Drepturi salariale functionari publici

Curtea de Conturi a decis cu privire la drepturile salariale ale functionarilor publici si la particularitatile acordului colectiv de munca. In urma analizarii actelor se retine ca nu sunt legale drepturile salariale  acordate prin contracte colective de munca sau acorduri  colective de munca incheiate  la nivelul institutiei angajatoare.

                                                 Decizia civila nr. 2770 din 30 mai 2013 a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati sub nr. 271/442012 reclamanta UAT C, in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi a Romaniei, a formulat contestatie impotriva incheierii nr. 3/17.02.2012 pronuntata de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi solicitand anularea in parte a Deciziei nr. 45/29.12.2011 emisa de Camera de Conturi a judetului B, respectiv a masurilor dispuse la punctele II 2, II 3, II 4, II 5, II 6 si II 7.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, urmare a controlului anual de executie al bugetului institutiei efectuat de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi Judeteana B a fost intocmit procesul-verbal de constatare si s-a emis Decizia nr_/2011, fara a se lua in considerare argumentele sale.
Astfel, a precizat reclamanta, s-a stabilit de parata ca au fost efectuate plati nelegale prin acordarea unor drepturi salariale constand in spor fidelitate, spor stres, spor pentru conditii vatamatoare functionarilor publici in perioada 2008-2009 si primele 3 luni ale anului 2010, includerea sporului de stres si a sporului de fidelitate in salariul de baza, acordarea de spor pentru conditii vatamatoare pentru perioada aprilie-octombrie 2010, precum si acordarea sporului de fidelitate, legalitate, spor de conditii vatamatoare si tinuta decenta personalului contractual in perioada 2008-2009.
In opinia reclamantei, sumele de bani mentionate mai sus pentru perioada 2008-2009 sunt legal platite functionarilor publici si personalului contractual intrucat acestea sunt stabilite prin acordul colectiv de munca si actele aditionale la acestea aprobate prin HCL C nr.32/2008.
Referitor la sporurile incluse in salariul de baza, reclamanta a sustinut ca a procedat in acest mod, urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 ce consacra principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special si a includerii lor in salariul brut sau in salariul de baza, cele ramase in afara acordandu-se intr-un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
In privinta premiului anual aferent anului 2009, reclamanta a aratat ca, potrivit Legii nr.330/2009, sporul de vechime se include in salariul de baza, situatie in care modul de calcul a premierii trebuie sa urmeze noua reglementare, cu atat mai mult cu cat acest act normativ este superior H.G. nr. 829/1994.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile Legii nr. 554/2004.
Prin sentinta nr.105/12.03.2012 a Curtii de Apel Galati s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Braila - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal. In esenta, Curtea de Apel Galati a retinut ca actul administrativ a carui anulare formeaza obiectul litigiului si care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice este decizia emisa de Camera de Conturi Judeteana care este autoritate publica locala, fiind aplicabile prevederile art.10 alin.1 prima teza din Legea nr. 554/2004.
La primul termen de judecata acordat dupa inregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Braila s-a depus la dosar intampinare de parata Curtea de Conturi a Romaniei prin care s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, masurile dispuse prin Decizia nr.45/29.12.2011 si mentinute prin Incheierea nr.3/17.02.2012 fiind nelegale.
Parata a aratat ca reclamanta a aplicat eronat Legea nr.330/2009 prin reincadrarea personalului la data de 01.01.2010, acordand drepturi salariale peste nivelul salariilor de incadrare aprobate in lunile ianuarie-martie 2010. In acest sens a precizat parata si A.J.P.S. B a atentionat reclamanta prin adresele nr_./2010 si _./2010.
S-a mentionat de parata ca nici includerea in salariul de baza a sporului de stres si de fidelitate nu are temei legal, aceste sporuri nefiind incluse ca elemente prevazute de Legea nr. 330/2009.
Cat priveste sporul pentru conditii vatamatoare acordat pentru perioada 01.04.2010 - 31.10.2010, parata a aratat ca acesta nu a fost avizat de AJPS B, iar Regulamentul de acordare a sporurilor pentru conditii periculoase sau vatamatoare aprobat de catre ordonatorul principal de credite a fost avizat de catre MMFPS si MFP.
Parata a mai sustinut ca platile acordate in anii 2008-2009 personalului contractual si functionarilor publici nu sunt corecte intrucat nu pot avea la baza doar contractul colectiv de munca si acordul colectiv de munca ci acte normative care sa le stipuleze in mod expres.
Nici premiul anual pentru anul 2010 nu a fost acordat legal in opinia paratei deoarece Legea nr. 330/2009 a intrat in vigoare la data de 01.01.2010 si ca atare includerea sporului de vechime in salariul de baza pentru perioada 01.01.-31.12.2009 nu este sustinuta de un act normativ.
In drept, parata a invocat dispozitiile art.115 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri depuse de ambele parti la dosar.
Prin sentinta 3026/2012 a Tribunalului Braila a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamanta UAT C in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi A Romaniei. Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr.3/17.02.2012 a Curtii de Conturi a Romaniei s-a dispus respingerea contestatiei nr. 88/17.01.2012 formulata impotriva masurilor dispuse la pct. II 1, II 2, II 3, II 4, II 5, II 6, II 7 din Decizia nr.45/29.12.2011 emisa de Camera de Conturi a Judetului B.
Referitor la masura nr. II 2 din decizia contestata prin care s-a dispus stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea sumei de 19.824 lei constand in drepturi salariale si contributii aferente ca urmare a platii sporurilor de fidelitate, stres si pentru conditii vatamatoare in perioada ianuarie - martie 2010, tribunalul a retinut ca reclamanta a incalcat prevederile Legii nr.330/2009. Astfel, pentru ca aceste sporuri sa fie luate in considerare, se impunea ca ele sa fie acordate anterior in baza unor acte normative, hotarari judecatoresti sau acte de negociere colectiva si sa se regaseasca la un nivel acceptat in salariul brut sau de baza. In plus, se retine ca si AJPS B a atentionat pe reclamanta cu privire la inlaturarea neregulilor privind reincadrarea personalului la data de 01.01.2010 prin adresele nr_./2010 si _./2010. Desi UAT C a procedat la rectificarea reincadrarii personalului, nu a recalculat si drepturile salariale acordate peste nivelul salariilor de incadrare aprobate in perioada ianuarie - martie 2010.
Cat priveste masura nr. II 3 din Decizia nr.45/29.12.2011, tribunalul a observat ca reclamanta a inclus in mod nelegal in baza de calcul la care se raporteaza sporul de vechime si a sporurilor de fidelitate si de stres atat pentru perioada 2008-2009 cat si in anul 2010. In concret se retine in art.30 alin.3 din Legea nr.330/2009 se prevede ca noul salariu de baza, indemnizatia lunara de incadrare va fi cea corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009 la care se adauga sporurile care se introduc potrivit anexelor la prezenta lege. Or, sporul de fidelitate si sporul de stres sunt elemente care nu fac parte din salariul de baza astfel ca in mod corect s-a dispus luarea masurilor pentru recuperarea prejudiciului.
Masura nr. II 4 din Decizia nr.45/29.12.2011 este corecta si legala intrucat sporul pentru conditii vatamatoare platit pentru perioada 01.04. - 31.10.2010 a fost acordat fara respectarea Legii nr.330/2009, lipsind avizul AJPS B, care a fost dat in ziua de 05.11.2011.
Tribunalul a constatat ca reclamanta nu a adus critici concrete asupra acestor masuri dispuse de organul de audit financiar, expunand in mod generic dispozitii din Legea nr.330/2009 care nu contin argumente pentru corectitudinea cheltuirii sumelor de bani.
