DECIZIE nr. 361/2013

DECIZIE nr. 361 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT

Augustin Zegrean - președinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Fabian Niculae - magistrat-asistent Cu participarea în ședința publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Change & Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.597/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 220D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, având în vedere că la termenul din 13 iunie 2013, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 24, ale art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 24 septembrie 2013. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menționând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 249 din 6 martie 2008, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. De asemenea, acesta arată că diferența de tratament juridic nu este discriminatorie, ci are în vedere situații juridice diferite. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 15 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.597/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Change & Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-un dosar având ca obiect soluționarea cererii de restituire a sumelor plătite cu titlu de impozit pe clădiri. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât instituie un tratament juridic diferit între persoanele fizice și cele juridice în ceea ce privește stabilirea impozitului pe clădiri. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Instanța arată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal instituie două regimuri fiscale diferite prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii în cazul persoanei juridice (art. 253) și a unei cote de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii, pentru persoanele fizice (art. 251). În aceste condiții, nu se pot compara limitele procentuale în care se stabilește cota de impozitare, câtă vreme valoarea impozabilă diferă. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, acesta apreciază că art. 251 și 253 din Legea nr. 571/2003 reglementează două modalități de calcul al impozitului pe clădiri în funcție de contribuabil. Astfel, în cazul unei clădiri proprietate a persoanei juridice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar, în cazul unei clădiri proprietate a persoanei fizice, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Prin urmare, nu se pot compara limitele între care se stabilește cota de impozitare, câtă vreme valoarea impozabilă diferă. În plus, se arată că, de regulă, beneficiarii acestui principiu privind egalitatea în fața legii sunt doar persoanele fizice, nu și autoritățile publice sau persoanele juridice. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, a statuat că principiul egalității cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional, ceea ce nu este cazul în speța de față. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, Guvernul arată că dreptul de proprietate nu este absolut, ci este susceptibil de limite ale exercitării sale. De altfel, chiar definiția dreptului de proprietate consacrată de art. 555 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil face referire la limitele exercițiului dreptului, determinate de lege. Prin urmare, din moment ce, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, nu se poate reține că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Totodată se menționează că și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilesc că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale, însă neaducându-se atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții". Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziții ce au următoarea redactare: "(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că folosirea unor criterii tehnice diferite pentru stabilirea obligațiilor fiscale în sarcina persoanelor juridice față de persoanele fizice este de natură să încalce principiul egalității în drepturi, precum și dreptul de proprietate privată. În ceea ce privește principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției sunt pe deplin respectate, având în vedere că, în materia impozitării clădirilor, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a instituit regimuri juridice diferite pentru persoanele fizice și, respectiv, persoanele juridice. Mai mult, soluția legislativă este și în concordanță cu prevederile art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale din Constituție. De altfel, Curtea reține că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, respectiv în Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, principiul egalității cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional, ceea ce nu este cazul în dosarul de față. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate, Curtea reține că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. Pe de altă parte, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de criteriile tehnice avute în vedere de legiuitor la stabilirea impozitelor. Instanța de contencios constituțional constată că legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile, condiție îndeplinită în cazul de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Change & Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.597/211/2013 al Judecătoria Cluj-Napoca și constată că dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae ________