Salariati straini angajati prin agentie de munca temporara. Contractul de munca aplicabil

Constata ca sub nr.  …  s-a   inregistrat la aceasta  instanta, prin declinarea  competentei  de catre  Tribunalul Bucuresti,  actiunea  formulata de reclamantele  M. C. si altii in contradictoriu cu  parata S.C. M. S.A. solicitand  ca, prin sentinta ce se  va  pronunta  aceasta din urma  sa fie  obligata  la plata drepturilor salariale majorate si reactualizate, neachitate, aferente perioadei de activitate desfasurata de catre fiecare reclamanta, cuprins in anexa 1 la prezenta, la plata drepturilor banesti majorate si reactualizate reprezentand contravaloarea orelor suplimentare prestate de fiecare reclamanta in calitate de angajat, ce vor fi identificate pe baza unui raport de expertiza contabila, la plata drepturilor banesti reprezentand indemnizatia de concediu legal de odihna aferenta lunilor de activitate, individualizate in anexa 1 la prezenta; la plata cheltuielilor de transport si calatorie ale  reclamantelor, precum si celelalte cheltuieli efectuate cu prilejul indeplinirii formalitatilor de angajare; la plata despagubirilor legale cu titlu de «daune » in cuantum de 7600 USD, platibili in lei la cursul oficial al BNR de la data platii, daune solicitate pentru fiecare reclamanta in parte; cu cheltuieli de judecata;
In motivare au aratat, in esenta, urmatoarele:
Demersurile procesuale ale  reclamantelor s-au concretizat initial in dosarul nr. 1/3/2009 inregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, declinat pe rolul prezentei instante. Litigiul a fost suspendat la data de 7 aprilie 2010 ca urmare a neindeplinirii obligatiei procesuale ale reclamantelor de achitare a avansului de expertiza incuviintat in cauza in cuantum de 7800 lei iar la data de 7 aprilie 2011, s-a implinit termenul de un an de perimare. In temeiul art. 254 pct. 2 CPC, prin prezenta actiune, solicita  acvirarea dosarului 1/3/2009 pastrarea dovezilor administrate si continuarea judecatii.
Reclamantele au statutul juridic al unui „strain", in lumina dispozitiilor legale reglementate de art. 2 lit. a din O.U.G. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, calitate in care, pretentiile lor se circumscriu prevederilor art. 2 lit. c din Legea 53/2003 modificata ulterior inclusiv prin Legea 237/2007.
Intre parata S.C. M. S.A. si SC „E.”, in calitate de agentie de munca temporara, autorizata a intervenit un contract - Employment contract - completat si modificat prin actul aditional -Addendum, incheiat pe o perioada determinata de 2 ani, termen calculat din prima zi de lucru pentru fiecare angajata in parte, contract in baza caruia, reclamantele beneficiau de urmatoarele drepturi: salariu lunar pentru activitatea depusa in regim de lucru 8 ore/zi, 5 zile pe saptamana, in cuantum de 400 USD, art. 1din actul aditional; contributiile sociale si de sanatate reglementate de legea romana pentru fiecare angajata, achitate de catre angajator, art. 1 din actul aditional; cazare gratuita si masa gratuita in timpul serviciului, conform art. 7 si 8 din contract raportat la art. 1,7 si 8 din actul aditional; tratament medical gratuit pe toata perioada de derulare a contractului, conform art. 9 din contract raportat la art. 1 din actul aditional; plata orelor suplimentare achitate in cuantum de 80 % (dar nu mai putin de minimul prevazut de legislatia muncii din Romania -100%), conform art. 6; zile libere/saptamana platite, 5 zile/an reprezentand sarbatorile oficiale platite, concediul anual de 21 de zile platite, conform art. 5 din contract; transport gratuit la subsemnatelor din tara de origine la locul de munca si retur, in urmatoarele conditii: expirarea contractului, rezilierea contractului de munca din culpa angajatorului fara justa cauza, in situatii de incapacitate de munca a angajatului, forta majora, in orice ce pot interveni fara culpa angajatului, conform art. 10 din contract, raportat la art. 10 act aditional;
Corelativ acestor drepturi de angajat, reclamantelor le-au revenit si urmatoarele obligatii, conform art. 11 din contract: sa desfasoare activitatea in conformitate cu regulile si regulamentul angajatorului intocmite conform cu legislatia muncii din Romania; sa respecte traditiile si obiceiurile locale; sa isi desfasoare activitatea numai pentru angajator fiindu-i interzise alte activitati prestate in folosul unui tert; sa respecte normele si legislatia tarii angajatorului fiindu-le interzise organizarea unor proteste sau demonstratii;
La sosirea in Romania - Sibiu si prezentarea la locul de munca, reclamantelor li s-a inaintat spre semnare un act - contract individual de munca in care li s-a transmis ca legislatia tarii impune un contract cadru care are aceasta forma si continut, iar diferenta de conditii intre cele doua acte, este mai mult de ordine scriptica intrucat, cele convenite initial raman valabile.
