Atragerea raspunderii organelor de conducere. Conditii

1.Atragerea raspunderii organelor de conducere. Conditii
In asemenea cauze se impune a se demonstra existenta faptelor prevazute de art. 37 lit. a-g din Legea nr. 64/1995, republicata, si a conditiilor cerute de art. 998 C.civ.
(Decizia comerciala  nr. 3/08.01.2007)

Curtea de Apel Iasi a admis recursurile paratilor G.A. si G.A.G. contra sentintei nr. 293/E/29.03.2006 a Tribunalului Iasi si a respins cererile creditorilor D.G.F.P. si S.C. SEDCOM LIBRIS S.R.L. Iasi.
Potrivit art.137 din Legea nr.64/1995, instanta poate dispune ca, o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana, care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una din urmatoarele fapte: au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
In mod gresit s-a retinut ca, in cauza s-a dovedit savarsirea de catre parati a faptelor prevazute de art.137 lit. "d" din Legea nr.64/1995, avand ca argument doar sustinerea lichidatorului judiciar ca nu i s-au predat actele contabile ale societatii.
Ori, din continutul actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca, evidenta contabila a societatii a fost tinuta conform dispozitiilor legii de catre asociatul  G. A., expert contabil, nefiind prezentate de catre creditori documente contabile din care sa rezulte inregistrarea defectuoasa sau neinregistrarea operatiunilor contabile sau mentiunii exprese privind neindeplinirea anumitor obligatii privind evidenta contabila, astfel incat, aceste imprejurari nu sunt de natura sa determine antrenarea raspunderii administratorului si respectiv asociatului.
Se impune a fi facuta precizarea ca, dosarele privind actele contabile pentru perioada 1992-1999 exista in arhiva societatii, iar faptul ca, lichidatorul judiciar nu a verificat si continutul dosarelor contabile arhivate nu poate fi retinut ca o imprejurare imputabila recurentilor, care au pus la dispozitia lichidatorului actele solicitate de acesta incepand cu anul 2000.
O confirmare a faptului ca, societatea si-a indeplinit obligatiile legale impuse de Legea contabilitatii o constituie depunerea bilanturilor anuale la D.G.F.P. a judetului Iasi, imprejurare necontestata de creditori.
Este eronata si lipsita de suport probator retinerea de catre instanta a faptului ca paratii nu au prezentat actele de proprietate ale autoturismului Opel Record ce figureaza in patrimoniul societatii, rezultand ca acesta a fost instrainat iar suma obtinuta nu a fost inregistrata in contabilitate.
Din actele dosarului rezulta ca, autoturismul fabricat in 1974 a constituit aportul social al asociatului B.G., care ulterior s-a retras din societate, fiind inregistrat ca mijloc fix, conform balantei de verificare din 31.III.1993, regasindu-se in situatiile financiare depuse la D.G.F.P. a judetului Iasi.
Neputand fi inmatriculat, autoturismul nu a putut fi folosit de societate, fiind degradat in timp, iar valoarea acestuia a fost acoperita de administratorul G. A.G. din bani proprii in suma de 7.254.092 lei, insa nu rezulta din nici un act ca ar fi fost instrainat.
Din actul comunicat de catre Camera de Comert si Industrie Iasi - Registrul Comertului (filele 44 si 92 dosar) rezulta ca S.C. "Garboss" SRL Iasi, inmatriculata in Registrul Comertului sub nr. J 22/489/1992 are ca singur administrator pe G.A.G., paratul G.A. fiind doar asociat.
Rezulta astfel ca, in mod gresit instanta a admis cererea si a stabilit raspunderea personala a paratului G. A., in contradictie cu dispozitiile art.73 din Legea nr.31/1990, ce sunt de stricta interpretare si aplicare numai administratorilor nu si asociatilor.
Raspunderea organelor de conducere reglementata de textul prevazut de art.137 din Legea nr.64/1995 este o raspundere comerciala delictuala, pentru antrenarea careia este necesara intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii delictuale: fapta ilicita, prejudiciul provocat societatii, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatie.
In ceea ce priveste vinovatia, aceasta rezulta din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes strain societatii debitoare, o cauza nelicita sau o incalcare vadita a dispozitiilor. Vinovatia apare in aceasta situatie sub forma intentiei, directe sau indirecte, in sensul ca autorul faptei prevede rezultatul si urmareste producerea lui sau, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intentia sa fie dovedita, neputand fi retinuta doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezuma in conditiile art.137 din lege, prezumtia fiind o prezumtie absoluta ce nu poate fi rasturnata prin nici un mijloc de proba. Este suficient a se proba incetarea platilor si savarsirea uneia sau mai multor fapte din cele prevazute de art.137, fara a mai fi necesara dovedirea legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Avand in vedere insa ca reclamantele nu au dovedit savarsirea faptelor invocate, nu se poate retine existenta unei legaturi de cauzalitate cu prejudiciul.
Rezulta astfel ca, simpla ajungere a societatii in incetare de plati, managementul defectuos si lipsa de interes in recuperarea creantelor nu sunt suficiente pentru a justifica antrenarea raspunderii personale a paratilor in temeiul art.137 lit. "d" din Legea nr.64/1995, nedemonstrandu-se ca, anterior deschiderii procedurii, acestia au efectuat sau au dispus, in virtutea puterilor lor, desfasurarea unei activitati neprofitabile, avand ca efect incetarea de plati sau ca s-a ajuns la o astfel de stare prin tinerea unei contabilitati neconforme cu legea.
Prin urmare, retinand ca, in cauza nu au fost probate fapte de natura celor mentionate in art.137 lit. d" din Legea nr.64/1995 care sa atraga raspunderea personala a paratilor, prima instanta in mod gresit a admis cererile creditoarelor.
Se vor admite deci recursurile formulate de parati modificand in tot sentinta instantei de fond, in sensul ca respinge cererile creditorilor D.G.F.P. a judetului Iasi si S.C. "Sedcom Libris" S.A. Iasi  privind stabilirea raspunderii personale a paratilor pentru pasivul debitoarei.
Pentru aceleasi argumente, a fost respinsa cererea de interventie in interes propriu formulata de S.C. "Sedcom Libris" S.A. Iasi.