LITIGIU CU PROFESIONISTI

T R I B U N A L U L

Constata ca prin cererea reconventionala disjunsa din dosarul civil nr. 4596/85/2008 si inregistrata la Tribunalul Sibiu la data de 07.02.2009 reclamanta S.C. M &D …. S.R.L.  a chemat in judecata pe parata S.C. A…. S.A.  Medias solicitand  instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna urmatoarele:
-   obligarea paratei la plata penalitatilor in cuantum procentuala de 0,06 %/zi intarziere, aplicabile la valoarea contractului si evaluate la 10.000 lei in vederea timbrajului;
- obligarea paratei la plata daunelor cauzate prin executarea necorespunzatoare a obligatiilor referitoare la caracteristicile calitative ale bunurilor ce au format obiectul material al contractului, evaluate provizoriu la 50.000 lei;
-  obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca parata si-a executat cu intarziere obligatia de livrare a celor 3 semiremorci si ca aceste bunuri au prezentat deficiente calitative grave, care au condus la indisponibilizarea lor pe perioada remedierii.
Pentru executarea cu intarziere a obligatiei de livrare partile au convenit plata unor penalitati de 0,06 % /zi aplicabile la valoarea contractului.
Prejudiciile determinate de indisponibilizarea celor 3 semiremorci pentru transport lichide petroliere, vor fi cuantificate conform art. 1073 si 1084 Cod civil, in vederea repararii integrale a pierderilor si a beneficiului nerealizat.
Reclamanta a mai precizat ca pe perioada indisponibilizarii remorcilor a fost nevoita a perfecta contracte de transport cu terte societati (pretul fiind pierdere a societatii) la acestea adaugandu-se costul asigurarilor, salariile soferilor.
In drept au fost  invocate prevederile art.969, 1066, 1073, art. 1084 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila.
Prin sentinta comerciala nr. 120/C/1.02.2011 Tribunalul Sibiu a admis in parte actiunea comerciala si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de penalitati intarziere.
Petitul privind obligarea paratei la plata pierderilor suferite a fost respins.
S-a acordat cheltuieli de judecata in suma de 961 lei.
S-a retinut in considerentele hotararii, imprejurarea ca desi prin raportul de expertiza contabila cuantumul penalitatilor a fost calculat la suma de 27.297,18 lei, instanta nu a putut acorda aceasta suma, neexistand o cerere a reclamantei in acest sens, astfel ca s-au acordat penalitati solicitate in actiunea introductiva in suma de 10.000 lei.
In ceea ce priveste solicitarea de plata a daunelor, in suma de 50.000 lei si recalculate conform expertize contabile la suma de 718.135,08 lei, respingerea acestora a avut ca temei legal raspunderea paratei pentru viciile ascunse ale bunului vandut, vicii aparent  care nu au fost puse in discutie in cazul in speta, iar pretentiile reclamantei nu au fost probate.
Hotararea a fost atacata cu apel de catre reclamanta prin administrator judiciar S.c. M… S.P.R.L. Constanta, iar prin decizia comerciala nr. 87/30.09.2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul, a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei competente, respectiv Judecatoria Medias.
In considerentele deciziei comerciale a Curtii de Apel Alba Iulia s-a retinut ca in temeiul art. 295 aliniatul 1din Codul de procedura civila in urma punerii in discutia partilor a competentei materiale a Tribunalului Sibiu s-a stabilit ca, conform art. 132 al. 2 Cod procedura civila reclamanta in urma efectuarii raportului de expertiza contabila si-a majorat obiectul pretentiilor de la suma de 60.000 lei la suma de 907.407,26 lei si astfel competenta apartine Judecatoriei Medias.
Fata de solutionarea fondului cauzei de catre o instanta necompetenta, hotararea a fost anulata si cauza trimisa spre rejudecare instantei competente, respectiv Judecatoriei Medias.
Cu ocazia rejudecari, reclamanta si-a  precizat  actiunea (fila 8 dosar Judecatoria Medias) in sensul majorarii pretentiilor, respectiv :
- obligarea paratei la suma de 27.297,18 lei penalitati de intarziere de 0,06 %/zi intarziere, calculate prin raportul de expertiza contabila;
- obligarea paratei la plata daunelor interese in suma de 880.110,06 lei reprezentand :125.039,06 lei pierderi inregistrate prin angajarea de prestatori de transport pe perioada indisponibilitatii remorcilor; 721.525 lei lipsa de folosinta a celor 3 semiremorci, reprezentand venitul ce putea fi realizat de reclamanta; 33.546,02 lei asigurari, impozite auto, salarii soferi, alte prestatii, pe perioada indisponibilizarii semiremorcilor;
-  cu plata cheltuielilor de judecata.
           Parata a  formulat  intampinare la precizarea de actiune, exprimandu-si pozitia procesuala si invocand mai multe exceptii:
I. Exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Medias pentru urmatoarele motive:
- precizarea de actiune depusa de reclamanta la termenul de judecata din 12.01.201 pentru suma de 907.406,26 lei nu se refera la o majorare a catimii obiectului actiunii, ci priveste noi pretentii;
- reclamanta emite noi pretentii, cum ar fi veniturile nerealizate pe perioada intarzierii la livrarea bunurilor (161.975 lei), aceasta fiind de fapt o extindere a cadrului procesual.
