Solutionarea propunerii de prelungire a duratei masurii arestarii preventive. Luarea masurii procesual-preventive a obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea. Procedura

Judecatorul investit cu o propunere de prelungire a duratei masurii arestarii preventive cerceteaza daca, pe durata indicata de procuror in propunerea sa, sunt conturate temeiurile de fapt si de drept ale privarii de libertate a inculpatului, precum si scopul acestei masuri sau fata de acesta poate fi luata o alta masura procesuala restrictiva de libertate, menita sa asigure buna desfasurare a procedurilor si sa-l tina pe inculpat aproape autoritatilor judiciare. In acest context, daca judecatorul ajunge la concluzia ca, pentru aceasta perioada, este oportuna cauzei o masura restrictiva si nu privativa de libertate, nu trebuie sa dea o dispozitie de inlocuire a arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea, din moment ce, pe de o parte, pana la expirarea arestarii luate anterior, inculpatul este tinut in detentie in baza incheierii de arestare preventiva, iar noua sesizare a judecatorului nu priveste mentinerea sau schimbarea arestarii initiale, ci prelungirea acesteia. Pe de alta parte, in absenta unei dispozitii de prelungire a duratei arestarii preventive, la expirarea duratei arestarii initiale, aceasta inceteaza de drept, astfel ca nu se poate pune problema inlocuirii acesteia, ci doar a luarii unei alte masuri procesuale oportune cauzei.
C. pr. pen., art. 155 si urm., art. 139, art. 145

Prin incheierea penala nr. 102/C/12 decembrie 2012, judecatorul delegat de la Tribunalul Mures:
-in baza  art. 159 Cod procedura penala a respins ca neintemeiata  propunerea formulata  de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures privind prelungirea arestarii inculpatului G. I. G., cercetat  in ds. 939/P/2012 al  Parchetului de pe langa Tribunalul Mures.
-in baza art. 139 alin. 1 raportat la art. 145  Cod procedura penala a luat fata de inculpatul G. I. G. masura obligarii de a nu parasi localitatea, admitand cererea inculpatului in acest sens, si in consecinta:
-a dispus punerea inculpatului in libertate incepand cu data de 16.12.2012, daca nu este arestat in alta cauza.
-in conformitate cu prev. art 145 alin. 1, 2  Cod procedura penala l-a obligat pe inculpat ca pe o durata de 30 de zile incepand cu data urmatoare expirarii arestarii anterior dispuse, si anume cu data de 16.12.2012, sa nu paraseasca fara incuviintarea instantei localitatea de domiciliu, com. xxxxxxx, cu exceptia situatiilor cand este chemat de organele judiciare.
-in conformitate cu prev. art. 145 alin. 1 ind. 1 si 1 ind. 2 Cod procedura penala a impus inculpatului urmatoarele obligatii pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea:
1.Sa se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz la instanta de judecata ori de cate ori este chemat.
2.Sa se prezinte la Postul local de Politie conform programului de supraveghere intocmit de Sectia de Politie rurala nr. 11 Tarnaveni sau ori de cate ori este chemat.
3.Sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei.
4.Sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
5.Sa nu comunice, direct sau indirect, cu martorii M. M., M. A., M. F., A. I., M. I.,  M.F. si cu numitul C. L .
6. Sa nu frecventeze localuri unde se consuma bauturi alcoolice.
-a dispus comunicarea incheierii, in extras, inculpatului, Sectiei de Politie rurala nr. 11 Tarnaveni, jandarmeriei, politiei comunitare si organelor competente sa elibereze pasaportul inculpatului si organelor de frontiera.
-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
-a desemnat Sectia de Politie rurala nr. 11 Tarnaveni ca organ de verificare a respectarii masurii si a obligatiilor de catre inculpat.
-a facut aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
In motivarea acestor dispozitii, se arata, in esenta, ca in cauza nu sunt suficiente indicii temeinice sau probe in acceptiunea art.143 Cod procedura penala, care sa justifice presupunerea ca inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat penal.
In ceea ce priveste temeiul de drept al privarii de libertate, prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., judecatorul delegat a subliniat ca in urma analizarii materialului probator administrat pana in prezent, nu se poate concluziona faptul ca la acest moment procesual, in asteptarea rezultatului expertizarii urmelor de sange, lasarea in libertate a inculpatului sau a celorlalti doi suspecti prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Imperativul sigurantei publice nu poate justifica tinerea in arest a unei persoane in asteptarea probelor de vinovatie. Din acest motiv, in mod justificat, nu s-a pus problema arestarii celorlalti doi suspecti.
Este, in schimb, o constrangere minima pentru inculpat, dar care se poate dovedi de o mare utilitate pentru buna desfasurare a procesului, ca pana la sosirea rezultatului cerut de la INML Mina Minovici inculpatul sa fie tinut la dispozitia organelor judiciare si activitatile lui sa fie, in anumite limite, controlate. Aceste cerinte sunt satisfacute de luarea fata de el a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, cu obligatiile accesorii aferente, intre care acelea de a nu mai lua legatura cu martorii esentiali in cauza si de a nu mai consuma, cel putin in public, bauturi alcoolice - ceea ce e de natura sa diminueze posibilul sentiment public de insecuritate in cazul eliberarii lui. Masura a fost solicitata de inculpat prin aparator, si poate fi luata de judecator, din moment ce acesta putea dispune masura mai grava a arestarii pe aceeasi perioada. In cazul in care expertiza ADN va oferi proba de vinovatie care acum lipseste, se va putea dispune rearestarea inculpatului.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Din perspectiva legalitatii, procurorul sustine ca exista o contradictie flagranta intre masura dispusa de judecatorul delegat si temeiul juridic invocat, neexistand vreo posibilitate de a stabili o identitate juridica intre cele doua ipoteze invocate in contradictoriu in incheierea atacata: luarea si inlocuirea unei masuri preventive. Interpretand dispozitivul hotararii, se poate prezuma ca intentia judecatorului a fost de luare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea. O asemenea operatiune juridica nu este legala, in conditiile in care manifestarea de vointa a judecatorului are efecte imediate, nefiind posibila prorogarea producerii lor la o alta data decat cea a pronuntarii solutiei.
Sub aspectul temeiniciei, procurorul critica dispozitia judecatorului de respingere a propunerii de prelungire a duratei masurii arestarii preventive a inculpatului G. I. G., sustinand ca materialul dosarului confirma in cauza existenta cumulativa a temeiurilor de fapt si de drept care justifica o dispozitie de privare de libertate pe mai departe a acuzatului.