S-a mai retinut de tribunal ca prin Decizia nr.45/2011 la punctele II 5 si II 6 s-a dispus ca reclamanta sa stabileasca prejudiciul ca urmare a platii catre personalul contractual si functionarii publici in anii 2008-2009 a sporurilor de fidelitate si loialitate fata de institutie, pentru conditii vatamatoare si tinuta decenta precum si sa ia masuri pentru recuperarea acestuia.
Si aceste dispozitii sunt corecte intrucat in acea perioada sporul de fidelitate si loialitate fata de institutie precum si tinuta decenta nu erau prevazute in nici un act normativ in vigoare, contractul colectiv de munca si acordul colectiv de munca neputand fi o baza legala pentru acordarea acestor drepturi.
Astfel, referitor la categoria functionarilor publici, tribunalul a retinut aplicabilitatea prevederilor Legii nr.188/1999 care, la art.72 alin.1 arata ca "autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor de munca; sanatatea si securitatea in munca; programul zilnic de lucru; perfectionare profesionala; alte masuri decat cele prevazute de lege referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Totodata, art.22 din H.G. nr.833/2007 prevede ca "acordul colectiv este conventia incheiata in forma scrisa intre autoritatea sau institutia publica, reprezentata prin conducatorul acesteia, si functionarii publici din cadrul autoritatii sau institutiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentantii alesi, in care sunt stabilite anual masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca; sanatatea si securitatea in munca; programul zilnic de lucru; perfectionarea profesionala; alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sau desemnati ca reprezentanti ai functionarilor publici".
Prin urmare, obiectul acordurilor colective de munca privind pe functionarii publici este limitat in mod imperativ prin sintagma "numai" doar la masurile si domeniile enuntate mai sus, Curtea Constitutionala apreciind prin Decizia nr.1221/2009 ca art.72 alin.1 din Legea nr.188/1999 nu contravine legii fundamentale.
De altfel, si art.25 din H.G. nr.833/2007  arata "Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, dupa caz, nu pot stabili ingradirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fata de cele reglementate prin lege in derularea raporturilor de servici".
Or, nici unul dintre drepturile banesti acordate de reclamanta angajatilor sai (spor fidelitate, loialitate, conditii vatamatoare, prime cu ocazia pensionarii si fonduri in vederea procurarii unei tinute decente) si stabilite prin acordul colectiv de munca nu se incadreaza in masurile care pot fi negociate cu institutiile publice si trecute intr-o astfel de conventie.
In consecinta, tribunalul a considerat ca acordul colectiv de munca invocat de reclamanta este incheiat fara respectarea dispozitiilor legale incidente si nu sunt aplicabile dispozitiile art.969 din Codul Civil (forma in vigoare la acel moment) potrivit carora doar "conventiile legal facute cu putere de lege intre partile contractuale.
In privinta personalului contractual, tribunalul a observat ca in mod similar nu se poate lua in considerare contractul colectiv de munca. Astfel, acesta a fost intocmit fara respectarea art.157 din Legea nr.53/2003 potrivit caruia "sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative". Prin urmare, drepturile banesti ce puteau fi acordate personalului contractual in perioada aprilie 2008 - martie 2009 sunt cele expres prevazute de actele normative in vigoare la acel moment, respectiv O.G. nr.10/2007 si O.G. nr.10/2008 care nu cuprind nici unul din sporurile si primele date de reclamanta: spor de fidelitate, de loialitate, pentru conditii vatamatoare, prime de pensionare ori de vacanta.
Asa fiind, nici contractul colectiv de munca nu poate institui o baza legala de acordare a sumelor de bani astfel cum a sustinut reclamanta.