II.  Exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile formulate, in considerarea celor mai jos expuse:
- actiunea reclamantei este intemeiata pe dispozitiile art. 969, 970 Cod civil, corelate cu art. 1294, 1336 pct. 2 Cod civil;
- potrivit art. 1354 Cod civil vanzatorul este raspunzator de viciile ascunse ale bunului, chiar daca nu a avut cunostinta de acestea;
- conform addendumului la contractul initial incheiat, partile au derogat de la prevederile legale anterior enuntate, prin stabilirea unui termen de garantie de 18 luni de la predarea bunurilor (fata de cel de 1 an prevazut de art. 11 din D.L. 167/1958; obligatia vanzatorului de a remedia bunurile afectate de viciile ascunse; raspunderea vanzatorului pentru „avarii serioase”;
- prescriptia dreptului la actiune este reglementata de art. 5,11 din D.L. 167/1958 – termenul fiind de 6 luni de la data descoperirii viciului, cu conditia ca acesta sa fie descoperit cel mai tarziu pana la implinirea unui an de la data predarii bunului. In speta termenul potrivit vointei contractuale a partilor s-a stabilit la 18 luni;
Prin sentinta civila nr.945/04.05.2012 Judecatoria Medias, in rejudecare:
- a  respins  excep?ia prescrierii dreptului material  la actiune invocata de parata S.C. A.. S.A., ca neintemeiata.
- a admis  in parte actiunea comerciala formulata de reclamanta S.C. M & D ….SRL prin administrator judiciar M SPRL  impotriva paratei S.C. A… S.A si pe cale de consecinta:
- a  obligat parata la plata penalitatilor de intarziere catre reclamanta in suma de 27.297,18 lei.
- a obligat  parata la plata pierderilor inregistrate de reclamanta prin angajarea de prestatii de transport cu tertii pe perioada indisponibilizarii celor 3 cisterne,  in suma de 35.340 lei.
- a obligat  parata la plata lipsei de folosinta pe perioada nelivrarii semiremorcilor, in suma de 161.975 lei.
- a obligat parata la plata catre reclamanta a pierderilor suferite pe perioada indisponibilizarii cu asigurarile achitate pentru cele 3 semiremorci in suma de 5246,98 lei si alte pierderi in suma de 6631,04 lei.
- a respins  celelalte pretentii solicitate de reclamanta.
Nu au fost acordate  cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a  retinut  in esenta urmatoarele:
In ce priveste exceptia prescriptiei s-a apreciat ca aceasta este neintemeiata prin raportare la dispozitiile art. 11 din DL167/1958, sustinerile paratei neavand suport legal, in sensul ca termenul de prescriptie de 6 luni incepe la data descoperii viciilor si ca acestea se prescriu daca nu au fost descoperite in termenul de garantie.
Instanta de fond a apreciat ca in cazul de fata termenul de garantie conventional de 18 luni s-a indeplinit pentru semiremorca CT…. LA 14.10.2008, pentru semiremorca CT …-15.12.2005 iar pentru ce de-a treia la 28.02.2009, iar conform art. 5 din D.L. 167/1958, termenul de prescriptie incepe sa  curga la datele anterior mentionate si sa se implineasca si expirarea  termenului de 6 luni.
Actiunea a fost inregistrata la data de 24.02.2009 iar termenul de prescriptie s-a implinit la data de 14.04.2009 pentru I Semiremorca, la 15.06.2009 pentru cea dea doua  in ziua de 28.08.2009 pentru cea de-a treia.
         Cu privire la fondul cauzei a retinut ca la data de  01.11.2006, intre parti a intervenit contractul de vanzare cumparare nr. 127/01.11.2006, potrivit caruia parata s-a obligat sa livreze reclamantei 3 bucati semiremorca transport lichide petroliere TIP SLP8B in valoare totala de 166.005 Euro, in termen de 90 zile de la data achitarii avansului de catre cumparator..
Art. 7.3 din contractul partilor, prevede o clauza penala conform careia pentru nelivrarea la termen  a marfii contractante vanzatorul datoreaza penalitati de intarziere de 0,06 % zi de intarziere.
Conform raportului de expertiza tehnica efectuata in cauza, prima semiremorca – Auto CT – 14 …. a fost livrata cu 10 zile intarziere, cea de-a doua CT 56….a fost livrata cu 72 zile intarziere, iar cea de-a treia Auto CT 15 ….  cu 146 zile intarziere, rezultand astfel un cuantum al penalitatilor de intarziere de 27.297,18 lei, necontestate de parata.
In aceasta situatie, in temeiul raspunderii contractuale coroborat cu prevederile art. 1069 Cod civil, instanta de fond a obligat  parata la plata catre reclamant a penalitatilor de intarziere  in suma de 27.297,18 lei.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de plata a daunelor interese, acestea au fost enuntate atat in actiunea introductiva ( cererea reconventionala) cat si in precizarea de actiune ( f. 8 dosar) , instanta de fond, avand in vedere raportul de expertiza contabila,  au fost grupate  in trei categorii , astfel:
a) suma de 125.039,06 lei - pierderi inregistrate de societatea reclamanta prin angajarea  unor terte societati care sa efectueze transportul, pe perioada indisponibilizarii semiremorcilor.
b) suma de 721.525 lei – lipsa de folosinta a semiremorcilor pe perioada indisponibilizarii acestora, reprezentand venitul ce putea fi realizat de reclamanta.
c) suma de 33.546,02 lei – asigurari, impozite auto, salarii soferi, pentru perioada  indisponibilizarii semiremorcilor.
A) Reclamanta a sustinut ( si a depus contracte si acte in dovedirea celor solicitate) ca pentru transportul produselor ce nu puteau fi transportate cu semiremorcile din cauza defectiunilor  acestora, a contractat alte societati de transport achitand contravaloarea acestora. Aceste prevederi au fost cuantificate in raport de expertiza contabila astfel:
            -      Contract nr. ….. din 30.09.2008 incheiat cu S…– CFR S.A., prin care s-a inchiriat un numar de 10 vagoane la pretul de 43 lei / vagon, contract derulat in perioada 01.10.2008 – 09.01.2009 rezultand suma de 43.430 lei;
- Contract nr. …. incheiat cu S.C. G. S T S.R.L.. S-au efectuat 12 curse pe ruta Rafo Onesti – Constanta Port si a rezultat o suma de 35.340 lei.
