Cerere de anulare a contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995. Buna credinta.

Sustinerile recurentei referitoare la reaua credinta a partilor la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nu sunt intemeiate, avand in vedere ca la acel moment nu exista o cerere de retrocedare a imobilului formulata in baza Legii 112/1995, cumparatorii nu fusesera notificati pana la momentul incheierii actului de catre reclamanta in legatura cu vreun demers facut la autoritatea administrativa, iar conform mentiunilor de carte funciara, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, Statul Roman figura ca titular al dreptului de proprietate al imobilului, astfel incat nu existau dubii cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului.
Solicitarea de anulare a contractului de vanzare-cumparare este lipsita de interes, in contextul in care demersurile efectuate de reclamanta in baza Legii nr. 10/2001 i-au fost respinse in mod irevocabil, ea nemaiputand obtine restituirea in natura a imobilului.

Legea nr. 112/1995: art. 9 si 10

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 285 din 22.11.2013 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 1441/308/2008 s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. R. - E. impotriva sentintei civile nr. 888 din 07 mai 2012 pronuntate de Judecatoria Sighisoara si s-a dispus obligarea apelantei la plata catre intimatii N. V., N. M. I. si S. T. C. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca, in cauza, nu s-a dovedit vreo incalcare a dispozitiilor Legii nr. 112/1995 la incheierea contractului de vanzare - cumparare nr.189 din 02.10.1996 intre RAGCLTU Sighisoara, in calitate de vanzatoare si N. M. si N. V., in calitate de cumparatori, intrucat acestia din urma locuiau la data incheierii contractului in imobilul cumparat in calitate de titulari de contract de inchiriere, fiind respectate prevederile art.9 si 10 din Legea nr.112/1995.
De asemenea, s-a subliniat faptul ca, la data incheierii contractului de vanzare - cumparare, in CF nr. 2374 Sighisoara, in care este inscris imobilul in litigiu, nu era notata vreo actiune de revendicare a acestuia si nici vreun alt demers care sa tinda la revendicarea imobilului, astfel ca tribunalul a inlaturat sustinerile apelantei in sensul ca N. M. si N. V. ar fi putut lesne sa stie ca imobilul risca sa fie revendicat de fostii proprietari.
Totodata, s-a retinut ca solicitarea reclamantei de anulare a contractului de vanzare - cumparare nr. 189/02.10.1996 este lipsita de interes, in conditiile in care demersurile efectuate de aceasta in baza Legii nr. 10/2001 au fost respinse irevocabil, iar reclamanta nu mai poate obtine restituirea in natura a imobilului intrucat nu are un bun in sensul dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si, daca s-ar dispune restituirea, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al paratilor cumparatori, precum si principiului securitatii raporturilor juridice.
Impotriva acestei hotarari reclamanta A. R. E. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei si rejudecarea cauzei pe fond.
In motivarea recursului, reclamanta a aratat ca decizia atacata cuprinde motive contradictorii, instantele au interpretat gresit cauza dedusa judecatii, hotararile fiind date cu aplicarea gresita a legii privind imobilele preluate abuziv, neanalizand motivele de apel, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Recurenta a mai aratat ca in mod nelegal nu i s-a restituit imobilul revendicat, desi chiriasii cunosteau faptul ca aceasta facuse demersuri in vederea retrocedarii, astfel ca prezumtia de buna credinta nu subzista.
Recurenta a mai aratat ca statul nu avea un titlu valabil, imobilul fiind preluat in baza Decretului nr. 223/1974, astfel ca nu putea sa-l vanda chiriasilor.
In drept, recurenta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 din Codul de procedura civila.
Intimatii N. V., N. M. I. si S. T. C. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatii au aratat ca la momentul incheierii contractului partile nu aveau cunostinta de existenta vreunei cereri de retrocedare a imobilului, astfel ca buna credinta a acestora nu poate fi contestata.
