INSTRUCȚIUNI din 28 februarie 1997
INSTRUCȚIUNI din 28 februarie 1997 cu privire la definirea pieței relevante, în scopul stabilirii părții substanțiale de piața*)
INSTRUCȚIUNI nr. 0/1997
INSTRUCȚIUNI din 28 februarie 1997 cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 , și în cazurile de concentrare economică*)
Emitent
CONSILIUL CONCURENȚEI
Intrare în vigoare
4 aprilie 1997
----------------- Notă
*) Instrucțiunile au fost aprobate de Plenul Consiliului Concurentei și puse în aplicare prin Ordinul nr. 34/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997.
I
N
S
T
R
U
C
Ț
I
U
N
I
cu
privire
la
definirea
pieței
relevante,
în
scopul
stabilirii
părții
substanțiale
de
piață*)
Introducere
Piața
constituie
o
noțiune
de
bază
în
analiza
concuren- ței
economice.
Noțiunea
de
pia,tă
relevantă
este
folosită
în
scopul
de
a
identifica
produsele
și
agenții
economici
care
se
află
în
concurență
directă
în
afaceri.
Piața
relevantă
este
deci
piața
pe
care
se
desfășoară
concurența.
Aplicarea
prevederilor
Legii
concurenței
nr. 21/1996,
denumită
în
continuare
lege,
nu
ar
fi
posibilă
fără
referire
la
piața
pe
care
se
desfășoară
concurența,
fiind
necesară
deci
definirea
piețelor
relevante
în
diversele
cazuri
care
intră
sub
incidența
acestei
legi.
Înțelegerile
cele
mai
dăunătoare,
interzise
prin
art. 5
alin.
(1)
din
lege,
sunt
cele
dintre
agenții
economici
concurenți,
care
activează
pe
aceeași
piață
relevantă.
Folosirea
în
mod
abuziv
a
unei
poziții
dominante,
inter- zisă
prin
art. 6
din
lege,
poate
avea
loc
în
condițiile
deți- nerii
poziției
dominante
pe
piața
pe
care
activează
agenții
economici
concurenți,
deci
pe
piața
relevantă,
prin
recurge- rea
la
fapte
anticoncurențiale.
Pentru
aplicarea
prevederilor
legii,
referitoare
la
concen- trările
economice,
este,
de
asemenea,
necesară
definirea
pieței
relevante,
respectiv
a
piețelor
relevante,
întrucât
crearea
sau
consolidarea,
prin
concentrarea
economică
propusă,
a
unei
poziții
dominante,
interzisă
prin
art. 13
din
lege,
presupune
restrângerea,
înlăturarea
sau
denaturarea
semnificativă
a
concurenței.
Aprecierea
compatibilității
unei
concentrări
economice
cu
un
mediu
concurențial
normal,
în
baza
art. 14
din
lege,
se
face,
de
asemenea,
pe
baza
definirii
pieței
relevante,
acesta
fiind
mediul
în
care
se
apreciază
concurența.
*)
Instrucțiunile
au
fost
aprobate
de
Plenul
Consiliului
Concurenței
și
au
fost
puse
în
aplicare
prin
Ordinul
nr. 34/1997,
publicat
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr. 49
din 21
martie
1997.
Prezentele
instrucțiuni
vin
în
sprijinul
agenților
economici
la
întocmirea
cererilor
pentru
dispensa
de
la
interdicția
pre- văzută
la
art. 5
alin.
(1)
din
lege,
a
notificărilor
pentru
obți- nerea
beneficiului
încadrării
în
una
dintre
categoriile
de
înțelegeri
exceptate
de
la
interdicția
prevăzută
la
art. 5
alin.
(1)
din
lege
și
la
întocmirea
notificărilor
concentrărilor
economice,
în
baza
regulamentelor
emise
de
Consiliul
Concurenței,
în
cereri
și,
respectiv,
în
notificări
fiind
nece- sare
definirea
piețelor
relevante
și
furnizarea
informațiilor
care
stau
la
baza
definirilor
făcute.
1. Principii
generale
ale
definirii
pieței
relevante O
piață
relevantă
cuprinde
un
produs
sau
un
grup
de
produse
și
aria
geografică
pe
care
acestea
se
produc
și/sau
se
comercializează.
Piața
relevantă
are
deci
două
componente:
piața
produsului
și
piața
geografică.
a) Pia,ta
relevantă
a
produsului
cuprinde
toate
produsele
care
sunt
considerate
de
cumpărători
ca
interschimbabile
sau
substituibile,
datorită
caracteristicilor,
prețului
și
utilizării
date
acestora.
Aceste
produse
trebuie
să
fie
suficient
de
asemănătoare,
astfel
încât
consumatorii
sau
beneficiarii
să
le
ia
în
considerare
atunci
când
iau
deciziile
de
cumpărare.
Identificarea
pieței
relevante
a
produsului
presupune
efectuarea
unei
analize
care
să
stabilească
produsele
care
fac
parte
din
piața
respectivă,
luând
în
considerare
factori
determinanți,
cum
ar
fi:
substituibilitatea,
concurența,
prețu- rile,
elasticitatea
cererii
pentru
un
produs
în
funcție
de
pre- țurile
altor
produse
etc. Două
produse
nu
trebuie
să
fie
identice
din
punct
de
vedere
al
caracteristicilor
fizice
și
funcționale,
al
calității
sau
al
prețului,
pentru
a
fi
considerate
ca
substituibile
sau
inter- schimbabile
din
punctul
de
vedere
al
cumpărătorilor.
Determinant
este
faptul
ca
produsele
să
aibă
un
grad
sufi- cient
de
substituibilitate
în
a
satisface
necesitățile
și
dorin- țele
consumatorilor,
în
așa
fel
încât
fiecare
dintre
aceste
produse
să
constituie
o
alternativă
economică
reală
pentru
celelalte
produse;
consumatorul
poate
alege
atunci
când
ia
decizii
de
cumpărare.
Acestui
set
de
produse,
considerate
substituibile
de
către
cumpărători
și
care
formează
piața
produsului
din
punctul
de
vedere
al
cererii,
i
se
adaugă
produsele
care
în
mod
curent
nu
sunt
substituibile
din
punctul
de
vedere
al
cererii,
ci
din
punctul
de
vedere
al
ofertei.
Este
cazul
produselor
pe
care
unii
producători
pot
să
le
realizeze
ușor
și
acceptabil
din
punct
de
vedere
eco- nomic,
prin
mărirea
capacităților
lor
de
producție
sau
prin
reconvertirea
unor
capacități
de
producție,
aceste
produse
putând
deveni,
într-o
perioadă
de
timp
rezonabilă,
înlocui- toare
pentru
produsele
incluse
deja
în
piața
relevantă
a
produsului.