- Contract nr. …. incheiat cu S.C. E…. T… S.R.L. Constanta derulat in perioada 01.01.2008 – 30.06.2009. S-a stabilit ca in perioada 29.08.2008- 18.12.2008 reclamanta a achitat suma de 46.269,06 lei.
Instanta de fond a apreciat ca probele administrate in cauza, in special sesizarile reclamantei adresate paratei si vizand notificarea defectiunilor, procesele verbale de predare primire a semiremorcilor reparate, au dovedit perioadele de indisponibilizare a acestor bunuri si anume:
- pentru cisterne CT 14 … - 12.07.2007 – 09.11.2007 , 03.12.2007 – 10.12.2007;
- pentru cisterna CT 56 … – 12.07.2007 – 01.11.2007, 07.11.2007 – 10.12.2007;
- pentru cisterna CT 15 … – 01.10.2007 – 16.11.2007.
        S-a constatat ca derularea contractelor incheiate de reclamanta cu S… – CFR S.A. pentru perioada 01.10.2008 – 09.01.2009 si contractul 21/2007 derulat in perioada 29.08.2008 – 18.12.2008 incheiat cu S.C. E T S.R.L. se situeaza in afara  perioadei dovedite, de indisponibilizare a semiremorcilor.
In aceste conditii, dovedindu-se de catre reclamanta ca bunurile achizitionate au prezentat vicii grave care vizau rezervorul de lichide ( fisuri, sparturi) , trenul de rulare (ABS, perna de aer, rulmenti)  si ca acestea, desi reparate,la scurt timp prezentau noi defectiuni; instanta in temeiul prevederilor art. 977 Cod civil si 982 Cod civil, a acordat reclamantei  cu titlu de daune interese despagubiri pentru perioada de indisponibilizare  si efectuare de transport cu alte societati suma de 35.340 lei.
B) Instanta de fond a mai apreciat ca o  alta componenta a daunelor interese solicitata de reclamanta, o constituie venitul  ce ar fi putut fi realizat in perioada nelivrarii celor 3 semiremorci si care a fost calculat la suma de 161.975 lei si pe perioada indisponibilizarii calculat la suma de 559.550 lei.
Instanta de fond  a apreciat  ca penalitatile de intarziere in cuantum de 0,06 % pe zi intarziere prevazute in contract au fost stipulate pentru executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale iar conform art. 1.1 din Actul aditional 1/20.12.2006 la contractul de vanzare cumparare nr. 127/2006, vanzatorul raspunde pentru neexecutarea obligatiilor de livrarea acestor bunuri conform normelor H.G. 568/2001.
Prima instanta a constatat ca s-a dovedit ca bunurile livrate reclamantei de catre parata nu au fost conforme cu obligatia asumata de vanzator si in acest fel, este aplicabila aceasta dispozitie contractuala,  parata urmand a fi obligata  la plata catre reclamanta a sumei de 161.975 lei.
Pentru solicitarea reclamantei privind lipsa de folosinta  a bunurilor si venitului realizat pe perioada indisponibilitatilor semiremorcilor, calculul la suma  de 559.550 lei, instanta de fond a constatat  ca pentru perioada de indisponibilizare dovedita,  reclamanta a realizat venit prin efectuarea transportului cu terte societati, contravaloarea despagubirilor fiind acordata de instanta la punctul A).
C) Pentru perioada indisponibilizarii semiremorcilor, reclamanta a mai solicitat  suma de 5.246,98 lei reprezentand asigurari platite pentru cisterne, suma de 21.668 lei salariile soferilor (fara a presta munca) si suma de 6.631,04 lei si alte pierderi.
Toate aceste solicitari au fost cuantificate in raportul de expertiza tehnica contabila, dovedite fiind doar sumele de 5.246,98 lei si 6.631,04 lei conform actelor de la dosar.
Prima instanta a mai considerat ca  nu poate acorda reclamantei daune interese constand in plata salariilor cu angajatii , care nu au desfasurat nici o activitate remunerata.
In aceste conditii, a obligat parata  la plata sumei de 5.246,98 lei reprezentand asigurari ale semiremorcilor si suma de 6.631,04 lei reprezentand alte pierderi si care constau in  remedierea unor defectiuni, respectiv a instalatiei ABS de catre S.C. R….  S… S.R.L. pentru care s-a achitat aceste sume de catre reclamanta.
In ce priveste celelalte pretentii solicitate de reclamanta in precizarea  de actiune depusa, au fost respinse  ca nedovedite.
          Nu a fost motivata neacordarea cheltuielilor de judecata.
         Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.
Prin apelul formulat, reclamanta  SC M&D ….SRL CONSTANTA, a solicitat admiterea caii de atac, modificarea, in parte, a hotararii atacate, in sensul admiterii in intregime a actiunii formulate si precizate si, pe cale de consecinta obligarea  paratei-intimate,  cu  titlu  de  daune-interese  compensatorii,  a urmatoarelor sume : 89.699,06 lei - contravaloarea serviciilor de transport achitate pe perioada de indisponibilizare a remorcilor; 559.550 lei - pentru lipsa de folosinta a remorcilor pe perioada indisponibilizarii lor; 21668 lei - pentru salariile soferilor, angajati proprii, pe aceeasi perioada de indisponibilizare a remorcilor in total - 670.917,06 lei.  Acordarea cheltuielilor de judecata efectuate si dovedite, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorarii expert, onorarii avocat.
