Actiune in revendicare

Potrivit Legii nr. 15/07.08.1990, dreptul de administrare directa conferit unor entitati economice s-a transformat in drept de proprietate. Implicatii ale acestei convertiri in apararea dreptului de proprietate.

                                           Decizia civila nr. 92/A din 03.09.2014 a Curtii de Apel Galati     

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Galati la data de 15.02.2012, sub nr. 2509/233, reclamantul MUNICIPIUL GALATI, in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN, a solicitat obligarea paratului sa lase in deplina proprietate si pasnica folosinta imobilul situat in G., str. D. nr. _, jud. Galati.
In motivare, reclamantul a aratat ca imobilul situat in G., str. D. nr. _, jud. Galati este proprietatea Municipiului Galati, conform contractului de vanzare-cumparare nr. _/16.02.1907 incheiat intre Creditul Financiar Urban Bucuresti si Primaria Galati.
A invederat reclamantul ca, prin Decizia nr. 95/07.05.1968, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Galati a transmis in administrarea Directiei Regionale CFR Galati imobilul in cauza.
A apreciat reclamantul ca, in fapt, titlul paratului asupra imobilului nu exista, desi paratul stapaneste imobilul.
Reclamantul a aratat ca dovada proprietatii sale o face prin contractul de vanzare - cumparare nr. 367/16.02.1907. A mai precizat reclamantul ca Statul Roman detine bunul conform deciziei nr. 95/07.05.1968.
Prin intampinarea formulata, intervenienta CNCF CFR SA - SUCURSALA CREIR CF GALATI, a invocat exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Galati, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman si exceptia autoritatii de lucru judecat.
In motivarea exceptiei netimbrarii, intervenienta a aratat ca actiunea trebuie timbrata la valoare.
Cu referire la exceptia necompetentei materiale, intervenienta a aratat ca, potrivit sentintei civile nr. 6338/30.11.2005, pronuntate de Judecatoria Galati, valoarea imobilului depaseste pragul de 500 000 lei, astfel incat, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b C.proc.civ., competent sa judece cauza pe fond este Tribunalul Galati.
In motivarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, intervenienta a aratat ca paratul nu a avut niciodata posesia bunului.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, intervenienta a aratat ca, in baza aceluiasi titlu - contractul de vanzare-cumparare nr. 367/16.02.1907, reclamantul a mai promovat o cerere pentru revendicare, iar prin decizia civila nr. 3549/03.05.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, actiunea a fost respinsa cu titlu irevocabil.
Au fost atasate, la dosar, in copie, sentinta civila nr. 6338/30.11.2005, pronuntata de Judecatoria Galati si decizia nr. 3549/03.05.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin sentinta civila nr.4486/26.04.2013 Judecatoria Galati a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Galati, retinand urmatoarele:
In fapt, prin sentinta civila nr. 6338/30.11.2005, pronuntata de Judecatoria Galati, instanta a declinat competenta solutionarii cauzei avand, ca obiect, actiunea in revendicare formulata de reclamanta Primaria Municipiului Galati, in contradictoriu cu parata CNCF CFR SA, cu referire la imobilul situat in G, str. D. nr. 51, jud. Galati, in favoarea Tribunalului Galati.
Actiunea mentionata a fost respinsa, ca neintemeiata, cu titlu irevocabil, prin decizia civila nr. 3549/03.05.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In drept, potrivit art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b C.proc.civ.,  tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar.
In considerentele sentintei civile nr. 6338/30.11.2005, pronuntate de Judecatoria Galati, instanta a retinut ca, potrivit raportului de evaluare depus la dosarul cauzei, valoarea de circulatie a imobilului in litigiu era de 15 910 000 000 lei (ROL) la nivelul anului 2003.
 In drept, aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat implica faptul ca solutia unei instante asupra unei chestiuni de drept rezolvate cu titlu definitiv/irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca nu va putea fi readusa in discutie, respectiv ignorata intr-o cauza ulterioara, chiar daca in speta, nu ar fi intrunite conditiile autoritatii de lucru judecat.
 Pe de alta parte, chiar apreciata aproximativ, valoarea avuta in vedere de instanta in pronuntarea sentintei civile nr. 6338/30.11.2005 depaseste pragul de 500000 lei.
In consecinta, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la 24.05.2013.
Prin incheierea din 27.06.2013, instanta, analizand exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva a paratului STATUL ROMAN prin MFP, exceptie invocata de intervenienta C.N.C.F. "C.F.R." S.A. - Sucursala Galati, a retinut urmatoarele:
 In fapt, partea invoca exceptia motivat de faptul ca STATUL ROMAN prin MFP nu a avut niciodata posesia bunului, astfel incat gresit a fost indreptata actiunea contra lui. Doar ca aceasta afirmatie nu a fost sustinuta cu probe evidente de catre intervenienta, iar verificarea ei se poate face doar odata cu fondul cauzei.
 In drept, potrivit art.137 alin.2 din Codul de procedura civila, exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii.
