Aspecte legate de inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ si de lamurirea caracterului de act administrativ individual sau normativ
(Decizie nr. 4913/R din data de 03.07.2013 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures)Respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, rigorile formularii plangerii prealabile sub aspectul adresarii organului emitent al actului atacat.
Legea contenciosului administrativ - art. 7, - art. 2 alin. 1 lit. a).
Decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale.
Actele administrative se clasifica in acte normative si individuale in functie de intinderea efectelor juridice pe care acestea le produc. Cand actul produce efecte juridice in raport cu un numar determinant de persoane, are caracter individual.
Neurmarea procedurii prealabile cu respectarea rigorilor instituite de legiuitor reprezinta un fine de neprimire.
Hotararea consiliului local privind atribuirea unor autorizatii catre taximetristi are caracter de act administrativ individual, natura juridica fiind relevanta in analizarea respectarii prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 rep.
Prin sentinta nr. 3024/10 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 2754/102/2008* s-a respins exceptia tardivitatii cererii; s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei; s-a admis cererea formulata de reclamanta C. N. T. R., Filiala Mures, in contradictoriu cu paratii Municipiul Tg-Mures, C. L. Tg-Mures, K. K. A., M. M., G. D. C., B. T., A. P., M. C. L. si, in consecinta, s-a anulat H.C.L. Tg-Mures nr. 157/08.05.2008 precum si urmatoarele autorizatii Taxi: nr. 9 eliberata D-nei K. K. A., 15 eliberata D-lui M. M., 37 eliberata D-lui M. C. L., 97 eliberata D-lui B. T., 103 eliberata D-lui A. P., 146 eliberata D-lui G. D. C.; a obligat paratii Municipiul Tg-Mures si C. L. Tg-Mures sa plateasca reclamantului suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, cu privire la exceptia tardivitatii actiunii, ca potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. Prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din H.C.L. nr.46/2008 in sensul de atribuire a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Instanta a retinut ca acest act administrativ contine reglementari cu caracter general, impersonal si obligatoriu. Asadar, fiind un act administrativ cu caracter normativ, poate fi atacat oricand.
In schimb, a retinut ca autorizatiile taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146, sunt acte administrative individuale intrucat genereaza drepturi in beneficiul paratilor.
In continuare, a amintit prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. 2, precum si Decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale. A subliniat ca reclamanta a formulat plangere prealabila la data de 12.09.2008 si a primit raspuns la data de 29.10.2008, ulterior inregistrarii actiunii. Plangerea prealabila formulata viza atat H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 cat si autorizatiile taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146 emise in baza acesteia.
De asemenea, a subliniat ca autorizatiile taxi nu erau comunicate reclamantei, astfel incat aceasta nu putea lua cunostinta de existenta lor anterior H.C.L. Targu-Mures nr.157/08.05.2008.
Ca o consecinta, a concluzionat ca cererea de anulare a H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 si a autorizatiilor taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146 a fost formulata in termen legal.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, a retinut ca C. N. T. R. a emis o imputernicire in vederea constituirii unei filiale sub forma unei asociatii cu personalitate juridica. Actiunea a fost formulata de aceasta filiala.
Instanta a retinut ca reclamanta C. N. T. R., Filiala Judeteana Mures pentru justificarea calitatii sale procesuale a invocat faptul ca actioneaza in interesul membrilor camerei in general si in special in interesul membrilor camerei: S.C. C. S.R.L., S.C. T. S.R.L. si S.C. R. T. S.R.L. care au fost vatamati in dreptul acestora de a obtine asemenea autorizatii de taxi.
A retinut ca deoarece obiectul H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 atacate vizeaza atribuirea unor autorizatii catre taximetristi, aceasta asociatie are calitatea de a solicita verificarea legalitatii acesteia, scopul asociatiei justifica introducerea actiunii in interesul membrilor asociatiei.
Relativ la fondul cauzei, a aratat ca prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din H.C.L. nr.46/2008 in sensul de atribuire a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Or, potrivit art. 14 alin. 4 - 6 din Legea nr. 265/2007 "numarul maxim de autorizatii taxi stabilit a se atribui in conformitate cu prevederile alin. (2) si/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localitatii de autorizare. Dupa procedura de atribuire a numarului maxim de autorizatii taxi stabilit conform alin. (4), autoritatea de autorizare nu va mai atribui nicio autorizatie taxi decat in conditia disponibilizarii unora dintre cele existente sau in cazul maririi numarului de autorizatii taxi, cu respectarea prevederilor alin. (2) - (4). Daca numarul autorizatiilor taxi emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi depaseste numarul maxim de autorizatii taxi stabilite in conditiile alin. (2) - (4), C. L. sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti nu va mai atribui nicio autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit".
A retinut de asemenea, ca, potrivit adresei nr. 27/2009 eliberata de I.N.S., populatia stabila a municipiului Tg-Mures la data de 01.07.2008 era de 144.806 persoane. Or, in raport cu populatia municipiului Tg-Mures la data de 01.07.2008, era posibila eliberarea a 579 de autorizatii, iar numarul autorizatiilor taxi eliberate la data de 08.05.2008 era de 729, conform raspunsului scris al Municipiul Tg-Mures.
In aceste conditii, a aratat ca este evident ca erau incidente prevederile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 265/2007 in sensul interdictiei de atribuire a autorizatiei taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit.
Or, a aratat ca la emiterea/adoptarea actelor administrative se impune in mod imperativ respectarea principiului ierarhiei si fortei juridice a actelor normative.
Asadar, modalitatea in care a procedat paratul C. L. Tg-Mures prin atribuirea a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004, in conditiile in care numarul autorizatiilor depasea cu mult limita maxima legala prevazuta de 14 alin. 4 din Legea nr. 265/2007, este in mod vadit nelegala.
Sustinerea paratilor in sensul ca este vorba despre o redistribuire si nu de atribuire a autorizatiilor taxi este fara acoperire legala. Mai mult decat atat, efectul pe care a produs pretinsa redistribuire este in mod vadit contrar finalitatii urmarita de legiuitor prin adoptarea art. 14 alin. 4-6 din Legea nr.265/2007 intrucat impiedica micsorarea numarului de autorizatii si implicit intrarea in legalitate prin respectarea numarului maxim de autorizatii taxi.
Fata de aceste aspecte, instanta a admis cererea, retinand ca autorizatiile sunt acte administrative subsecvente si adoptate in baza H.C.L. Tg-Mures nr. 157/08.05.2008, neavand existenta de sine statatoare, urmand soarta juridica a actului in temeiul caruia au fost emise.
A facut aplicarea art. 274 C.proc.civ.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs C. L. al municipiului Tg. Mures si Municipiul Targu Mures, in temeiul dispozitiilor art. 312 pct. 9 raportat la art. 304 ind. 1 din C proc.civ., solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii atacate.
In motivarea recursului a aratat ca reclamanta trebuia sa faca dovada efectiva a vatamarii in cadrul litigiului dedus judecatii, in sensul art. 2 alin. 1 lit. a, din Legea nr. 554/2004. Asadar, reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca prin atitudinea administratiei a fost vatamat si ca aceasta vatamare i-a afectat drepturile sale recunoscute de lege sau in interesele legitime, nefiind suficienta, sub aspect procesual, doar invocarea unei pretinse vatamari, ca simpla reprezentare nefundamentata. Or, a subliniat ca in motivarea actiunii reclamanta si-a argumentat calitatea de parte vatamata intr-un drept sau interes legitim pe considerente care pot justifica, in cel mai bun caz, calitatea sa procesuala activa in speta, iar nu vatamarea prin actele administrative atacate a unui drept sau interes legitim. A mai aratat ca in actiunea formulata reclamanta a aratat ca isi justifica calitatea de persoana vatamata prin faptul ca drepturile subiective ale membrilor sai taximetristi si operatori de transport in regim de taxi privind folosirea locurilor de parcare amenajata pe raza Municipiului Tg. Mures si asigurarea cadrului concurential corespunzator au fost incalcate prin aprobarea a inca 10 locuri. Or, activitatea de taximetrie este un serviciu public important pentru cetatenii municipiului Targu-Mures, iar marirea numarului de autorizatii de taxi (intr-un numar apreciat de recurenta ca fiind legal) va conduce la o mai mare concurenta in domeniu intre detinatorii de astfel de autorizatii, cu efecte pozitive asupra cresterii calitatii acestui serviciu public in beneficiul cetatenilor municipiului Targu-Mures.
Ca atare, recurentul a aratat ca reclamanta nu a dovedit ca este vatamata intr-un drept sau interes legitim.
In continuare, a aratat ca, contrar celor retinute de instanta de fond, s-a avut in vedere situatia speciala existenta cu privire la un numar de 10 autorizatii pentru executarea transportului de persoane de taxi, autorizatii solicitate inca din anul 2004 si care nu au primit un raspuns legal. Hotararea atacata s-a adoptat cu 16 voturi pentru, in conditiile in care la sedinta a participat un numar de 17 consilieri locali. Or, autoritatile publice locale dispun de puterea discretionara recunoscuta de lege manifestata prin aprecierea oportunitatii adoptarii actului administrativ cu respectarea interesului public al comunitatii locale, interesul public care este mai presus de interesele particulare al unei organizatii neguvernamentale.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii plangerii.
Impotriva aceleiasi hotarari au formulat recurs si paratii K. K. A., M. M., G. D. C., A. P. si M. C. L., solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata; cu cheltuieli de judecata. In drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 304, ind. 1 Cod proc.civ.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile, s-a aratat ca solutia instantei este eronata intrucat porneste de la premise gresite, atat in ce priveste caracterul de act administrativ normativ al HCL Tg Mures 157/2008, cat si in ce priveste termenul de formulare a plangerii prealabile in cazul tertului vatamat printr-un act administrativ cu caracter individual. Au aratat ca prin HCL 157/2008 au fost completate dispozitiile HCL nr 46/2008 in sensul redistribuirii a 10 autorizatii taxi taximetristilor a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Or, raportat la continutul sau, aceasta hotarare a Consiliului local Tg Mures este un act administrativ cu caracter individual care se adreseaza unui numar determinat de persoane (10 persoane care au depus cereri pentru eliberarea autorizatiei taxi), produce efecte numai in raport de acestea, iar efectele sale inceteaza la momentul aducerii la indeplinire, nefiind in fiinta pentru o perioada nedeterminata de timp. Actul administrativ cu caracter normativ are prin natura sa caracter general obligatoriu, efecte nelimitate in timp, respectiv de aplicabilitate repetata si se adreseaza unor subiecte de drept nedeterminate, in timp ce actul administrativ individual "se consuma" odata cu punerea sa in aplicare.