Aceste
principii
se
aplică
și
pentru
definirea
pieței
rele- vante
în
cazul
serviciilor;
din
motive
de
simplificare
a
ter- minologiei,
în
prezentele
instrucțiuni
este
folosită
noțiunea
de
pia,tă
relevantă
a
produsului.
b) Pia,ta
geografică
relevantă
cuprinde
zona
în
care
sunt
localizați
agenții
economici
implicați
în
livrarea
produselor
incluse
în
piața
produsului,
zona
în
care
condițiile
de
concurență
sunt
suficient
de
omogene
și
care
poate
fi
dife- rențiată
de
arii
geografice
vecine
datorită,
în
special,
unor
condiții
de
concurență
substanțial
diferite.
În
mod
similar,
noțiunea
de
pia,tă
geografică
se
referă
și
la
servicii.
Factorii
care
trebuie
luați
în
considerare
la
definirea
pie- ței
geografice
relevante
includ
tipul
și
caracteristicile
produ- selor
implicate,
existența
unor
bariere
la
intrare,
preferințele
consumatorilor,
diferențele
dintre
cotele
de
piață
ale
agenți- lor
economici
în
zone
geografice
învecinate,
precum
și
dife- rențele
substanțiale
dintre
prețurile
produselor
la
furnizori
și
nivelul
cheltuielilor
de
transport. În
sensul
factorilor
luați
în
considerare
se
definește
aria
geografică
în
care
sunt
localizați
producătorii
concurenți.
Aceasta
poate
include
și
producătorii
necunoscuți
de
cum- părători,
dar
care
pot,
ușor
și
acceptabil
din
punct
de
vedere
economic,
să-și
aducă
produsele
din
alte
zone. Pentru
a
fi
considerate
pe
aceeași
piață
geografică
rele- vantă,
nu
este
necesar
ca
produsele
să
fie
fabricate
în
aceeași
localitate
sau
în
localități
apropiate.
Important
este
ca
toate
aceste
produse
să
fie
accesibile
acelorași
cumpă- rători,
astfel
încât
fiecare
dintre
ele
să
fie
o
alternativă
eco- nomică
reală
pentru
celelalte. Pentru
unele
produse
sau
servicii,
piața
geografică
rele- vantă
poate
fi
o
parte
dintr-o
localitate,
o
localitate,
un
județ,
o
regiune
sau
o
zonă
din
România,
pentru
altele,
întreaga
țară. Progresele
în
domeniul
transporturilor
și
comunicațiilor
și
tendințele
de
eliminare
a
barierelor
și
de
liberalizare
a
comerțului
internațional
pot
modifica,
în
timp,
limitele
piețe- lor
geografice
relevante,
depășind
granițele
unei
țări.
2. Definirea
pieței
relevante
în
cazurile
de
practici
anticoncurențiale,
reglementate de
art. 5
și 6
din
lege Principiile
menționate
la
pct. 1
vor
fi
avute
în
vedere
de
agenții
economici
la
definirea
pieței
relevante
în
cererile
pentru
dispensă,
respectiv
în
notificările
pentru
obținerea
încadrării
în
una
dintre
categoriile
exceptate
de
la
interdicția
prevăzută
la
art. 5
alin.
(1)
din
lege,
conform
regulamente- lor
emise
de
Consiliul
Concurenței.
Aceleași
principii
vor
fi
folosite
de
Consiliul
Concurenței
și
de
Oficiul
Concurenței
în
investigațiile
întreprinse
în
cazurile
de
practici
anti- concurențiale,
respectiv
de
abuz
de
poziție
dominantă,
pen- tru
a
determina
care
produse
sunt
afectate
și
care
agenți
economici (concurenți,
clienți
și/sau
furnizori)
sunt
sau
pot
fi
afectați. Pentru
fiecare
produs
supus
investigației
se
vor
deter- mina
produsele
care
constituie
înlocuitori
sau
substituenți,
precum
și
producătorii
acestora
suficient
de
apropiați
geo- grafic,
care
sunt
luați
în
considerare
de
către
cumpărători,
atunci
când
aceștia
iau
deciziile
de
cumpărare.
Această
determinare
a
produsului
supus
investigației
se
face
atât
la
prețurile
curente,
cât
și
la
prețurile
mai
mici,
care
se
esti- mează
să
fie
aplicate,
dacă
practicile
suspectate
ca
anti- concurențiale
nu
ar
exista. Consiliul
Concurenței
și
Oficiul
Concurenței
vor
investiga
dacă
substituenții
disponibili
la
prețuri
curente
există
numai
ca
rezultat
al
creșterilor
de
preț
sau
al
altor
practici
anti- concurențiale
suspectate.
3. Definirea
pieței
relevante
în
cazurile
de
concentrare
economică
Primul
pas
întreprins
în
analiza
concentrărilor
economice
este
definirea
pieței
produsului
și
a
pieței
geografice
afec- tate
de
concentrarea
economică
notificată.
Piața
produsului
și
piața
geografică
vor
reprezenta
con- textul
în
care
este
evaluată
puterea
de
piață
a
noii
entități
economice
rezultate
din
concentrare.
În
scopul
definirii
pieței
relevante,
în
cazurile
de
concen- trare
economică,
se
va
avea
în
vedere
impactul
operațiunii
de
concentrare
propuse
asupra
concurenței,
în
dinamica
acesteia,
deci
asupra
pieței
relevante
în
noua
sa
structură,
care
va
rezulta
după
implementarea
concentrării.
Din
acest
motiv
se
folosește
noțiunea
de
pia,tă
afectată.
Piața
afectată
reprezintă
piața
relevantă
a
produsului,
în
cadrul
căreia:
a) două
sau
mai
multe
dintre
părțile
implicate
în
opera- țiunea
de
concentrare
acționează
pe
aceeași
piață
a
pro- dusului
și,
ca
urmare
a
concentrării,
cota
lor
de
piață
depășește 15 % ( rela,tii
pe
orizontală);
b) una
sau
mai
multe
dintre
părțile
implicate
acționează
pe
o
piață
a
produsului
situată
în
amontele
sau
în
avalul
oricărei
alte
piețe
pe
care
sunt
prezente
alte
părți
implicate
și,
în
plus,
cota
lor
de
piață,
individuală
sau
combinată,
este
de
cel
puțin 25 %,
indiferent
dacă
există
sau
nu
o
relație
de
genul
furnizor-client
între
părțile
participante
la
concentrare ( rela,tii
pe
verticală ).
În
scopul
definirii
pieței
relevante
afectate
de
concentra- rea
economică
propusă,
se
va
porni
de
la
identificarea
pro- duselor
fabricate
și/sau
comercializate
de
agenții
economici
implicați
în
concentrarea
economică.