Conform evidentelor aflate in anexa 1 la prezenta reclamantele au inceput activitatea   intr-un interval cuprins intre 20 aprilie si 9 mai 2008 si au incetat activitatea prin demisie in intervalul de timp 1-2 octombrie 2008.
Conform inscrisurilor care provin de la parata, este evident ca nu a respectat urmatoarele: - nu le-a fost asigurat salariul de baza, parata reinterpretand conditiile contractuale initiale, in sensul, deducerii din cuantumul de 400 USD, a contravalorii hranei si cazarii, respectiv 70 USD, determinandu-se un salariu de baza de 330 USD, din care se plateau contributiile la sistemul asigurarilor sociale de stat si sanatate si impozitul pe venit. Este de observat ca parat prevede in noul contract „in cazul in care calculul salariului se face orar sau zilnic, valoarea neta totala pe luna nu poate fi mai mica de 250 USD". Si in aceasta absurda situatie, angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate, neatingand valoarea de 250 USD in conditiile normale de lucru. Subliniaza faptul ca valorile totale cuprinse in evidenta salariilor, reprezinta si cuantumul orelor suplimentare efectuate de reclamante; -nu a fost asigurata plata orelor suplimentare, acestea nefiind evidentiate in totalitate, conducerea societatii profitand major de faptul ca sunt „straini intr-o tara straina".
In consecinta dupa 5 luni de activitate neintrezarind nici o posibilitate concreta de rezolvare cu buna-credinta a situatiei, reclamantele au inaintat demisie, acceptata de catre conducere, respectand termenul de preaviz de 15 zile, prevazut de legislatia muncii, desi reclamantele dand prioritate obligatiei contractuale prevazute in art. 12/2 din contract, ar fi respectat termenul de o luna convenit.
Fata de cele mai sus relatate si dovedite cu actele anexate prezentei  reclamantele au inaintat prezenta actiune, in baza drepturilor conferite de lege prin prevederile exprese ale art. 283 indice 1 lit. c Cod. Muncii: nu s-au respectat prevederile legale si normele elementare de disciplina a muncii prin neindeplinirea obligatiilor de catre angajator prevazute de art. 40 teza 2 lit. a, b,c din C. Muncii considerent pentru, care a  solicitat petitul 1 si 2 al spetei dedusa judecatii; le-au fost cauzate prejudicii materiale pe care reclamantele le-a suferit in legatura cu serviciul si in timpul indeplinirii obligatiilor de servici, fiind indrituite de lege prin art. 281 si 282 a solicita conform prevederilor art. 269 indice 2 raportat la indice 1 acelasi articol C. Muncii cuantumul acestora, considerent pentru, care am solicitat petitul 4 si 5 al spetei dedusa judecatii; nu s-au respectat prevederile legale si normele elementare de disciplina a muncii prin neindeplinirea obligatiilor de catre angajator prevazute de art. 137, 139 C. Muncii considerent pentru, care au solicitat petitul 3 al spetei dedusa judecatii;
In drept, au fost invocate disp. art. 281,282, art. 269 indice 1 si 2, art. 40 C. Muncii,art. 137, art. 139,141 pct.4 Codul Muncii, Art. 274 CPC.
