a) Coruptie sexuala. Perversiune sexuala. Elemente distinctive.

a) Activitatea inculpatului de a-si mangaia peste slip de mai multe ori penisul cu mainile partii vatamate minore, activitate cu conotatie sexuala si cu un caracter obscen executata in prezenta si prin implicarea minorei, constituie continutul infractiunii de coruptie sexuala, prev. de art. 202 alin. 1 C. pen., si nu se examineaza prin prisma elementelor infractiunii de perversiune sexuala, prev. de art. 201 alin. 1 C. pen.
b) Principiul ne bis in idem se opune condamnarii inculpatului din punct de vedere penal daca pentru acelasi fapt acesta a fost anterior sanctionat contraventional.
C. pen., art. 202, art. 201, art. 321
Legea nr. 61/1991 R, art. 3 pct. 1

Prin sentinta penala nr. 427/17 noiembrie 2012, Judecatoria Reghin:
-in baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul S. G. de sub acuza comiterii infractiunii de perversiune sexuala prevazuta de art. 201 alin. 1, 2 Cod penal.
-in baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, l-a achitat pe acelasi inculpat de sub acuza comiterii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal.
-in baza art. 346 alin. 4 Cod procedura penala, a lasat solutioneaza latura civila a cauzei.
-a facut aplicarea dispozitiilor art. 192 alin. 3 C. pr. Pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, judecatoria a retinut ca la data de 16 august 2010, in timp ce se afla in incinta strandului de apa sarata din Ideciu de Jos, inculpatul S.G. s-a asezat pe marginea bazinului pentru copii unde se aflau doua fetite dintre care una era partea vatamata D. D. M.. Aceasta din urma, sustinuta de colac, se juca in apa si la un moment dat s-a apropiat de inculpat care a intrat in vorba cu minora, pe care dupa un timp a luat-o de maini si a ridicat-o din apa de mai multe ori. Vazand aceasta, s-au apropiat doi barbati, urmati si de alte persoane, care au tras pe partea vatamata din apropierea inculpatului si au lovit pe acesta. Dintre persoanele adunate cineva a sunat la serviciul de urgenta, chemand politia care a sosit dupa un timp, ridicand pe inculpat din strand.
Martora F. D. a aratat ca martorul C. C. F. a anuntat-o dupa ce a ajuns la strand ca este un barbat care se tine dupa fete in strand, indicand pe inculpat ca fiind acel barbat, astfel ca martora desi nu a urmarit pe inculpat a observat ca acesta a luat pe partea vatamata de maini si a ridicat-o. Martora mai arata ca inculpatul, in timp ce tinea pe partea vatamata de maini si-a atins slipul cu mainile partii vatamate insa nu a putut preciza de cate ori si nici cat timp a durat aceasta la fel cum nu a putut preciza in ce mod si in ce parte a slipului s-a atins inculpatul cu mainile partii vatamate. Martora a mai declarat ca a fost socata de cele observate, astfel ca nu a putut sa strige si nu a putut preciza care a fost reactia partii vatamate deoarece nu a putut sa o observe. Pe de alta parte martora G. E. a declarat ca a vazut pe inculpat in timp ce se afla in bazinul pentru copii, jucandu-se cu sexul lui, fara a putea explica in ce modalitate facea acest lucru, cu precizarea ca initial martora a crezut ca isi aranjeaza slipul de culoare deschisa si foarte mulat pe care il purta. Din declaratia acestei martore rezulta ca aceasta nu a observat momentul in care inculpatul a luat de maini pe partea vatamata ci doar momentul in care un barbat s-a repezit la inculpat strigand.
Martorul C. C. F. declara ca mai multe femei i-au atras atentia martorului cu privire la inculpat care este mereu in bazinul de copii, astfel ca martorul a observat cand inculpatul a luat de maini pe partea vatamata si a ridicat-o de doua - trei ori, moment in care martorul a sarit in apa, a tras la o parte pe minora si l-a impins pe inculpat, dupa care am intervenit si alte persoane care l-au agresat pe inculpat. Martorul mai declara ca in momentul in care a sarit in apa, martora F. D. era pe aceeasi parte a bazinului pe care se afla si inculpatul, care se afla pe marginea bazinului de copii, iar martorul nu a vazut ca mainile minorei sa fi atins slipul inculpatului sau sa fi ajuns in slipul acestuia, martorul sarind in apa atunci cand a vazut ca inculpatul o tine de maini pe minora deoarece anterior i s-a spus de catre mai multe femei ca inculpatul se ocupa cu anumite lucruri.
Coroborand declaratiile martorilor anterior mentionati instanta a retinut ca inculpatul se afla in incinta strandului cu apa sarata din Ideciu de Jos si purta un slip deschis la culoare si foarte mulat. Inculpatul este o persoana in varsta, ale carei gesturi au fost apreciate de unele persoane din strand ca fiind de natura a crea ingrijorare in randurile parintilor de fete deoarece, acesta a petrecut timp in interiorul si pe marginea bazinului de copii. De asemenea, din declaratiile martorelor F. D. si G. E. rezulta ca inculpatul si-a atins sexul insa declaratiile acestor martore sunt contradictorii in sensul ca acestea declara ca inculpatul parea ca se scarpina, apoi ca isi aranjeaza slipul pentru ca in final sa declare ca se juca cu sexul lui, fara a descrie in ce fel facea acest lucru, astfel ca instanta se va rezuma la a retine ca inculpatul si-a atins sexul fara a se putea retine ca aceste atingeri puteau avea o natura sexuala intrucat acest caracter nu rezulta in mod neindoielnic. In ce priveste activitatea infractionala retinuta in sarcina inculpatului de catre procuror, respectiv ca acesta a adus mainile partii vatamate in contact cu sexul sau, instanta a apreciat ca acest aspect nu a fost probat fara dubiu intrucat singura persoana care a declarat in acest sens, martora F. D., potrivit declaratiilor tuturor martorilor audiati in cauza, se afla in spatele inculpatului, de aceeasi parte a bazinului cu acesta, astfel ca nu avea posibilitatea de a observa mainile inculpatului si ale minorei, iar martorul C. C. F., care a sarit in apa si a impins pe inculpat indepartand pe partea vatamata de acesta nu a vazut ca inculpatul sa fi pus mainile partii vatamate pe slipul sau, ci martorul a intervenit fiind alertat de alte persoane anterior incidentului.
Instanta a mai retinut ca, din raportul de evaluare psihologica a minorei, rezulta ca aceasta nu a fost afectata de incident, iar amintirile acesteia in legatura cu incidentul se reduc la faptul ca a fost luata de ambele maini, intinse atat la minora cat si la inculpat, iar inculpatul nu si-a indepartat slipul, minora aratand psihologului ca mama sa i-a spus sa spuna ca inculpatul i-a aratat organele genitale, aspect care potrivit concluziilor psihologului nu se confirma, minora aratand in mod expres faptul ca nu a vazut organele genitale ale inculpatului sau ale vreunui alt barbat, insa mama sa i-a spus sa spuna astfel.
De altfel, instanta a mai retinut ca descrierea activitatii infractionale a fost modificata in timp, in sensul ca daca in cursul urmaririi penale s-a declarat de catre mai multe persoane ca inculpatul a fost vazut ca se scarpina la organele genitale si isi aranjeaza slipul, pentru ca mai apoi sa se joace cu sexul sau si sa atinga cu mainile partii vatamate sexul sau, iar la final ca ar fi aratat organele sale genitale minorei. Fata de aceste variatii ale descrierii comportamentului inculpatului si activitatii infractionale a acestuia cu ocazia incidentului dedus judecatii, instanta a apreciat ca in cauza fapta ilicita nu a fost probata fara dubiu, in cauza acest dubiu fiind foarte mare si profitand potrivit legii inculpatului. Astfel instanta a retinut ca nu poate fi imputat inculpatului faptul ca acesta a intrat in bazinul de copii, acest aspect nefiind interzis nici prin lege si nici in baza unor alte norme, fie acestea si morale. In ce priveste gesturile sau atitudinea de care este acuzat inculpatul, astfel cum anterior s-a aratat, instanta a apreciat ca aceste gesturi sau atitudini nu sunt probate in afara oricarui dubiu astfel ca acestea nu au fost retinute, dubiul profitand inculpatului. Instanta a apreciat, din coroborarea materialului probator administrat in cauza, ca inculpatul nu a adus mainile partii vatamate in contact cu organele sale sexuale si nici nu si-a expus organele genitale privirii minorei.
