătorilor, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi și paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 47 paragraful 2 fraza întâi privind dreptul la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o excepție de neconstituționalitate cu obiect identic a fost examinată prin raportare la critici asemănătoare și a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 22 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 30 aprilie 2025.

14. Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia examinarea admisibilității cererii de recurs în casație se realizează fără citarea părților și fără participarea procurorului, prin Decizia nr. 22 din 28 ianuarie 2025, precitată, paragrafele 12-14, Curtea Constituțională, analizând dinamica legislativă, jurisprudența constituțională și pe cea a instanței supreme în materie, a conchis că dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare reglementate de prevederile art. 21 și 24 din Legea fundamentală. Aceasta, întrucât în etapa admiterii în principiu a recursului în casație în procedura camerei de consiliu de un complet format dintr-un judecător nu are loc o judecată asupra temeiniciei recursului în casație, ci o judecată asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii, examinându-se numai admisibilitatea în principiu a recursului, iar nu și temeinicia acestuia.

15. Pentru aceleași considerente, Curtea a constatat că pronunțarea soluției asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație doar de către unul dintre cei trei membri ai completului colegial ce urmează să judece pe fond calea extraordinară de atac nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale și convenționale invocate.

16. Referitor la caracterul definitiv al încheierii pronunțate în procedura examinării admisibilității cererii de recurs în casație, prevăzut de art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut, la paragraful 18 al Deciziei nr. 22 din 28 ianuarie 2025, că nici acest aspect nu aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, consacrate de prevederile art. 21 și 24 din Constituție, întrucât procedura menționată nu vizează fondul cauzei penale, nefiind judecată o acuzație în materie penală, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenție. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând să fie prevăzute „numai prin lege“, și nicio normă din Legea fundamentală nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sănducu Iulian Șerban în Dosarul nr. 12.520/3/2016/a13 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi