Actiune in revendicare imobiliara. Compararea titlurilor. Imobil supus regulilor de publicitate imobiliara al cartilor funciare

Avand in vedere ca, in cauza, se revendica un imobil supus regulilor de publicitate imobiliara ale cartilor funciare, in analiza titlurilor partilor trebuie sa se dea eficienta principiilor si regulilor de carte funciara, nefiind aplicabile criteriile clasice de preferinta, utilizate in cazul revendicarii unui imobil care nu este inscris in cartea funciara.
Sistemul de publicitate al cartilor funciare are la baza principiul efectului constitutiv de drepturi reale al inscrierii (art. 17-18 din Decretul Lege nr. 115/1938), conform caruia drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite, modificate sau stinse numai prin inscrierea in cartea funciara si principiul fortei probante a inscrierii in cartea funciara (art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938), care instituie doua prezumtii relative, respectiv, daca s-a inscris un drept real in cartea funciara in favoarea unei persoane se prezuma ca acesta exista in folosul ei si daca un drept s-a radiat din cartea funciara se prezuma ca acel drept nu exista.
Reclamanta nu a facut dovada dreptului sau de proprietate, care sa justifice redobandirea posesiei de la un posesor neproprietar, ci, dimpotriva, parata a facut dovada titlului cu care detine bunul, retinand in acest sens, efectul constitutiv al inscrierii dreptului sau de proprietate in cartea funciara in anul 1968.
Nevalabilitatea inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv a titlului in baza caruia s-a inscris, aveau relevanta in situatia in care petitul principal al actiunii ar fi fost actiunea in rectificare a cartii funciare, iar consecinta rectificarii ar fi fost revendicarea, insa, avand in vedere precizarile reclamantei in fata primei instante si in raport de care i-a fost analizata cererea, petitele actiunii nu mai pot fi modificate in apel.

Codul de procedura civila: art. 294;
Decretul lege nr. 115/1938: art. 17, 18 si 32.

Prin sentinta civila nr. 2173 din 29.10.2013 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 2648/289/2007* s-a respins actiunea formulata de reclamanta P. G. - C. A. impotriva paratilor P. O. A. si Statul Roman, prin M. F. P. si s-a dispus obligarea reclamantei la plata catre parata P. O. A. a sumei de 8655 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut, in privinta obiectului cererii formulate de reclamanta, ca dupa precizarile facute de aceasta, inclusiv dupa trimiterea cauzei spre rejudecare, instanta a fost sesizata cu solutionarea unei cereri in revendicare imobiliara, urmata de o cerere de rectificare a cartii funciare, in sensul radierii dreptului de proprietate inscris in favoarea paratei si inscrierii dreptului de proprietate in favoarea reclamantei.
Fata de obiectul cauzei astfel stabilit de reclamanta, tribunalul a retinut ca, in cauza, trebuie analizate conditiile de admisibilitate ale actiunii in revendicare, pornind de la faptul ca obiectul material al actiunii in reprezinta un imobil supus regulilor de publicitate imobiliara ale cartilor funciare.
Astfel, instanta a constatat ca proba dreptului de proprietate incumba reclamantei, care se pretinde proprietar, parata posesoare opunandu-i dreptul sau de proprietate inscris in cartea funciara in anul 1968.
Fata de principiile pe care se intemeiaza sistemul de publicitate al cartilor funciare, respectiv principiul efectului constitutiv de drepturi reale al inscrierii in cartea funciara si principiul fortei probante a inscrierii in cartea funciara, tribunalul a constatat ca eventualul drept anterior de proprietate al reclamantei (aceasta nefacand dovada sa, CF nr. 78 Apalina fiind disparuta/distrusa si nereconstituita) a fost radiat odata cu inscrierea dreptului de proprietate al Statului Roman. S-a retinut ca valabilitatea trecerii imobilului revendicat de reclamanta in proprietatea statului nu face obiectul actiunii, instanta nefiind sesizata cu o asemenea cerere, chiar daca aceasta a fost sustinuta de reclamanta in cateva randuri.
Impotriva acestei hotarari reclamanta P.G.-C.A. a declarat apel, solicitand rejudecarea cauzei si admiterea actiunii, astfel cum a fost precizata, in sensul radierii din CF 1391 Apalina nr. top. 129/2, 130/1, 132/2 a dreptului de proprietate inscris pe numele P. O. A. si intabularea imobilului pe numele adevaratului proprietar, P. G. C. A.