In motivarea apelului, apelanta –reclamanta a aratat ca solutia data cauzei de instanta de fond este gresita, in parte, fiind supusa atat criticilor de nelegalitate, cat si de netemeinicie expuse , astfel:
          Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1073 din Cod Civil (vechi), aplicabil spetei, "creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare"
De asemenea, art. 1084 Cod Civil, stipuleaza ca : "daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprinde in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit‘"
In aplicarea textelor vechiului Cod Civil citate mai sus, practica judiciara a conchis constant, in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale ori a executarii lor defectuoase, ca dreptul la daune-interese al creditorului obligatiei cuprinde atat prejudicial efectiv suferit (damum  emergens), cat si beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
Prin urmare, si in speta sunt aplicabile dispozitiile analizate, in baza carora parata trebuie sa suporte daune-interese, atat pentru prejudiciul efectiv, cat si pentru beneficiul nerealizat de societatea apelanta.
Apelanta a mai aratat ca  hotararea atacata nu a respectat intocmai prevederile legale de mai sus, intrucat nu i-au fost acordate in intregime pierderile suferite si nici beneficiul nerealizat, in mod integral.
Concret, pierderile ce sunt daune efective si care nu au fost acordate reprezinta, in cauza, contravaloarea serviciilor de transport in cuantum de 89.660,06 lei si salariile achitate soferilor angajati, in cuantum de 21.668 lei, pe perioada de indisponibilizare a remorcilor, pe care instanta de fond le-a respins, cu motivarea ca "perioada 01.10.2008 -- 09.01.2009, in care s-au derulat contractele incheiate eu S.. - CFR si perioada 29.08.2008 - 18.12.2008, in care s-a derulat contractul incheiat cu SC E.. T… SRL, se situeaza in afara perioadei dovedite de indisponibilizare a remorcilor" (pentru prima suma) si ca "nu se pot acorda   reclamantei daune-interese constand in plata salariilor cu angajatii care nu au desfasurat nici o activitate remunerate".
Considerentele instantei de fond , sunt eronate, intrucat in raportul de expertiza ~ raspunsul la obiectivul nr. 2 (pag. 4 a expertizei) s-a  retinut  ca  durata de indisponibilizare a primei remorci, perioada cuprinsa intre 07,05.2008 - 09.01.2009, in care se situeaza si derularea contractelor incheiate cu S… — CFR (retinuta ca fiind in afara perioadei de indisponibilizare - 01.10.2008 - 09.01.2009) si, respectiv, cu SC E… T… SRL (29.08,2008 - 18.12.2008), expertul constatand, din actele contabile puse la dispozitie, inchirierea unui numar de 10 vagoane de la S… - CFR, pentru care a calculat tariful de transport la pct. 1 al obiectivului nr. 2, in cuantum de 43.430 lei si, respectiv, achitarea de catre reclamanta catre transportatorul SC E… T…. SRL Constanta, a sumei de 46.269,06 lei, in aceeasi perioada de indisponibilizare a remorcilor. Cele doua sume totalizeaza 89.699 lei - daune ce au fost respinse prin hotarare.
Cum constatarile expertizei nu au fost inlaturate de instanta si nici combatute de partea parata, care nu a solicitat o contraproba, solutia data de prima instanta nu are suport probator, cu atat mai mult cu cat constatarile expertizei sunt sustinute de documentele contabile ale reclamantei, care au forta probatorie data de dispozitiile art. 46 Cod Comercial.
De asemenea, a mai aratat apelanta ca  sunt pierderi efective si salariile soferilor, angajati ai reclamantei, care, avand contract de munca pe perioada nedeterminata, in conformitate cu care s-au prezentat la serviciu in perioada de indisponibilizare a remorcilor, trebuiau sa primeasca salariile corespunzatoare incadrarii lor, intrucat nu au nici o vina pentru faptul ca societatea noastra nu le-a putut pune la dispozitie remorcile cu care acestia desfasurau activitate productiva.
Ca atare, se impune a fi reconsiderata pierdere efectiva si, deci, dauna, si suma de 21.668 lei, reprezentand salariile soferilor pe perioada de indisponibilizare a remorcilor.
In privinta beneficiului nerealizat constand in lipsa de folosinta a remorcilor pe perioada indisponibilizarii lor, in suma de 559.550 lei, instanta a retinut ca, : "reclamanta a realizat venit prin efectuarea transportului cu terte societati, contravaloarea despagubirilor fiind acordata la pct. 1".
        Considerentul  citat nu poate fi admis, apreciaza apelanta intrucat sumele platite furnizorului de servicii de transport sunt cheltuieli ale societatii, fiind achitate si inregistrate ca si cheltuieli de contabilitate, si nu venituri, ele acoperind doar partea de costuri, pe cand expertul a calculat, la obiectivul nr. 3 al expertizei, folosul de tras reprezentand veniturile ce puteau fi realizate prin efectuarea de servicii de transport cu semiremorcile in cauza pe perioada   cat acestea au fost imobilizate, functie de tariful mediu de transport al societatii reclamante si  tinand seama de numarul mediu de curse efectuate cu remorcile in cauza atunci cand acestea au functionat.
Prin urmare, veniturile in suma de 559.550 lei nu au fost realizate de catre societatea reclamanta, cata vreme remorcile nu au putut fi folosite, iar raportarea sentintei atacate la cheltuielile achitate pentru serviciile de transport ale societatii e gresita, intrucat acestea privesc doar partea de cheltuieli si, deci, serviciul efectiv, nu folosul de tras.
De asemenea, neacordarea cheltuielilor de judecata, in conditiile in care actiunea a fost admisa in parte, este gresita, acestea trebuind a fi acordate cel putin in parte, iar in cazul admiterii in totalitate a pretentiilor - in mod integral.
In drept au fost  invocate  prevederile art. 1073, art. 1084 Cod civil vechi,precum si art. 46 Cod Comercial.