Parata SC M. SA,  a formulat intampinare  prin care a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in ceea priveste drepturile salariale ale reclamantelor, respectiv salariile si sporurile pentru orele suplimentare pretins neachitate, aferente perioadei de timp incepand cu momentul semnarii contractelor individuale de munca si pana la data de 19.09.2008 si, in consecinta, respingerea pretentiile salariale aferente ca fiind prescrise; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat, in esenta, urmatoarele:
In cursul anului 2008, intre parata si cele 78 de reclamante au fost semnate contracte individuale de munca pe durata determinata, redactate bilingv prin care reclamantele au fost angajate in postul de confectioner de produse vestimentare pentru o durata de un an de zile. Subsecvent, pe calea unor acte aditionale, perioada contractelor individuale de munca a devenit nedeterminata, fiind pastrate toate celelalte prevederi ale acestora.
Contractele individuale de munca au fost semnate de catre reclamante mai inainte de sosirea lor in Romania, respectiv in tara lor de origine, Filipine.
Pe data de 11.09.2008, reclamantele au comunicat paratei decizia lor de a demisiona, iar, dupa expirarea termenului de preaviz de 15 zile calendaristice, contractele individuale de munca ale acestora au incetat incepand cu data de 29.09.2008, in acest sens, prevad si deciziile de incetare a contractelor individuale de munca ale reclamantelor, pe care le-a  emis in data de 29.09.2008.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ce priveste drepturile salariale ale reclamantilor, respectiv salariile si sporurile pentru orele suplimentare pretins neachitate, aferente perioadei de timp incepand cu momentul semnarii contractelor individuale de munca si pana la data de 19.09.2008, arata ca, in baza dispozitiilor art. 171 alin. (1) Codul muncii, republicat, s-a implinit termenul prescriptiei extinctive de 3 ani pentru plata drepturilor de natura salariala, in ce priveste munca prestata de catre reclamante anterior datei de 20.09.2008, impunandu-se respingerea, ca prescrise, a pretentiilor salariale aferente perioadei de timp calculata de la data semnarii contractelor individuale de munca si data de 19.09.2008.
Pe fondul cauzei arata ca a platit integral drepturile salariale cuvenite reclamantelor, indiferent de titlu cu care au fost datorate (salarii, sporuri pentru ore suplimentare sau indemnizatii pentru concedii neefectuate), in conditiile prevazute de contractele individuale de munca semnate.
Cu titlu prealabil avand in vedere lipsurile cererii de investire a instantei relative la perioada de timp pentru care se solicita drepturile salariale si indemnizatiile de concediu de odihna pretins neachitate, si la cuantumul cheltuielilor de transport, de calatorie si a celorlalte costuri prilejuite de indeplinirea formalitatilor de angajare, solicita  sa fie obligate reclamantele sa isi precizeze cererea de chemare in judecata sub aceste aspecte.
Stabilirea cuantumului salariilor lunare platite reclamantelor s-a facut cu luarea in considerare a dispozitiilor de la lit. J. pct. 2 (ce are acelasi continut in toate contractele individuale de munca ale reclamantelor), conform caruia „Acest salariu va fi platit pentru o norma de productie per 8 ore ce va fi stabilita de catre angajator". Asadar, determinarea salariilor lunare pe care le-a  platit reclamantelor a avut in vedere si procentul de realizare a normei de productie.
In egala masura, cele cateva ore suplimentare efectuate de catre reclamante, precum si indemnizatiile aferente zilelor de concediu de odihna neefectuate, au fost platite de catre parata.
Dovada indeplinirii corespunzatoare a tuturor obligatiilor de plata ale paratei este facuta prin probele cu inscrisuri (fisele de lichidare, fluturasii de lichidare, foile colective de prezenta, procesele-verbale de control ale organelor de inspectie a muncii, statele de plata, realizarile de productie etc.) administrate dosarul perimat (cu nr. 1/3/2009, inregistrat la Tribunalul Bucuresti) ce a avut acelasi obiect cu prezentul proces.