In motivarea caii de atac promovate, apelanta a aratat ca rectificarea cartii funciare se impune ca urmare a abrogarii Decretului Lege nr. 358/1948 prin Decretul Lege nr. 126/1990. In acest sens, s-a aratat ca potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 115/1938 coroborat cu art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 nu mai sunt intrunite conditiile de existenta  a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic, in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Apelanta a subliniat faptul ca inscrierea  sau titlul in temeiul caruia s-a efectuat nu au fost valabile, intrucat Decretul nr. 358/1948 contravine Constitutiei din 1948 si prevederilor art. 480 - 481 din Codul civil.
In memoriul de apel s-a mai aratat ca, in cauza nu sunt intrunite conditiile pentru prescriptia achizitiva de 10 ani, iar prescriptia de 3 ani nu opereaza, precizand totodata ca s-a intrunit si comisia mixta, insa nu s-a ajuns la nici un consens.
Apelanta a invocat faptul ca efectul abrogarii Decretului 358/1948 este disparitia valabilitatii titlului de proprietate al Statului Roman si nulitatea titlului subdobanditorului, P. O. A., precizand ca a facut dovada dreptului sau de proprietate cu inscrisuri care atesta construirea casei parohiale si Scolii Confesionale Greco Catolice in anul 1912. In acest sens, s-a aratat ca evidentierea cladirii Scolii Confesionale Greco - Catolice s-a facut pe baza unor  documente false intre CAP si B. O. Apalina.
Intimatii nu au formulat intampinare.
In dovedire, la dosarul cauzei s-au depus urmatoarele inscrisuri: Contract incheiat la data de  30 iunie 1912, adresa nr. 78/1912 a P. G. C. A., adresele nr.  127/1912, nr. 4326/1912, nr.  489/1912, nr.  75/1912 , nr. 48/1912, nr. 74/1912, nr. 63/1912, doua protocoale.
Analizand hotararea atacata in raport de efectul devolutiv al caii de atac, conform dispozitiilor art. 292, art. 295 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 847 din 10.02.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 2648/289/2007 s-a admis recursul declarat de parata P. O. A. impotriva deciziei civile nr. 168/A din 11.11.2010 a Curtii de Apel Tg.-Mures si s-a modificat decizia atacata, in sensul ca s-a admis apelul declarat de reclamanta P. G. C. A. impotriva sentintei civile nr. 1284 din 24.062010 a Tribunalului Mures, s-a desfiintat sentinta atacata si s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mures.
In decizia mentionata Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca, in cauza, nu s-a lamurit obiectul cererii de chemare in judecata, instantele de fond neexaminand cauza pe baza capetelor de cerere cu care au fost investite prin actiune si nu au analizat in fond pretentiile reclamantei, asa cum au fost formulate.
S-a considerat ca, examinand primul capat de cerere ca fiind o cerere de revendicare prin comparare de titluri, instanta de apel a inlaturat in mod implicit si fara motivare incidenta dispozitiilor in materie de carte funciara privitoare la puterea doveditoare a inscrierii in cartea funciara si prezumtia existentei dreptului inscris, reguli care confera o perspectiva diferita asupra probatiunii actiunii in revendicare.
Pe de alta parte, data fiind ordinea in care reclamanta a formulat petitele actiunii si fata de motivarea sumara a acestora, instanta ar fi trebuit sa lamureasca natura si raporturile dintre ele. Astfel, s-a retinut ca reclamanta a solicitat rectificarea cartii funciare prin radierea dreptului de proprietate al paratei si inscrierea dreptului reclamantei insa nu rezulta cu claritate temeiul juridic al cererii de rectificare. Nu rezulta daca rectificarea solicitata de reclamanta este rezultatul admiterii cererii de revendicare, caz in care actiunea in rectificare are un caracter accesoriu fata de cererea de revendicare, sau daca rectificarea este solicitata ca efect al nevalabilitatii  sau ineficacitatii actului care a stat la baza inscrierii dreptului de proprietate in favoarea paratei, caz in care s-ar impune examinarea cu prioritate a acestor motive de rectificare, iar eventuala admitere a cererii de revendicare nu ar mai fi cauza ci consecinta rectificarii.