În
continuare,
se
va
determina
care
sunt
produsele (și
producătorii
acestora)
care
sunt
suficient
de
apropiate
pentru
a
fi
substituibile
sau
înlocuitorii
pentru
produsele
fabricate
și/sau
comercializate
de
agenții
economici
implicați
în
concentrare,
definindu-se
astfel
piața
produsului
sau,
dacă
este
cazul,
piețele
rele- vante
ale
produsului.
Piața
geografică
este
formată
din
producătorii
produselor
incluse
în
piața
relevantă
a
produsului,
situați
în
acele
locuri
pe
care
grupul
de
consumatori
ai
produselor
respec- tive
le
iau
în
considerare
atunci
când
iau
deciziile
de
cum- părare.
O
atenție
deosebită
se
va
acorda
concentrărilor
econo- mice
în
care
agenții
economici
implicați
produc
și/sau
vând
produse
care
se
includ
în
aceeași
piață
a
produsului,
o
astfel
de
concentrare
având
efecte
directe
și
semnificative
asupra
pieței
geografice
afectate
de
concentrarea
econo- mică
în
cauză,
dacă
agenții
economici
implicați
în
concen- trare
vând
în
mod
curent
produse
pentru
un
grup
semnificativ
de
cumpărători
situați
într-o
anumită
arie
geo- grafică.
CONSILIUL
CONCURENȚEI
I
N
S
T
R
U
C
Ț
I
U
N
I
cu
privire
la
calculul
cifrei
de
afaceri
în
cazurile
de
comportament
anticoncurențial,
prevăzute
la
art. 5
și 6
din
Legea
concurenței
nr. 21/1996,
și
în
cazurile
de
concentrare
economică *)
1. Introducere Scopul
prezentelor
instrucțiuni
este
de
a
aduce
clarificări
de
ordin
procedural
și
practic,
necesare
aplicării
art. 8, 15
și 16
din
Legea
concurenței
nr. 21/1996,
denumită
în
con- tinuare
lege. Principiile
de
bază
în
acest
domeniu
sunt
stipulate
la
cap.
VII - Dispoziții
comune
și
finale - art. 67, 68
și 69
din
lege. Prezentele
instrucțiuni
sunt
întocmite
în
baza
art. 28
alin.
(3)
din
lege.
2. Cifra
de
afaceri
ca
reflectare
a
activității 2.1. Conceptul
de
cifră
de
afaceri (Q) Conform
art. 99
din
Regulamentul
de
aplicare
a
Legii
contabilității
nr. 82/1991,
aprobat
prin
Hotărârea
Guvernului
nr. 704/1993,
cifra
de
afaceri
se
calculează
prin
însumarea
veniturilor
rezultate
din
livrările
de
bunuri,
executarea
de
lucrări
și
prestările
de
servicii
și
alte
venituri
din
exploatare,
mai
puțin
rabaturile,
remizele
și
alte
reduceri
acordate
clienților. Din
punct
de
vedere
contabil,
cifra
de
afaceri
se
regă- sește
în „Contul
de
profit
și
pierderi",
anexa
nr. 20
la
bilan- țul
contabil. Așa
cum
este
definită
în
art. 67
alin.
(1)
din
lege,
cifra
de
afaceri
se
referă
în
mod
explicit
la
veniturile
rezultate
din
vânzarea
produselor
și/sau
prestarea
serviciilor
realizate
de
un
agent
economic
într-o
perioadă
dată,
din
care
se
scad
sumele
datorate
cu
titlu
de
obligații
fiscale
și
valoarea
contabilizată
a
exporturilor. În
consecință,
această
cifră
de
afaceri
este
corectată
față
de
cifra
de
afaceri
contabilă. 2.2. Cifra
de
afaceri
ajustată (QA) În
accepțiunea
legii,
cifra
de
afaceri
care
se
utilizează
pentru
compararea
cu
pragurile
valorice
stabilite
la
art. 8
și 15
se
obține
prin
corectarea
cifrei
de
afaceri (Q),
prevă- zută
în
bilanțul
contabil,
cu
anumite
sume
și
se
calculează
prin
următoarea
formulă: QA =
Q - (F
E), în
care: QA =
cifra
de
afaceri
ajustată; Q =
cifra
de
afaceri
din
bilanțul
contabil; F =
sumele
datorate
cu
titlu
de
obligații
fiscale; E =
valoarea
contabilizată
a
exporturilor
efectuate
direct
sau
prin
intermediar
ori
mandatar.
a) Sumele
datorate
cu
titlu
de
obligații
fiscale (F) - accizele
înregistrate
ca
obligație
de
plată,
înscrise
în
ultimul
bilanț
contabil
anual
aprobat,
existent
la
data
notificării.
b) Valoarea
contabilizată
a
exporturilor
efectuate
direct
sau
prin
mandatar (E)
pe
bază
de
declarații
vamale
de
export,
în
ultimul
an
financiar,
cuprinse
în
bilanțul
contabil
anual,
întocmit
la
data
notificării
operațiunii.
Prevederile
de
mai
sus
se
referă
la
activități
obișnuite,
urmând
a
trata
cazurile
particulare
în
capitole
separate. *)
Instrucțiunile
au
fost
aprobate
de
Plenul
Consiliului
Concurenței
și
puse
în
aplicare
prin
Ordinul
nr. 34/1997,
publicat
în
Monitorul
Oficial
al
României,
Partea
I,
nr. 49
din 21
martie
1997.
3. Adaptarea
regulilor
de
calculare
a
cifrei
de
afaceri
la
diferitele
tipuri
de
operațiuni 3.1. Regula
generală;
excepția În
conformitate
cu
prevederile
art. 67
alin.
(1)
din
lege,
cifra
de
afaceri,
calculată
în
vederea
comparării
cu
pragu- rile
valorice
stabilite
prin
art. 8
și 15
din
lege,
reprezintă
suma
veniturilor
realizate
de
agenții
economici
implicați
din
vânzările
de
produse
și/sau
din
prestările
de
servicii
reali- zate
în
cursul
ultimului
exercițiu
financiar. Principiul
de
bază
este
că,
pentru
fiecare
agent
econo- mic
implicat,
se
va
lua
în
considerare
cifra
de
afaceri
pe
ultimul
an
financiar
anterior
datei
tranzacției. Consiliul
Concurenței
se
bazează
pe
cifrele
înscrise
în
bilanțurile
contabile,
din
care
se
calculează
cifra
de
afaceri,
și
nu
va
lua
în
considerare
evidențe
contabile
provizorii
decât
în
împrejurări
excepționale. Astfel,
în
cazul
în
care
o
concentrare
economică
are
loc
în
prima
parte
a
anului,
când
bilanțurile
contabile
nu
sunt
disponibile,
cifrele
care
se
iau
în
considerare
sunt
cele
din
balanța
de
verificare
la
data
de 31
decembrie
a
anului
anterior
și
documentele
care
au
stat
la
baza
întocmirii
ei.