Analizand starea de fapt retinuta de instanta pentru a se aprecia daca aceasta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de perversiune sexuala astfel cum aceasta este definita de art. 201 alin. 1 Cod penal, instanta a retinut ca potrivit doctrinei (TOADER, TUDOREL Drept penal : partea speciala / Tudorel Toader. - Ed. a 2-a, rev. - Bucuresti : Editura Hamangiu, 2007), "elementul material al infractiunii se realizeaza prin savarsirea unor acte de perversiune sexuala, adica a unor acte sexuale nefiresti, de satisfacere a instinctului sexual. In acceptiunea textului de incriminare, consti¬tuie acte de perversiune sexuala, toate celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm, cum ar fi mangaierile obscene, fetisismul si, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" in acceptiunea legii. Solutionand recursul in interesul legii, declarat cu privire la intelesul ce trebuie atribuit actelor la care se refera art. 201 din Codul penal, Instanta Suprema a statuat ca prin acte de perversiune sexuala, in acceptiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale decat cele referitoare la infractiunile de viol si actul sexual cu un minor . Desi textul de lege foloseste pluralul, referindu-se la actele de perversiune sexuala, infractiunea exista chiar si atunci cand se realizeaza un singur asemenea act."
Fata de aceste aspecte, instanta a constatat ca in cauza nu se poate retine ca inculpatul a savarsit, cu intentie, gesturi care sa se circumscrie notiunii de acte sexuale nefiresti sau practici sexuale de satisfacere a instinctului sexual.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, instanta a concluzionat ca inculpatul nu se face vinovat de comiterea infractiunii de perversiune sexuala prevazuta de art. 201 alin. 1, 2 Cod penal si in baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala dispune achitarea inculpatului de sub acuza comiterii acestei infractiuni apreciind ca fapta acestuia nu este prevazuta de legea penala.
In ce priveste infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal, care, de asemenea, a fost retinuta in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, instanta a retinut, pe de o parte, ca, privind definitia infractiunii de perversiune sexuala, astfel cum aceasta este prevazuta de art. 201 alin. 1 Cod penal, aceasta absoarbe infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, iar in speta, raportat la faptul ca actele inculpatului au fost apreciate ca nefiind sub incidenta dispozitiilor art. 201 alin. 1, 2 Cod penal nu se poate retine ca inculpatul ar fi comise infractiunea prevazuta de art. 321 Cod penal. Mai mult, instanta a retinut ca tulburarea ulterioara, constand in faptul ca inculpatul a fost agresat de mai multe persoane, iar persoanele din incinta strandului s-au adunat, comentand cele intamplate, nu este imputabila inculpatului, din probele administrate nerezultand faptul ca persoanele din incinta strandului au fost indignate de faptele observate de acestea, indignarea celor prezenti fiind alimentata de discutiile purtate intre acestia, respectiv din exagerarile inerente in astfel de situatii, cauzat si de faptul ca inculpatul a fost agresat de cateva persoane care vociferau acuzand verbal pe inculpat de comiterea unor acte de natura a genera oprobriul public, fara insa ca vreuna dintre persoanele prezente sa fi observat efectiv si direct astfel de manifestari.
Fata de aceste considerente, in baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, a dispus achitarea inculpatului de sub acuza comiterii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal.
In latura civila a cauzei, instanta a retinut ca reprezentantul legal al partii vatamate a formulat pretentii civile in cauza in suma de 50.000 lei, reprezentand daune morale. Fata de temeiurile avute de instanta la achitarea inculpatului in ce priveste infractiunea de perversiune sexuala, vazand si dispozitiile art. 346 alin. 4 Cod procedura penala instanta nu a solutionat latura civila a cauzei, retinand si faptul ca potrivit raportului de evaluare psihologica a minorei aceasta nu a suferit traume in urma evenimentelor si nu se impune interventie de specialitate pentru minora.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si partea vatamata/civila.