Asadar, actul administrativ are caracter individual, situatia in care devin incidente prevederile art. 7 alin.1, coroborat cu alin. 3, reclamanta avand obligatia de a formula plangere prealabila in termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta actului.
Contrar celor retinute de instanta de fond, in ambele situatii, fiind in discutie acte administrative cu caracter individual, reclamanta - tert care se considera vatamat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept - avea obligatia promovarii plangerii prealabile in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta, in orice mod, de existenta actelor apreciate ca fiind nelegale, solutie se deprinde din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004. Nedepunerea plangerii prealabile in termenul de 30 de zile prescris de legiuitor atrage admiterea exceptiei tardivitatii plangerii prealabile.
Art. 7, alin 7 din legea contenciosului administrativ prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni), in care, pentru motive temeinice care au justificat depasirea termenului de 30 de zile, cel ce se considera vatamat poate formula totusi plangerea prealabila, daca dovedeste existenta unor motive temeinice care au dus la depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 7 alin 1 sau alin 3.
Au subliniat ca, in sustinerea solutiei de respingere a exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile de catre reclamanta, instanta de fond a invocat dispozitiile Deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, considerand ca, in lumina acesteia, plangerea prealabila a tertului vatamat printr-un act administrativ individual adresat altei persoane ar putea fi introdusa oricand in interiorul termenului de 6 luni de la data luarii la cunostinta despre existenta actului. O astfel de interpretare nu are niciun fundament, fiind in contradictie cu continutul Deciziei Curtii Constitutionale care modifica doar momentul de la care curge termenul de prescriptie de 6 luni, ca fiind cel al luarii la cunostinta despre existenta actului, fara a afecta termenul de decadere de 30 de zile pentru formularea plangerii prealabile, termen care curge de asemenea de la data luarii la cunostinta despre existenta actului.
In cauza reclamanta nu a invocat si nu a dovedit existenta vreunor motive temeinice, de natura a atrage aplicabilitatea termenului de 6 luni, astfel ca termenul de formulare a plangerii prealabile este cel de 30 zile, de la data la care reclamanta a luat cunostinta de existenta actelor atacate, termen care se implinise anterior formularii plangerii prealabile.
In ce priveste momentul la care reclamanta a luat cunostinta despre existenta actelor administrative ce fac obiectul cauzei, recurentii au aratat ca insasi reclamanta recunoaste ca a avut cunostinta despre acestea cel mai tarziu la data formularii sesizarii catre Institutia Prefectului Judetului Mures, deci anterior datei de 10 iunie 2008, in conditiile in care a anexat cererii de chemare in judecata adresa nr 26178/SX/Dos.7/10.06.2008 emisa de Institutia Prefectului Judetului Mures care indruma reclamanta la promovarea unei actiuni in contencios administrativ in situatia in care se considera vatamata intr-un drept ori interes legitim.
Or, plangerea prealabila a fost formulata doar la 12 septembrie 2008, respectiv la peste 3 luni de la data la care reclamanta a luat cunostinta de existenta actelor administrative, si deci, cu depasirea termenului de decadere de 30 de zile prescris de legiuitor.
Ca atare, au aratat ca solutia corecta in speta era respingerea ca inadmisibila a actiunii in contencios administrativ ca efect al admiterii exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile administrative care echivaleaza cu neindeplinirea acestei proceduri.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, a aratat ca aceasta este data in speta de justificarea de catre reclamanta a vatamarii unui drept sau interes legitim al sau, distinct de membrii acesteia, nefiind suficienta existenta unui interes in promovarea actiunii.
Nu poate fi pus semnul egalitatii intre calitatea procesual activa si interes in cadrul unei cereri de chemare in judecata, acestea fiind doua conditii distincte si cumulative cerute pentru promovarea unei actiuni in justitie.
Solutia instantei de fond cu privire la aceasta exceptie este gresita deoarece, in lumina Legii nr 554/2004, pentru a putea solicita anularea unui act administrativ reclamanta trebuia sa dovedeasca vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim al sau, propriu, iar nu al persoanelor care fac parte din aceasta asociatie, deoarece persoana juridica este subiect distinct de drepturi si obligati fata de persoanele care compun asociatia reclamanta.
Argumentul referitor la folosirea locurilor de parcare nu are legatura cu obiectul prezentei cauze, prin hotararea atacata nefiind atribuite locuri de parcare pe raza municipiului Tg Mures. Pe de alta parte, interesul membrilor la care face referire reclamanta nu a fost nicidecum atins deoarece autorizatiile au fost emise (redistribuite) din categoria autorizatiilor emise catre persoane fizice autorizate si nu din categoria operatorilor persoane juridice. Prin autorizatiile emise recurentilor prin redistribuire in baza HCL 157/2008 atacata nu a fost modificat numarul autorizatiilor emise pentru persoane juridice, deci nu exista nici vatamarea unui drept sau interes legitim pe care reclamanta, actionand in numele membrilor sai persoane juridice SC C. T. SRL, SC T. SRI, SC R. SRL, sa-l protejeze.
Pe de o parte reclamanta a sustinut ca autorizatiile depasesc limita legala, iar pe de alta parte a sustinut ca, daca acestea ar fi fost emise catre SC C. T. SRL, SC T. SRI, SC R. SRL, emiterea acestora nu ar mai fi fost o problema. Asadar, recurentii au aratat ca ceea ce se urmareste este in fapt reclamanta este eliminarea de pe piata a taximetristilor independenti si crearea unui monopol al persoanelor juridice in acest domeniu care impun si pretul serviciilor de transport.
Pentru aceste motive, recurentii au sustinut ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca reclamanta are calitatea procesuala activa in cauza.
Referitor la solutia pronuntata asupra fondului cauzei, recurentii au aratat ca motivele de nelegalitate invocate de reclamanta nu exista, ceea ce se invoca reclamanta prin actiunea introductiva fiind doar chestiuni de oportunitate a actului administrativ, chestiuni ce nu pot face obiectul controlului contenciosului administrativ, acesta fiind doar un control de legalitate si nu de oportunitate.
Hotararea de Consiliu local a fost adoptata cu respectarea dispozitiilor Legii 215/2004. Stabilirea numarului maxim de autorizatii taxi emise pe raza unei localitati revine, potrivit Legii 38/2003 modificata si completata prin Legea 265/2007, in competenta exclusiva a autoritatii locale, astfel incat nu se poate sustine ca HCL Tg Mures 157/2008 este nelegala deoarece C. L. avea atributii in a decide in acesta materie, sedinta de Consiliu local a fost statutara, iar hotararea a fost adoptata in conditii de cvorum si cu majoritatea ceruta de lege.
De altfel, dispozitiile legale invocate de reclamanta (art. 14 alin 3 din Legea taximetriei) nu impun ca, in cazul in care se vacanteaza o autorizatie, aceasta sa nu poata fi redistribuita.
Or, tocmai sub acest aspect reclamanta se afla in confuzie deoarece autorizatiile emise paratilor nu sunt autorizatii noi, ci sunt autorizatii redistribuite unor taximetristi independenti care au formulat inca din anul 2003 cereri la Primaria Tg Mures, ca urmare a renuntarii la aceste autorizatii de catre alti taximetristi independenti.
Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacata in principal in sensul respingerii cererii ca inadmisibila ca efect al admiterii exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile, iar in subsidiar ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesual activa. In situatia mentinerii solutiei pronuntata de Tribunalul Mures asupra exceptiilor invocate, au solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii judecatoresti in sensul respingerii ca nefondata a actiunii.
Intimata C. N. T. R., Filiala judeteana Mures, a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Municipiul Targu Mures, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca prin recursul promovat, Municipiul Tg.-Mures, prin Primar, invoca faptul ca prin introducerea actiunii administrative nu s-a demonstrat faptul ca prin adoptarea H.C.L. al mun.Tg.-Mures nr. 157/08.05.2008 ar fi fost vatamat un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantei.
Or, paratul Municipiul Tg.-Mures, prin Primar, nu face altceva decat sa reitereze, in mod inadmisibil din punct de vedere procedural si in al doilea ciclu de judecata, asa zisa exceptie a lipsei de interes, exceptie pe care a sustinut-o si la prima instanta, si asupra careia Curtea de apel Tg.-Mures s-a pronunta irevocabil in sensul respingerii acesteia.
A mai aratat ca intimata Filiala Mures a Camerei Nationale a Taximetristilor Mures este persoana juridica autorizata prin incheierea nr.2608 din 13 mai 2003 din dosarul nr.3203/2003 al Judecatoriei Tg.-Mures, iar scopul constituirii acesteia a fost mentionat in art. 5 din Actul constitutiv, in sensul sa protejeze, sa promoveze interesele economice si profesionale ale taximetristilor si ale operatorilor de transport in regim de taxi si a celorlalti membrii din judetul Mures si sa reprezinte aceste interese in relatiile cu autoritatile. Or, recurentul nu analizeaza tocmai aspectele care sustineau interesul intimatei in promovarea actiunii, protejarea drepturilor si intereselor membrilor acesteia.
Cu privire la sustinerea paratului-recurent in sensul ca autoritatile publice locale dispun de puterea discretionara recunoscuta de lege manifestata prin aprecierea oportunitatii adoptarii actului administrativ cu respectarea interesului public al comunitatii locale, intimata a aratat ca recurentul nu si-a fundamentat juridic aceasta afirmatie, lasand sa se inteleaga faptul ca legalitatea actelor administratiei locale trebuie privita prin prisma oportunitatii, chiar si atunci cand exista dispozitii legale clare si ferme care impun adoptarea unor masuri restrictive, de natura sa protejeze anumite categorii profesionale.
Or, elementul esential in actiunea administrativa priveste respectarea legalitatii actului administrativ, principiu fundamental al statului de drept, iar problema oportunitatii se poate pune numai in corelare cu acesta.
Cu privire la fondul cauzei, a aratat ca sentinta este legala deoarece a fost depasit numarul maxim admis de autorizatii stabilit prin lege, dar si prin hotararile adoptate anterior, autorizatiile emise au fost eliberate discriminator, nominal, anumitor persoane, fara organizarea licitatiei publice si fara a respecta lista de asteptare intocmita.
A aratat ca C. L. al municipiului Targu-Mures a adoptat H.C.L. nr. 46/11.02.2008, prin care a modificat H.C.L. nr. 174/2003 privind transportul in regim de taxi pe raza Municipiului Tg. Mures, cu mentiunea expresa ca se urmareste ca aceasta "(...) sa corespunda legislatiei in vigoare", iar in art. 7 din Anexa I la Regulament, se arata ca "numarul maxim de autorizatii pentru executarea transporturilor de persoane in regim taxi pe raza Municipiului Tg. Mures este stabilit prin Legea nr. 265/2007 si este impus la un numar de 600 autorizatii pentru Mun. Tg. Mures".
La data de 01.12.2007 numarul de autorizatii valabile stabilite conform Legii nr. 265/2007 a fost peste limita de 600, astfel ca nu se mai putea atribui nici o autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, sub numarul maxim stabilit. La adoptarea acestei hotarari au fost respectate dispozitiile art. I, pct. 16, alin. 6 al art. 14 din Legea nr. 265/2007.
C. L. al Mun. Tg. Mures a adoptat Hotararea nr. 157 din 8 mai 2008 prin care a modificat si a completat H.C.L nr. 174/2003 in sensul atribuirii a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, fara a fost intocmit un proiect de hotarare si fara a fi dezbatut in prealabil in comisii. Dupa adoptarea acestei hotarari, au fost emise 6 autorizatii taxi catre 6 persoane din Municipiul Tg. Mures, care din noiembrie - decembrie 2007 au obtinut autorizatii pentru prestarea de servicii de taximetrie.
Intimata a aratat ca, dupa aflarea adoptarii acestei hotarari si existenta celor 6 autorizatii, in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat o plangere administrativa prealabila. Cu adresa nr. 15734/2516/29.10.2008 Municipiul Targu-Mures i-a comunicat faptul ca au procedat astfel intrucat "(...)aceste solicitari au fost formulate anterior aparitiei Legii nr.265/2007".
Intimata a subliniat ca a sesizat si institutia Prefectului, care cu adresa nr. 26178/SX/dos. 7/10 iunie 2008 i-a comunicat ca autoritatea deliberativa "a fost atentionata in vederea revocarii acestuia".
Astfel, intimata a apreciat ca dispozitiile H.C.L. nr. 157/2008 sunt nelegale pentru urmatoarele considerente:
incalca dispozitiile imperative ale art. I, pct. 16, alin.(4) al articolului 14 din Legea nr. 265/2007, modificata si completata prin O.U.G nr. 153/2007;
acelasi consiliu local, prin H.C.L. nr. 46/11.02.2008 in mod expres a prevazut faptul ca: "(...) nu va mai atribui nici o autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare, in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit";
sub aspect formal, H.C.L. nr. 157/2008 pretinde ca ar completa art.7 al H.C.L. nr. 46/2008 cu al carei continut este in mod evident in contradictie;
numarul autorizatiilor nu poate fi modificat doar ca urmare a consultarii anumitor consilieri, ale caror constatari nu se cunosc, pe de o parte, dar nici ca urmare solutionarii unor reclamatii.
Cu privire la situatia paratilor "beneficiari" ai autorizatiilor atacate prin actiune, intimata a subliniat ca la termenul de judecata din 12 martie 2010, intimatul C. L. Tg.-Mures a depus din nou cererile acestor persoane pentru aprobarea unui "loc in taximetrie", acte depuse anterior, dar cu privire la care intimata a formulat obiectiuni in legatura cu afirmatia ca ar fi fost inregistrate in anul 2003. A subliniat ca acelasi cereri au o data de inregistrare la Directiei economice in anul 2003, una a Primariei din martie 2008 si una a Administratiei Domeniului Public din martie 2008. Ca atare, a aratat ca rezulta ca aceste cereri au fost inregistrate doar formal dupa adoptarea hotararii, numai pentru a "acoperi" abuzul comis.
A subliniat ca nu este adevarat faptul ca aceste persoane ar fi avut autorizatii de exercitarea profesiei din anul 2004, iar cererile lor ar fi ramas nesolutionate, fiind evident faptul ca autorizatiile erau din anul 2007.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului.
Analizand legalitatea hotararii atacate prin prisma criticilor invocate si, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, referitor la exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii (invocata ca motiv de recurs de catre recurentii persoane fizice) si referitor la sustinerea recurentului C. L. al municipiului Targu-Mures in sensul ca reclamanta nu a facut dovada ca este "persoana vatamata" in intelesul art. 2, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat urmatoarele:
Actiunea dedusa judecatii la instanta de fond a format initial obiectul dosarului nr. 2757/102/2008 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal, fiind solutionata prin sentinta nr. 90/26 ianuarie 2011 in sensul respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, admiterii exceptia lipsei de interes, cu consecinta respingerea actiunii ca fiind lipsita de interes.
Aceasta sentinta a fost atacata cu recurs de catre reclamanta C. N. T. R. si, prin decizia nr. 1642/27 septembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, s-a admis recursul formulat de C. N. T. R. - Filiala Judeteana Mures si s-a casat hotararea atacata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea de Apel Targu-Mures a retinut ca obiectul cauzei il constituie anularea HCL nr.157/2008 a Consiliului local al Municipiului Targu-Mures si a unor autorizatii TAXI. A apreciat ca, deoarece obiectul HCL atacate vizeaza tocmai atribuirea unor autorizatii catre taximetristi, reclamanta are interesul de a solicita verificarea legalitatii acesteia, scopul asociatiei justificand introducerea actiunii in interesul membrilor asociatiei. A subliniat ca este irelevant cati membrii are aceasta asociatie, apreciindu-se ca, atata vreme cat reclamanta exista in conditiile legii si are personalitate juridica, aceasta are calitate procesuala. De asemenea, instanta a subliniat ca, indiferent care este motivatia actiunii, o asociatie profesionala ce apara interesele unei anumite categorii profesionale are interesul de a ataca un act administrativ prin care se dispun masuri cu privire la acea categorie profesionala, chiar daca aceste masuri vizeaza alte persoane. Taximetristii membrii ai asociatiei, interesati de emiterea unor noi autorizatii taxi si efectele acestor acte in sfera activitatii lor profesionale nu au formulat individual actiuni in contencios administrativ, insa asociatia are dreptul de a apara interesele membrilor ei. S-a subliniat ca folosul practic al asociatiei inseamna in faza finala folosul fiecarui membru in parte, respectiv al fiecarui taximetrist sau al fiecarei societati comerciale ce are ca obiect de activitate servicii de taximetrie, deoarece asociatia nu este altceva decat o structura juridica ce reuneste mai multi profesionisti in domeniu. Ca o consecinta, instanta a admis recursul si a casat sentinta atacata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mures.
Asadar, la acest moment instanta de recurs a retinut ca apararea paratilor-recurenti cu privire la lipsa de interes a reclamantei in promovarea actiunii a fost analizata de instanta de control in primul ciclu procesual, acest aspect intrand asadar in putere de lucru judecat, Curtea a amintit in acest sens dispozitiile art. 315, alin. 1 Cod proc.civ. Ca atare, va fi primita apararea reclamantei-intimate in sensul ca acest aspect nu mai poate forma obiectul analizei in prezenta cale de atac. Pentru aceleasi considerente (dezlegarea data de Curtea de Apel Targu-Mures prin decizia nr. 1642/2011 cu privire la interesul reclamantei in promovarea actiunii), nici sustinerea recurentului C. L. al municipiului Mures in sensul ca reclamanta nu a facut dovada calitatii de "persoana vatamata" nu va fi analizata, fiind evident ca aceasta calitate de "persoana vatamata" se justifica tocmai prin prisma interesului in promovarea actiunii, in acest sens Curtea a subliniat ca in intelesul art. 2, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin persoana vatamata se intelege orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative".
In continuare, pentru a da o dezlegare temeinica si legala criticii recurentilor persoane fizice vizand exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ (motivat de faptul ca plangerea prealabila ar fi fost formulata tardiv), Curtea a apreciat ca se impune a se lamuri daca actul administrativ atacat are natura unui act administrativ individual sau un act administrativ normativ. Aceasta deoarece, doar in raport de calificarea naturii actului atacat se poate face o corecta aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a retinut ca prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures (a carei anulare s-a solicitat in prezentul dosar) s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din anexa I a H.C.L. nr.46/2008 cuprinzand "Regulamentul de organizare si efectuarea a transportului in regim de taxi pe raza Municipiului Targu-Mures" in sensul atribuirii a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor ale caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004 (a se vedea in acest sens copiile celor doua Hotarari de Consiliu Local depuse la dosar la filele 58-75, respectiv filele 121-140 vol. I, dosar nr. 2754/102/2008*).
Curtea a subliniat ca actele administrative se clasifica in acte normative si acte individuale in functie de intinderea efectelor juridice pe care acestea le produc.
Cu alte cuvinte, actele administrative normative contin reglementari cu caracter general, avand aplicabilitate intr-un numar nedefinit de situatii, producand asadar efecte juridice erga omnes, in timp ce actele administrative cu caracter individual urmaresc realizarea unor raporturi juridice intr-o situatie strict determinata si produc efecte fata de o persoana sau fata de un numar determinat sau determinabil de persoane.
Intr-adevar, astfel cum a aratat reclamanta-intimata prin concluziile scrise depuse la data de 1 iulie 2013 in dosarul de recurs, dat fiind faptul ca prin HCL nr. 157/2008 s-a completat art. 7 din anexa I a HCL nr. 46/2008, calificarea actului administrativ in litigiu ca fiind normativ sau individual se impune a se face in raport de actul administrativ initial (cel pe care l-a modificat).
Avand in vedere aceste lamuriri, Curtea a apreciat ca actul atacat este unul individual tocmai datorita faptului ca anexa I a HCL nr. 46/2008 (pe care l-a modificat) are caracter individual. Aceasta deoarece HCL nr.46/2008 produce efecte juridice in raport cu un numar determinant de persoane: cele vizate de procedura de autorizare, organizare, atribuire a gestiunii si efectuarea serviciilor in regim de taxi pe raza municipiului Targu-Mures.