Prin apelul formulat, parata  SC A…. SA a solicitat:  admiterea apelului, in sensul  schimbarii  in parte a sentintei apelate si rejudecand cauza sa se admita actiunea precizata numai in parte in ceea ce priveste primul capat de cerere al actiunii asa cum aceasta a fost precizata in fata instantei de fond cu referire la penalitatile de intarziere, respingand restul pretentiilor formulate; cu  cheltuieli de judecata .
In motivarea apelului, apelanta –parata a aratat ca  prin sentinta apelata instanta de fond - Judecatoria Medias - a admis in parte actiunea formulata de catre reclamanta SC M&D S… F… SRL  si a obligat parata la plata urmatoarelor  sume:  de 27.297,19 lei cu titlu de penalitati intarziere, b.) suma de 161.975 lei lipsa de folosinta pentru perioada nelivrarii semiremorcilor c.) suma de 35.340 lei pierderi inregistrate de catre reclamanta prin angajarea  de prestatii de transport cu tertii pe perioada pretinsei indisponibilizari a celor 3 cisterne  d.) 5246,98 lei cheltuieli cu asigurari pe perioada indisponibilizarii precum 6631,04  lei alte pierderi.
Instanta de fond a mai respins si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, prescriptie care viza pretentiile pe care reclamanta le invedera prin petitul 2 al actiunii asa cum aceasta a fost precizata in fata instantei de fond al Judecatoriei Medias (al doilea ciclu procesual).
Apelanta S.C. A…. S.A. a aratat  ca solutia instantei de fond este numai in parte legala si temeinica, respectiv in ceea ce priveste obligarea la plata penalitatilor de intarziere in suma de 27.297, 19 lei, pretentie fata de care a aratat dintr-un inceput ca nu se opune.
In drept apelul a fost intemeiat pe dispozitiile  art. 282 ind. 1, art. 284, 296 si urm. CPC.
Prin decizia nr 27/28.11.2012 pronuntata in dosarul nr 2213/85/2009* al Tribunalului Sibiu, a fost admis apelul  formulat de apelanta –parata SC A……  SA Medias impotriva sentintei civile nr. 945 din 04 mai 2012 a Judecatoriei Medias pe care o schimba in parte in sensul ca:
A fost admisa excep?ia prescriptiei dreptului material  la actiune invocata de parata S.C. A….. S.A. si in consecinta:
A fost admisa in parte actiunea comerciala formulata de reclamanta S.C. M & D SRL prin administrator judiciar S.C. M… SPRL cu sediul in …..impotriva paratei S.C.. A… S.A …..si in consecinta:
A fost obligata parata la plata penalitatilor de intarziere catre reclamanta in suma de 27.297,18 lei.
            S-au respins celelalte pretentii solicitate de reclamanta.
            S-a respins apelul formulat de apelanta-reclamanta SC M&D …. SRL impotriva aceleiasi sentinte .
A fost obligata apelanta - reclamanta la plata sumei de 2105 lei cu titlu cheltuieli de judecata   in apel catre  apelanta - parata.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca in conformitate cu art. 7.3. din contract, pentru nelivrarea la termen a marfii contractate, vanzatorul datoreaza penalitati intarziere in cuantum de 0,06 % pe zi de intarziere.
Potrivit raportului de expertiza tehnica efectuata in cauza, prima semiremorca: Auto CT – 14… a fost livrata cu 10 zile intarziere, cea de-a doua semiremorca: Auto CT – 56 –… a fost livrata cu 72 zile intarziere, iar cea de-a treia semiremorca: Auto CT – … cu 146 zile de intarziere, rezultand astfel un cuantum al penalitatilor de intarziere de 27.297,18 lei, penalitati pe care parata S.C. A…. S.A. a fost de acord sa le plateasca.
Fata de aceasta imprejurare, in temeiul art. 969 Cod Civil (vechi), coroborat cu prevederile art. 1096 Cod Civil (vechi), instanta de fond a admis in mod corect acest capat de cerere.
Cu privire la solicitarea reclamantei de plata a daunelor interese, tribunalul a retinut ca in ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata S.C. A……..S.A solutia instantei de fond este gresita, aceasta fiind admisibila motivat de aceea ca, in conformitate cu dispozitiile art. 11 din Decretul - Lege nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru sau ale unei lucrari executate, incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii, ori, in speta pendinte asumarea de catre parata a unor daune-interese pentru pagubele incercate de cumparator pe perioada stationarii remorcilor in reparatie, are caracter pur conventional si, ca atare, este gresita interpretarea dedusa in sensul art. 1356 Cod Civil (vechi) care instituie obligatia de despagubire legala pentru vanzator in ipoteza cunoasterii/ascunderii cu viclenie a viciilor.
In consecinta, fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, tribunalul  a constatat ca exceptia prescriptiei este intemeiata si ca ea a fost respinsa in mod gresit de prima instanta ca neintemeiata. Consecinta este aceea a respingerii actiunii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia nr 953/16.10.2013 a Curtii de Apel Alba Iulia a fost admis recursul declarat ,  a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare in fond instantei de apel. S-a apreciat ca dreptul material la actiune nu este prescris, cauza urmand a fi solutionata pe fondul acesteia.
Cauza s- a reinregistrat la Tribunalul Sibiu, in apel, sub numarul de dosarr 2213/85/2009**.
