Servitute de trecere; Calitate procesuala activa; posesor animo domini.

Instituirea unei servituti de trecere poate fi solicitata nu numai de proprietarul locului infundat ci si de un posesor animo domini.
Pornind de la definitia art. 1846 alin.2 cod civil posesia este o stare de fapt constand in exercitarea de acte materiale de detinere si folosire a lucrului (corpus)  cu intentia de a le face pentru sine (animus) si in conditiile prevazute de art.1847 cod civil.
Simplele afirmatii ale paratilor ca sunt proprietari sau plangerile penale promovate de catre acestia, plangeri care au determinat reactii din partea reclamantilor nu sunt de natura sa determine vicierea  posesiei prin violenta, cu atat mai mult cu cat aceste plangeri se refera la alte terenuri.

                                      Decizia civila nr.237/09.04.2009 a Curtii de Apel Galati

Reclamantii E. A. si E.M. au chemat in judecata pe paratii M. C., N. M., I. E., L. P. si M. M.D, sa se dispuna stabilirea unui drept de servitute, astfel incat sa le fie permisa trecerea catre suprafata de teren situata in Galati, str. C. nr.3, prin traversarea aleii proprietatea paratilor pe o latime de 1,5 m.
         In  motivarea  cererii  reclamantii au aratat ca prin sentinta civila nr. 2921/1996 s-a dispus granituirea aleii de acces, proprietatea numitului M. P. de terenul proprietatea numitului E. M.
Reclamantii mai arata ca de o parte si de alta a aleii de acces exista o suprafata de teren de aproximativ 1000 mp, asupra careia au o posesie utila din anul 1959, aceasta fiind de fapt o ravena pe care au astupat-o si compactat-o cu pamant din anul 1959 pentru a obtine o suprafata de teren agricol. Intrucat fiul lor, E. M. a vandut locuinta nu mai au o alta cale de acces catre suprafata de teren din stanga aleii, motiv pentru care solicita instituirea unui drept de servitute de trecere prin traversarea aleii pe o latime de 1,5 m.
Cu privire la admisibilitatea cererii, arata faptul ca o astfel de cerere poate fi facuta atat de proprietarul locului infundat, cat si de uzufructuar, embaticar, si in genere de un posesor animo domini, insa nu si de un simplu locatar.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.616 Cod civil.
          Paratii au solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibila, intrucat reclamantii ocupa terenul abuziv, in realitate acest teren apartinandu-le intrucat provine din terenul asupra caruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului lor iar reclamantii sunt detentori precari.        
Prin sentinta civila 7761/23.10.2007 a Judecatoriei Galati, s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins cererea de servitute trecere formulata de reclamant ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta hotarare  s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 5000/19.08.1991 pronuntata de Judecatoria Galati s-a reconstituit dreptul de proprietate numitilor M. P., M. C. si N.M. pentru suprafata de teren de 4 ha si 2698 mp, precum si pentru o cale de acces in lungime de 63 m si in latime de 2m.
Cu privire la suprafata de teren pe care o ocupa reclamantii din prezenta cauza, instanta a retinut ca acestia nu detin niciun titlu care sa le confere vreun drept real asupra terenului si potrivit art. 616 Cod civil doar proprietarul sau titularul unui alt drept real poate formula o cerere pentru stabilirea unui drept de servitute.
Cu privire la sustinerea reclamantilor potrivit careia o astfel de cerere poate fi facuta si de uzufructuar, embaticar, si in genere de un posesor animo domini, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada unei astfel de situatii, intrucat pretinsa posesie nu a fost continua, netulburata si publica (nu s-a facut dovada faptului ca paratii figureaza ca titulari de rol si platesc impozit pe trenul respectiv) si mai mult nu s-a facut dovada faptului ca este vorba de un loc infundat, astfel ca instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins cererea ca inadmisibila.
         Prin decizia civila nr.258/2008 a Tribunalului Galati s-a admis apelul, a fost desfiintata sentinta civila nr.7761/2007 a Judecatoriei Galati si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare in fond la aceeasi instanta.
         Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca exista contradictie intre dispozitiv si considerente intrucat desi s-a pronuntat pe exceptia inadmisibilitatii, s-au facut aprecieri legate de fondul cauzei, dar si de lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor .
         Impotriva acestei decizii au promovat recurs paratii care au invocat disp.art.304 pct.8 cod procedura civila si art.304 pct.9 cod procedura civila
         Analizand decizia prin prisma motivelor de recurs Curtea a retinut urmatoarele:        
         Solutia trimiterii spre rejudecare prevazuta de dispozitiile art. 297 alin.1 Cod procedura civila era posibila numai in situatia in care instanta a rezolvat procesul in mod gresit, fara a intra in cercetarea fondului, deci pe o exceptie. Din considerentele deciziei civile nu rezulta insa acest lucru, ci instanta a retinut ca exista contradictie intre dispozitiv si considerente, situatie care nu poate determina o desfiintare a hotararii cu trimitere spre rejudecare.
         Totusi, avand in vedere ca solutia instantei de apel este corecta, o modificare a ei ar fi pur formala. Din aceste considerente, instanta  de recurs a  suplinit doar motivarea deciziei din apel si a  aratat de ce cauza a fost solutionata in mod gresit pe exceptie in loc sa se paseasca la rezolvarea fondului.
         Astfel, prin decizia civila nr.7761/2007 a Judecatoriei Galati instanta a respins cererea ca inadmisibila, retinand ca reclamantii nu detin nici un titlu care sa le confere un drept real asupra terenului deoarece pretinsa lor posesie nu a fost continua, netulburata sau publica si mai mult, nu s-a facut dovada ca este vorba de un loc infundat. Prin urmare, instanta de fond a apreciat gresit ca existenta locului infundat e o conditie de admisibilitate a cererii de instituire a unei servituti de trecere si a calificat gresit exceptia lipsei calitatii procesuale active drept inadmisibilitate.
         Aceasta exceptie nu poate fi primita.
         Intr-adevar, instituirea unei servituti de trecere poate fi solicitata nu numai de proprietarul fondului infundat, ci si de un posesor animo domini.
Potrivit dispozitiilor art.1846 alin.2 Cod civil, posesia a fost definita ca fiind detinerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitata de noi insine sau de altul in numele nostru. Pornind de la aceasta definitie legala, in doctrina s-a stabilit ca posesia este o stare de fapt constand in exercitarea de acte materiale de detinere si folosire a lucrului (corpus) cu intentia de a le face pentru sine (animus).
Pentru a dovedi posesia este necesara probarea celor doua elemente: acte materiale asupra bunului si intentia de a le face pentru sine. Ori, din depozitiile martorilor audiati la fond rezulta ca defunctul E.A. a astupat cu pamant o rapa in suprafata de aproximativ 1000 m pe care a ingradit-o cu sarma si a folosit-o pentru agricultura in mod neintrerupt pana in prezent. Depozitiile martorilor au fost intarite si de opinia consilierului expert care a constatat existenta rapei pe planurile fotogrametrice si planurile de situatie anexe la contractul de vanzare-cumparare.
Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa fie utila adica continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Potrivit dispozitiilor art.1847 cod civil aceste calitati de posesie sunt cerute de lege pentru uzucapiune, dar s-a aratat in doctrina ca ele sunt necesare pentru producerea efectelor juridice ale posesiei.
Din probele administrate rezulta ca posesia a fost continua, neintrerupta, publica (exercitata pe fata, asa cum ar exercita-o proprietarul insusi) si sub nume de proprietar (nu pentru altul, sub nume precar).
Ultimul aspect care trebuie analizat cu atentie este daca posesia reclamantilor este viciata prin violenta.
Pentru a lamuri acest aspect e necesara prezentarea pe scurt a situatiei de fapt.
Autorului M. P. i s-a eliberat titlul de proprietate nr.17401-32/07.12.1992 pentru suprafata de 4,2698 ha teren, in baza sentintei civile nr.5000/19.08.1991 a Judecatoriei Galati, in care s-a efectuat si o expertiza topometrica de individualizare a terenului. Prin aceeasi sentinta s-a constatat ca paratii sunt si proprietarii unei alei in lungime de 63 m si latime de 2 m pentru asigurarea accesului pe terenul lor in suprafata de 4,2698 mp.