Dacă
până
la
expirarea
termenului
pe
care
Consiliul
Concurenței
îl
are
pentru
analiză
apare
bilanțul
contabil, acesta
va
fi
luat
în
considerare. Dacă
bilanțul
contabil
se
publică
după
ce
Consiliul
Concurenței
a
încheiat
analiza
și
a
luat
o
decizie,
iar
datele
din
bilanț
diferă
semnificativ
de
cele
din
balanța
de
verificare,
Consiliul
Concurenței
își
rezervă
dreptul
de
a
reveni
asupra
deciziei
și
de
a
reanaliza
cazul. Ca
o
excepție
de
la
principiul
de
bază,
pentru
a
justifica
achiziționările
sau
dezmembrările
ulterioare
datei
ultimelor
bilanțuri
aprobate,
întotdeauna
trebuie
făcute
adaptările
de
rigoare,
pentru
a
fi
identificate
adevăratele
resurse
care
se
concentrează.
Astfel,
dacă
agentul
economic
implicat
desfi- ințează
o
filială
sau
închide
o
fabrică
la
orice
dată
înainte
de
semnarea
acordului
final,
dată
care
determină
concen- trarea
economică,
sau,
dacă
astfel
de
desființări
sau
închi- deri
sunt
o
precondiție
pentru
realizarea
operațiunii,
cifra
de
afaceri
realizată
de
respectiva
filială
sau
fabrică
trebuie
scăzută
din
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
implicat
și
care
este
prezentată
în
ultimul
bilanț
contabil
aprobat.
Cifra
de
afaceri
realizată
din
active
al
căror
control
este
achiziționat
de
agentul
economic
implicat,
ulterior
încheierii
celui
mai
recent
bilanț
contabil
aprobat,
trebuie
adăugat.
Alți
factori,
cum
ar
fi
scăderea
cererii
de
produse
sau
o
încetinire
a
procesului
de
producție
în
perioada
anterioară
tranzacției,
care
pot
afecta
temporar
cifra
de
afaceri,
nu
vor
fi
luați
în
seamă
la
calcularea
cifrei
de
afaceri,
nici
o
ajus- tare
de
bilanț
neputându-se
face
pentru
a
introduce
influ- ența
acestor
factori. 3.2. Achiziționarea
de
părți
ale
agenților
economici În
aplicarea
prevederilor
art. 67
alin.
(2)
din
lege,
se
va
avea
în
vedere
că,
în
cazul
operațiunilor
de
concentrare
economică
care
constau
în
achiziționarea
de
părți
constitu- ite
sau
nu
ca
entități
separate
ale
unuia
sau
mai
multor
agenți
economici,
va
fi
luată
în
considerare,
în
ceea
ce
pri- vește
pe
vânzător
sau
pe
vânzători,
numai
cifra
de
afaceri
aferentă
părților
care
fac
obiectul
tranzacției. Când
acest
lucru
nu
este
posibil
de
determinat,
deoa- rece
activitatea
sau
specificul
părților
care
fac
obiectul
tran- zacției
nu
permite
acest
lucru,
se
va
lua
în
considerare
o
cifră
de
afaceri
calculată
pe
baza
ponderii
patrimoniului
părților
respective
în
totalul
patrimoniului. 3.3. Operațiuni
eșalonate
În
timp Uneori,
anumite
tranzacții
succesive
sunt
doar
pași
dis- tincți
într-o
strategie
mai
largă
a
acelorași
părți
la
concen- trarea
economică. Luarea
în
considerare
a
fiecărei
tranzacții
în
parte,
chiar
numai
pentru
determinarea
atingerii
pragurilor
valorice,
ar
însemna
ignorarea
realităților
economice.
Cu
toate
că
unele
dintre
aceste
operațiuni
eșalonate
pot
fi
înfăptuite
pentru
a
îndeplini
mai
bine
necesitățile
părților
implicate,
nu
este
exclus
ca
alte
asemenea
operațiuni
să
fie
eșalonate
în
vederea
sustragerii
de
la
controlul
concentrării
economice
realizate. Aceste
situații
sunt
reglementate
la
art. 67
alin.
(3)
din
lege,
care
prevede
că,
dacă
în
cursul
unei
perioade
de 2
ani,
două
sau
mai
multe
tranzacții,
în
înțelesul
art. 11
alin.
(2)
și
al
art. 67
alin.
(2)
din
lege,
au
loc
între
aceleași
persoane
fizice
și/sau
juridice,
ele
sunt
considerate
ca
o
singură
operațiune
de
concentrare
economică,
realizată
la
data
ultimei
tranzacții. Practic,
prevederile
acestui
text
se
aplică
astfel: Dacă
agentul
economic
A
cumpără
o
filială
a
agentului
economic
B,
care
reprezintă 50%
din
activitatea
totală
a
lui
B
și
un
an
mai
târziu
achiziționează
și
cealaltă
filială (res- tul
de 50%
din
agentul
economic
B),
ambele
tranzacții
vor
fi
considerate
ca
una
singură.
Presupunând
că
prin
achizi- ționarea
fiecăreia
dintre
cele
două
filiale
ale
lui
B
se
atinge
o
cifră
de
afaceri
cumulată
care
nu
depășește 10
miliarde
lei,
prima
tranzacție,
conform
art. 15
din
lege,
nu
trebuie
notificată.
Totuși,
deoarece
a
doua
operațiune
are
loc
în
perioada
de 2
ani
prevăzută
la
art. 67
alin.
(3),
ambele
operațiuni
vor
fi
notificate
ca
o
singură
tranzacție,
atunci
când
are
loc
cea
de-a
doua
tranzacție.
Importanța
acestei
prevederi
constă
în
faptul
că
tranzacția
precedentă,
în
ter- men
de 2
ani,
devine
notificabilă
împreună
cu
tranzacția
cea
mai
recentă,
de
îndată
ce
pragul
valoric
este
atins
cumulativ
prin
cele
două
tranzacții,
respectiv
prin
tranzacți- ile
anterioare,
cumulate
în
decurs
de 2
ani
de
la
data
pri- mei
tranzacții
între
aceleași
părți. 3.4. Cifra
de
afaceri
a
grupurilor În
cazul
în
care
un
agent
economic
care
este
implicat,
în
baza
art. 5
alin.