In consecinta, instanta a unit exceptia cu fondul cauzei.
Analizand exceptia lipsei de obiect a cererii, invocata de paratul STATUL ROMAN prin MFP, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, partea invoca exceptia motivat de faptul ca insusi reclamantul afirma ca imobilul nu a trecut niciodata in proprietatea paratului.
In drept, obiectul reprezinta ceea ce se solicita de catre reclamant. In speta, reclamantul revendica imobilul, a carui posesie nu o are, deci cauza are un obiect.
In consecinta, instanta a respins ca neintemeiata exceptia.
Analizand exceptia inadmisibilitatii formularii cererii, invocata de paratul STATUL ROMAN prin MFP, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, partea invoca exceptia motivat de faptul ca dupa pronuntarea Deciziei nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reclamantul nu mai are deschisa calea dreptului comun pentru revendicare.
  In drept, Legea nr.10/2001 reglementeaza procedura prin care imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie persoanelor particulare de la care au fost preluate. Rezulta ca legea nu este aplicabila cererii formulate de reclamant, care este o parte a statului insusi, iar nu o persoana particulara.
In consecinta, instanta a respins ca neintemeiata exceptia.
Analizand exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de intervenienta C.N.C.F. "C.F.R." S.A. - Sucursala Galati, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, decizia nr.3549 din 03.05.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.3799/44/2006 solutioneaza actiunea introdusa de reclamantul MUNICIPIUL GALATI prin PRIMAR in contradictoriu cu C.N.C.F. "C.F.R." S.A. - Sucursala Galati, in vreme ce prezenta actiune este indreptata de reclamant contra paratului STATUL ROMAN prin MFP.
 In drept, potrivit art.166 din Codul de procedura civila si art.1201 din vechiul Cod civil, exista autoritate (putere) de lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate. Or, aceasta tripla identitate nu se regaseste in speta, in raport cu decizia nr.3549 din 03.05.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.3799/44/2006.
In consecinta, instanta a respins, ca neintemeiata, exceptia.
Prin sentinta civila nr. 1990 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Galati - Sectia I civila a respins ca neintemeiata atat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin MFP, invocata de intervenienta CNCF -CFR -SA Sucursala Galati cat si actiunea formulata de Mun. Galati, prin Primar, retinand urmatoarele:
Actiunea in revendicare este definita ca fiind actiunea reala petitorie prin care proprietarul neposesor revendica bunul sau de la posesorul neproprietar, finalitatea urmarita fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct si accesoriu al obtinerii posesiei. Asadar, de esenta acestei actiuni este existenta unui posesor neproprietar si a unui proprietar neposesor.
  In cauza, in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr.367/16.02.1907 imobilul a fost dobandit de reclamant care a transmis dreptul de administrare directa catre C.N.C.F. C.F.R. S.A. Bucuresti. In perioada transmiterii, bunurile proprietate socialista de stat erau cuprinse in patrimoniul statului ca obiect al dreptului de proprietate socialista de stat si, in acelasi timp, si in patrimoniul unor organizatii socialiste de stat ca obiect al dreptului de administrare de stat.
In consecinta, reclamantul a pierdut, la un moment dat, in favoarea statului, dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, pastrand in patrimoniul sau numai acel drept de administrare directa pe care l-a transmis apoi catre C.N.C.F. C.F.R. S.A. cu respectarea legislatiei in vigoare la acea vreme.
Ulterior, Legea nr.15/07.08.1990 a transformat dreptul de administrare directa conferit unor unitati economice de stat in drept de proprietate, dispunand prin art.5 alin.1 ca regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau.
Asadar, dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului in litigiu a fost preluat de catre stat si transmis catre C.N.C.F. C.F.R. S.A. prin vointa legii, astfel ca reclamantul nu are un titlu de proprietate actual si opozabil paratului.
In raport de acestea, avand in vedere ca C.N.C.F. C.F.R. S.A este o companie de stat, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a STATULUI ROMAN, prin MFP, invocata de intervenienta, ca neintemeiata.
De asemenea, a respins cererea formulata de reclamantul mun. Galati, ca neintemeiata
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, a declarat apel reclamantul Municipiul Galati, prin Primar, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul sustine ca probele administrate nu au fost corect interpretate si apreciate.
Astfel, in contextul actiunii in revendicare imobiliara, confruntarea probatorie dintre reclamant si parat nu poate fi inteleasa decat daca se tine seama de obiectivele pe care partile le urmaresc prin administrarea probelor.
Cum, fiecare parte urmareste sa probeze un anumit mod de dobandire a dreptului de proprietate, se apreciaza in favoarea sa, ori a autorilor sai, duelul judiciar il obliga pe judecator sa analizeze in mod temeinic toate dovezile prezentate, atat din perspectiva principiilor si normelor juridice aplicabile, cat si din aceea a existentelor logicii juridice. Rationamentele pe care le face judecatorul se adauga, sub forma unor prezumtii simple, dovezile prezentate de parti si prezumtiile legale. Numai daca aceste rationamente se regasesc in motivarea hotararii judecatoresti, solutia adoptata se va bucura de forta de convingere.