Conformandu-se deciziei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in rejudecarea cauzei, prima instanta a cerut reclamantei sa precizeze in scris obiectul cererii de chemare in judecata, pentru a lamuri aspectele retinute de Instanta Suprema.
Reclamanta a depus la fila 7 in dosarul Tribunalului Mures un inscris, in finalul caruia si-a precizat cererea de chemare in judecata, solicitand: sa se constate ca este proprietara imobilelor in suprafata de 2777 mp si 346 mp, pe care se afla casa parohiala si casa din caramida, sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara in favoarea sa, in cota de 1/1, sa se dispuna radierea din cartea funciara nr. 1391 Apalina nr. top. 129/2, 130/1, 132/2 a dreptului de proprietate inscris in favoarea paratei P. O. R. din A. si sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, la termenul de judecata din 12 martie 2013 instanta a pus in vedere reprezentantului reclamantei sa isi precizeze cererea de chemare in judecata in sensul indicarii cadrului procesual si a obiectului cererii, astfel ca la termenul de judecata din 9 aprilie 2013, acesta a depus la dosar o precizare de actiune, prin care a aratat ca solicita a se constata ca P. G. C. A. este proprietara celor doua suprafete de teren, pe care se afla 2 case, una parohiala si una de locuit, radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate inscris in favoarea paratei P. O. A. si intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei.
Fata de cele retinute anterior, s-a constatat ca prima instanta s-a conformat indrumarilor din Decizia Inaltei Curti de casatie si Justitie, lamurind obiectul cererii de chemare in judecata si retinand ca a fost sesizata cu solutionarea unei cereri in revendicare imobiliara, urmata de o cerere de rectificare a cartii funciare, in sensul radierii dreptului de proprietate inscris in favoarea paratei si inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei. Prin urmare, in urma precizarilor reclamantei, s-a retinut ca actiunea in rectificare are un caracter accesoriu actiunii in revendicare, instanta, in temeiul dispozitiilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civila analizand cererea acesteia prin raportare la obiectul cererii astfel precizat.
Analizand actiunea in revendicare, instanta a constatat ca, asa cum a subliniat Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia sa, avand in vedere ca, in cauza, se revendica un imobil supus regulilor de publicitate imobiliara ale cartilor funciare, in analiza titlurilor partilor trebuie sa se dea eficienta principiilor si regulilor de carte funciara, nefiind aplicabile criteriile clasice de preferinta, utilizate in cazul revendicarii unui imobil care nu este inscris in cartea funciara.
In acest sens, instanta a constatat ca in CF nr. 1391 Apalina asupra imobilului de sub nr. top. 129/2, 131/2 si 132 (transcris din CF nr. 78 Apalina) este inscris, in baza Incheierii nr. 124 din 29.01.1968, dreptul de proprietate al P. O. R. din A., in temeiul Decretului nr. 358/1948, a instructiunilor directoratului cultelor nr. 3811/1960, a instructiunilor nr. 1352/1950 ale Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal si a art. 45 din Decretul Lege nr. 115/1938.
CF nr. 78 Apalina, din care s-au transcris cele trei nr. top. in CF 1391 a fost sistata si, intrucat lipseste din inventarul biroului de carte funciara, s-a incercat reconstituirea acesteia, insa cererile au fost respinse din lipsa inscrisurilor necesare. Cu toate acestea, reclamanta a probat cu extrasul din fondul "Colectia de evidenta cadastrala Mures" ca in anul 1912 Eclejia Greco Catolica Apalina figura ca proprietar asupra imobilelor inscrise sub nr. top.  129, 130, 132, insa dreptul sau a fost radiat la momentul intabularii dreptului de proprietate al paratei.
Prin Decretul nr. 358/1948 toate formele de organizare a cultului greco-catolic si-au incetat existenta, averea mobila si imobila a parohiilor greco-catolice fiind atribuita B. O. R..
