Potrivit disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendari...

Prin sentinta civila nr. 244/21.02.2008 a Tribunalului Galati, s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamanta C.E., in contradictoriu cu parata S.C. T. SA GALATI.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 278/121/2008, reclamanta C.E. a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. T. S.A obligarea acesteia la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada cand contractul ei de munca a fost suspendat si daune morale de 5000 lei, fara cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca a fost cercetata penal la cererea paratei, dar prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 parata a dispus reluarea activitatii in cadrul firmei, de la aceeasi data reluandu-se drepturile si obligatiile partilor.
Solicita sa i se achite si drepturile salariale ce i se cuveneau pe perioada cand contractul ei de munca a fost suspendat, intrucat nu se face vinovata de suspendarea contractului, aceasta fiind o masura luata de unitate unilateral.
Intrucat nu a fost condamnata, rezulta ca unitatea a luat abuziv aceasta masura, ca urmare refuzul de a-i plati drepturile banesti, cu motivarea ca i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ, excede dispozitiilor legale.
Pentru ca a fost tracasata timp de aproximativ 2 ani de zile de catre parata solicita si obligarea acesteia la plata de daune morale.
Analizand si coroborand materialul probator administrat in prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a detinut functia de casier abonamente in cadrul unitatii parate, iar impotriva acesteia s-a formulat plangere penala pentru savarsirea infractiunii de fals.
Prin Decizia nr. 84/28 iunie 2006 parata a dispus suspendarea contractului individual de munca  in baza art. 52 alin. 1 lit. c din  Codul Muncii.
Prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Galati  s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmarire penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 parata a dispus reluarea activitatii in cadrul firmei incepand cu data de 11.12.2007, de la aceeasi data reluandu-se drepturile si obligatiile partilor.
  Conform art. 52 alin. 2 din  Codul Muncii (2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Ipoteza este clar stabilita de lege, respectiv daca se constata nevinovatia celui in cauza.
In speta, chiar daca prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Galati s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmarire penala, rezulta clar ca aceasta nu s-a datorat nevinovatiei reclamantei, ci aprecierii ca fapta savarsita de aceasta, desi exista si este prevazuta de legea penala, prin continutul ei concret, respectiv un prejudiciu relativ mic, varsta inaintata a faptuitoarei, etc. nu impune aplicarea unei sanctiuni penale, ci s-a ales varianta sanctionarii administrative, conform art. 18 ind. 1 Cod penal.
Este evident ca tracasarea invocata de reclamanta, datorata cercetarilor penale, nu este din culpa unitatii, fiind vina sa pentru nerespectarea legii si a disciplinei de serviciu.
In consecinta nu se pune problema acordarii de daune morale, iar instanta a respins integral actiunea ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamanta C.E., considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
Prin faptul ca, prin ordonanta nr. 1333/P/2006, s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala si i s-a aplicat doar o sanctiune administrativa, nu justifica ca intimata sa nu ii plateasca drepturile ce i se cuvin pe perioada suspendarii contractului sau de munca.
Sanctiunea administrativa aplicata excede sfera penalului in baza caruia i-a fost suspendat contractul de munca.
Nefiind sanctionata penal, inseamna ca a fost considerata nevinovata din acest punct de vedere, motiv pentru care angajatorul este obligat sa ii plateasca drepturile salariale pe intreaga perioada cat a fost suspendata.
Motivarea instantei excede cadrului legal, fiind interpretate eronat dispozitiile legale in materie.
In consecinta, a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotararii primei instante si, in rejudecare, admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C.pr. civila.
Prin decizia civila nr. 388 din 28 mai 2008 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 244/21.02.2008 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 278/121/2008.
Au fost avute in vedere urmatoarele:
Prin Ordonanta nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Galati, s-a constatat ca faptele comise de invinuita C.E. constituie infractiunile de falsificare de bilete de transport, prevazuta de art. 283 alin. 1 Cod penal si inselaciune, prevazuta de art. 215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Insa, avandu-se in vedere valoarea relativ mica a prejudiciului, varsta inaintata a invinuitei si imprejurarile concrete in care aceasta a falsificat tichetul abonament in litigiu, s-a apreciat drept temeinica si legala propunerea organelor de politie de scoatere de sub urmarire penala a invinuitei si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Pentru aceste ratiuni, s-a dispus, in baza disp. art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. b indice 1 C.pr.penala si art. 91 Cod penal, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Potrivit disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Deci, textul de lege este clar si nu poate da nastere la alte interpretari: se platesc despagubiri de catre angajator numai in cazul constatarii nevinovatiei salariatului.
Chiar si in tratatul de dreptul muncii depus la dosar de catre recurenta in sustinerea recursului care are valoare de doctrina se precizeaza clar ca nu este vorba de orice nevinovatie, ci chiar de inexistenta vinovatiei penale.
In cazul prevazut de art. 90 si 91 Cod penal este vorba de inlocuirea raspunderii penale si nu de nevinovatia salariatului asa cum este prevazuta de art. 52 alin. 2 din Codul muncii.
In cazul inlocuirii raspunderii penale, fapta isi pastreaza caracterul care justifica raspunderea penala insa nu este decat inlocuita cu o altfel de raspundere si nicidecum inlaturata.
In consecinta, nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 52 alin. 2 din Codul muncii, asa cum corect a retinut si prima instanta, care a interpretat corect dispozitiile legale, recurentei necuvenindu-i-se  drepturile salariale solicitate.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, se apreciaza ca in mod corect au fost respinse de catre prima instanta, intrucat nu s-a dovedit ca parata a actionat in mod abuziv prin introducerea plangerii impotriva Ordonantei nr. 1333/P/2006, liberul acces la justitie fiind un principiu aplicabil oricarei persoane, fizice sau juridice, indiferente de institutia unde a inregistrat plangerea.