In motivarea caii de atac promovate, procurorul si partea vatamata/civila contesta temeinicia hotararii primei instante de achitare a inculpatului S. G. de sub acuza comiterii infractiunilor perversiune sexuala si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, subliniind ca probele administrate in cauza dovedesc ca faptele deduse judecatii exista, ca au fost savarsite de inculpatul S. G. si au fost comise cu vinovatia specifica. In plus, partea vatamata/civila mentioneaza ca sunt indeplinite conditiile angajarii in procesul penal a raspunderii civile delictuale a inculpatului pentru suma de 50.000 lei cu care s-a constituit parte civila.

Analizand recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 181/289/2011 al Judecatoriei Reghin, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale partilor, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
Recursurile promovate in cauza de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si de partea vatamata/civila D. D. M., reprezentata legal de D. N. impotriva sentintei penale nr. 427/17 noiembrie 2011 a Judecatoriei Reghin sunt fondate, iar aspectele pe care le vom expune in continuare determina, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea cailor de atac, cu consecintele casarii integrale a sentintei penale si rejudecarii in recurs a pricinii:
1. Latura penala a litigiului. In fapt, declaratiile martorilor F. D., G. E., C. C. F., P. A. M., C. N. A., B. I. si M. G., procesul verbal de constatare a contraventiei seria AP, nr. 1873898 din 16 august 2010, procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante intocmit la aceiasi data, coroborate, contrazic sustinerile inculpatului si duc la concluzia ca, in data de 16 august 2010, d-l S. G., care se afla in incinta Strandului din localitatea Ideciu de Jos, jud. Mures, in jurul orei 15,30 era asezat in sezut pe marginea bazinului pentru copii. La un moment dat, a luat-o de maini pe partea vatamata D. D. M. -pe atunci in varsta de patru ani si 8 luni, si, cu mainile acesteia, peste slip si-a mangaiat de mai multe ori penisul. Actele inculpatului au fost intrerupte prin interventia a doi barbati care au sarit in apa, au tras-o pe partea vatamata si l-au impins pe acuzat.
In concret, martora F. D., atat in cursul urmaririi penale, cat si in fata instantei de prim grad, a relatat ca la data faptelor, inculpatul -asezat fiind in sezut pe marginea bazinului de copii, a intrat in vorba cu cele doua fetite aflate in bazin, una dintre ele fiind partea vatamata. Cand aceasta din urma s-a apropiat de el, inculpatul a prins-o de maini, a tras-o inspre el si cu mainile fetitei si-a mangaiat penisul prin slip. Acest gest a fost clarificat de martora in instanta, cand a aratat ca inculpatul si-a frecat slipul in exterior cu mainile partii vatamate. Gesturile inculpatului, chiar daca au fost executate peste slip, nu sunt unele lipsite de conotatie sexuala si au un caracter obscen, deoarece prin efectuarea lor, inculaptul a reusit sa-si atinga sexul, date fiind croiul chilotului de baie si faptul ca acesta era foarte mulat, a facut acest lucru in public si folosindu-se de mainile minorei.
Depozitiile martorei au un grad ridicat de claritate, iar imprejurarea ca martora nu a mai fost in masura sa indice instantei anumite detalii este fireasca, avand in vedere natura actelor inculpatului, durata scurta in care ele s-au petrecut si ca, de la data faptelor si pana la ascultarea ei in prim grad, au trecut aproape noua luni, timp in care anumite amanunte s-au atenuat in memoria martorei. In aceiasi ordine de idei, nimic din piesele dosarului nu atrage vreo suspiciune asupra credibilitatii martorei ori asupra faptului ca aceasta ar fi declarat sub presiunea zvonului public, iar pozitionarea martora-inculpat ii permitea primei sa observe cele intamplate. Totodata, singura declaratia martorei este suficienta, potrivit legii, sa fundamenteze o solutie de condamnare, in conditiile in care, cum subliniam, nu putem arunca banuieli de nesinceritate asupra martorei, aceasta a relatat fidel cele observate, iar declaratia de martor nu este una conditionata de coroborarea cu celelalte probe existente in cauza. In plus, oricum depozitiile acestei martore se coroboreaza cu procesul verbal de constatare a contraventiei care nu a fost contestat si demontat in instanta, cu declaratiile martorului C. C. F., care a indepartat-o pe minora de langa inculpat, precum si cu declaratiile martorei G. E. care, desi nu a vazut nemijlocit actele inculpatului descrise mai sus, a fost alertata de gesturile anterioare ale d-lui S. G. care, plimbandu-se in incinta strandului, nu se rezuma doar la o simpla aranjare a slipului, ci se juca si isi scarpina sexul. In acest context, declaratiile inculpatului sunt singulare si desprinse de ansamblul probator aflat la dosar. Intr-adevar, raportul psihologic nu confirma abuzul sexual prin expunerea vizuala a minorei la organele genitale, la autostimularea acestora ori prin atingerea minorei in zonele genitale, dar nu aceste acte i se reproseaza inculpatului, mai mult evaluarea psihologica a intervenit la aproape un an de la data faptelor, s-a efectuat asupra unei persoana a carei dezvoltare psihica si fizica nu era desavarsita, ci in curs de formare si o asemenea evaluare oricum nu aduce informatii directe asupra faptului principal dedus judecatii, ci mai curand asupra consecintelor pe care le-a avut acest fapt asupra victimei.