Ca o consecinta, urmeaza a se analiza critica recurentilor persoane fizice referitoare la inadmisibilitatea actiunii.
In primul rand, s-a retinut ca potrivit art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (text legal incident in cauza, reclamanta fiind tert fata de actul administrativ atacat reprezentat de HCL nr. 158/2008), "este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. 7". Insa, contrar sustinerii intimatei-reclamante si in acord cu sustinerea recurentilor persoane fizice, si in cazul tertului care ataca un act administrativ adresat unui alt subiect de drept sunt aplicabile prevederile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu privire la termenul de 30 de zile de formulare a plangerii prealabile (textul legal amintit statueaza ca "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia").
Asadar, nu poate fi primita sustinerea intimatei-reclamante in sensul ca in prezenta situatie (aceea a atacarii actului de catre un tert), termenul de formulare a plangerii prealabile este totdeauna cel de 6 luni (si care ar curge intotdeauna de la momentul la care tertul a luat cunostinta de act, in acest sens Curtea subliniind ca prin decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 si s-a constatat ca textul de lege este neconstitutional in masura in care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplica plangerii prealabile formulate de persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decat destinatarul actului) si ca nu ar fi aplicabil termenul de 30 de zile prevazut de art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Singura diferenta intre situatia in care plangerea prealabila este formulata de persoana vatamata impotriva unui act administrativ adresat unui alt subiect de drept si situatia in care actul administrativ este atacat cu plangere prealabila de catre persoana careia acesta ii este adresat este cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul pentru formularea plangerii prealabile: in cazul tertului, termenul curge de la momentul la care a luat cunostinta de actul administrativ, conform art. 7, alin. 1, coroborat cu art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (dat fiind faptul ca acestuia nu i se comunica actul); in cazul persoanei careia ii este adresat actul, termenul curge de la momentul la care acesta i-a fost comunicat, conform art. 7, alin. 1 din lege. Faptul ca legiuitorul a facut trimitere in cuprinsul art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 la termenul de 6 luni prevazut de art. 7, alin. 7 din lege nu poate conduce la concluzia ca in cazul tertului a stabilit un termen de 6 luni de formulare a plangerii prealabile (si care ar curge, conform deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, de la data luarii la cunostinta); din chiar textul art. 7 alin. 3 reiese ca, facand aceasta trimitere, legiuitorul a inteles sa stabileasca in favoarea tertului care intelege sa formuleze plangere prealabila impotriva actului administrativ adresat altui subiect de drept, acelasi interval maxim de timp pentru formularea plangerii ca si in cazul plangerii prealabile pe care o formuleaza persoana careia ii este adresat actul: 6 luni (de la momentul luarii la cunostinta) si doar "pentru motive temeinice".
Concluzionand, Curtea a subliniat faptul ca si in situatia tertului care formuleaza plangere prealabila impotriva unui act administrativ adresat unui alt subiect de drept sunt aplicabile dispozitiile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (cu privire la termenul de 30 de zile), text legal care insa urmeaza a fi coroborat cu art. 7, alin. 3 din lege (sub aspectul momentului de la care curge acest termen - acela al luarii la cunostinta), fara insa a se depasi termenul de 6 luni calculat de la momentul luarii la cunostinta a actului, conform deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, termen maxim care insa poate fi invocat doar "pentru motive temeinice".
In cauza, la dosarul de fond reclamanta a depus inscrisuri din care reiese ca a formulat plangerea prealabila cu privire la Hotararea de C. L. nr. 157/2008 initial la data de 12 septembrie 2008, plangere adresata Consiliului Local Targu-Mures (filele 10-11 dosar nr. 2754/102/2008*, vol. I), iar mai apoi la data de 15 octombrie 2008, adresata de asemenea Consiliului Local (filele 87-88 din acelasi dosar); in cuprinsul acestei din urma plangeri reclamanta a atacat si cele 6 autorizatii taxi emise de numele paratilor persoane fizice. De asemenea, reclamanta a depus la dosarul de fond (fila 12, vol. I*) copia adresei nr. 26178/SX/dos. 7/10 iunie 2008 emisa de Prefectura jud. Mures prin care s-a comunicat reclamantei ca, urmare a contestatiei formulata de aceasta si inregistrata la Institutia Prefectului jud. Mures cu privire la HCL Targu-Mures nr. 157/2008, autoritatea deliberativa a actului amintit a fost atentionata in vederea revocarii acestuia. De asemenea, la dosarul de recurs reclamanta-recurenta a depus copia plangerii prealabile formulata impotriva HCL nr. 157/2008 si inregistrata la municipiul Targu-Mures la data de 22 mai 2008 (filele 85-86). Asadar, din aceste inscrisuri reiese cu certitudine faptul ca reclamanta a avut cunostinta de Hotararea de Consiliu Local atacata inca din luna mai 2008. Ori, astfel cum s-a subliniat anterior, reclamanta a formulat plangerea prealabila impotriva HCL nr. 157/2008 la data de 12 septembrie 2008. Avand in vedere aceste aspecte si tinand seama de faptul ca reclamanta nu a invocat si dovedit vreun "motiv temeinic" in intelesul art. 7, alin. 7 din Legea nr. 554/2004 care sa justifice formularea plangerii prealabile cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 7, alin. 1, coroborat cu art. 7, alin. 3 din acelasi act normativ, Curtea a retinut ca plangerea prealabila a fost tardiv formulata.
In continuare, Curtea a observat ca reclamanta a sustinut prin concluziile scrise depuse la dosarul de recurs la data de 1 iulie 2013 ca a formulat plangere prealabila impotriva HCL nr. 157/8 mai 2008 la data 22 mai 2008, sens in care a depus la dosar inscrisul de la fila 85-86 (dosar recurs).
Cu toate ca acest inscris a fost depus de catre intimata-reclamanta dupa inchiderea dezbaterilor asupra recursului, Curtea, procedand la analizarea acestuia, a subliniat ca din cuprinsul acestuia rezulta fara putinta de tagada faptul ca aceasta "plangere prealabila" a fost adresata "Primariei municipiului Targu-Mures", iar nu emitentul actului administrativ atacat, respectiv Consiliului Local al municipiului Targu-Mures.
Curtea a subliniat ca cele doua institutii publice, cu toate ca ambele sunt organe ale unitatii administrativ teritoriale, sunt autoritati publice distincte: Primaria mun. Targu-Mures - structura functionala cu activitate permanenta care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, structura din care face parte si primarul ca autoritate executiva a municipiului, conform art. 1, alin. 2, lit. e) din Legea nr. 215/2001; C. L. - organul deliberativ, potrivit art. 1, alin. 2, lit. d) din Legea nr. 215/2001.
Ca o consecinta, Curtea a apreciat ca inregistrarea plangerii prealabile la Primaria municipiului Targu-Mures, iar nu la C. L. al municipiului Targu-Mures, acesta fiind autoritatea emitenta a actului (conform art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004), nu face dovada urmarii de catre reclamanta a procedurii prevazute de art. 7, alin. 1 si 3 din legea nr. 554/2004.
Ca o consecinta, singura plangere prealabila pe care reclamanta a dovedit ca a formulat-o cu respectarea rigorilor legii sub aspectul adresarii organului emitent al actului atacat (Consiliului Local al municipiului Targu-Mures) este cea din data de 12 septembrie 2008.
Or, cu privire la aceasta plangere prealabila, Curtea a retinut anterior ca nu a fost formulata in termenul legal.
In atare situatie, instanta de control a apreciat ca cererea formulata de reclamanta avand ca obiect anularea Hotararii nr. 157/2008 a Consiliului Local al municipiului Targu-Mures este inadmisibila, neurmarea de catre reclamanta a procedurii prealabile cu respectarea rigorilor instituite de legiuitor prin art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 in sensul retinut de instanta anterior reprezentand un fine de neprimire al actiunii.
In ceea ce priveste cererea avand ca obiect anularea autorizatiilor de taxi emise pe numele paratilor persoane fizice, aceasta va primi aceeasi dezlegare, data fiind solutia pronuntata cu privire la actul administrativ in baza caruia acestea au fost emise (respectiv HCL nr. 157/2008).
Ca o consecinta, in baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ., a admis recursurile formulate de paratul C. L. al Municipiului Tg.-Mures si Municipiul Tg.-Mures prin Primar si de paratii K. K. A., M. M., G. D. C., A. P. si M. C. L., si a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca a respins ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta C. N. T. R., Filiala Mures, avand ca obiect anularea HCL TG.-Mures nr. 157/8.05.2008 si autorizatiile "Taxi" eliberate pe numele paratilor persoane fizice.
In baza art. 274 Cod proc.civ., a obligat intimata-recurenta la plata in favoarea recurentei K. K. A. a sumei de 202,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (200 lei), respectiv suma de 2,15 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, iar in favoarea celorlalti recurenti-parati persoane fizice cate 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Legea contenciosului administrativ - art. 7, - art. 2 alin. 1 lit. a).
Decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale.
Actele administrative se clasifica in acte normative si individuale in functie de intinderea efectelor juridice pe care acestea le produc. Cand actul produce efecte juridice in raport cu un numar determinant de persoane, are caracter individual.
Neurmarea procedurii prealabile cu respectarea rigorilor instituite de legiuitor reprezinta un fine de neprimire.
Hotararea consiliului local privind atribuirea unor autorizatii catre taximetristi are caracter de act administrativ individual, natura juridica fiind relevanta in analizarea respectarii prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 rep.
Prin sentinta nr. 3024/10 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 2754/102/2008* s-a respins exceptia tardivitatii cererii; s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei; s-a admis cererea formulata de reclamanta C. N. T. R., Filiala Mures, in contradictoriu cu paratii Municipiul Tg-Mures, C. L. Tg-Mures, K. K. A., M. M., G. D. C., B. T., A. P., M. C. L. si, in consecinta, s-a anulat H.C.L. Tg-Mures nr. 157/08.05.2008 precum si urmatoarele autorizatii Taxi: nr. 9 eliberata D-nei K. K. A., 15 eliberata D-lui M. M., 37 eliberata D-lui M. C. L., 97 eliberata D-lui B. T., 103 eliberata D-lui A. P., 146 eliberata D-lui G. D. C.; a obligat paratii Municipiul Tg-Mures si C. L. Tg-Mures sa plateasca reclamantului suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, cu privire la exceptia tardivitatii actiunii, ca potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. Prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din H.C.L. nr.46/2008 in sensul de atribuire a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Instanta a retinut ca acest act administrativ contine reglementari cu caracter general, impersonal si obligatoriu. Asadar, fiind un act administrativ cu caracter normativ, poate fi atacat oricand.