P. G. C. A. a fost reinfiintata in anul 1991. Prin art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, modificat prin Legea nr. 182/2005, s-a stabilit ca situatia juridica a imobilelor ce au apartinut Bisericii Greco-catolice va fi reglementata de comun acord prin comisii mixte, alcatuite din reprezentantii celor doua culte, iar in caz de neintelegeri, partea interesata se poate adresa cu actiune in justitie. In cauza a existat o astfel de intalnire, in anul 1997 (fila 19), in urma careia nu s-a ajuns la o intelegere, fiind astfel indeplinita procedura prevazuta de actul normativ mentionat anterior, astfel ca argumentele referitoare la prematuritatea actiunii au fost in mod legal respinse.
Revenind la sistemul de publicitate al cartilor funciare, instanta a retinut ca acesta are la baza principiul efectului constitutiv de drepturi reale al inscrierii (art. 17-18 din Decretul Lege nr. 115/1938), conform caruia drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite, modificate sau stinse numai prin inscrierea in cartea funciara si principiul fortei probante a inscrierii in cartea funciara (art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938), care instituie doua prezumtii relative, respectiv, daca s-a inscris un drept real in cartea funciara in favoarea unei persoane se prezuma ca acesta exista in folosul ei si daca un drept s-a radiat din cartea funciara se prezuma ca acel drept nu exista.
In contextul celor retinute anterior, instanta a constatat ca reclamanta nu a facut dovada dreptului sau de proprietate, care sa justifice redobandirea posesiei de la un posesor neproprietar, ci, dimpotriva, parata a facut dovada titlului cu care detine bunul, retinand in acest sens, efectul constitutiv al inscrierii dreptului sau de proprietate in cartea funciara in anul 1968.
Argumentele reclamantei legate de nevalabilitatea trecerii imobilului revendicat in proprietatea statului, intemeiate pe neconstitutionalitatea Decretului nr. 358/1948 in raport de Constitutia din 1948 nu sunt relevante, in contextul precizarii cererii de chemare in judecata ca fiind una in revendicare cu o rectificare de carte funciara accesorie, intrucat petitul principal fiind revendicarea, are prioritate compararea titlurilor, iar reclamanta nu a dovedit existenta titlului sau.
Nevalabilitatea inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv a titlului in baza caruia s-a inscris, aveau relevanta in situatia in care petitul principal al actiunii ar fi fost actiunea in rectificare a cartii funciare, iar consecinta rectificarii ar fi fost revendicarea, insa, avand in vedere precizarile reclamantei in fata primei instante si in raport de care i-a fost analizata cererea, petitele actiunii nu mai pot fi modificate in apel. De altfel, indrumarile clare ale instantei supreme au fost  in sensul de a se lamuri daca rectificarea solicitata de reclamanta este rezultatul admiterii cererii de revendicare, actiunea in rectificare avand caracter accesoriu sau, daca rectificarea este solicitata ca efect al nevalabilitatii sau ineficacitatii actului ce a stat la baza inscrierii dreptului de proprietate in favoarea paratei, caz in care actiunea in rectificare constituie petitul principal, iar admiterea actiunii in revendicare ar fi consecinta rectificarii. Cum, in cunostinta de cauza, reclamanta a optat, in fata primei instante, pentru prima varianta, instanta nu mai poate analiza cererea acesteia din perspectiva celei de-a doua ipoteze expuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in decizia de trimitere pentru rejudecare.
In acest sens, instanta a retinut ca potrivit prevederilor art. 294 din Codul de procedura civila, in apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecata, or, optiunea reclamantei pentru a doua varianta in apel nu poate fi primita, intrucat presupune nesocotirea textului legal mentionat anterior, retinand in acest sens ca inversarea celor doua capete de cerere impun o analiza complet diferita a cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat, echivaland cu schimbarea obiectului cererii in apel.
Asa fiind, fata de cadrul procesual stabilit si precizat de reclamanta cu ocazia rejudecarii cauzei in fata tribunalului, instanta a constatat ca actiunea in revendicare formulata este nefondata, reclamanta nefacand dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului in litigiu. Ca o consecinta, nu poate fi admis nici capatul de cerere subsidiar, avand ca obiect rectificarea cartii funciare, tribunalul pronuntand o hotarare temeinica si legala.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 296 din Codul de procedura civila instanta a respins apelul reclamantei ca nefondat.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedura civila, apelanta urmeaza a fi obligata la plata catre intimata P. O. A. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 000055 din 15.10.2014.