In drept, a) Activitatea inculpatului, efectuata in data de 16 august 2010 in incinta Strandului din Ideciu de Jos, jud. Mures, de a-si mangaia peste slip de mai multe ori penisul cu mainile partii vatamate minore D. D. M., activitate executata in prezenta si prin implicarea minorei, constituie continutul infractiunii de coruptie sexuala, prev. de art. 202 alin. 1 C. pen., si nu se examineaza prin prisma elementelor infractiunii de perversiune sexuala, prev. de art. 201 alin. 1 C. pen. In aceste circumstante, in rejudecare, in temeiul art. 334 C. pr. pen., vom dispune schimbarea incadrarii juridice in sensul cerut de reprezentantul Ministerului Public la termenul din 13 iunie 2012.
Cum mainile minorei nu au ajuns accidental pe slipul inculpatului, ci au fost directionate si pozitionate chiar de catre acesta peste slip pe penisul sau, actele inculpatului au fost savarsite cu intentie directa.
Constatand ca fapta de coruptie sexuala exista, ca a fost savarsita de inculpatul S. G. si a fost comisa cu vinovatia specifica, in cauza sunt indeplinite conditiile condamnarii inculpatului pentru savarsirea infractiunii in discutie.
La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica, vom urmari criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv: -gradul de pericol social concret al faptei savarsite, reflectat in imprejurari care compun continutul constitutiv al infractiunii de coruptie sexuala, dar si extrinseci acestuia, cum sunt, in esenta: natura actelor efectuate, durata acestora, modalitatea concreta in care inculpatul a actionat, intr-un loc public, asupra unui copil in varsta de 4 ani si 8 luni, profitand de imaturitatea partii vatamate, specifica varstei; urmarile de pericol cauzate, constand in lezarea vietii sexuale si a drepturilor partii vatamate la o dezvoltare fizica si psihica normala;
-persoana inculpatului, care se afla la prima confruntare cu legea penala, s-a prezentat la chemarile autoritatilor, nu a recunoscut si nu si-a asumat expres responsabilitatea actelor sale si a urmarilor acestora. In fata naturii si gravitatii infractiunii comise, comportamentul ireprosabil al inculpatului in familie si societate nu va fi valorificat prin retinerea circumstantelor atenuante judiciare, dar va determina aplicarea unei pedepse spre minimul special prescris de lege.
-limitele de pedeapsa fixate in art. 202 alin. 1 C. pen.
In raport de aceste criterii, constatam ca o pedeapsa de 8 luni inchisoare este proportionala si satisface in concret si in mod eficient nevoile reinsertiei sociale si ale preventiei generale.
Datele care caracterizeaza persoana inculpatului -care provine dintr-o familie inchegata, este apreciat in comunitatea in care traieste si, pana la varsta de 67 de ani, nu a mai intrat vreodata pe taramul ilicitului penal, intaresc concluzia ca aplicarea pedepsei este un avertisment suficient de puternic pentru d-l S. G. in vederea indreptarii, iar scopurile sanctiunii privative de libertate pot fi atinse si fara ca inculpatul sa fie luat din mediul sau social si plasat in mediul carceral. In acest context si indeplinite fiind conditiile prevazute de art. 81 C. pen., vom dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 8 luni inchisoare aplicate pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 C. pen., respectiv 2 ani si 8 luni.