In schimb, a retinut ca autorizatiile taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146, sunt acte administrative individuale intrucat genereaza drepturi in beneficiul paratilor.
In continuare, a amintit prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. 2, precum si Decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale. A subliniat ca reclamanta a formulat plangere prealabila la data de 12.09.2008 si a primit raspuns la data de 29.10.2008, ulterior inregistrarii actiunii. Plangerea prealabila formulata viza atat H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 cat si autorizatiile taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146 emise in baza acesteia.
De asemenea, a subliniat ca autorizatiile taxi nu erau comunicate reclamantei, astfel incat aceasta nu putea lua cunostinta de existenta lor anterior H.C.L. Targu-Mures nr.157/08.05.2008.
Ca o consecinta, a concluzionat ca cererea de anulare a H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 si a autorizatiilor taxi nr. 9, 15, 37, 97, 103, 146 a fost formulata in termen legal.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, a retinut ca C. N. T. R. a emis o imputernicire in vederea constituirii unei filiale sub forma unei asociatii cu personalitate juridica. Actiunea a fost formulata de aceasta filiala.
Instanta a retinut ca reclamanta C. N. T. R., Filiala Judeteana Mures pentru justificarea calitatii sale procesuale a invocat faptul ca actioneaza in interesul membrilor camerei in general si in special in interesul membrilor camerei: S.C. C. S.R.L., S.C. T. S.R.L. si S.C. R. T. S.R.L. care au fost vatamati in dreptul acestora de a obtine asemenea autorizatii de taxi.
A retinut ca deoarece obiectul H.C.L. Tg-Mures nr.157/08.05.2008 atacate vizeaza atribuirea unor autorizatii catre taximetristi, aceasta asociatie are calitatea de a solicita verificarea legalitatii acesteia, scopul asociatiei justifica introducerea actiunii in interesul membrilor asociatiei.
Relativ la fondul cauzei, a aratat ca prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din H.C.L. nr.46/2008 in sensul de atribuire a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Or, potrivit art. 14 alin. 4 - 6 din Legea nr. 265/2007 "numarul maxim de autorizatii taxi stabilit a se atribui in conformitate cu prevederile alin. (2) si/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localitatii de autorizare. Dupa procedura de atribuire a numarului maxim de autorizatii taxi stabilit conform alin. (4), autoritatea de autorizare nu va mai atribui nicio autorizatie taxi decat in conditia disponibilizarii unora dintre cele existente sau in cazul maririi numarului de autorizatii taxi, cu respectarea prevederilor alin. (2) - (4). Daca numarul autorizatiilor taxi emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi depaseste numarul maxim de autorizatii taxi stabilite in conditiile alin. (2) - (4), C. L. sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti nu va mai atribui nicio autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit".
A retinut de asemenea, ca, potrivit adresei nr. 27/2009 eliberata de I.N.S., populatia stabila a municipiului Tg-Mures la data de 01.07.2008 era de 144.806 persoane. Or, in raport cu populatia municipiului Tg-Mures la data de 01.07.2008, era posibila eliberarea a 579 de autorizatii, iar numarul autorizatiilor taxi eliberate la data de 08.05.2008 era de 729, conform raspunsului scris al Municipiul Tg-Mures.
In aceste conditii, a aratat ca este evident ca erau incidente prevederile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 265/2007 in sensul interdictiei de atribuire a autorizatiei taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit.
Or, a aratat ca la emiterea/adoptarea actelor administrative se impune in mod imperativ respectarea principiului ierarhiei si fortei juridice a actelor normative.
Asadar, modalitatea in care a procedat paratul C. L. Tg-Mures prin atribuirea a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004, in conditiile in care numarul autorizatiilor depasea cu mult limita maxima legala prevazuta de 14 alin. 4 din Legea nr. 265/2007, este in mod vadit nelegala.
Sustinerea paratilor in sensul ca este vorba despre o redistribuire si nu de atribuire a autorizatiilor taxi este fara acoperire legala. Mai mult decat atat, efectul pe care a produs pretinsa redistribuire este in mod vadit contrar finalitatii urmarita de legiuitor prin adoptarea art. 14 alin. 4-6 din Legea nr.265/2007 intrucat impiedica micsorarea numarului de autorizatii si implicit intrarea in legalitate prin respectarea numarului maxim de autorizatii taxi.
Fata de aceste aspecte, instanta a admis cererea, retinand ca autorizatiile sunt acte administrative subsecvente si adoptate in baza H.C.L. Tg-Mures nr. 157/08.05.2008, neavand existenta de sine statatoare, urmand soarta juridica a actului in temeiul caruia au fost emise.
A facut aplicarea art. 274 C.proc.civ.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs C. L. al municipiului Tg. Mures si Municipiul Targu Mures, in temeiul dispozitiilor art. 312 pct. 9 raportat la art. 304 ind. 1 din C proc.civ., solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii atacate.
In motivarea recursului a aratat ca reclamanta trebuia sa faca dovada efectiva a vatamarii in cadrul litigiului dedus judecatii, in sensul art. 2 alin. 1 lit. a, din Legea nr. 554/2004. Asadar, reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca prin atitudinea administratiei a fost vatamat si ca aceasta vatamare i-a afectat drepturile sale recunoscute de lege sau in interesele legitime, nefiind suficienta, sub aspect procesual, doar invocarea unei pretinse vatamari, ca simpla reprezentare nefundamentata. Or, a subliniat ca in motivarea actiunii reclamanta si-a argumentat calitatea de parte vatamata intr-un drept sau interes legitim pe considerente care pot justifica, in cel mai bun caz, calitatea sa procesuala activa in speta, iar nu vatamarea prin actele administrative atacate a unui drept sau interes legitim. A mai aratat ca in actiunea formulata reclamanta a aratat ca isi justifica calitatea de persoana vatamata prin faptul ca drepturile subiective ale membrilor sai taximetristi si operatori de transport in regim de taxi privind folosirea locurilor de parcare amenajata pe raza Municipiului Tg. Mures si asigurarea cadrului concurential corespunzator au fost incalcate prin aprobarea a inca 10 locuri. Or, activitatea de taximetrie este un serviciu public important pentru cetatenii municipiului Targu-Mures, iar marirea numarului de autorizatii de taxi (intr-un numar apreciat de recurenta ca fiind legal) va conduce la o mai mare concurenta in domeniu intre detinatorii de astfel de autorizatii, cu efecte pozitive asupra cresterii calitatii acestui serviciu public in beneficiul cetatenilor municipiului Targu-Mures.
Ca atare, recurentul a aratat ca reclamanta nu a dovedit ca este vatamata intr-un drept sau interes legitim.
In continuare, a aratat ca, contrar celor retinute de instanta de fond, s-a avut in vedere situatia speciala existenta cu privire la un numar de 10 autorizatii pentru executarea transportului de persoane de taxi, autorizatii solicitate inca din anul 2004 si care nu au primit un raspuns legal. Hotararea atacata s-a adoptat cu 16 voturi pentru, in conditiile in care la sedinta a participat un numar de 17 consilieri locali. Or, autoritatile publice locale dispun de puterea discretionara recunoscuta de lege manifestata prin aprecierea oportunitatii adoptarii actului administrativ cu respectarea interesului public al comunitatii locale, interesul public care este mai presus de interesele particulare al unei organizatii neguvernamentale.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii plangerii.
Impotriva aceleiasi hotarari au formulat recurs si paratii K. K. A., M. M., G. D. C., A. P. si M. C. L., solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata; cu cheltuieli de judecata. In drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 304, ind. 1 Cod proc.civ.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile, s-a aratat ca solutia instantei este eronata intrucat porneste de la premise gresite, atat in ce priveste caracterul de act administrativ normativ al HCL Tg Mures 157/2008, cat si in ce priveste termenul de formulare a plangerii prealabile in cazul tertului vatamat printr-un act administrativ cu caracter individual. Au aratat ca prin HCL 157/2008 au fost completate dispozitiile HCL nr 46/2008 in sensul redistribuirii a 10 autorizatii taxi taximetristilor a caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004. Or, raportat la continutul sau, aceasta hotarare a Consiliului local Tg Mures este un act administrativ cu caracter individual care se adreseaza unui numar determinat de persoane (10 persoane care au depus cereri pentru eliberarea autorizatiei taxi), produce efecte numai in raport de acestea, iar efectele sale inceteaza la momentul aducerii la indeplinire, nefiind in fiinta pentru o perioada nedeterminata de timp. Actul administrativ cu caracter normativ are prin natura sa caracter general obligatoriu, efecte nelimitate in timp, respectiv de aplicabilitate repetata si se adreseaza unor subiecte de drept nedeterminate, in timp ce actul administrativ individual "se consuma" odata cu punerea sa in aplicare.
Asadar, actul administrativ are caracter individual, situatia in care devin incidente prevederile art. 7 alin.1, coroborat cu alin. 3, reclamanta avand obligatia de a formula plangere prealabila in termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta actului.
Contrar celor retinute de instanta de fond, in ambele situatii, fiind in discutie acte administrative cu caracter individual, reclamanta - tert care se considera vatamat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept - avea obligatia promovarii plangerii prealabile in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta, in orice mod, de existenta actelor apreciate ca fiind nelegale, solutie se deprinde din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004. Nedepunerea plangerii prealabile in termenul de 30 de zile prescris de legiuitor atrage admiterea exceptiei tardivitatii plangerii prealabile.
Art. 7, alin 7 din legea contenciosului administrativ prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni), in care, pentru motive temeinice care au justificat depasirea termenului de 30 de zile, cel ce se considera vatamat poate formula totusi plangerea prealabila, daca dovedeste existenta unor motive temeinice care au dus la depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 7 alin 1 sau alin 3.