Cat priveste fondurile pentru tinuta decenta, tribunalul a retinut ca, intr-adevar, legiuitorul a stabilit prin art.32 din Legea nr.188/1999 ca uniforma pe care functionarii publici sunt obligati sa o poarte in timpul serviciului se primeste gratuit, dar aceasta nu se poate extinde la angajatii reclamantei care nu au o astfel de obligativitate.                                                           
Sporul pentru conditiile vatamatoare a fost nelegal acordat deoarece reclamanta nu detinea actul administrativ al ordonatorului principal de credite prin care sa fie stabilite categoriile de personal contractual, cuantumul sporului si conditiile de acordare precum si existenta buletinului de determinare emise de autoritatile abilitate pentru locurile de munca pentru care se acorda sporul prevazut de normele legale.
Si masura privind stabilirea si recuperarea prejudiciului creat prin includerea in salariul de baza a sporului de vechime in perioada ianuarie - decembrie 2009 influentand astfel premiul anual este legala. Astfel, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.330/2009 sporul de vechime nu era un element al salariului de baza iar acest act normativ nu retroactiveaza pentru ca reclamanta sa calculeze premiul anului 2009 raportat si la sporul respectiv.
Avand in vedere cele expuse mai sus, tribunalul a considerat ca in mod corect s-a dispus de catre parata Curtea de Conturi respingerea contestatiei reclamantei, masurile stabilite la punctele II 2, II 3, II 4, II 5, II 6, II 7 din Decizia nr.45/29.12.2011 emisa de Camera de Conturi a Judetului Braila fiind legale.
Prima instanta a mai constatat ca pe parcursul solutionarii cauzei a intrat in vigoare Legea nr.84/2012 prin care, la art.2, s-a aprobat "exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri salariale pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii", dar acest act normativ are aplicabilitate doar asupra efectelor actului de control analizat si nu asupra constatarilor examinate de instanta si care a facut obiectul cererii introductive.
Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie, in esenta, sub urmatoarele aspecte:
Legalitatea drepturilor salariale constand in spor fidelitate, spor stres, spor pentru conditii vatamatoare si a sumelor alocate pentru tinuta decenta  au fost confirmate prin dispozitiile art. 1 din Legea 84/2012, potrivit carora drepturile salariale obtinute de personalul bugetar pana la intrarea in vigoare a Legii 284/2010, in baza contractelor si acordurilor colective de munca, inregistrate la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente si in baza hotararilor de consilii locale, sunt exonerate de la plata sumelor impuse prin deciziile Curtii de Conturi.
Aceste drepturi au fost acordate cu respectarea dispozitiilor art. 6 alin. 3 din OUG 1/2010, art. 14 din OG 10/2008, art. 16 din OG 6/2008, art. 31 din Legea 188/1999, art. 155, art. 236 alin. 3 si 4  din Codul muncii, Legea 130/1996, Legea 330/2009, art. 969 C.civ.
Conform art. 3 lit. c din Legea 330/2009, sistemul de salarizare are la baza principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut.
In acest context, salariul de baza la 01.01.2010 va fi cel corespunzator functiilor din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta potrivit anexelor la  lege.
In prezenta cauza se pune problema legalitatii acordarii unor drepturi salariale acordate unor functionar publici /personalului contractual prin acorduri/contracte colective de munca incheiate la nivelul institutiei angajatoare.
 Articolul  117 din Legea 188/1999 dispune in sensul ca dispozitiile legii privind Statutul functionarilor publici se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei functiei publice.
Potrivit art. 236 alineatul 4 din Legea 53/2003 contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
 In acest context legislativ, la nivelul UAT C au fost negociate si incheiate in conditiile legii contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 48/2007, prelungit prin actele aditionale nr. 1/2008 si 2/2009 aprobate prin HCL C nr. _/2008, pentru personalul contractual si acordul colectiv de munca inregistrat sub nr. 19/2007, prelungit prin acte aditionale, aprobate prin HCL C nr. 32/2008, pentru functionarii publici, prin care au fost negociate si acordate drepturile ce fac obiectul prezentului dosar.
Contractul colectiv de munca si acordul colectiv de munca nu au fost reziliate de o instanta judecatoreasca, iar actele administrative emise prin care au fost aprobate nu au fost reziliate de instanta de contencios administrativ, motiv pentru care drepturile si obligatiile asumate de partile contractante au devenit obligatorii.