Vom atrage atentia inculpatului sa se abtina de la savarsirea altor infractiuni pe perioada termenului de incercare, in caz contrar, devin incidente dispozitiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
b) Cat priveste infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, la data de 16 august 2010, prin procesul verbal seria AP, nr. 1873898 din 16 august 2010, inculpatul a fost sanctionat contraventional cu amenda contraventionala in suma de 200 lei, pentru ca la aceiasi data, "in timp ce se afla in strandul de apa sarata din Ideciu de Jos a savarsit in public fapte, acte si gesturi obscene fata de copii". In esenta, pentru gesturile sale obscene savarsite in public fata de partea vatamata D. D.M., in data de 16 august 2010, inculpatul a fost trimis in judecata sub acuza comiterii si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen.
Principiul ne bis in idem se opune urmaririi sau sanctionarii unei persoane pentru savarsirea unei infractiuni pentru care persoana respectiva a fost deja achitata sau condamnata printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale a statului.
Asa cum s-a aratat in mod constant in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea de procedura penala din textul art. 4 al Protocolului nr. 7 la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale trebuie interpretat in lumina principiilor generale care privesc termenii de acuzatie penala si pedeapsa din art. 6 si 7 ale Conventiei europene (a se vedea  Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Ruotsalainen impotriva Finlandei). Incidenta intr-o cauza penala a principiului ne bis in idem presupune examenul a trei elemente: determinarea naturii primului set de sanctiuni (daca acestea se circumscriu sau nu notiunii de "acuzatie penala"), identificarea elementului idem (daca faptele din prima procedura si cele din a doua procedura sunt identice) si cercetarea elementului bis (daca a existat o dublare a procedurilor).
In continuare, vom analiza cele trei elemente in raport de specificul prezentei pricini.
(i) Determinarea naturii primului set de proceduri. Curtea de la Strasbourg a consacrat trei criterii, denumite "criteriile Engel" (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Engel si altii impotriva Olandei) care trebuie luate in considerare la stabilirea faptului daca intr-o anumita cauza a fost sau nu vorba de o acuzatie penala: clasificarea juridica a faptului ilicit, conform legislatiei nationale, natura acestui fapt si gradul de gravitate al pedepsei pe care persoana vizata risca sa o primeasca. Ultimele doua criterii sunt alternative si nu cumulative in mod necesar.
In dreptul intern, anumite fapte care au o conotatie penala, datorita gradului scazut de pericol social nu sunt calificate drept infractiuni, ci contraventii.
In categoria acestora se inscrie si contraventia incriminata la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (actualul art. 3 pct. 1 din Lege dupa republicare). Valoarea sociala ocrotita prin prevederea acestei contraventii este data tocmai de protectia bunelor moravuri, insemnand acele obiceiuri, deprinderi, comportari care, in raporturile dintre membri unei colectivitati, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu observarea decentei in atitudini si cuvinte. Obiectul juridic al contraventiei este identic celui al infractiunii prevazute de art. 321 C. pen., valoarea sociala ocrotita incadrandu-se astfel si in sfera de protectie a legii penale. Totodata, norma contraventionala a fost directionata catre toate categoriile de destinatari si nu catre un grup cu statut special, iar scopul sau primar a fost pedepsirea si sanctionarea, trasaturi care sunt caracteristice pedepselor penale.
In consecinta, natura faptei pentru care inculpatul a fost sanctionat contraventional prin procesul verbal indicat se incadreaza in sfera expresiei de acuzatie penala, in sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana.
(ii) Identificarea elementului idem. Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 3 pct. 1 dupa republicarea Legii), "Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
1) savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice"
Conform art. 321 alin. 1 C. pen., "fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani".
Comparand textul contraventiei cu cel al infractiunii rezulta ca fapta care a dat nastere amenzii contraventionale este, in esenta, similara celei de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, pentru care s-au declansat procedurile penale impotriva inculpatului (pentru determinarea criteriilor in functie de care se evalueaza elementul idem, a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei).