Fata de indeplinirea corespunzatoare a tuturor obligatiilor de plata ale paratei prevazute prin contractele individuale de munca, se observa lipsa oricarei culpe a paratei in aceasta privinta.
Ca atare, pentru lipsa vinovatiei paratei, nu se justifica nici acordarea cheltuielilor de transport, calatorie si a despagubirilor de 7.600 USD solicitate prin cererea de sesizare a instantei.
In drept au fost invocate disp. art. 115 Cod proc. civ., art. 171 Codul muncii, republicat, precum si celelalte prevederi la care ne-am referit in prezenta cerere.
Parata  SC M. SA,  a formulat cerere reconventionala prin care solicita  obligarea tuturor reclamantelor la plata catre parata a sumei de 15.239,89 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata pe care le-a  suportat in dosarul nr. 1/3/2009 al Tribunalului Bucuresti (inregistrat initial la Tribunalul Sibiu, cu nr. 4/85/2008).
In drept au fost invocate disp. art. 119 si urm. Cod proc. civ., precum si celelalte prevederi la care s-a referit in prezenta cerere.
Prin  incheierea de  sedinta din data de 30.01.2014 Tribunalul a admis  exceptia  prescriptiei  dreptului material  la actiune  pentru  perioada  20.04.- 19.09.2008  si  respectiv  9.05-19.09.2008.
In cauza s-a incuviintat  efectuarea unei expertize contabile  pentru stabilirea  cuantumului drepturilor  salariale   cuvenite  reclamantelor.
Din actele  dosarului  instanta  retine urmatoarele:
Intre reclamante si parata s-au  incheiat  in cursul anului 2008  contracte de munca in temeiul carora  reclamantele  au  fost angajate  pe  postul de confectioner  de produse  vestimentare,  incepand  activitatea intr-un interval  cuprins  intre 20.04.2008  si 9.05.2008  si incetand contractele de munca,  prin demisie, la data de 29.09.2008.
O prima chestiune  care se  impune a fi  lamurita este aceea  a  stabilirii  contractelor  de munca  care  guverneaza raporturile  dintre  parti respectiv daca  sunt cele transmise de intermediarul   E. E. A.  din Cipru  catre agentia de  recrutare  din Filipine E. sau  contractele  bilingve  invocate  de  parata si  inregistrate  la  I. T. M. Sibiu.
  In acest sens Tribunalul retine ca la data de 4.02.2008 intermediarul angajat de catre  parata E. E. A.    cu sediul  in Cipru, a  transmis  agentiei de  recrutarea  de  forta de munca  din Filipine E.   o scrisoare  de  comanda  (filele 99,100  dosar)  prin care solicita  recrutarea de muncitori  pentru clientul lor  roman  in conditiile  stipulate  in  cuprinsul acelui act  si  anume: 500  muncitori  in meseria de croitori, un  salariu  lunar brut de 400 USA, durata  contractului de 2 ani,   2  mese  gratuite  pe  zi,  cazare  gratuita, asigurarea  medicala, plata orelor suplimentare si  concediu de  odihna conform legislatiei  muncii.
  Ulterior   intre parata  in calitate de  angajator   si E.  in calitate  de  angajat s-a incheiat  un act denumit  contract de munca – filele 90-95 dosar -  care  cuprinde  in mare aceleasi clauze ca si cele aratate  anterior  apoi  un act aditional  la acest contract, ambele documente   fiind inregistrate la  administratia  filipineza de specialitate POEA  la data de 31.03.2008.
Clauzele  importante  pentru  solutionarea  spetei de fata  cuprinse   in aceste  doua acte  sunt acelea referitoare  la stabilirea  unui salariu  de  baza lunar de 400 USD,  mentiunea  conform careia  asigurarile sociale de  stat  si de  sanatate,  valoarea  cazarii, si a  hranei  si  tratamentului medical  nu  vor fi deduse  din salariul lunar de  baza  precum si acelea referitoare la stabilirea  timpului de  lucru  la 8  ore   pe zi,  6  zile  pe saptamana  situatie  in care  valoarea salariului  total lunar nu  putea fi mai  mica de 250 USD  net.