  Prin Decizia civila nr. 227/2014 Tribunalul Sibiu s-au admis apelurile formulate de reclamanta M & D  SRL prin administrator judiciar SC M… SPRL Constanta si de parata SC A… SA Medias impotriva sentintei civile nr. 945/04.05.2012 pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 2213/85/2009, care a fost schimbata in parte  in sensul ca a fost inlaturata dispozitia privind obligarea paratei la plata lipsei de folosinta pe perioada nelivrarii semiremorcilor, in suma de 161.975 lei, a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 20.440 lei cheltuieli de judecata la instanta de fond si in caile de atac, reprezentand onorariu de avocat, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile atacate si au fost compensate cheltuielile de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut ca instanta de fond s-a pronuntat pe un extrapetit, obligand parata la plata sumei de 161.975 lei cu titlu de contravaloare lipsa de folosinta pe perioada nelivrarii semiremorcilor.
Raportat la critica privind obligarea paratei la plata sumei de 35340 lei, cu titlu de pierderi inregistrate de reclamanta prin angajarea de prestatii de transport cu tertii pe perioada indisponibilizarii celor trei cisterne, la plata sumei de 5246,98 lei reprezentand pierderi suferite de reclamanta pe perioada indisponibilizarii cu asigurarile achitate pentru cele trei semiremorci si la plata sumei de 6631,04 lei reprezentand alte pierderi, raportat la care s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, se constata ca prin decizia nr. 953/16.10.2013 Curtea de Apel Alba Iulia a transat acest aspect, aratand ca in cauza nu s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, astfel ca in mod netemeinic si nelegal instanta de apel a retinut ca dreptul la actiune al reclamantului a fost prescris.
Instanta de apel a retinut ca reclamanta si-a intemeiat in drept cererea pe dispozitiile art. 1073 si art. 1084 Cod civil, referitoare la neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale ori a executarii lor defectuoase.
In mod intemeiat a retinut instanta de fond ca perioadele de indisponibilizare a semiremorcilor, dovedite in cauza, sunt: 12.07.2007 – 09.11.2007, 3.12.2007 – 10.12.2007 pentru cisterna CT 14 ….; 12.07.2007 – 01.11.2007, 07.11.2007 – 10.12.2007 pentru cisterna CT 56 …. si 01.10.2007 – 16.11.2007 pentru cisterna CT 15 ….. Alte perioade de indisponibilizare nu au fost dovedite de catre nici una dintre parti si nu au fost precizate prin cererile de apel.
De asemenea, in mod judicios a retinut instanta de fond ca pentru perioada de indisponibilizare dovedita, reclamanta a realizat venit prin efectuarea transportului cu terte societati, contravaloarea despagubirilor fiind acordata de instanta la punctul A.
De asemenea, instanta de fond nu a acordat reclamantei daune interese constand in plata salariilor cu angajatii, intrucat nu au desfasurat nici o activitate remunerata.
Raportat la aspectul critic invocat de apelanta reclamanta SC M & D … SRL, cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecata in prima instanta  si in apel, s-a retinut ca instanta de fond, desi a admis in parte actiunea, in mod nelegal nu a acordat cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta.
Prin urmare, in baza dispozitiile art. 274 C.pr.civ, a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 20.440 lei cheltuieli de judecata la instanta de fond si in caile de atac, reprezentand onorariu de avocat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC M & D ….. SRL si parata SC A…… SA.
Prin decizia civila nr. 554/25.11.2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cele doua recursuri, casand hotararea atacata cu trimitere spre rejudecarea apelului la Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut in esenta ca retinerea din apel in sensul ca prima instanta s-a pronuntat extrapetit raportandu-se la temeiul invocat de reclamanta in sustinerea pretentiilor de 161975 lei si la constatarile facute de expert, care a calculat aceste despagubiri cu titlu de venituri ce puteau fi realizate pe perioada nelivrarii remorcilor, este gresita, intrucat notiunea de despagubiri include chiar si pe acelea pentru venitul nerealizat. Corect este ca aceste pretentii sa fie verificate sub aspectul fondului lor, urmand a fi data o solutie raportat la caracterul fondat sau nu al acestora.
Curtea a mai retinut ca tribunalul a verificat  aceste pretentii raportat la prevederile art. 7.3 din contractul incheiat intre parti apreciind corect asupra naturii si efectelor prevederii de catre parti asupra acestor penalitati de intarziere in livrare.
Instanta de apel s-a limitat la a afirma ca prima instanta a retinut intemeiat care sunt perioadele de indisponibilizare si ca reclamanta a realizat venit prin efectuarea transportului cu terte societati.
Tribunalul nu a facut insa o evaluare a criticilor partilor in apel. Nu arata la ce anume probe se raporteaza atunci cand confirma cele retinute de prima instanta. Nu verifica nici criticile reclamantei privind veniturile nerealizate, cele realizate din derularea activitatii prin angajarea unor terti in procesul de transport neavand relevanta.
Nu se verifica nici criticile paratei privind perioadele de indisponibilizare si modalitatea contractuala de indeplinire a obligatiei de reparare a produselor vandute.
Mai mult decat atat, instanta de apel constata in alin. ultim pag. 5 a deciziei atacate ca instanta de fond nu a acordat reclamantei daune interese constand in plata salariilor, intrucat nu au desfasurat activitate. Aceeasi constatare a facut-o si reclamanta, care insa a criticat-o in apelul sau. Tribunalul nu motiveaza aceasta retinere. Simpla constatare a instantei de apel nu este suficienta pentru a se aprecia ca s-a solutionat fondul apelului reclamantei relativ la aceste critici.
Nu se motiveaza nici ce considerente au stat la baza obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata, ce reprezinta aceste cheltuieli si daca s-a avut in vedere masura admiterii actiunii reclamantei.
In aceste conditii curtea de apel a apreciat ca sunt intemeiate criticile legate de lipsa motivarii deciziei apelate si de nepronuntare asupra apelurilor admitand cele doua recursuri.
Apelul se reinregistraza la Tribunalul Sibiu la data de 3 februarie 2015 sub numarul de dosar 2213/85/2009***.