(iii) Cercetarea elementului bis. Scopul art. 4 din protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana este de a interzice repetarea procedurilor care s-au concretizat cu o hotarare definitiva. Hotararea este definitiva in sensul acestei prevederi daca a dobandit autoritate de lucru judecat, adica a devenit irevocabila, in sensul ca nu mai este posibila exercitarea cailor legale ordinare sau partile au epuizat aceste cai ori au lasat sa curga termenele fara a se folosi de caile existente (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Tsonyo Tsonev impotriva Bulgariei).
In cauza pendinte, procesul verbal de contraventie nu a fost atacat in instanta in termenul de 15 zile de la semnarea lui de catre inculpat, astfel ca, la expirarea termenului, procesul verbal a devenit irevocabil. Condamnarea administrativa suferita de inculpat a devenit astfel definitiva in intelesul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana anterior declansarii procedurilor penale impotriva inculpatului.
Fiind realizate in cauza toate cele trei componente ale principiului ne bis in idem si avand in vedere principiul prioritatii tratatelor internationale privind drepturile omului in fata legislatiei nationale, principiu consacrat de art. 20 din Constitutie, pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice dedusa judecatii nu se poate consta decat interventia autoritatii de lucru judecat, cauza care lipseste de obiect actiunea penala si atrage, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b cu referire la art. 10 lit. j C. pr. pen., incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului S. G. pentru comiterea acestei infractiuni.

Contrar sustinerilor avocatului inculpatului, nu aceiasi concluzie se poate trage in cazul infractiunii de coruptie sexuala, intrucat, in cazul celor doua -infractiunea de coruptie sexuala si contraventia pentru care a fost sanctionat inculpatul- nu este realizat elementul idem, obiectul juridic al infractiunii si urmarea acesteia fiind esential diferite de cele ale contraventiei. Daca prin incriminarea infractiunii de coruptie sexuala sunt ocrotite relatiile sociale referitoare la viata sexuala, care presupun un climat normal de dezvoltare fizica si psihica a oricarui minor, prin incriminarea contraventiei, se protejeaza bunele moravuri. Daca urmarea actelor de coruptie sexuala consta in crearea unei stari de pericol pentru normala dezvoltare a minorului, urmarea contraventiei consta in incalcarea normelor de buna convietuire sociala. Singur elementul material al laturii obiective poate sa coincida in cazul infractiunii si al contraventiei, cum este cazul in speta, dar legea nu se opune ca acelasi act prin urmarile sale diferite sa realizeze continutul a doua infractiuni ori a unei contraventii si a unei infractiunii distincte, fara ca principiul ne bis in idem sa fie infrant in ipoteza pronuntarii unor condamnari pentru cele doua.
2. Latura civila a litigiului. Prin reprezentantul sau legal, partea vatamata D. D.M. s-a constituit parte civila in proces cu suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, subliniind ca, de la data faptei, s-a produs o schimbare in comportamentul sau, avand dese atacuri de panica si o reticenta mai mare decat cea normala in raporturile cu persoane de gen masculin si de varsta a treia.
In prezenta pricina, s-a demonstrat existenta faptei de coruptie sexuala, savarsirea ei de catre inculpatul S. G. si comiterea acesteia cu vinovatie. Cu toate acestea, partea civila nu a probat prejudiciul moral alegat, dimpotriva raportul psihologic a concluzionat ca minora nu prezinta sexualitate comportamentala traumatica, ca nu necesita consiliere sau tratament de specialitate, iar aceste concluzii nu au putut fi combatute prin alte dovezi administrate in fata instantei. Prin urmare, fapta inculpatului nu a avut consecinte traumatizante si de durata asupra psihicului partii civile, a caror reparare sa impuna acordarea unei satisfactii banesti. Desigur, nu negam disconfortul psihic pe care minora l-a resimtit la data faptei, prin atingerea care i-a fost adusa vietii sale sexuale si normalei dezvoltari fizice si psihice, dar condamnarea penala a inculpatului reprezinta o justa si echilibrata reparatie a suferintei incercate atunci de victima.
In considerarea acestor idei, va fi respinsa ca nefondata actiunea civila alaturata actiunii penale in proces.