  Contractele individuale de munca bilingve  inregistrate de  parata la I.T.M.  stipuleaza  la   litera J – salariul -  un  pachet compensator  in valoare  de 400 USD  compus  din salariul  brut de 330 USD (incluzand  contributiile  la  sistemul asigurarilor sociale de  stat, la  sistemul asigurarilor  de  sanatate  si  impozitul  pe  venit) si  contravaloarea cazarii si  hranei - 70  USD in cazul in care  calculul salariului se face  orar  sau  zilnic,  valoarea  neta totala pe  luna  nu poate  fi mai mica de 250 USD. Acest salariul  urmeaza  a fi platit  pentru  o  norma  de  productie  per 8 ore  ce  va fi stabilita de  angajator.
Contractele  poarta  mentiunea „incheiat  si inregistrat la 5.05.2008”.
Din cele ce  preced  instanta constata ca raportul  juridic de munca dintre  parti  este   guvernat  de contractul de  munca  inregistrat  la  autoritatile  filipineze la  31.03.2008  pentru  urmatoarele considerente:
- Contractul individual de munca  este   un contract consensual care  se  incheie  prin simplul  acord  de  vointa al  partilor,   manifestarea  lor de  vointa  fiind  suficienta pentru formarea  valabila a contractului.
- Desi  ii revenea  sarcina probei, potrivit  prevederilor  art. 272  din Codul muncii, parata nu a  dovedit ca reclamantele au semnat in Filipine  contractele de  munca  inregistrate la I.T.M. Sibiu. Dimpotriva, aceste  contracte au mentionata data  incheierii  dupa sosirea reclamantelor  la Sibiu  in timp ce contractul  asa cum a fost  modificat  prin actul aditional,  invocat de acestea  din urma este  inregistrat  la  autoritatile  filipineze  la 31.03.2008, acesta fiind contractul pentru care reclamantele si-au  dat acordul de  vointa.
 Sustinerea paratei conform careia nu a   incheiat  un contract de munca si nici actul aditional  sunt  infirmate de faptul  semnarii  si  stampilarii  contractului  de catre aceasta , iar actul aditional  fiind semnat pentru parata de E. H.  care a  fost autorizat la 19.02.2008  de  managerul D. V. – filele 101-102 dosar -  sa administreze  toate  chestiunile  privind recrutarea si selectia de  personal  pentru  fabrica din Romania,  si aceasta scrisoare de autorizare  fiind  inregistrata la POEA.
Intrucat expertiza contabila a calculat drepturile  salariale  cuvenite reclamantelor  in mai multe variante,   urmatoarea  chestiune care se  impune a fi  lamurita este aceea a variantei care  urmeaza a  fi retinuta de catre  tribunal,  perioada pentru care  vor  fi acordate ramanand,  urmare a admiterii  exceptiei prescriptiei dreptului  materiale  la actiune,  20.09.2008 - 29.09.2008.
Astfel, in conditiile  retinerii  contractului de  munca  inregistrat in Filipine  ca   guvernand  raportul  juridic dintre parti, tribunalul a  retinut varianta A- prin raportare la legislatia   muncii aplicabila in Romania - expusa in suplimentul depus  de expert la 7.04.2015 detaliat la filele  296 – 297 dosar si in anexa nr. 8 – filele  318-319  dosar,  pentru  urmatoarele considerente:
- Varianta de calcul efectuata conform  Legii nr. 23/1995  privind  ratificarea  Conventiei  dintre  Guvernul Romaniei si  Guvernul Republicii  Filipine  pentru evitarea  dublei  impuneri  nu este aplicabila spetei intrucat reclamantele  nu au fost  prezente  in Romania  o  perioada de 183  de zile asa cum stipuleaza  Codul Fiscal.