In concluzie, drepturile de natura salariala au fost legal acordate si nu se impune restituirea acestora.
Pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. reclamanta a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, cu consecinta admiterii contestatiei formulate.
Legal citata, intimata parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica, a carei reformare nu se impune.
In primul rand, se cuvine a se mentiona cu titlu de principiu, retinut de altfel in mod constant si de Curtea Constitutionala (ex. Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.787 din 26 august 2004, si Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.129 din 28 iunie 1995),  dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate de Constitutie, prin dispozitiile art.41 alin.(5), insa incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu respectarea legii. Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi superioara legii; in consecinta, conventiile colective sunt garantate in masura in care nu incalca prevederile legale in materie.
Fata de motivele de recurs ale reclamantei, in privinta functionarilor publici instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 31 din Legea 188/1999,  pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza,  sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului,  suplimentul corespunzator treptei de salarizare, acestia putand beneficia de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
 Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozitiile art. 72 din Legea 188/1999, potrivit carora acordurile colective de munca trebuie sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca,  sanatatea si securitatea in munca,  programul zilnic de lucru,  perfectionarea profesionala,  alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, precum si cu cele ale art. 22 din HG 833/2007.
 Acordul colectiv de munca reprezinta legea partilor numai in situatia in care respecta dispozitiile legale in vigoare, intrucat, potrivit prevederilor art. 24 si 25 din HG 833/2007 clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, dupa caz, nu pot stabili ingradirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fata de cele reglementate prin lege in derularea raporturilor de serviciu.
De altfel, prin Deciziile nr. 1221/2009,  1010/2011, Curtea Constitutionala a decis cu privire la drepturile salariale ale functionarilor publici si la particularitatile acordului colectiv de munca in cazul acestei categorii de personal: "_este firesc ca drepturile de natura salariala ale functionarilor publici sa fie stabilite, sub aspectul cuantumului lor, prin lege, si nu prin contractul colectiv de munca, ca urmare a negocierilor, la fel ca in cazul personalului contractual, avand in vedere statutul profesional al acestora si, in special, sursa de finantare a acestor venituri, si anume bugetul public national. Faptul ca aceste elemente ale contractului colectiv de munca nu sunt supuse negocierii intre parti nu are semnificatia incalcarii dreptului la negocieri colective in materie de munca, consacrat de art.41 alin.(5) din Constitutie, in conditiile in care art.9 din Legea fundamentala prevede expres ca "Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, in conditiile legii. [...]"
  Totodata, in privinta personalului contractual,  potrivit art. 157 alin. 2 din Legea 53/2003, sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
  Iar potrivit art. 12 din Legea 130/1996, contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
  Prin decizia 768/2007, Curtea Constitutionala a transat asupra particularitatilor contractului colectiv de munca incheiat la nivelul institutiilor bugetare:  "Art.137 alin.(1) din Constitutie prevede ca: "(1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege. In aceste conditii se impune ca si drepturile salariale ale salariatilor institutiilor publice sa fie stabilite prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin conventii colective".
 In aceste conditii nu se poate retine legalitatea acordarii unor drepturi salariale  unor functionari publici/personalului contractual prin acorduri/contracte colective de munca incheiate la nivelul institutiei angajatoare si care exced dispozitiilor legale.
  In al doilea rand, imprejurarea intrarii in vigoare a Legii nr. 84/2012, invocata de catre reclamanta, nu este de natura a releva nelegalitatea  actului administrativ contestat, ci vizeaza doar executarea respectivului act, noua lege dispunand "amnistia fiscala" in raport de drepturile de natura salariala constatate a fi platite nelegal.
In concluzie, Curtea a constatat ca in cauza nu a fost rasturnata prezumtia de legalitate a actului administrativ contestat, acesta trebuie mentinut ca atare, astfel cum a apreciat si instanta de fond.