De asemenea, intimatii Municipiul Sighisoara si SC "A. T. T." SA au formulat intampinari, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta, argumentand ca instanta a retinut in mod corect buna-credinta a partilor contractante la momentul incheierii conventiei de vanzare-cumparare si ca s-au respectat dispozitiile Legii nr. 112/1995.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, instanta de apel raspunzand argumentelor invocate de apelanta in calea de atac promovata. In acest sens, instanta observa ca argumentele aratate in justificarea solutiei pronuntate nu sunt contradictorii.
Cu privire la celelalte motive de nelegalitate invocate, instanta a constatat ca sunt neintemeiate, pentru considerentele expuse in continuare.
Prin Decizia nr. 589/13.11.1984 a Consiliului Popular al Judetului Mures Comitetul Executiv - Biroul permanent, s-a decis preluarea, contra plata, a cotei de 5/12 parte din casa de locuit proprietatea lui A. W., situata in xxx, cu terenul in suprafata de 471 mp, inscrisa in CF 2374 Sighisoara, nr. top. 1880.
Prin incheierea CF nr. 1977 - 1984 din 22.11.1984 s-a dispus in baza Deciziei nr. 589/1984 a Consiliului Popular al Judetului Mures intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 5/12 parti, portiunea lui A. K. W. din imobilul inscris in CF 2374 Sighisoara in favoarea Statului Roman.
La data de 27.04.1995 s-a incheiat contractul de vanzare - cumparare nr.189, intre RAGCLTU Sighisoara pe de o parte,  si N. M. si N. V., pe de alta parte, cu privire la locuinta compusa din 2 camere de locuit, din imobilul situat in xxx, locuinta fiind ocupata de cumparatori, in baza unui contract de inchiriere, cumparatorii intabulandu-si dreptul de proprietate asupra acestui apartament.
Prin notificarea inregistrata la Biroul Executorului Judecatoresc K. A. sub nr.133/29.11.2005, recurenta A. R. E., in calitate de mostenitoare a defunctului A. K. W., a solicitat despagubiri materiale pentru imobilul situat in xxx, notificare ce a fost respinsa ca tardiva prin Dispozitia nr. 1550 din 06.12.2005 a Primarului Municipiului Sighisoara.
Prin Sentinta civila nr. 1375 din 23.12.2009 pronuntata de Tribunalul Mures in Dosarul 1313.1/102/2006 s-a respins ca nefondata contestatia formulata de A. R. E. impotriva Dispozitiei 1550/2005 a Primarului Municipiului Sighisoara, hotararea ramanand irevocabila prin Decizia nr. 3864 din 11.05.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca sustinerile recurentei referitoare la reaua credinta de partilor la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nu sunt intemeiate, avand in vedere ca la acel moment nu exista o cerere de retrocedare a imobilului formulata in baza Legii 112/1995, cumparatorii nu au fusesera notificati  pana la momentul incheierii actului de catre reclamanta in legatura cu vreun demers facut la autoritatea administrativa, iar conform mentiunilor de carte funciara, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, Statul Roman figura ca titular al dreptului de proprietate al imobilului, astfel incat nu existau dubii cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului.
Totodata, Curtea a constatat ca, actul de vanzare cumparare in discutie a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 9 si 10 din Legea nr. 112/1995, cumparatorii avand calitatea de chiriasi.
De altfel, este corecta observatia Tribunalului, in sensul ca solicitarea de anulare a contractului de vanzare-cumparare este lipsita de interes, in contextul in care demersurile efectuate de reclamanta in baza Legii nr. 10/2001 i-au fost respinse in mod irevocabil, ea nemaiputand obtine restituirea in natura a imobilului.
In contextul celor retinute anterior, Curtea a constatat, pe de o parte, ca recurenta nu are un bun in sensul dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar pe de alta parte, ca nu se poate aduce atingere  dreptului de proprietate al paratilor N. V., N. M., respectiv principiului securitatii raporturilor juridice.
In consecinta, Curtea a constatat ca hotararea atacata este legala, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta A. R. E. impotriva deciziei civile nr. 285 din 22.11.2013 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 1441/308/2008.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurenta urmeaza a fi obligata la plata catre intimatii N. V., N. M. I. si S. T. C. a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, conform chitantei nr. 930 din 06.10.2014.