Analizand recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 8949/102/2012 al Tribunalului Mures, a motivelor invocate, sustinerilor si concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale intimatului, precum si din oficiu, in limitele investirii date de efectul devolutiv, se retin urmatoarele:

Dispozitiile judecatorului delegat de la Tribunalul Mures, de respingere a propunerii de prelungire a duratei masurii arestarii preventive a inculpatului G. I. G., de instituire a masurii obligarii lui de a nu parasi localitatea, insotita de restrictiile si obligatiile fixate, precum si argumentele aduse in sprijinul acesteia sunt juste si au fost emise cu respectarea stricta a legalitatii, astfel incat, in lipsa vreunui motiv de anulare a incheierii atacate, pe care sa-l retinem din oficiu, recursul promovat de procuror este nefondat, atragand respingerea lui, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen.
Asupra motivelor de recurs invocate, nu le vom primi, pentru urmatoarele considerente:
a) Materialul probator aflat la dosarul de urmarire penala contureaza un cerc de trei persoane, care, avand urme de sange pe corp sau pe haine, ar putea fi considerati suspecti ai uciderii victimei S. N., gasit fara viata dimineata devreme in data de 16 noiembrie 2012, intr-o balta de sange, pe mijlocul drumului in satul Cund din com. Bahnea, jud. Mures, in dreptul casei lui.
Intre acestia, principalul suspect de comiterea faptei ar putea fi considerat martorul M. M. Pe una dintre cizmele lui de cauciuc, fotografiata, se observa o urma de sange. Martorul S. C., un vecin, arata ca in noaptea faptei, dupa orele 21.00, l-a auzit pe martor strigandu-i victimei o serie de cuvinte jignitoare si amenintatoare, intre care amenintarea ca il va omori si il va da de mancare la caini pana dimineata. Dupa un anumit interval de timp, martorul i-a auzit pe M. M. si pe R. F. vorbind incet. Martorul T. A. M. l-a auzit pe M. M. dupa orele 00.00, in preajma casei victimei, strigand la niste caini. Martorul W. F. M. reproduce o declaratie extrajudiciara a martorului "A." (probabil T. A. M.) potrivit careia M. M. ar fi avut un par in mana. Declaratiile martorului M. M., ca dupa un conflict intre el si inculpat, inculpatul a inceput un conflict cu victima, care a continuat si afara din curte, si dupa plecarea lui M. M., pe motiv ca inculpatul era nemultumit de interventia victimei pentru a-i desparti, nu sunt credibile. Martorii M. F., A. I. si M.I. arata ca inculpatul si M. M. s-au batut in curte si au fost despartiti de A. I. (conform lui M. I., au fost despartiti de A. I. si victima), dupa care cei trei - inculpatul, victima si M. M. au intrat in casa. Ca atare, este cert ca uciderea victimei nu a fost imediat consecutiva conflictului dintre M. M. si inculpat, ci a avut loc dupa ce conflictul a fost aplanat si cu totii s-au intors in casa. Momentul uciderii, modul exact cum s-a petrecut si autorul ei nu rezulta insa din actele dosarului. Se poate doar banui ca fapta a avut loc candva, in noaptea de 15/16 noiembrie. Nu rezulta cu certitudine nici locul unde s-a petrecut uciderea.
Un alt suspect poate fi considerat M. F., pe ale carui haine s-au gasit urme de sange si pe care martorul S. C. l-a auzit vorbind incet cu M. M., dupa ce acesta a spus ca va ucide victima.
Suspect poate fi considerat si inculpatul, in conditiile in care pe hainele si pe mainile lui s-a gasit sange si el nu are un alibi -conform declaratiilor mamei si sorei lui, G. E. si G. A., s-a intors acasa la ora 1 noaptea. Aceleasi martore arata insa ca avea nasul umflat, iar o sangerare din nas poate explica urmele de sange gasite pe hainele si pe mana lui. Totodata, martorul W. F. M. declara ca inculpatul si victima erau prieteni.
In concluzie, asa cum sublinia si judecatorul delegat de la Tribunalul Mures, este posibil ca unul dintre cei trei suspecti sa fi ucis victima. Aprecieri mai concrete este posibil sa fie permise de rezultatul expertizei ADN, deja dispusa, a urmelor de sange gasite asupra lor, in sensul ca, daca ele apartin victimei, si nu se ofera vreo explicatie alternativa pentru acest fapt, se poate concluziona ca persoana pe care s-a gasit sangele victimei este ucigasul acesteia. Este, pe de alta parte, posibil ca nici una dintre urmele de sange gasite sa nu apartina victimei. La acest moment, aprecierea ca unul dintre cei trei este sau nu autorul omorului este hazardata.
Referitor la temeiul de drept al privari de libertate, prevazut de art. 148 lit. f C. pr. pen., conditia tinand de limita de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea care formeaza obiectul procedurilor este indeplinita. In schimb, nu se poate concluziona ca la acest moment procesual, in asteptarea rezultatului expertizarii urmelor de sange, lasarea in libertate a inculpatului sau a celorlalti doi suspecti prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Imperativul sigurantei publice nu poate justifica tinerea in arest a unei persoane in asteptarea probelor de vinovatie. Din acest motiv, in mod justificat, nu s-a pus problema arestarii celorlalti doi suspecti.
In raport de particularitatile cauzei, se impune totusi o constrangere minima pentru inculpat, dar care se poate dovedi de o mare utilitate pentru buna desfasurare a procesului, aceea ca pana la sosirea rezultatului cerut de la INML Mina Minovici el sa fie tinut la dispozitia organelor judiciare si activitatile lui sa fie, in anumite limite, controlate. Aceste cerinte sunt satisfacute de luarea fata de el a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, cu obligatiile accesorii aferente, intre care acelea de a nu mai lua legatura cu martorii esentiali in cauza si de a nu mai consuma, cel putin in public, bauturi alcoolice -ceea ce e de natura sa diminueze posibilul sentiment public de insecuritate in cazul eliberarii lui. Masura a fost solicitata de inculpat prin aparator, si poate fi luata de judecator, din moment ce acesta putea dispune masura mai grava a arestarii pe aceeasi perioada. In cazul in care expertiza ADN va oferi proba de vinovatie care acum lipseste, se va putea dispune rearestarea inculpatului.