Au subliniat ca, in sustinerea solutiei de respingere a exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile de catre reclamanta, instanta de fond a invocat dispozitiile Deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, considerand ca, in lumina acesteia, plangerea prealabila a tertului vatamat printr-un act administrativ individual adresat altei persoane ar putea fi introdusa oricand in interiorul termenului de 6 luni de la data luarii la cunostinta despre existenta actului. O astfel de interpretare nu are niciun fundament, fiind in contradictie cu continutul Deciziei Curtii Constitutionale care modifica doar momentul de la care curge termenul de prescriptie de 6 luni, ca fiind cel al luarii la cunostinta despre existenta actului, fara a afecta termenul de decadere de 30 de zile pentru formularea plangerii prealabile, termen care curge de asemenea de la data luarii la cunostinta despre existenta actului.
In cauza reclamanta nu a invocat si nu a dovedit existenta vreunor motive temeinice, de natura a atrage aplicabilitatea termenului de 6 luni, astfel ca termenul de formulare a plangerii prealabile este cel de 30 zile, de la data la care reclamanta a luat cunostinta de existenta actelor atacate, termen care se implinise anterior formularii plangerii prealabile.
In ce priveste momentul la care reclamanta a luat cunostinta despre existenta actelor administrative ce fac obiectul cauzei, recurentii au aratat ca insasi reclamanta recunoaste ca a avut cunostinta despre acestea cel mai tarziu la data formularii sesizarii catre Institutia Prefectului Judetului Mures, deci anterior datei de 10 iunie 2008, in conditiile in care a anexat cererii de chemare in judecata adresa nr 26178/SX/Dos.7/10.06.2008 emisa de Institutia Prefectului Judetului Mures care indruma reclamanta la promovarea unei actiuni in contencios administrativ in situatia in care se considera vatamata intr-un drept ori interes legitim.
Or, plangerea prealabila a fost formulata doar la 12 septembrie 2008, respectiv la peste 3 luni de la data la care reclamanta a luat cunostinta de existenta actelor administrative, si deci, cu depasirea termenului de decadere de 30 de zile prescris de legiuitor.
Ca atare, au aratat ca solutia corecta in speta era respingerea ca inadmisibila a actiunii in contencios administrativ ca efect al admiterii exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile administrative care echivaleaza cu neindeplinirea acestei proceduri.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, a aratat ca aceasta este data in speta de justificarea de catre reclamanta a vatamarii unui drept sau interes legitim al sau, distinct de membrii acesteia, nefiind suficienta existenta unui interes in promovarea actiunii.
Nu poate fi pus semnul egalitatii intre calitatea procesual activa si interes in cadrul unei cereri de chemare in judecata, acestea fiind doua conditii distincte si cumulative cerute pentru promovarea unei actiuni in justitie.
Solutia instantei de fond cu privire la aceasta exceptie este gresita deoarece, in lumina Legii nr 554/2004, pentru a putea solicita anularea unui act administrativ reclamanta trebuia sa dovedeasca vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim al sau, propriu, iar nu al persoanelor care fac parte din aceasta asociatie, deoarece persoana juridica este subiect distinct de drepturi si obligati fata de persoanele care compun asociatia reclamanta.
Argumentul referitor la folosirea locurilor de parcare nu are legatura cu obiectul prezentei cauze, prin hotararea atacata nefiind atribuite locuri de parcare pe raza municipiului Tg Mures. Pe de alta parte, interesul membrilor la care face referire reclamanta nu a fost nicidecum atins deoarece autorizatiile au fost emise (redistribuite) din categoria autorizatiilor emise catre persoane fizice autorizate si nu din categoria operatorilor persoane juridice. Prin autorizatiile emise recurentilor prin redistribuire in baza HCL 157/2008 atacata nu a fost modificat numarul autorizatiilor emise pentru persoane juridice, deci nu exista nici vatamarea unui drept sau interes legitim pe care reclamanta, actionand in numele membrilor sai persoane juridice SC C. T. SRL, SC T. SRI, SC R. SRL, sa-l protejeze.
Pe de o parte reclamanta a sustinut ca autorizatiile depasesc limita legala, iar pe de alta parte a sustinut ca, daca acestea ar fi fost emise catre SC C. T. SRL, SC T. SRI, SC R. SRL, emiterea acestora nu ar mai fi fost o problema. Asadar, recurentii au aratat ca ceea ce se urmareste este in fapt reclamanta este eliminarea de pe piata a taximetristilor independenti si crearea unui monopol al persoanelor juridice in acest domeniu care impun si pretul serviciilor de transport.
Pentru aceste motive, recurentii au sustinut ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca reclamanta are calitatea procesuala activa in cauza.
Referitor la solutia pronuntata asupra fondului cauzei, recurentii au aratat ca motivele de nelegalitate invocate de reclamanta nu exista, ceea ce se invoca reclamanta prin actiunea introductiva fiind doar chestiuni de oportunitate a actului administrativ, chestiuni ce nu pot face obiectul controlului contenciosului administrativ, acesta fiind doar un control de legalitate si nu de oportunitate.
Hotararea de Consiliu local a fost adoptata cu respectarea dispozitiilor Legii 215/2004. Stabilirea numarului maxim de autorizatii taxi emise pe raza unei localitati revine, potrivit Legii 38/2003 modificata si completata prin Legea 265/2007, in competenta exclusiva a autoritatii locale, astfel incat nu se poate sustine ca HCL Tg Mures 157/2008 este nelegala deoarece C. L. avea atributii in a decide in acesta materie, sedinta de Consiliu local a fost statutara, iar hotararea a fost adoptata in conditii de cvorum si cu majoritatea ceruta de lege.
De altfel, dispozitiile legale invocate de reclamanta (art. 14 alin 3 din Legea taximetriei) nu impun ca, in cazul in care se vacanteaza o autorizatie, aceasta sa nu poata fi redistribuita.
Or, tocmai sub acest aspect reclamanta se afla in confuzie deoarece autorizatiile emise paratilor nu sunt autorizatii noi, ci sunt autorizatii redistribuite unor taximetristi independenti care au formulat inca din anul 2003 cereri la Primaria Tg Mures, ca urmare a renuntarii la aceste autorizatii de catre alti taximetristi independenti.
Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacata in principal in sensul respingerii cererii ca inadmisibila ca efect al admiterii exceptiei tardivitatii formularii plangerii prealabile, iar in subsidiar ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesual activa. In situatia mentinerii solutiei pronuntata de Tribunalul Mures asupra exceptiilor invocate, au solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii judecatoresti in sensul respingerii ca nefondata a actiunii.
Intimata C. N. T. R., Filiala judeteana Mures, a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Municipiul Targu Mures, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca prin recursul promovat, Municipiul Tg.-Mures, prin Primar, invoca faptul ca prin introducerea actiunii administrative nu s-a demonstrat faptul ca prin adoptarea H.C.L. al mun.Tg.-Mures nr. 157/08.05.2008 ar fi fost vatamat un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantei.
Or, paratul Municipiul Tg.-Mures, prin Primar, nu face altceva decat sa reitereze, in mod inadmisibil din punct de vedere procedural si in al doilea ciclu de judecata, asa zisa exceptie a lipsei de interes, exceptie pe care a sustinut-o si la prima instanta, si asupra careia Curtea de apel Tg.-Mures s-a pronunta irevocabil in sensul respingerii acesteia.
A mai aratat ca intimata Filiala Mures a Camerei Nationale a Taximetristilor Mures este persoana juridica autorizata prin incheierea nr.2608 din 13 mai 2003 din dosarul nr.3203/2003 al Judecatoriei Tg.-Mures, iar scopul constituirii acesteia a fost mentionat in art. 5 din Actul constitutiv, in sensul sa protejeze, sa promoveze interesele economice si profesionale ale taximetristilor si ale operatorilor de transport in regim de taxi si a celorlalti membrii din judetul Mures si sa reprezinte aceste interese in relatiile cu autoritatile. Or, recurentul nu analizeaza tocmai aspectele care sustineau interesul intimatei in promovarea actiunii, protejarea drepturilor si intereselor membrilor acesteia.
Cu privire la sustinerea paratului-recurent in sensul ca autoritatile publice locale dispun de puterea discretionara recunoscuta de lege manifestata prin aprecierea oportunitatii adoptarii actului administrativ cu respectarea interesului public al comunitatii locale, intimata a aratat ca recurentul nu si-a fundamentat juridic aceasta afirmatie, lasand sa se inteleaga faptul ca legalitatea actelor administratiei locale trebuie privita prin prisma oportunitatii, chiar si atunci cand exista dispozitii legale clare si ferme care impun adoptarea unor masuri restrictive, de natura sa protejeze anumite categorii profesionale.
Or, elementul esential in actiunea administrativa priveste respectarea legalitatii actului administrativ, principiu fundamental al statului de drept, iar problema oportunitatii se poate pune numai in corelare cu acesta.
Cu privire la fondul cauzei, a aratat ca sentinta este legala deoarece a fost depasit numarul maxim admis de autorizatii stabilit prin lege, dar si prin hotararile adoptate anterior, autorizatiile emise au fost eliberate discriminator, nominal, anumitor persoane, fara organizarea licitatiei publice si fara a respecta lista de asteptare intocmita.
A aratat ca C. L. al municipiului Targu-Mures a adoptat H.C.L. nr. 46/11.02.2008, prin care a modificat H.C.L. nr. 174/2003 privind transportul in regim de taxi pe raza Municipiului Tg. Mures, cu mentiunea expresa ca se urmareste ca aceasta "(...) sa corespunda legislatiei in vigoare", iar in art. 7 din Anexa I la Regulament, se arata ca "numarul maxim de autorizatii pentru executarea transporturilor de persoane in regim taxi pe raza Municipiului Tg. Mures este stabilit prin Legea nr. 265/2007 si este impus la un numar de 600 autorizatii pentru Mun. Tg. Mures".
La data de 01.12.2007 numarul de autorizatii valabile stabilite conform Legii nr. 265/2007 a fost peste limita de 600, astfel ca nu se mai putea atribui nici o autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, sub numarul maxim stabilit. La adoptarea acestei hotarari au fost respectate dispozitiile art. I, pct. 16, alin. 6 al art. 14 din Legea nr. 265/2007.
C. L. al Mun. Tg. Mures a adoptat Hotararea nr. 157 din 8 mai 2008 prin care a modificat si a completat H.C.L nr. 174/2003 in sensul atribuirii a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor, fara a fost intocmit un proiect de hotarare si fara a fi dezbatut in prealabil in comisii. Dupa adoptarea acestei hotarari, au fost emise 6 autorizatii taxi catre 6 persoane din Municipiul Tg. Mures, care din noiembrie - decembrie 2007 au obtinut autorizatii pentru prestarea de servicii de taximetrie.
