Dreptul muncii

Chiar daca prin fisa postului i-au fost delegate reclamantei atributii de grefier-arhivar aceasta nu inseamna ca devine incidenta institutia delegarii. Reclamanta a fost in permanenta incadrata in functia de aprod, iar salarizarea a fost stabilita prin raportare la aceasta functie.

  Decizia civila nr.1139/23.05.2013  a Curtii de Apel Galati
Prin cererea formulata reclamanta TM a chemat in judecata pe paratii TG, CA si MJ, pentru a se constata ca in perioada 30.10.2009 si pana in prezent a desfasurat activitate de grefier arhivar in cadrul Judecatoriei. Totodata a solicitat obligarea paratilor la plata drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre ceea ce a incasat efectiv si ceea ce ar fi trebuit sa incaseze pentru munca efectiv prestata, aceea de grefier arhivar.
Motivele de fapt si de drept ale cererii formulate:
In fapt, a sustinut ca prin Decizia nr. 36/11.03.2008 a fost angajata ca aprod in cadrul Judecatoriei.
Incepand cu data de 30.10.2009, prin Hotararea nr.22 din 30.10.2009, ocupa functia de grefier arhivar in cadrul arhivei vechi a Judecatoriei.
Conform fisei postului, in anii 2009-2012 a avut atributii de grefier arhivar si si-a desfasurat activitatea in cadrul sectiei civile a Judecatoriei, sens in care a asigurat studiul dosarelor, pastrarea dosarelor, condicilor si registrelor in buna stare,  pastrarea dosarelor solutionate pe ani, a mapelor de hotarari, a participat la activitatea de triere a dosarelor, a pregatit dosarele pentru sedinta de judecata, precum si dosarele inaintate in caile de atac etc., activitati specifice functiei de grefier arhivar.
Potrivit art. 3 din Legea 567/2004, art. 3 din HG.290/2005 si art.10 si 154 alin.2 C. muncii, pentru munca prestata salariatul are dreptul la un salariu.
In speta, desi a indeplinit activitatea specifica functiei de grefier arhivar a primit salariul specific functiei de aprod, situatie care nu are corespondent in situatia de fapt, motiv pentru care a promovat prezenta actiune.
In drept a invocat Legea 567/2004, Legea 40/2011 si C. muncii, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000, art.20 din Constitutia Romaniei si Decizia nr. 21/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pozitia paratilor fata de cererea de chemare in judecata:
Paratii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, cu urmatoarea motivare:
Salarizarea personalului numit sau angajat in institutiile publice se efectueaza conform legii, in functie de functia detinuta. Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigura de fiecare ordonator principal de credite cu incadrarea in resursele financiare alocate. Din acest punct de vedere, nu exista temei legal pentru salarizarea reclamantei potrivit postului de grefier-arhivar.  Prin Hotararea nr. 22/2009 a Colegiului de Conducere a Judecatoriei Galati, reclamantei i-a fost modificat doar locul muncii in sensul art. 42 C. muncii. Potrivit alin.2 al aceluiasi articol, pe durata delegarii, salariatul isi pastreaza functia si celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca. Aceeasi reglementare se regaseste si in art. 57 din Legea 567/2004.  In conditiile in care reclamanta nu a refuzat prelungirea delegarii  pretentiile reclamantei sunt nefondate.
Prin sentinta civila nr. 2495/07.12.2012  Tribunalul Galati a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta TM, in contradictoriu cu paratii TG, CA si MJ.
Tribunalul a retinut urmatoarele cu privire la cererea de chemare in judecata:
Reclamanta face parte din categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate, iar raporturile de munca se deruleaza in baza unui contract individual de munca. Ca urmare, in speta dedusa judecatii ii sunt aplicabile dispozitiile generale din C. muncii, dar si dispozitiile speciale din Legea 567/2004.
Potrivit contractului individual de munca, aceasta este angajata ca aprod, in cadrul Judecatoriei Galati, functie prevazuta de art. 3 alin.4 din Legea 567/2004.
Prin Hotararea nr. 22/2009 a Colegiului de Conducere a Judecatoriei Galati, reclamanta a fost delegata in arhiva acestei instante, pana la ocuparea postului prin concurs. Din fisa postului intocmita pe anii 2009-2012, rezulta ca reclamanta a indeplinit parte din atributiile specifice unui post de grefier-arhivar.
Reclamanta nu a contestat efectele si durata delegarii, sens in care a semnat anual fara obiectiuni fisa postului.
Potrivit art.57 din Legea 567/2004, pe perioada delegarii si detasarii, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege pentru personalul din unitatile bugetare. Cand salariul si celelalte drepturi banesti prevazute pentru functia in care este detasat personalul auxiliar de specialitate sunt inferioare celor de care acesta beneficiaza la instanta judecatoreasca sau la parchetul de pe langa aceasta, la care este incadrat, acesta isi pastreaza salariul de incadrare si celelalte drepturi banesti ale functiei pe care o detine.
Se observa ca legiuitorul a prevazut posibilitatea unor drepturi salariale mai mari in caz de delegare, numai pentru situatia in care drepturi banesti prevazute pentru functia in care este delegat/detasat personalul sunt inferioare celor de care acesta beneficiaza la instanta judecatoreasca unde functioneaza.
Deci reclamanta ar fi fost indreptatita la plata unor diferente numai in situatia in care prin delegare i s-ar fi diminuat drepturile salariale.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea 567/2004, grefierii-arhivari, grefierii-registratori si personalul conex se recruteaza prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante.
Potrivit art.9 alin.2 din aceeasi lege, concursul pentru ocuparea posturilor vacante se organizeaza la nivelul fiecarei curti de apel sau, dupa caz, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau la Directia Nationala Anticoruptie, cu sprijinul Scolii Nationale de Grefieri, potrivit regulamentului de organizare si desfasurare a concursului, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Conform art. 10 din aceeasi Lege, grefierii-arhivari si grefierii-registratori care promoveaza concursul prevazut la art. 9 vor efectua un stagiu de specializare de doua luni in cadrul Scolii Nationale de Grefieri.
Reclamanta, in afara faptului ca a ocupat prin concurs postul de aprod, nu a dovedit faptul ca ar fi fost recrutata si pregatita in conformitate cu art. 9 si 10 din Legea 564/2004, pentru a ocupa in conditii de legalitate postul de grefier-arhivar.
Avand in vedere aceste dispozitii, dar si art. 162 alin.2 C. muncii, potrivit cu care sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice se stabileste prin lege, instanta a constatat ca nu poate da curs favorabil cererii, deoarece ar recunoaste prestarea muncii de grefier-arhivar unei persoane care nu indeplineste conditiile prevazute expres de lege pentru aceasta functie si nu a fost recrutata si pregatita conform Legii.
Pe de alta parte, personalul platit din fondurile publice, inclusiv salarizarea sta sub semnul legalitatii spre deosebire de angajatii din mediul privat unde salariile se stabilesc prin negociere. Orice modificare a contractului individual de munca, inclusiv salariul, determinata prin lege, face parte de drept din acel contract. Ca urmare, prin admiterea cererii s-ar dispune stabilirea unui sistem de salarizare in contradictie cu legea dar si peste aceasta, cu consecinta pronuntarii unei hotarari cu efect de legiferare, aspect interzis instantelor de judecata si incompatibil cu activitatea de judecata.
Reclamanta sustine ca prin delegare a prestat o munca salarizata la un nivel superior fata de cea pe care ar fi trebuit sa o presteze potrivit contractului individual de munca.
Aceasta sustinere este reala, dar nu poate avea ca efect plata drepturilor salariale cuvenite unui grefier-arhivar, deoarece in raport de art. 55 din Legea 567/2004, delegarea reclamantei este atipica, reclamanta nu a contestat delegarea si respectiv durata acesteia, iar prin admiterea cererii i s-ar recunoaste un grad profesional pe care nu-l are potrivit Legii 567/2004.