Tribunalul, analizand apelurile deduse judecatii prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu, urmeaza sa le admita pentru urmatoarele motive :
In rejudecarea celor doua apeluri tribunalul va avea in vedere faptul ca in doua randuri deciziile pronuntate in apel au fost casate de instanta de recurs, anumite probleme fiind solutionate de instanta de control judiciar, motiv pentru care  nu vor mai fi dezbatute in cadrul prezentei judecati. Este vorba de modul de solutionare a exceptiei prescrierii dreptului material la actiune invocata de partea parata, modul de solutionare pe fond a petitului 1 din actiunea introductiva de instanta, modul de interpretare a clauzei 7.3 din contractul partilor si a dispozitiilor art. 1336 din Vechiul Cod civil.
Motivele invocate de catre partile apelanta- relamanta si parata vizeaza aspecte de netemeinicie a sentintei atacate cu privire la gresita stabilire a situa?iei de fapt, circumscris sferei de aplicare a dispozi?iilor art. 295 aliniatul 1 teza 1 din C.pr.civila.
Motivele de apel invocat sunt in parte intemeiate .
Cu privire la fondul litigiului, Tribunalul retine ca reclamanta a investit instanta cu o actiune in daune contractuale, prin care a solicitat obligarea paratei la plata anumitor sume de bani, respectiv:
A. Suma de 27.297,18 lei solicitata cu titlu de penalitati in cuantum de 0,06 % / zi intarziere in livrarea celor trei semiremorci.
Daunele sunt fundamentate pe clauza penala inserata de partile contractante in art. 7.3. Cuantumul daunelor, raportat la zilele de intarziere in livrarea celor trei auto,  nu a fost contestat de parti. Natura juridica a acestora este apreciata de Tribunal ca fiind moratorii, datorate pentru executarea cu intarziere a obligatiei de livrare la termen a bunurilor contractate. Cele doua apeluri nu vizeaza acest capat de cerere.
B. Suma de 161.975 lei solicitata cu titlu de lipsa de folosinta in perioada de nepredare in termenul de livrare a celor trei semiremorci.
Acest tip de dauna a fost acordata in mod nefondat de prima instanta pentru urmatoarea argumentatie:
Daunele interese constand in lipsa de folosinta au natura juridica a unor daune interese moratorii, datorate pentru neindeplinirea in termen a obligatiei de livrare a bunurilor.
Asa cum deja s-a precizat, pentru nerespectarea obligatiei de predare la termen a bunurilor, partile prin acordul lor de vointa au statuat la art. 7.3 din conventie, obligatia de plata in sarcina vanzatorului a unor penalitati in cuantum de 0,06 % / zi intarziere.
Aceasta prevedere reprezinta deopotriva un mijloc de garantare a executarii pentru creditor,  dar mai cu seama o modalitate de apreciere apriorica si conventionala a eventualelor pagube pe care acelasi creditor le-ar putea incerca prin neexecutarea conforma a obligatiei de predare a bunului, trasatura ce se desprinde neindoielnic din dispozitiile art. 1069 C.civ.
Vazand clauza penala ca o compensare a daunelor interese pe care creditorul le-ar suferi precum si caracterul exclusiv conventional si deopotriva opozabil intre partile semnatare ale acesteia, rezulta ca intr-o atare situatie creditorul se socoteste dezdaunat exclusiv prin aplicarea mecanismului penalitatilor contractuale, intrucat prejudiciul ipotetic a fost evaluat conventional si definitiv chiar la momentul  cand partile au convenit asupra clauzei penale. Drept urmare nici debitorul dar nici judecatorul nu ar avea posibilitatea de a micsora sau majora eventualele despagubiri care ar rezulta din aceasta (art. 1070 C.civ.) chiar daca in realitate prejudiciul ar fi mai mic sau mai mare.
In consecinta, rezulta ca prin stipularea clauzei penale problema despagubirilor ce revine creditorului obligatiei este definitiv transata intrucat acesta este mecanismul conventional prin care partile determina anticipat tocmai reparatia ce se cuvine creditorului in cazul in care fata de acesta nu se indeplineste intocmai obligatia asumata. In aceste conditii, creditorul nu mai are dreptul sa pretinda si alte despagubiri chiar daca prejudiciul acestuia ar fi mai mare decat suma ce face obiectul clauzei penale.
Pentru toate cele expuse se retine ca nu pot fi acordate de instanta daune moratorii pentru executarea cu intarziere a obligatiei de livrare in termen a semiremorcilor, in alt cuantum decat cel stabilit conventional de partile contractante, in prezent litigante. Acest capat de cerere urmeaza a fi respins.
C. Daune aferente perioadei de indisponibilizare a bunurilor in perioada repararii acestora, respectiv:.
C1 - Suma de 559.550 lei cu titlu de lipsa de folosinta 
C2 - Suma de 5.246,98 lei cu titlu de asigurari auto
C3 - Suma de 21.668 lei cu titlu de salarii soferi 
C4 - Suma de 125.039, 06 lei cu titlu de contravaloare transporturi angajate. 
Instanta de fond a retinut in cauza perioadele in care cele trei bunuri au fost indisponibilizate in vederea remedierii defectiunilor aparute in perioada de garantie, precum si contractele incheiate de catre reclamanta cu societati terte in vederea efectuarii de transporturi produse. Valoarea acestor inchirieri este stabilita de expertiza contabila la nivelul sumei de 125.039.06 lei. Cu toate ca partile nu contesta nici modul de calcul al acestei sume ( parata afirmand doar ca nu este datorata) si nici perioadele de indisponibilizare stabilite de expert, instanta de fond a acordat cu titlu de dauna doar suma de 35.340 lei. Tribunalul apreciaza ca aceasta dauna are valenta unei daune compensatorii datorata pentru executarea necorespunzatoare a obligatiei de livrare bunuri conforme din punct de vedere calitativ, si ca o consecinta a admiterii celor doua apeluri, va schima sentinta in sensul ca va acorda si diferenta de suma in cuantum de 89.699,06 lei.