Intimata a aratat ca, dupa aflarea adoptarii acestei hotarari si existenta celor 6 autorizatii, in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat o plangere administrativa prealabila. Cu adresa nr. 15734/2516/29.10.2008 Municipiul Targu-Mures i-a comunicat faptul ca au procedat astfel intrucat "(...)aceste solicitari au fost formulate anterior aparitiei Legii nr.265/2007".
Intimata a subliniat ca a sesizat si institutia Prefectului, care cu adresa nr. 26178/SX/dos. 7/10 iunie 2008 i-a comunicat ca autoritatea deliberativa "a fost atentionata in vederea revocarii acestuia".
Astfel, intimata a apreciat ca dispozitiile H.C.L. nr. 157/2008 sunt nelegale pentru urmatoarele considerente:
incalca dispozitiile imperative ale art. I, pct. 16, alin.(4) al articolului 14 din Legea nr. 265/2007, modificata si completata prin O.U.G nr. 153/2007;
acelasi consiliu local, prin H.C.L. nr. 46/11.02.2008 in mod expres a prevazut faptul ca: "(...) nu va mai atribui nici o autorizatie taxi pana la micsorarea numarului acestor autorizatii, prin disponibilizare, in conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numarul maxim stabilit";
sub aspect formal, H.C.L. nr. 157/2008 pretinde ca ar completa art.7 al H.C.L. nr. 46/2008 cu al carei continut este in mod evident in contradictie;
numarul autorizatiilor nu poate fi modificat doar ca urmare a consultarii anumitor consilieri, ale caror constatari nu se cunosc, pe de o parte, dar nici ca urmare solutionarii unor reclamatii.
Cu privire la situatia paratilor "beneficiari" ai autorizatiilor atacate prin actiune, intimata a subliniat ca la termenul de judecata din 12 martie 2010, intimatul C. L. Tg.-Mures a depus din nou cererile acestor persoane pentru aprobarea unui "loc in taximetrie", acte depuse anterior, dar cu privire la care intimata a formulat obiectiuni in legatura cu afirmatia ca ar fi fost inregistrate in anul 2003. A subliniat ca acelasi cereri au o data de inregistrare la Directiei economice in anul 2003, una a Primariei din martie 2008 si una a Administratiei Domeniului Public din martie 2008. Ca atare, a aratat ca rezulta ca aceste cereri au fost inregistrate doar formal dupa adoptarea hotararii, numai pentru a "acoperi" abuzul comis.
A subliniat ca nu este adevarat faptul ca aceste persoane ar fi avut autorizatii de exercitarea profesiei din anul 2004, iar cererile lor ar fi ramas nesolutionate, fiind evident faptul ca autorizatiile erau din anul 2007.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului.
Analizand legalitatea hotararii atacate prin prisma criticilor invocate si, din oficiu, conform art. 304, ind. 1 Cod proc.civ., Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, referitor la exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii (invocata ca motiv de recurs de catre recurentii persoane fizice) si referitor la sustinerea recurentului C. L. al municipiului Targu-Mures in sensul ca reclamanta nu a facut dovada ca este "persoana vatamata" in intelesul art. 2, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat urmatoarele:
Actiunea dedusa judecatii la instanta de fond a format initial obiectul dosarului nr. 2757/102/2008 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal, fiind solutionata prin sentinta nr. 90/26 ianuarie 2011 in sensul respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, admiterii exceptia lipsei de interes, cu consecinta respingerea actiunii ca fiind lipsita de interes.
Aceasta sentinta a fost atacata cu recurs de catre reclamanta C. N. T. R. si, prin decizia nr. 1642/27 septembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, s-a admis recursul formulat de C. N. T. R. - Filiala Judeteana Mures si s-a casat hotararea atacata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea de Apel Targu-Mures a retinut ca obiectul cauzei il constituie anularea HCL nr.157/2008 a Consiliului local al Municipiului Targu-Mures si a unor autorizatii TAXI. A apreciat ca, deoarece obiectul HCL atacate vizeaza tocmai atribuirea unor autorizatii catre taximetristi, reclamanta are interesul de a solicita verificarea legalitatii acesteia, scopul asociatiei justificand introducerea actiunii in interesul membrilor asociatiei. A subliniat ca este irelevant cati membrii are aceasta asociatie, apreciindu-se ca, atata vreme cat reclamanta exista in conditiile legii si are personalitate juridica, aceasta are calitate procesuala. De asemenea, instanta a subliniat ca, indiferent care este motivatia actiunii, o asociatie profesionala ce apara interesele unei anumite categorii profesionale are interesul de a ataca un act administrativ prin care se dispun masuri cu privire la acea categorie profesionala, chiar daca aceste masuri vizeaza alte persoane. Taximetristii membrii ai asociatiei, interesati de emiterea unor noi autorizatii taxi si efectele acestor acte in sfera activitatii lor profesionale nu au formulat individual actiuni in contencios administrativ, insa asociatia are dreptul de a apara interesele membrilor ei. S-a subliniat ca folosul practic al asociatiei inseamna in faza finala folosul fiecarui membru in parte, respectiv al fiecarui taximetrist sau al fiecarei societati comerciale ce are ca obiect de activitate servicii de taximetrie, deoarece asociatia nu este altceva decat o structura juridica ce reuneste mai multi profesionisti in domeniu. Ca o consecinta, instanta a admis recursul si a casat sentinta atacata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mures.
Asadar, la acest moment instanta de recurs a retinut ca apararea paratilor-recurenti cu privire la lipsa de interes a reclamantei in promovarea actiunii a fost analizata de instanta de control in primul ciclu procesual, acest aspect intrand asadar in putere de lucru judecat, Curtea a amintit in acest sens dispozitiile art. 315, alin. 1 Cod proc.civ. Ca atare, va fi primita apararea reclamantei-intimate in sensul ca acest aspect nu mai poate forma obiectul analizei in prezenta cale de atac. Pentru aceleasi considerente (dezlegarea data de Curtea de Apel Targu-Mures prin decizia nr. 1642/2011 cu privire la interesul reclamantei in promovarea actiunii), nici sustinerea recurentului C. L. al municipiului Mures in sensul ca reclamanta nu a facut dovada calitatii de "persoana vatamata" nu va fi analizata, fiind evident ca aceasta calitate de "persoana vatamata" se justifica tocmai prin prisma interesului in promovarea actiunii, in acest sens Curtea a subliniat ca in intelesul art. 2, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin persoana vatamata se intelege orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative".
In continuare, pentru a da o dezlegare temeinica si legala criticii recurentilor persoane fizice vizand exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ (motivat de faptul ca plangerea prealabila ar fi fost formulata tardiv), Curtea a apreciat ca se impune a se lamuri daca actul administrativ atacat are natura unui act administrativ individual sau un act administrativ normativ. Aceasta deoarece, doar in raport de calificarea naturii actului atacat se poate face o corecta aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a retinut ca prin Hotararea nr.157/08.05.2008 adoptata de C. L. al municipiului Tg-Mures (a carei anulare s-a solicitat in prezentul dosar) s-a dispus completarea prevederilor art. 7 din anexa I a H.C.L. nr.46/2008 cuprinzand "Regulamentul de organizare si efectuarea a transportului in regim de taxi pe raza Municipiului Targu-Mures" in sensul atribuirii a inca 10 locuri pentru autorizarea taximetristilor ale caror cereri au fost inregistrate inca din anul 2004 (a se vedea in acest sens copiile celor doua Hotarari de Consiliu Local depuse la dosar la filele 58-75, respectiv filele 121-140 vol. I, dosar nr. 2754/102/2008*).
Curtea a subliniat ca actele administrative se clasifica in acte normative si acte individuale in functie de intinderea efectelor juridice pe care acestea le produc.
Cu alte cuvinte, actele administrative normative contin reglementari cu caracter general, avand aplicabilitate intr-un numar nedefinit de situatii, producand asadar efecte juridice erga omnes, in timp ce actele administrative cu caracter individual urmaresc realizarea unor raporturi juridice intr-o situatie strict determinata si produc efecte fata de o persoana sau fata de un numar determinat sau determinabil de persoane.
Intr-adevar, astfel cum a aratat reclamanta-intimata prin concluziile scrise depuse la data de 1 iulie 2013 in dosarul de recurs, dat fiind faptul ca prin HCL nr. 157/2008 s-a completat art. 7 din anexa I a HCL nr. 46/2008, calificarea actului administrativ in litigiu ca fiind normativ sau individual se impune a se face in raport de actul administrativ initial (cel pe care l-a modificat).
Avand in vedere aceste lamuriri, Curtea a apreciat ca actul atacat este unul individual tocmai datorita faptului ca anexa I a HCL nr. 46/2008 (pe care l-a modificat) are caracter individual. Aceasta deoarece HCL nr.46/2008 produce efecte juridice in raport cu un numar determinant de persoane: cele vizate de procedura de autorizare, organizare, atribuire a gestiunii si efectuarea serviciilor in regim de taxi pe raza municipiului Targu-Mures.
Ca o consecinta, urmeaza a se analiza critica recurentilor persoane fizice referitoare la inadmisibilitatea actiunii.
In primul rand, s-a retinut ca potrivit art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (text legal incident in cauza, reclamanta fiind tert fata de actul administrativ atacat reprezentat de HCL nr. 158/2008), "este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. 7". Insa, contrar sustinerii intimatei-reclamante si in acord cu sustinerea recurentilor persoane fizice, si in cazul tertului care ataca un act administrativ adresat unui alt subiect de drept sunt aplicabile prevederile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu privire la termenul de 30 de zile de formulare a plangerii prealabile (textul legal amintit statueaza ca "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia").