b) Judecatorul a cercetat daca, in perioada 16 decembrie 2012-14 ianuarie 2013 si nu la momentul la care a dispus, sunt conturate temeiurile de fapt si de drept ale privarii de libertate a inculpatului G. I. G. trebuie sau fata de acesta poate fi luata o alta masura procesuala restrictiva de libertate, menita sa asigure buna desfasurare a procedurilor si sa-l tina pe inculpat aproape autoritatilor judiciare. In acest context, este corecta concluzia judecatorului ca, pentru aceasta perioada, este oportuna cauzei luarea masurii obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea. Nu se impunea o dispozitie de inlocuire a arestarii preventive cu masura restrictiva de libertate, din moment ce, pe de o parte, pana in 15 decembrie 2012, inculpatul este tinut in arest preventiv in baza incheierii judecatorului delegat de la Tribunalul Mures nr. 95/17 noiembrie 2012, iar noua sesizare a judecatorului nu priveste mentinerea sau schimbarea arestarii initiale, ci prelungirea acesteia. Pe de alta parte, in absenta unei dispozitii de prelungire a duratei arestarii preventive, in 16 decembrie 2012, aceasta inceteaza de drept, astfel ca se poate pune doar problema luarii unei alte masuri procesuale si nu a inlocuirii celei care fusese in fiinta pana in 15 decembrie 2012. Este adevarat ca temeiul legal indicat de judecator in dispozitivul incheierii -art. 139 alin. 1 C. pr. pen. nu este potrivit, insa nu se impune o casare a hotararii in discutie pentru acest motiv, deoarece, independent de dispozitia legala mentionata (art. 139 alin. 1 C. pr. pen. sau direct art. 145 si art. 136 alin. 1 lit. b C. pr. pen.) finalitatea este aceiasi -punerea in libertate a inculpatului doar in 16 decembrie 2012, nu la ramanerea definitiva a incheierii, si supunerea lui obligatiilor si masurilor fixate de judecatorul delegat in incheierea penala nr. 102/C/12 decembrie 2012.