(1)
sau
(6) din
lege,
în
recurgerea
la
comportamente
susceptibile
a
fi
calificate
drept
practici
anticoncurențiale,
sau
care,
în
baza
art. 16
din
lege,
este
implicat
într-o
concentrare
economică,
face
parte
dintr-un
grup
de
agenți
economici,
în
conformitate
cu
art. 69
din
lege,
pentru
cifra
sa
de
afaceri
se
va
lua
în
considerare
cifra
de
afaceri
cumulată
a
agenților
economici
participanți
la
acel
grup,
deci
a
întregului
grup,
în
vederea
stabilirii
dacă
pragurile
valorice
prevăzute
de
lege
sunt
sau
nu
atinse. Pentru
definirea
grupului,
se
va
stabili
dacă
agentul
eco- nomic,
ca
parte
a
grupului,
are
dreptul
să
conducă
aface- rile
agenților
economici
din
cadrul
grupului,
și
care
dintre
agenții
economici
care
au
anumite
legături
directe
sau
indi- recte
cu
agentul
economic
implicat
au
dreptul
sau
pot
să
conducă
afacerile
agentului
economic
direct
implicat,
deci care
pot
fi
considerați
ca
parte
a
grupului
din
care
face
parte
agentul
economic
implicat. Fără
a
aduce
atingere
prevederilor
art. 67
alin.
(2)
din
lege,
care
se
referă
la
achiziționarea
de
părți
dintr-un
agent
economic,
pentru
a
constata
dacă
pragurile
valorice
prevă- zute
de
lege
sunt
sau
nu
atinse,
cifra
de
afaceri
totală
va
fi
calculată
prin
adăugarea
cifrelor
de
afaceri
ale
compo- nenților
grupului,
după
cum
urmează:
a) agentul
economic
direct
implicat;
b) agenții
economici
la
care
agentul
economic
implicat,
în
mod
direct
sau
indirect,
îndeplinește
una
dintre
urmă- toarele
condiții: - deține
mai
mult
de
jumătate
din
capitalul
social
sau
din
active; - are
puterea
de
a
exercita
mai
mult
de
jumătate
din
drepturile
de
vot; - are
puterea
de
a
numi
mai
mult
de
jumătate
din
numărul
membrilor
comitetului
de
supraveghere,
ai
consiliu- lui
de
administrație
sau
ai
altor
organe
legale
care
îi
repre- zintă
pe
agenții
economici; - are
dreptul
să
conducă
afacerile
agenților
economici
respectivi;
c) agenții
economici
care
dețin
la
agentul
economic În
cazul
apartenenței
la
un
grup,
la
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
direct
implicat
în
operațiune [lit.
a)]
va
trebui
să
se
adauge,
după
caz: - cifra
de
afaceri
a
filialelor
sale [lit.
b)]; - cifra
de
afaceri
a
companiilor-mamă (de
origine) [lit.
c)]; - cifra
de
afaceri
a
altor
filiale
ale
companiilor-mamă [lit.
d)], și - cifra
de
afaceri
a
altor
agenți
economici (societăți
în
comun),
controlați
de
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
aparținând
grupului [lit.
e)].
Un
exemplu
grafic
pentru
un
agent
economic
implicat
și
pentru
grupul
acestuia
se
prezintă
astfel:
a =
agentul
economic
implicat; b =
filialele
agentului
economic
implicat; b 1,
b 2 =
filialele
aparținând
unei
filiale
a
agentului
economic
implicat; c =
companiile-mamă
ale
agentului
economic
implicat; c 1 =
companiile-mamă
care
dețin
una
dintre
companiile-mamă
ale
agentului
economic
implicat; d =
altă
filială
a
uneia
dintre
companiile-mamă implicat
drepturile
sau
puterile
enumerate
la
lit.
b);
d) agenții
economici
la
care
un
agent
economic
dintre
cei
menționați
la
lit.
c)
deține
drepturile
sau
puterile
enu- merate
la
lit.
b); e
NOTĂ: ale
agentului
economic
implicat; =
agenți
economici (societăți
în
comun),
contro- lați
de
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
aparținând
grupului.
e) agenții
economici (societățile
în
comun)
la
care
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
dintre
cei
menționați
la
lit.
a),
b) și
c) dețin
în
comun
drepturile
sau
puterile
enu- merate
la
lit.
b).
Literele
folosite
în
exemplul
grafic
corespund
literelor
folosite
la
numerotarea
paragrafelor
care
enumeră
compo- nenții
grupului
luați
în
considerare
la
calculul
cifrei
de
afa- ceri.
c 1
c 1 50% 50%
c
c 50% 50% 100%
d a 50% 51% 100%
b
b
b 100% 100% 50% 50%
b 1
b 2
e În
legătură
cu
exemplul
grafic
de
mai
sus,
se
fac
urmă- toarele
precizări: 3.4.1.
Când
condițiile
pentru
pct.
b,
privind
controlul
de
către
agentul
economic
implicat,
sunt
îndeplinite,
va
fi
luată
în
considerare
întreaga
cifră
de
afaceri
a
filialei
sau
a
filia- lelor
în
cauză,
indiferent
de
ponderea
acțiunilor
deținute
de
agentul
economic
care
exercită
controlul 50%, 51%
sau 100%.
În
exemplul
dat
va
fi
inclusă
întreaga
cifră
de
afa- ceri
a
celor
trei
filiale
b
ale
agentului
economic
implicat. 3.4.2. În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulți
agenți
econo- mici
controlează
în
comun
agentul
economic
implicat,
cifra
de
afaceri
a
acestora
va
trebui
inclusă.
În
exemplul
dat,
cele
două
companii-mamă
c
ale
agentului
economic
impli- cat
a
vor
trebui
luate
în
considerare
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
împreună
cu
companiile-mamă
ale
acestora
c 1. 3.4.3. În
cazul
în
care
oricare
dintre
agenții
economici
identificați
ca
aparținând
grupului
controlează
la
rândul
lor
alți
agenți
economici,
aceștia
din
urmă
vor
trebui,
de
ase- menea,
incluși
în
calcul.