Prin sentinta civila nr.2921/22.03.1996 a Judecatoriei Galati s-a dispus granituirea caii de acces proprietatea lui M. P. cu lungimea de 49,25 m si latimea de 2 m de terenul proprietatea paratului E. M., stabilindu-se linia de hotar pe amplasamentul prevazut in schelele 1 si 2 anexe la raportul de expertiza.
Din raportul de expertiza judiciara efectuat in prezenta cauza rezulta ca suprafata in litigiu de 1000 mp, aflat in posesia reclamantilor e compusa din 2 loturi de teren despartite de aleea de trecere cu latime de 2 m. care apartine mostenitorilor defunctului M.P.. Tocmai pentru a i se asigura trecerea de la un lot la celalalt lot despre care pretind ca e loc infundat, reclamantii au solicitat sa li se recunoasca o servitute de trecere pe aleea de acces care este proprietatea paratilor.
Studiind titlul de proprietate al paratilor, precum si sentintele judecatoresti si schitele anexe la acestea expertul apreciaza ca aceste doua loturi in suprafata de aproximativ 1000 m nu sunt cuprinse in titlul de proprietate al paratilor.
Din raspunsurile la obiectiuni rezulta ca pe aceasta suprafata a existat o rapa cu adancime de 6-7 m asa cum rezulta din planul fotogrametric si ca proprietatea M. P. era situata pana la acea rapa. Existenta rapei e dovedita si de planul de situatie (parte integranta a contractului de vanzare-cumparare nr.901-119/1959 prin care sotii E. A. si M. au devenit proprietarii unui imobil situat in cartierul Gheorghe Pavel.
Un argument in plus retinut de expert este ca atat prin sentinta civila nr.500/1991, cat si prin sentinta civila nr.2921/1996 ale Judecatoriei Galati s-au retinut o cale de acces de 49,25 mp. lungime, aceasta lungime reprezentand tocmai distanta dintre str. C. si proprietatea autorului M.
Daca terenul in litigiu ar fi apartinut paratilor atunci nu s-ar fi justificat atribuirea acelei portiuni din calea de acces pe propriul teren.
In concluzie, din probele administrate la fond rezulta ca paratii nu sunt proprietarii suprafetei de 1000 mp. asupra careia paratii exercita posesia.
Simplele afirmatii ale paratilor ca sunt proprietari sau plangerile penale promovate de acestia, plangeri care au determinat reactii din partea reclamantilor nu sunt de natura sa determine vicierea posesiei prin violenta.
De altfel, hotararile penale depuse la dosar se refera la o cu totul alta suprafata de teren de 2.228 mp. asupra careia partile nu s-au inteles si nicidecum la suprafata de 1000 mp. Cu privire la aceasta din urma, instanta penala a retinut ca exista dubii si incertitudine in privinta ocuparii terenului proprietatea lui M.P. de catre E.M.
 De asemenea, nu s-a promovat pana in prezent o actiune in revendicare imobiliara, calea cea mai sigura pe care ar fi avut-o paratii daca erau proprietarii terenului.
Cu privire la actiunea negatorie care a existat intre parti, numai dispozitivul acesteia a intrat in autoritate de lucru judecat, nu si considerentele in care s-a retinut ca nu s-a facut dovada posesiei continue si netulburate conform art.1847 cod civil (f.32-35 dosar fond).
In concluzie, instanta  de recurs a retinut ca s-a facut dovada unei posesii utile exercitate de reclamanti asupra celor doua loturi de teren ceea ce le confera legitimare procesuala activa pentru promovarea unei actiuni in stabilire a unui drept de servitute.
Acestea sunt considerentele pentru care in mod corect instanta de apel a desfiintat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru solutionarea fondului cauzei, in conformitate cu dispozitiile art.297 cod procedura civila.
Avand in vedere dispozitiile art.312 alin. 1 cod procedura civila Curtea de Apel Galati prin decizia civila nr.237/09.04.2009 a respins recursul paratilor ca nefondat.