Desi instanta de apel retine asemenea alegatiilor apelantei- reclamante incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1073 si 1084 din Codul civil, modul de interpretare este diferit, dupa cum urmeaza:
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1073 din Cod Civil de la 1864( in prezent abrogat dar aplicabil spetei ca lege in vigoare la data incheierii si executarii contractului), "creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare"
De asemenea, art. 1084 Cod Civil, stipuleaza ca : "daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit‘"
In aplicarea textelor vechiului Cod Civil citate mai sus, practica judiciara a conchis constant, in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale ori a executarii lor defectuoase, ca dreptul la daune-interese al creditorului obligatiei cuprinde atat prejudicial efectiv suferit (damum  emergens), cat si beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
 In cauza, daunele in cuantum de 125.039,06 lei ce sunt acordate de instanta de judecata ca reprezentand contravaloarea transporturilor antrenate de societatea reclamanta in perioada indisponibilizarii bunurilor in vederea repararii acestora se circumscriu sferei prejudiciului efectiv suferit. In mod corect insa instanta de fond nu a acordat si daunele in cuantum de 559.550 lei solicitate cu titlu de daune lipsa folosinta( circumscrise prejudiciului constand in beneficiul nerealizat), in contextul in care societatea reclamanta a realizat venituri tocmai prin efectuarea transporturilor cu mijloacele inchiriate. Cu alte cuvinte, veniturile reclamantei rezultate din efectuarea curselor de transport ar fi fost similare indiferent daca acestea ar fi fost efectuate cu cele trei cisterne sau cu celelalte mijloace.
Apelanta este in eroare cand afirma ca instanta de fond a facut confuzie intre cheltuiala facuta de societate( contravaloare transporturi inchiriate) si daunele solicitate cu titlu de lipsa de folosinta, in contextul in care Tribunalul, asemenea instantei de fond, a apreciat aceste din urma daune ca fiind nedatorate ca urmare a faptului ca reclamanta a realizat veniturile cuvenite din activitatea de transport. Ori acordarea in prezent a acestor daune ar echivala cu o imbogatire fara just temei.
Cu privire la cauza juridica ce justifica acordarea daunelor-interese de aceasta natura, Tribunalul retine existenta culpei societatii paratei nascuta din obligatia de garantie a bunurilor furnizate. Art. 1336 din Codul civil instituie in sarcina vanzatorului nu doar obligatia de a asigura o folosinta linistita a bunului ci si una utila, respectiv contra viciilor. Instanta de recurs, prin decizia de casare a statuat in mod obligatoriu pentru instanta de apel in temeiul art. 315 din Codul de procedura civila de la 1864, pe de o parte ca, daunele solicitate pe petitul doi se intemeiaza pe raspunderea paratei pentru viciile ascunse( decizia 953/2013), iar pe de alta parte, ca folosul de tras se circumscrie notiunii de despagubiri impunand cenzurarea pe fond a pretentiilor solicitate cu acest titlu( decizia 554/2014).
Desi partile prin manifestarea lor expresa de vointa au cuprins in contract clauze cu privire la obligatia de garantie( art. 5.2 astfel cu el a fost modificat de addendumul propus de reclamanta la data de 8.11.2006 si insusit de parata), Tribunalul retine ca instanta de judecata a fost investita cu acordarea de daune interese ce se sprijina pe culpa vanzatorului nascuta din aceasta obligatie, fara insa a se solicita daune materiale de natura valorii transportului autovehiculelor de la sediul reclamantei la acela al paratei in vederea remedierii defectiunilor, cheltuielile efectuate cu notificarea paratei, etc, motiv pentru care respinge apararile paratei ce au vizat nerespectarea de catre cumparator a obligatiilor corelative, respectiv predarea bunului pentru remediere, perioada de timp alocata stationarii. Actele dosarului confirma ideea de culpa a paratei- vanzator rezultata din indeplinirea defectuoasa a obligatiei de livrare a unor bunuri conforme din punct de vedere calitativ, ca atare cumparatorul este ocrotit de legea civila. Obtinerea de daune, altele decat cele nascute strict din cheltuielile cumparatorului facute cu notificarea vanzatorului si transportul autovehiculelor, se fundamenteaza pe dispozitiile art. 1336 Cod civil.
Necuvenite sunt si daunele in cuantum de 21.668 lei  solicitate cu titlu de salarii in contextul in care nu s-a facut dovada ca angajatii ar fi fost folositi de parata doar pentru manevrarea celor trei mijloace de transport indisponibilizate.
Instanta de fond a acordat insa in mod corect daunele reprezentand asigurari cu cele trei auto si suma de 6.631 lei reprezentand alte pierderi( prejudiciu efectiv suferit).
Pentru toate cele ce au precedat, in temeiul dispozi?iilor art. 269 teza a II-a Tribunalul urmeaza sa admita apelurile promovate, sa schimbe in parte hotararea atacata in sensul ca va obliga parata la plata catre reclamanta a daunelor-interese compensatorii in cuantum de 89.699,06 lei reprezentand pierderi inregistrate  de reclamanta prin angajarea de prestatii de transport cu tertii. Va inlatura dispozitia privind obligarea paratei la plata lipsei de folosinta pe perioada nelivrarii semiremorcilor , in suma de 161.975 lei. Va obliga intimata parata la plata catre reclamanta a sumei de 25.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocat ( fond si cai de atac).Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
In temeiul dispozi?iilor art. 276 C.pr.civila va compensa cheltuielile de judecata facute de parti in prezentul apel.