Asadar, nu poate fi primita sustinerea intimatei-reclamante in sensul ca in prezenta situatie (aceea a atacarii actului de catre un tert), termenul de formulare a plangerii prealabile este totdeauna cel de 6 luni (si care ar curge intotdeauna de la momentul la care tertul a luat cunostinta de act, in acest sens Curtea subliniind ca prin decizia nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 si s-a constatat ca textul de lege este neconstitutional in masura in care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplica plangerii prealabile formulate de persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decat destinatarul actului) si ca nu ar fi aplicabil termenul de 30 de zile prevazut de art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Singura diferenta intre situatia in care plangerea prealabila este formulata de persoana vatamata impotriva unui act administrativ adresat unui alt subiect de drept si situatia in care actul administrativ este atacat cu plangere prealabila de catre persoana careia acesta ii este adresat este cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul pentru formularea plangerii prealabile: in cazul tertului, termenul curge de la momentul la care a luat cunostinta de actul administrativ, conform art. 7, alin. 1, coroborat cu art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (dat fiind faptul ca acestuia nu i se comunica actul); in cazul persoanei careia ii este adresat actul, termenul curge de la momentul la care acesta i-a fost comunicat, conform art. 7, alin. 1 din lege. Faptul ca legiuitorul a facut trimitere in cuprinsul art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 la termenul de 6 luni prevazut de art. 7, alin. 7 din lege nu poate conduce la concluzia ca in cazul tertului a stabilit un termen de 6 luni de formulare a plangerii prealabile (si care ar curge, conform deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, de la data luarii la cunostinta); din chiar textul art. 7 alin. 3 reiese ca, facand aceasta trimitere, legiuitorul a inteles sa stabileasca in favoarea tertului care intelege sa formuleze plangere prealabila impotriva actului administrativ adresat altui subiect de drept, acelasi interval maxim de timp pentru formularea plangerii ca si in cazul plangerii prealabile pe care o formuleaza persoana careia ii este adresat actul: 6 luni (de la momentul luarii la cunostinta) si doar "pentru motive temeinice".
Concluzionand, Curtea a subliniat faptul ca si in situatia tertului care formuleaza plangere prealabila impotriva unui act administrativ adresat unui alt subiect de drept sunt aplicabile dispozitiile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (cu privire la termenul de 30 de zile), text legal care insa urmeaza a fi coroborat cu art. 7, alin. 3 din lege (sub aspectul momentului de la care curge acest termen - acela al luarii la cunostinta), fara insa a se depasi termenul de 6 luni calculat de la momentul luarii la cunostinta a actului, conform deciziei nr. 797/2007 a Curtii Constitutionale, termen maxim care insa poate fi invocat doar "pentru motive temeinice".
In cauza, la dosarul de fond reclamanta a depus inscrisuri din care reiese ca a formulat plangerea prealabila cu privire la Hotararea de C. L. nr. 157/2008 initial la data de 12 septembrie 2008, plangere adresata Consiliului Local Targu-Mures (filele 10-11 dosar nr. 2754/102/2008*, vol. I), iar mai apoi la data de 15 octombrie 2008, adresata de asemenea Consiliului Local (filele 87-88 din acelasi dosar); in cuprinsul acestei din urma plangeri reclamanta a atacat si cele 6 autorizatii taxi emise de numele paratilor persoane fizice. De asemenea, reclamanta a depus la dosarul de fond (fila 12, vol. I*) copia adresei nr. 26178/SX/dos. 7/10 iunie 2008 emisa de Prefectura jud. Mures prin care s-a comunicat reclamantei ca, urmare a contestatiei formulata de aceasta si inregistrata la Institutia Prefectului jud. Mures cu privire la HCL Targu-Mures nr. 157/2008, autoritatea deliberativa a actului amintit a fost atentionata in vederea revocarii acestuia. De asemenea, la dosarul de recurs reclamanta-recurenta a depus copia plangerii prealabile formulata impotriva HCL nr. 157/2008 si inregistrata la municipiul Targu-Mures la data de 22 mai 2008 (filele 85-86). Asadar, din aceste inscrisuri reiese cu certitudine faptul ca reclamanta a avut cunostinta de Hotararea de Consiliu Local atacata inca din luna mai 2008. Ori, astfel cum s-a subliniat anterior, reclamanta a formulat plangerea prealabila impotriva HCL nr. 157/2008 la data de 12 septembrie 2008. Avand in vedere aceste aspecte si tinand seama de faptul ca reclamanta nu a invocat si dovedit vreun "motiv temeinic" in intelesul art. 7, alin. 7 din Legea nr. 554/2004 care sa justifice formularea plangerii prealabile cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 7, alin. 1, coroborat cu art. 7, alin. 3 din acelasi act normativ, Curtea a retinut ca plangerea prealabila a fost tardiv formulata.
In continuare, Curtea a observat ca reclamanta a sustinut prin concluziile scrise depuse la dosarul de recurs la data de 1 iulie 2013 ca a formulat plangere prealabila impotriva HCL nr. 157/8 mai 2008 la data 22 mai 2008, sens in care a depus la dosar inscrisul de la fila 85-86 (dosar recurs).
Cu toate ca acest inscris a fost depus de catre intimata-reclamanta dupa inchiderea dezbaterilor asupra recursului, Curtea, procedand la analizarea acestuia, a subliniat ca din cuprinsul acestuia rezulta fara putinta de tagada faptul ca aceasta "plangere prealabila" a fost adresata "Primariei municipiului Targu-Mures", iar nu emitentul actului administrativ atacat, respectiv Consiliului Local al municipiului Targu-Mures.
Curtea a subliniat ca cele doua institutii publice, cu toate ca ambele sunt organe ale unitatii administrativ teritoriale, sunt autoritati publice distincte: Primaria mun. Targu-Mures - structura functionala cu activitate permanenta care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, structura din care face parte si primarul ca autoritate executiva a municipiului, conform art. 1, alin. 2, lit. e) din Legea nr. 215/2001; C. L. - organul deliberativ, potrivit art. 1, alin. 2, lit. d) din Legea nr. 215/2001.
Ca o consecinta, Curtea a apreciat ca inregistrarea plangerii prealabile la Primaria municipiului Targu-Mures, iar nu la C. L. al municipiului Targu-Mures, acesta fiind autoritatea emitenta a actului (conform art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004), nu face dovada urmarii de catre reclamanta a procedurii prevazute de art. 7, alin. 1 si 3 din legea nr. 554/2004.
Ca o consecinta, singura plangere prealabila pe care reclamanta a dovedit ca a formulat-o cu respectarea rigorilor legii sub aspectul adresarii organului emitent al actului atacat (Consiliului Local al municipiului Targu-Mures) este cea din data de 12 septembrie 2008.
Or, cu privire la aceasta plangere prealabila, Curtea a retinut anterior ca nu a fost formulata in termenul legal.
In atare situatie, instanta de control a apreciat ca cererea formulata de reclamanta avand ca obiect anularea Hotararii nr. 157/2008 a Consiliului Local al municipiului Targu-Mures este inadmisibila, neurmarea de catre reclamanta a procedurii prealabile cu respectarea rigorilor instituite de legiuitor prin art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 in sensul retinut de instanta anterior reprezentand un fine de neprimire al actiunii.
In ceea ce priveste cererea avand ca obiect anularea autorizatiilor de taxi emise pe numele paratilor persoane fizice, aceasta va primi aceeasi dezlegare, data fiind solutia pronuntata cu privire la actul administrativ in baza caruia acestea au fost emise (respectiv HCL nr. 157/2008).
Ca o consecinta, in baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ., a admis recursurile formulate de paratul C. L. al Municipiului Tg.-Mures si Municipiul Tg.-Mures prin Primar si de paratii K. K. A., M. M., G. D. C., A. P. si M. C. L., si a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca a respins ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta C. N. T. R., Filiala Mures, avand ca obiect anularea HCL TG.-Mures nr. 157/8.05.2008 si autorizatiile "Taxi" eliberate pe numele paratilor persoane fizice.
In baza art. 274 Cod proc.civ., a obligat intimata-recurenta la plata in favoarea recurentei K. K. A. a sumei de 202,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (200 lei), respectiv suma de 2,15 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, iar in favoarea celorlalti recurenti-parati persoane fizice cate 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Plangeri prealabile
plangere impotriva procurorului - Hotarare nr. 3794 din data de 21.12.2017alte plangeri - Hotarare nr. 3792 din data de 13.12.2017
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale Competenta prim procurorului adjunct in solutionarea plangerii - Decizie nr. 141 din data de 19.04.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Casare cu trimitere pentru nerespectarea dispozitiilor art.278/1 al.8 lit.b. Nemotivare. - Decizie nr. 298 din data de 18.12.2009
- Sentinta penala nr. 78 din data de 28.05.2008
abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 C.pen. ?i favorizarea infractorului prev. de art.264 C.pen - Sentinta penala nr. 1 din data de 21.03.2012
Plangerea petentului vizeaza un act al procurorului, efectuat in cursul urmaririi penale, care nu poate fi atacat decat in fata procurorului ierarhic superior, nu si in fata instantei de judecata. Legea nu permite atacarea in fata instantei de judecata, d - Hotarare nr. 558/R din data de 07.06.2013
Santaj. Elemente constitutive. - Sentinta penala nr. 1/F din data de 16.03.2011
Santaj. Elemente constitutive. - Sentinta penala nr. 1/R din data de 16.03.2011
PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE - Sentinta penala nr. Sedinta Camerei de Consiliu din data de 16.05.2013
Plangere contraventionala - Decizie nr. 188/R din data de 15.02.2013
Respins recurs plangere contaventionala OPC. - Decizie nr. 253/R din data de 18.02.2010
Recurs, infractiune urmaribila la plangerea prealabila a partii vatamate. - Decizie nr. 127 din data de 05.04.2012
Art. 2781 Cod Procedura Penala. - Sentinta penala nr. 332/S din data de 30.11.2011
Art. 2781 Cod Procedura Penala. - Sentinta penala nr. 337/S din data de 07.12.2011
Plangere prealabila, momentul in care incepe sa curga termenul prevazut de art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala. Cu opinie separata. - Sentinta penala nr. 577/R din data de 16.12.2011
Recurs plangere rezolutie procuror. Respins - Sentinta penala nr. 3 din data de 29.10.2009
Recurs plangere rezolutie procuror respins - Sentinta penala nr. 1 din data de 29.10.2009
Plangere impotriva deciziei C.N.S.C. Inaplicabilitatea dispozitiilor O.U.G. nr.34/2006. Desfiintarea deciziei atacate si trimiterea contestatiei spre solutionare instantei competente. - Decizie nr. 2160 din data de 27.07.2011
Anularea din oficiu a procedurii de atribuire de catre C.N.S.C.Conditii. - Decizie nr. 1 din data de 05.01.2010