Furt. Inselaciune. Ceea ce deosebeste cele doua infractiuni este modalitatea in care bunul iese din posesia posesorului prin prisma consimtamantului celui vatamat. Pentru existenta infractiunii de furt este necesar ca bunul sa fie luat din posesia al...

Prin sentinta penala nr. 1488/25.03.2003 a Judecatoriei Iasi, mentinuta cu privire la incadrarea juridica a faptei prin decizia penala nr. 56 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Iasi, fapta inculpatului a fost incadrata in infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 lit. e si g Cod penal.
S-a retinut ca in seara de 8/9 iunie 2001, in jurul orei 200, partea vatamata se afla intr-un restaurant avand pe masa telefonul mobil.
Acolo se afla si inculpatul, cunoscut anterior, al partii vatamate, care l-a rugat pe vatamat sa-i permita sa dea un telefon de la mobilul sau. Vatamatul a fost de acord, iar inculpatul motivand ca urmeaza sa aiba o discutie particulara a iesit pe hol, dupa care a disparut.
Atat instanta de fond cat si cea de apel au considerat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt deoarece inculpatul a luat bunul in scopul insusirii pe nedrept.
Critica invocata in apel prin care s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de inselaciune, a fost considerata ca nefondata, apreciindu-se ca inculpatul nu a avut consimtamantul vatamatului.
In termenul prevazut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedura penala, hotararile au fost recurate de inculpat, iar unul din motive a avizat gresita incadrare juridica a faptei, care constituie cazul de recurs prevazut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 Cod procedura penala.
A motivat inculpatul ca bunul a intrat in posesia lui cu acordul partii vatamate, urmare a faptului ca i-a relatat mincinos ca doreste sa dea un telefon. In aceste conditii, fapta lui intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 Cod penal si a solicitat in conformitate cu art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice.
Analizand acest motiv de recurs, s-au retinut urmatoarele:
? Pentru existenta infractiunii de furt este necesar ca actiunea ce constituie latura obiectiva a infractiunii, respectiv luarea bunului din posesia altuia, sa se realizeze fara consimtamantul posesorului.
? Ori, in speta inculpatul a luat telefonul mobil cu acordul partii vatamate, urmare a inducerii lui in eroare prin afirmatia mincinoasa ca doreste sa dea un telefon.
? In aceasta modalitate, inculpatul a intrat in posesia telefonului mobil, cu scopul de a obtine pentru sine un folos material injust si pricinuind vatamatului o paguba.
? Ceea ce deosebeste infractiunea de furt de cea de inselaciune este modul in care a iesit din posesia vatamatului, respectiv cu sau fara consimtamantul acestuia.
? In cauza, inculpatul a intrat in posesia bunului cu consimtamantul vatamatului, urmare a inducerii in eroare.
In aceste conditii, instantele nelegal au incadrat fapta inculpatului in infractiunea de furt, deoarece bunul a iesit din posesia celui vatamat cu acordul acestuia, iar actiunea infractionala se circumscrie dispozitiilor art. 215 alin. 1 Cod penal.
Pentru cele precedente, in conformitate cu art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b1 Cod procedura penala, a fost admis recursul inculpatului si schimbata incadrarea juridica in infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Decizia penala 349/ 4.06. 2004.