Astfel, sustine reclamantul ca titlul de proprietate asupra imobilului situat in G, str. D nr. _ il constituie contractul de vanzare-cumparare nr. 367/16.02.1907, ca cel invocat de catre parat, respectiv Legea nr. 15/07.08.1990 care a transformat dreptul de administrare directa conferit unor unitati economice de stat in drept de proprietate, dispunand prin art. 5 alin. (1) ca regia autonoma este proprietatea bunurilor din patrimoniul sau nu poate face dovada absoluta asupra imobilului in litigiu.
Cum, Municipiul Galati a dovedit ca este adevaratul proprietar, prin depunerea la dosar a contractului de vanzare-cumparare nr. 367/16.02.1907, iar Statul nu a avut in patrimoniu dreptul de proprietate asupra aceluiasi imobil, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 15/1990, nici societatea comerciala detinatoare a imobilului nu putea dobandi, la randul sau, un drept de proprietate, in temeiul acestei legi.
In fine, invoca apelantul si faptul ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu nu a fost depus la dosarul cauzei.
In aceste conditii, concluzioneaza reclamantul, rationamentul judecatorului nu poate sa convinga, sustinerea instantei, in sensul ca ,,reclamantul a pierdut, la un moment dat, in favoarea statului, dreptul de proprietate asupra imobilului" nu a fost nicicum dovedita.
Pentru toate acestea, solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii instantei de fond, in sensul admiterii actiunii in revendicare.
Apelul declarat este nefondat si va fi respins ca atare pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
Prin actiunea civila din 15.02.2012, reclamantul municipiul Galati a chemat in judecata pe paratul Statul Roman, prin MFP pentru a fi obligat sa ii lase in deplina proprietate si pasnica folosinta imobilul situat in Galati, str. D. nr. .., jud. Galati.
Motivand actiunea, reclamantul sustine ca imobilul a fost cumparat de Primaria Galati la 16.02.1907 si, prin decizia nr. 95 din 1.05.1968 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Galati, a fost transmis in Administrarea Directiei Regionale CFR Galati, aflandu-se in prezent in posesia acesteia.
Asadar, nu se contesta  faptul ca imobilul a fost dobandit de catre reclamant, insa, acesta fie ignora, fie este de rea credinta atunci cand sustine nelegalitatea si netemeinicia hotararii apelate prin prisma interpretarii gresite a probelor administrate intrucat ignora cu certitudine faptul ca, prin decizia nr. 95/7 mai 1968 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Galati, a fost transmis in administrarea Directiei Regionale CFR Galati.
Aceasta, prin efectul Legii nr. 15/7.08.1990, s-a transformat din unitate economica de stat in regie autonoma si, in temeiul art. 5 alin. (1), dreptul de administrare directa conferit unor unitati economice s-a transformat in drept de proprietate, actul normativ sus-mentionat statuand ca ,,Regia autonoma este proprietatea bunurilor din patrimoniul sau".
Asadar, pe de o parte, reclamanta a pierdut in favoarea statului dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, pastrand, in patrimoniul sau numai acest drept de administrare pe care, ulterior l-a transmis intervenientului in cauza.
In virtutea Legii nr. 15/7.08.1990 acest drept de administrare a fost convertit in drept de proprietate astfel incat critica interpretarii gresite a probelor administrate in cauza si a motivarii solutiei instantei de fond pe un rationament eronat nu poate fi primita.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat si ICCJ prin decizia civila nr. 3549/3.11.2007 in cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3799/44/2006 privind pe acelasi reclamant si  parata CNCF -CFR SA Bucuresti -Sucursala Regionala CFR Galati, intervenita in cauza de fata.
In motivarea respectivei decizii, Instanta Suprema subliniaza faptul ca dreptul de administrare directa pe care il avea reclamantul la momentul transmiterii lui catre CNCF -CFR SA Bucuresti -Sucursala Galati a fost un drept specific perioadei 6.03.1945-22.12.1989 si avea regimul juridic al unui drept real de natura civila constand in capacitatea unei institutii sau organizatii a Statului socialist de a intrebuin?a si, intr-o anumita masura, de a dispune de un bun repartizat din fondul unitar al proprietatii socialiste de stat.
Caracteristic acelei perioade este faptul ca bunurile proprietate socialista de stat erau cuprinse in patrimoniul Statului ca obiect al dreptului de proprietate socialista de stat si, in acelasi timp, si in patrimoniul unor organizatii socialiste de stat, ca obiect al dreptului de administrare de stat.
In acest context, critica inlaturarii nejustificate a titlului de proprietate invocat de reclamant, respectiv acel contract de vanzare-cumparare incheiat in anul 1907, 16 februarie - nr. 95, si insusirea apararii facute de catre paratul in cauza, nu poate fi primita.
Asa fiind, in baza art. 296 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul, solutia instantei de fond fiind legala si temeinica.