- Norma de  munca nu era  stabilita  in contractul  retinut de tribunal  ci doar  in contractul inregistrat la I.T.M., iar salarizarea  conform  normei de munca  a fost  introdusa de  parata, in mod  unilateral,  incepand cu luna august 2008.
Conform celor de mai sus,  in temeiul art. 159  si  urm.  din Codul muncii,  capetele de cerere prin care s-a  solicitat   obligarea  paratei  la plata drepturilor  banesti reprezentand  salariul  pentru orele  lucrate, contravaloarea   orelor  suplimentare  si   indemnizatia  pentru  concediul de  odihna   urmeaza a fi admise.
Capatul de cerere  prin care  s-a solicitat obligarea   paratei la  plata  cheltuielilor  de   transport si   calatorie  si a cheltuielilor  efectuate  cu  prilejul  indeplinirii  formalitatilor  de angajare  va fi respins  ca  neintemeiat.
Cu privire  la acestea  se  constata  pe de o  parte ca parata  a  suportat  costul calatoriei  din Filipine in Romania, iar  pe de alta parte  ca, in conformitate  cu prevederile  pct.12/2  din  Contractul incheiat de  parti, in cazul  incetarii acestuia  din  vointa angajatului  acesta  din urma  isi va  achita cheltuielile de  intoarcere in tara de origine. Cum contractele de munca  au  incetat prin demisie - act  unilateral de  vointa  al reclamantelor,   independent de contextul in care  s-a  produs demisia - parata  nu poate fi  obligata  la plata cheltuielilor  de   intoarcere.  Oricum aceste cheltuieli  au  fost suportate  de  autoritatile filipineze si nu de reclamante.
Prin decizia  unei  instantei  arbitrare  din Filipine   pronuntata la 29.04.2009(filele  103-119  dosar) au fost  obligate  firmele  de   intermediere – E.   si E.E.A. -  sa  plateasca reclamantelor  cate 120.000 pesos   reprezentand  contravaloarea  taxelor  pentru   indeplinirea  formalitatilor de angajare  asa  incat  o  noua cerere  cu acelasi  obiect  formulata in fata instantelor  romanesti  este  neintemeiata.
  Este  neintemeiat  si va fi respins  si capatul de cerere prin care  s-a solicitat  obligarea paratei la  plata  sumei de 7600 USD  pentru fiecare reclamanta  cu  titlu de daune   constatandu-se  ca reclamantele nu au  precizat  in ce  consta  prejudiciul  material  suferit si nici nu l-au dovedit. Mai mult,  prin aceeasi  hotarare  arbitrala  aratata mai sus, reclamantele  au   primit  cate 7.769,18 USD fiecare  cu  titlu de daune  reprezentand   partea  din contract  ramasa neexecutata.
Cererea  reconventionala  formulata  de  parata  este   fondata  in conditiile  in care, prin  sentinta civila  nr. 7830/2011 a Tribunalului  Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 17870/3/2009  al acestei  instante,  s-a constatat perimata cererea de chemare  in judecata formulata  de reclamante  in contradictoriu cu  parata.
Parata  a facut dovada achitarii onorariului  avocatial pentru  reprezentarea  in acel litigiu, onorariu in cuantum de  15.239,89 lei-  considerent pentru  care, in temeiul  art. 119 si 274 Cod proc. civil  vechi,  care  guverneaza  litigiul de  fata,  cererea  va fi admisa, iar reclamantele  vor fi obligate  la plata a cate 195,28  lei fiecare  cu  titlu de despagubiri.
Reclamantele au aratat ca vor  solicita  cheltuielile  de  judecata efectuate in acest  proces  pe cale separata.
In temeiul  art. 274 Cod proc. civila   acestea  vor  fi  obligate  la  plata catre parata a sumei de  … lei ( cate  … lei  fiecare)  cu  titlu de cheltuieli de  judecata partiale, ca  urmare a reducerii  onorariului  avocatului  paratei  apreciat  ca  fiind  exagerat  de mare fata de  natura  litigiului si  in conditiile admiterii in parte   a  actiunii principale.