În
exemplul
dat,
una
dintre
filia- lele
b
ale
agentului
economic
implicat
a
are,
la
rândul
ei,
propriile
filiale
b 1
și
b 2,
iar
una
dintre
companiile-mamă
c
are
o
filială
d. 3.4.4. Cifra
de
afaceri
internă
din
cadrul
grupului,
res- pectiv
vânzările
între
agenții
economici
din
cadrul
grupului,
nu
se
ia
în
calculul
cifrei
de
afaceri
a
agentului
economic
implicat
care
face
parte
din
grupul
respectiv. 3.5. Calculul
cifrei
de
afaceri
atunci
când
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
implicați
exercită
controlul
În
comun
asupra unui
alt
agent
economic (societate
În
comun) În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
implicați
într-o
concentrare
economică
exercită
controlul
în
comun
asupra
unui
alt
agent
economic,
la
calculul
cifrei
de
afaceri
a
agenților
economici
implicați
nu
se
va
lua
în
con- siderare
nici
cifra
de
afaceri
aferentă
vânzărilor
de
produse
și/sau
prestărilor
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
și
fiecare
dintre
agenții
economici
implicați
și
nici - pentru
agenții
economici
A
și
B cifra
de
afaceri
aferentă
vânzărilor
de
produse
și/sau
pre- stărilor
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
și
oricare
alt
agent
economic
legat
cu
oricare
dintre
socie- tățile-mamă,
prin
control. Scopul
acestei
reguli
este
de
a
evita
înregistrarea
dublă
a
cifrei
de
afaceri
a
agenților
economici
implicați. În
ceea
ce
privește
cifra
de
afaceri
rezultată
din
vânză- rile
de
produse
și
prestările
de
servicii
efectuate
între
societatea
în
comun
și
oricare
agent
economic
terț,
aceasta
va
fi
repartizată
în
mod
egal
între
agenții
economici
impli- cați
care
controlează
societatea
în
comun.
De
exemplu:
agenții
economici
A
și
B
înființează
socie- tatea
în
comun
C
și,
concomitent,
exercită
controlul
asupra
unui
alt
agent
economic
D,
A
deținând 60%
și
B
deținând 40%
din
capitalul
lui
D. La
înființarea
noii
societăți
în
comun
C,
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
a
agenților
economici
implicați,
A
și
B,
cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
D
cu
părțile
terțe
este
atri- buită
agenților
economici
A
și
B
în
mod
egal.
Exemple
de
calcul
al
cifrei
de
afaceri
pentru
societăți
în
comun - Crearea
unei
societă,ti
În
comun În
cazul
în
care
doi
sau
mai
mulți
agenți
economici
creează
o
societate
în
comun
care
constituie
o
concentrare
economică,
cifra
de
afaceri
cumulată
se
calculează
pentru
agenții
economici
implicați,
respectiv
se
însumează
cifrele
de
afaceri
ale
companiilor-mamă
care
înființează
societatea
în
comun. - În
cazul
unei
societă,ti
În
comun
existente
Exemplul
se
referă
la
calculul
cifrei
de
afaceri
în
cazul
existenței
societății
în
comun
C
între
agenții
economici
A
și
B (companii-mamă
ale
lui
C),
implicați
într-o
operațiune
de
concentrare
economică. Cifra
de
afaceri
se
prezintă
astfel: - milioane
lei - Cifra
de
afaceri
Agentul
economic
A
Agentul
economic
B
Venitul
total
realizat
din
vânzări 10.000 2.000 - pentru
societatea
în
comun
C
TOTAL (milioane
lei) Venitul
total
realizat
din
vânzări
de
societatea
în
comun
C, 100 din
care: - cu
agentul
economic
A 20 - cu
agentul
economic
B 10 - cu
alți
agenți
economici 70
Considerații
asupra
societății
în
comun: - societatea
în
comun
C
este
controlată
de
agenții
economici
A
și
B
implicați
în
operațiune,
indiferent
dacă
există
alt
agent
economic
terț
care
participă
la
societatea
în
comun; - contul
de
profit
și
pierderi
al
societății
în
comun
C
nu
este
consolidat (cumulat)
cu
cele
ale
agenților
econo- mici
A
și
B; - cifra
de
afaceri
realizată
de
societatea
în
comun
C
din
operațiunile
cu
agenții
economici
A
și
B
nu
va
fi
luată
în
calcul; - cifra
de
afaceri
a
societății
în
comun
C,
realizată
din
operațiunile
cu
agenții
economici
terți (70
milioane
lei),
va
fi
repartizată
în
mod
egal
între
agenții
economici
A
și
B,
indiferent
de
ponderea
individuală
în
deținerea
societății
în
comun
C,
revenind
fiecăruia
câte 35
milioane
lei. Calculul
cifrei
de
afaceri: - cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
A
este 10.000
milioane
lei
plus 50%
din
cifra
de
afaceri
a
societății
în
comun
cu
terții (35
milioane
lei),
deci 10.035
milioane
lei; - cifra
de
afaceri
a
agentului
economic
B
este 2.000
milioane
lei
plus 50%
din
cifra
de
afaceri
a
societății
în
comun
C
cu
terții (35
milioane
lei),
deci 2.035
milioane
lei; - cifra
de
afaceri
totală,
cumulată,
a
agenților
econo- mici
implicați,
A
și
B,
este
de 12.070
milioane
lei.
Concluzie: Depășind
pragul
de 10
miliarde
lei
prevăzut
pentru
con- centrări
economice,
operațiunea
din
exemplul
dat
intră
sub
incidența
art. 16
din
lege
și
trebuie
să
fie
notificată
și
supusă
controlului
Consiliului
Concurenței. 3.6. Grupuri
existente
În
momentul
tranzacției Art. 69
din
lege
și
pct. 3.4.
din
prezentele
instrucțiuni
se
referă
doar
la
grupul
existent,
din
care
face
parte
deja
fie- care
agent
economic
implicat
în
operațiune,
și
nu
la
noua
structură
creată
ca
rezultat
al
concentrării
economice.
De
exemplu:
dacă
agenții
economici
A
și
B,
împreună
cu
filialele
lor
care
formează
grupul
A,
respectiv
grupul
B,
hotărăsc
să
fuzioneze,
sunt
considerați
agenți
economici
implicați,
A
și
B,
și
nu
noua
entitate
rezultată
din
fuzionare,
cifra
de
afaceri
a
fiecăruia
dintre
cele
două
grupuri
urmând
să
fie
calculată
independent
și
apoi
însumată.
4. Alocarea
geografică
a
cifrei
de
afaceri 4.1. Cifra
de
afaceri
pe
piața
românească
va
include
produsele
vândute
și
serviciile
prestate
agenților
economici
și
consumatorilor
de
pe
piața
României.
Prin
urmare,
concentrările
economice
vor
intra
sub
juris- dicția
Consiliului
Concurenței
chiar
și
în
cazul
unei
opera- țiuni
interna,tionale
de
concentrare
economică,
dacă
aceasta
realizează
o
cifră
de
afaceri
mondială
care
depășește
pra- gul
de 10
miliarde
lei
stabilit
la
art. 15
din
lege,
indiferent
de
formă (filiale,
agenții
etc.)
pe
piața
românească. 4.2.