In domeniul bugetar se aplica legea, iar relatiile de munca difera in parte de domeniul privat, unde cererea reclamantei  ar fi avut in principiu o alta solutie.
Prin raportarea la disp. art. 43 si 44 alin.2 C. muncii, s-a constatat ca salariatul delegat are dreptul numai la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare.
Cum legiuitorul nu are in vedere nicio modificare a drepturilor salariale, se presupune ca acestea raman neschimbate. Deci, nici din acest punct de vedere cererea reclamantei nu este intemeiata.
Faptul ca in practica, in cazuri similare exista si solutii favorabile, in absenta unui recurs in interesul legii, nu obliga instanta la pronuntarea unei solutii favorabile.
Cererea reclamantei nu este indreptatita nici in referire la Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la art.20 din Constitutia Romaniei, deoarece statele parti la Conventie dispun de o marja de apreciere destul de larga atunci cand este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Adoptarea legilor in vederea stabilirii salariilor implica o examinare a aspectelor politice, economice si sociale si in consecinta autoritatile nationale sunt singurele in masura sa aleaga mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv.
Ca urmare, in conditiile in care pentru ocuparea postului de grefier-arhivar, legiuitorul a stabilit anumite conditii exprese, pe care reclamanta nu a dovedit ca le indeplineste, aceasta nu poate pretinde diferente salariale.
Prin Decizia nr. 21/2008  pronuntata de  Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001.
S-a constatat ca aceasta decizie face referire la un act normativ abrogat, dar si la dispozitii care nu sunt aplicabile delegarii.
Ca urmare, reclamantei nu ii este aplicabila aceasta decizie.
Reclamanta a mai invocat art. 1 si 2 din OG.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a fi aplicabile dispozitiile referitoare la discriminare, reclamanta trebuie sa se afle intr-o situatie identica cu salariatul comparabil, adica cu un grefier-arhivar.
Din cele mai sus expuse, rezulta ca situatia sa nu este comparabila, deoarece un grefier arhivar este supus unei proceduri speciale de recrutare si pregatire, pe care reclamanta nu le indeplineste.
O solutie contrara ar incalca art.30 C. muncii.
Pentru considerentele mai sus expuse, a respins actiunea ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
- Delegarea personalului auxiliar se poate face pe o perioada de cel mult 60 de zile potrivit art. 55 din Legea 567/2004. Prin prelungirea duratei privind delegarea, paratele au incalcat un drept fundamental, prevazut de art. 10 si art. 154 din Codul muncii, privind dreptul la un salariu.
- Art. 59 si 60 din Legea 567/2004 stabilesc un cadru legal pentru aprecierea salariului la care este indreptatita o persoana in virtutea complexitatii atributiilor din fisa postului pentru functia de grefier arhivar. Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, prin decizia 24/2008 ca sunt admisibile diferentieri de salarii pentru posturi si functii similare.
- Complexitatea sarcinilor de serviciu a stabilit o situatie discriminatorie in materie de salarizare. Unul din principiile sistemului de salarizare este al egalitatii de tratament in stabilirea salariului, consacrat in Constitutie, Actul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (art. 7), art. 23 pct. 2 din Declaratia Universala a drepturilor Omului. Prin diferentele de salarizare dintre functia de grefier arhivar si cea de aprod s-a creat un tratament inegal din punct de vedere al salarizarii, o discriminare fara un criteriu obiectiv si rational.
- In practica, au fost pronuntate solutii asemanatoare.
In drept, a invocat art. 304 ind. 1 Cod de procedura civila.
Intimatul TG a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca recurenta indeplineste, in continuare, functia de aprod, cu salariul corespunzator.  Conform art. 57 din Legea 567/2004 si art. 42 al. 2 din Codul muncii, drepturile salariale au fost calculate in mod corect.