Referirea
la
produse
vândute
și
servicii
prestate
nu
este
făcută
cu
intenția
marcării
unei
diferențieri
între
pro- duse
și
servicii,
prin
atenționarea
că
vânzarea,
în
cazul
produselor,
poate
fi
localizată,
iar
pentru
servicii,
locul
în
care
sunt
prestate
poate
fi
diferit
de
locul
în
care
au
fost
vândute.
În
ambele
cazuri,
atât
pentru
produse,
cât
și
pentru
servicii,
cifra
de
afaceri
va
fi
atribuită
ariei
geografice
în
care
își
au
reședința
clienții,
deoarece
aceasta
este
locul
în
care,
în
majoritatea
cazurilor,
se
încheie
afacerile
și,
res- pectiv,
se
manifestă
concurența
dintre
furnizori.
5. Calculul
cifrei
de
afaceri
pentru
instituțiile
de
credit,
alte
instituții
financiare,
precum
și
pentru
societățile de
asigurare 5.1. Definiții Dată
fiind
natura
specifică
a
activităților
bancare
și
de
asigurare,
art. 68
din
lege
cuprinde
prevederi
distincte
pen- tru
calcularea
cifrei
de
afaceri
în
aceste
sectoare. În
scopul
calculării
cifrei
de
afaceri,
în
aplicarea
legii
se
definesc
următorii
termeni: •
societă,tile
bancare
și
institu,tiile
de
credit - persoane
juridice
al
căror
obiect
principal
de
activitate
îl
constituie
atragerea
de
fonduri
de
la
persoane
juridice
și
fizice,
sub
formă
de
depozite
sau
instrumente
negociabile,
plătibile
la
vedere
sau
la
termen,
precum
și
acordarea
de
credite; •
institu,tiile
sau
societă,tile
financiare - agenți (diferiți
de
societățile
bancare
și
de
credit)
a
căror
activitate
principală
constă
în
desfășurarea
uneia
sau
mai
multora
dintre
urmă- toarele
activități: - operațiuni
de
leasing (închirieri
de
utilaje,
echipa- mente,
instalații); - garantarea
creditelor; - comercializarea
în
nume
propriu
sau
în
numele
clien- ților
pe
piața
internă
a
efectelor
de
comerț; - păstrarea
și
administrarea
titlurilor
de
valoare; - efectuarea
de
schimburi
valutare (case
de
schimb
valutar); - participarea
la
emisiuni
de
acțiuni
de
către
agenți
economici
și
prestarea
de
servicii
în
legătură
cu
acestea (SVM); - comercializarea
de
acțiuni
în
nume
propriu
sau
în
numele
clienților
pe
piața
secundară
de
capital.
De
asemenea,
societățile
de
administrare
a
fondurilor
deschise
de
investiții,
societățile
de
investiții
financiare,
societățile
cu
capital
de
risc,
societățile
de
forfaiting
și
societățile
financiare
cu
profit
extins,
precum
și
altele
ase- menea
care
desfășoară
una
sau
mai
multe
dintre
activitățile
enumerate
mai
sus
sunt
incluse
în
această
categorie. 5.2. Calculul
cifrei
de
afaceri Pentru
societățile
bancare,
instituțiile
de
credit
și
socie- tățile
și
instituțiile
financiare,
cifra
de
afaceri
este
înlocuită
prin
a
zecea
parte
din
valoarea
bilanțurilor [art. 68
lit.
a)
din
lege].
De
exemplu:
presupunem
fuzionarea
propusă
între
societățile
bancare
A
și
B. Bilanț
contabil
consolidat: - milioane
lei - Societatea
Societatea Active
bancară
bancară
A
B - Împrumuturi
și
avansuri către
instituții
de
credit 20.000 1.000 - Credite
și
avansuri către
clienți 80.000 4.000 - Alte
active 20.000 1.000
Total
active: 120.000 6.000
Cifra
de
afaceri (1/10
din
total
active) 12.000 600 Cifra
de
afaceri
combinată
A
B = 12.600
milioane
lei.
Depășindu-se
pragul
valoric
de 10
miliarde
lei
stabilit
de
lege
pentru
concentrările
economice,
operațiunea
trebuie
notificată
și
se
supune
controlului
Consiliului
Concurenței.
Conceptul
credite/Împrumuturi
și
avansuri
trebuie
interpre- tat,
în
vederea
calculării
cifrei
de
afaceri
pentru
unele
insti- tuții
financiare
care
nu
acordă
împrumuturi
și
avansuri,
stricto
sensu,
sau
creditele
nu
sunt
reprezentative
pentru
activitatea
lor
în
sens
mai
larg,
incluzând
orice
fel
de
acti- vitate
care
poate
fi
asimilată
unei
forme
de
activitate
de
credit.
De
exemplu:
faptul
că
o
instituție
financiară
are
în
por- tofoliu
garanții
și
alte
titluri
de
valoare
este
asimilat,
în
sco- pul
aplicării
reglementării
concentrărilor
economice,
cu
activitatea
de
acordare
de
credite,
titlurile
de
valoare
deți- nute
fiind
considerate
ca
Împrumuturi
și
avansuri. 5.2.1. Cifra
de
afaceri
pentru
companiile
de
leasing (Închiriere) Printr-o
închiriere
operațională,
proprietatea
nu
este
transferată
chiriașului
la
sfârșitul
perioadei
de
închiriere,
iar
costul
întreținerii,
reparării
și
asigurării
echipamentului
închi- riat
este
inclus
în
chirie. Întrucât
activitățile
de
închiriere
operațională
nu
au
func- ția
de
creditare,
nu
sunt
considerate
ca
aparținând
unei
instituții
financiare
și,
prin
urmare,
agenților
economici
în
cauză
li
se
aplică
regulile
generale
pentru
calcularea
cifrei
de
afaceri,
respectiv
vânzarea
produselor
și/sau
prestarea
serviciilor. Spre
deosebire
de
închirierile
operaționale,
închirierile
cu
vânzare
sunt
făcute
pe
o
perioadă
mai
lungă
și
proprieta- tea
este
transferată
chiriașului
la
sfârșitul
perioadei
de
închiriere,
prin
opțiunea
de
cumpărare
inclusă
în
contractul
de
închiriere. Prin
urmare,
închirierea
financiară
funcționează
ca
un
împrumut
de
la
cel
care
închiriază,
dând
posibilitatea
chi- riașului
să
cumpere
bunul
respectiv. O
companie
de
închiriere
financiară
este
deci
o
instituție
financiară
a
cărei
cifră
de
afaceri
trebuie
calculată
în
apli- carea
reglementării
concentrărilor
economice,
prin
aplicarea
regulii „o
zecime
din
valoarea
bilanțului
contabil". 5.2.2. Cifra
de
afaceri
pentru
societățile
de
administrare
a
fondurilor
În
cazul
unei
societăți
de
administrare
a
fondurilor,
acti- vele
relevante
care
se
vor
lua
în
considerare
la
calcularea
cifrei
de
afaceri
prin
regula „o
zecime
din
valoarea
aces- tora",
sunt
numai
activele
aparținând
societății,
nu
și
acti- vele
administrate
în
numele
clienților (depunătorilor).
Activele
administrate
nu
aparțin
societății
de
administrare
a
fondurilor,
ele
sunt
ținute
în
custodie
și
de
aceea
sunt
înre- gistrate
în
afara
bilanțului
contabil (nu
sunt
incluse
în
valoarea
activelor
totale
ale
societății
de
administrare
a
fon- durilor)
sau
sunt
înregistrate
în
conturi
financiare
complet
separate. Totuși
comisionul
obținut
din
administrarea
fondurilor
tre- buie
adăugat
ca
atare
la
cifra
de
afaceri
a
societății
de
administrare
a
fondurilor. Din
acest
motiv,
cifra
de
afaceri
a
unei
societăți
de
administrare
a
fondurilor,
care
administrează
și
active
pro- prii
și
active
aparținând
clienților,
va
fi
calculată
astfel: - active
proprii
x 1/10 =
x; - comision
realizat
din
administrarea
activelor
clienților =
y; - cifra
de
afaceri
totală =
x
y. 5.3. Societăți
de
asigurare 5.3.1. Primele
brute
de
asigurare
emise
Conceptul
de
prime
brute
de
asigurare
emise,
destinat
comensurării
cifrei
de
afaceri
a
societăților
de
asigurare,
reprezintă:
a) la
societățile
de
asigurare - totalul
sumelor
primite
sau
de
primit
din
primele
aferente
contractelor
de
asigurare
încheiate
în
timpul
unui
an
financiar,
dacă
asigurătorul
are
răspunderi
pentru
aceste
contracte
în
acest
an;
b) la
societățile
de
reasigurare - totalul
sumelor
primite
sau
de
primit
din
primele
aferente
contractelor
de
reasigu- rare (primele
de
reasigurare
încasate
de
la
reasigurați)
în
timpul
unui
an
financiar,
dacă
reasigurătorul
are
răspunderi
pentru
aceste
contracte
în
acest
an;
c) la
societățile
de
asigurare-reasigurare - totalul
sume- lor
menționate
la
lit.
a)
și
b).
Primele
cedate
sau
de
cedat
în
reasigurare,
adică
tota- lul
sumelor
plătite
de
societatea
de
asigurare
către
reasi- gurători,
sunt
incluse
deja
în
primele
de
asigurare
emise (încasate
sau
de
încasat
de
la
asigurat). Conform
prevederilor
art. 68
lit.
b)
din
lege,
cifra
de
afa- ceri
ajustată (QA)
pentru
societățile
de
asigurare
se
deter- mină
după
următoarea
formulă: QA =
Q - T, în
care: Q =
valoarea
primelor
brute
emise,
primite
sau
de
pri- mit;
T =
obligațiile
ce
decurg
din
prevederile
art. 60
și 61
din
Legea
nr. 136/1995 (fondul
de
protejare
a
asi- guraților
și
fondul
de
protecție
a
victimelor
străzii).
Oriunde
este
utilizat
cuvântul
primă
sau
prime (de
exemplu:
prime
brute,
prime
nete,
prime
de
reasigurare
etc.),
acest
termen
se
referă
nu
numai
la
noile
contracte
de
asigurare
încheiate
pe
parcursul
anului
financiar
luat
în
considerare,
ci
și
la
primele
aferente
contractelor
încheiate
în
anii
anteriori,
care
rămân
valabile
pe
parcursul
perioadei
luate
în
considerare. 5.3.2. Investițiile
societăților
de
asigurare În
vederea
constituirii
rezervelor
necesare
care
să
per- mită
rambursarea
drepturilor
pretinse
de
asigurați,
socie- tățile
de
asigurare,
în
calitate
de
investitori
instituționali,
dețin
în
mod
normal
un
portofoliu
imens
pentru
investiții
în
acțiuni,
titluri
de
valoare,
terenuri
și
imobile,
precum
și
în
alte
bunuri
care
furnizează
un
venit
anual
ce
nu
este
con- siderat
ca
cifră
de
afaceri
pentru
companiile
de
asigurare.
Din
punct
de
vedere
al
reglementării
concentrărilor
eco- nomice,
trebuie
făcută
distincție
între
investițiile
pur
finan- ciare,
în
care
companiile
de
asigurare
nu
sunt
implicate
în
conducerea
agenților
economici
la
care
au
fost
făcute
investițiile,
și
investițiile
care
au
condus
la
achiziționarea
pachetului
de
control
la
un
anumit
agent
economic - acestea
permițând
companiei
de
asigurare
să
exercite
o
influență
decisivă
în
conducerea
activității
agentului
econo- mic
respectiv.
În
aceste
cazuri
se
aplică
regula
generală
pentru
calcularea
cifrei
de
afaceri.
În
cazul
achiziționării
controlului,
pentru
a
aprecia
dacă
prin
respectiva
operațiune
de
concentrare
economică
se
ating
pragurile
valorice
pre- văzute
în
lege,
la
cifra
de
afaceri
a
societății
de
asigurare
în
cauză
se
adaugă
și
cifra
de
afaceri
a
filialei
sau
a agentului
economic
achiziționat. 5.4. Alocarea
geografică
a
cifrei
de
afaceri
a
instituțiilor
de
credit,
societăților
bancare
și
de
asigurare
În
principiu,
această
alocare
se
face
pe
baza
locului
de
reședință
a
beneficiarilor
de
credite
și
de
avansuri - pen-
tru
instituțiile
de
credit,
alte
instituții
financiare - și
a
locului
de
reședință
a
clienților
care
plătesc
primele
de
asigurare
- pentru
societățile
de
reasigurare.
O
problemă
specială
pe
care
o
ridică
instituțiile
finan- ciare
este
alocarea
împrumuturilor
și,
în
particular,
volumele
mari,
frecvente,
ale
împrumuturilor
pe
termen
foarte
scurt (overnight),
când
clientul
nu
este
o
filială
ca
atare,
ci
o
sucursală
sau
o
filială
dintr-o
altă
țară.
Întrucât
sucursala
sau
filiala
căreia
îi
este
acordat
împrumutul
este
cel
mai
probabil
să
fie
locul
în
care
împrumutul
va
fi
folosit,
este
rațional
ca
împrumutul
să
fie
alocat
geografic
numai
sucursalei
sau
filialei
respective,
și
nu
locului
în
care
își
are
sediul
societatea
bancară
de
care
aparține
sucursala
sau
filiala
împrumutată.