In drept, a invocat art. 312 Cod de procedura civila.
MJ, in calitate de intimat, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, aratand ca salariul este intangibil. Prin intermediul delegarii nu se permite accesul la o functie superioara, ci doar exercitarea temporara a unei activitati pana la ocuparea prin concurs a functiei.
Intimata CA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului intrucat, prin hotararea colegiului de conducere i-au fost delegate doar anumite atributii, in concordanta cu art. 66 lit. c din HCSM 387/2005. Recurenta ar beneficia de drepturile salariale pentru functia de grefier-arhivar numai in situatia in care ar fi fost numita in aceasta functie, prin concurs.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Recurenta este numita in functia de aprod in cadrul Judecatoriei, in baza deciziei 36/11.03.2008 a Curtii de Apel Galati, functie care nu a fost modificata. Recurenta realizeaza o interpretare eronata a hotararii Colegiului de conducere al Judecatoriei 22/2009. In art. 6 al acestei decizii se consemneaza avizul favorabil pentru delegarea pe functia de grefier-arhivar, pana la ocuparea postului prin concurs.
Prin aceasta hotarare nu s-a realizat delegarea recurentei reclamante din functia de aprod in functia de grefier-arhivar, intrucat, potrivit Legii 567/2004 art. 55, delegarea personalului auxiliar este de competenta presedintelui Curtii de Apel.
In baza hotararii colegiului, Judecatoria a solicitat presedintelui Curtii de Apel delegarea reclamantei, insa prin adresa 165/19.01.2010 (f. 11 dosar fond), s-a comunicat faptul ca atributiile grefierului-arhivar pot fi stabilite in sarcina altei persoane prin ordin de serviciu si fisa postului.
In consecinta, avand in vedere ca nu exista o decizie a persoanei cu atributii in acest sens pentru delegarea recurentei in functia de grefier-arhivar, se constata ca institutia juridica a delegarii nu este incidenta in cauza.
Prin fisa postului, recurentei i-au fost delegate atributiile grefierului-arhivar.
Recurenta a fost in permanenta incadrata in functia de aprod, iar salarizarea  fost stabilita prin raportare la aceasta functie. Principiile salarizarii, enumerate in motivele de recurs sunt cele care stau la baza stabilirii salariilor de baza pentru fiecare functie, chiar in cuprinsul legii de salarizare a personalului auxiliar al instantelor.
Este dovedit faptul ca recurenta a exercitat in fapt atributii specifice unul alt post, de grefier-arhivar, fara a ocupa aceasta functie prin vreuna din modalitatile permise de lege.
Potrivit art. 9 din Legea 567/2004, ocuparea posturilor vacante se face prin concurs. Recurenta nu a fost incadrata prin concurs in functia de grefier-arhivar pentru a i se acorda drepturile salariale prevazute de lege pentru aceasta functie.
In consecinta, recurenta a fost corect salarizata, in raport de functia ocupata, aceea de aprod.
Principiul egalitatii de tratament, al unei remuneratii egale pentru o munca egala, invocata de recurenta este respectat. Situatiile invocate de recurenta nu sunt comparabile. Functia recurentei este de aprod, chiar daca atributiile exercitate temporar au fost ale unui grefier-arhivar.
Prin urmare, Curtea considera ca nu este vorba despre un tratament inegal in materia salarizarii, ci de o salarizare diferentiata in raport de functia ocupata de fiecare salariat.
In ceea ce priveste existenta unei practici judiciare, la dosar a fost depusa o singura decizie, pronuntata de o alta instanta, in urma cu mai bine de 3 ani. Aceasta decizie nu poate avea efect obligatoriu si nu poate reprezenta o practica generalizata sau relevanta a instantelor. Chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat, in Cauza Beian contra Romaniei, ca este inerenta pronuntarea unor solutii diferite de catre instante, in considerarea unor argumentatii juridice diferite.
Curtea constata ca sentinta este legala si temeinica si, in baza art. 312 Cod de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.