Stabilirea caracterului politic al condamnarii si acordarea de despagubiri.

Stabilirea caracterului politic al condamnarii si acordarea de  despagubiri. Prin Sentinta civila nr. 2992 din 18 decembrie 2009 Tribunalul Harghita a admis  actiunea formulata de reclamantul F.A., a constat caracterul politic al condamnarii acestuia la pedeapsa de 3 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 78 din 23 martie 1968 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj pentru savarsirea infractiunii neprezentare la incorporare; a obligat Statul Roman prin M.F.P., sa plateasca pe seama reclamantului suma de 45.000 euro sau echivalentul in lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu executare in regim de detentie a pedepsei de 1an si 5 luni inchisoare; potrivit dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 78/23 martie 1968 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare executand o pedeapsa de 1an si 5 luni in Penitenciarul Tg. Mures. In fapt s-a retinut in sarcina reclamantului ca a fost chemat la incorporare de catre Comisariatul Militar al Raionului Odorhei  la data de 11.02.1968. Dupa prezentarea la comisariat si efectuarea vizitelor medicale reclamantul a declarat ca  refuza sa satisfaca stagiul militar datorita convingerilor sale religioase. Potrivit legislatiei penale de la acea vreme fapta reclamantului constituia infractiune si era pedepsita cu inchisoarea.
Pentru a constata caracterul politic al condamnarii reclamantului, instanta de fond a avut in vedere prevederile constitutionale in vigoare la momentul condamnarii, prevederi care garantau exercitarea oricarui cult religios.
In aceeasi perioada istorica, Romania era semnatara Declaratiei Universale a Drepturilor Omului care prin art.18 garanta dreptul la libertatea gandirii, a constiintei si a religiei aceste drepturi implicand libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile individual sau colectiv atat in public cat si in privat, prin invatamant, practici, cult si indeplinire de rituri.
Legislatia penala a vremii sanctiona in fapt aceasta libera manifestare a convingerilor religioase, regimul comunist manifestandu-si astfel politica de a nu accepta decat doctrina partidului care nu recunostea in realitate nicio forma de manifestare a niciunei religii si a niciunui  cult religios.
Desi aparent, infractiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, este una de drept comun instanta a constatat ca prin sentinta de condamnare, raportat la drepturile recunoscute oricarui cetatean prin Constitutie si documentele internationale ratificate de Romania, ca stat socialist si nu in ultimul rand ratiunile pentru care reclamantul a savarsit aceasta fapta, aceasta condamnarea dobandeste  un vadit caracter politic.
Apreciind asupra caracterului politic al condamnarii instanta de fond a apreciat ca sunt incidente in cauza prevederile art. 1 alin.3 din Legea 221/2009 coroborate cu prevederile OUG nr. 214/1999 aprobata, modificata si completata prin Legea 568/2001.
Cu referire la despagubirile solicitate de reclamant:
Instanta de fond a avut in vedere actele depuse la dosarul cauzei precum si probele testimoniale administrate. Apreciind asupra  probatoriului instanta de fond a  acordat reclamantului cu titlu de daune morale suma de 45.000 euro raportat si la durata detentiei si a modului in care a fost desfasurata ancheta penala.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat apel paratul Statul Roman prin M.F.P.
Apelantul a sustinut, in dezvoltarea motivelor de apel, imprejurarea ca infractiunea pentru care reclamantul a fost condamnat nu are caracter politic in sensul legii intrucat desi Constitutia garanta libertatea de constiinta religioasa aceeasi lege fundamentala stabilea obligativitatea efectuarii stagiului militar. Condamnarea reclamantului nu a avut drept criteriu apartenenta sa la un cult religios ci savarsirea unei fapte prevazute de legea penala iar problematica libertatii religioase in contextul constitutional si legal nu trebuie legata indisolubil de regimul politic existent.
Nu in ultimul rand, se arata in memoriul de apel, efectuarea stagiului militar obligatoriu nu tinea strict de regimul dictatorial ci de cadrul institutional si legal de indeplinire a unei obligatii constitutionale, cadru mentinut si in perioada postcomunista  pana la reglementarea serviciului militar alternativ si mai apoi a celui profesionist.
Cu referire la daunele morale apelantul a apreciat, prin prisma art.1169 Cod civil, ca pretentiile reclamantului nu au fost dovedite astfel ca se impuneau a fi respinse. In acest context s-a aratat ca nu exista niciun fel de probe care sa permita o analiza in concreto si subiectiva a existentei si intinderii prejudiciului si o corelare a despagubirii cu realitatea masurata a suferintelor indurate de reclamant.
Apelul este intemeiat numai in ceea ce priveste daunele solicitate de reclamant avand in vedre urmatoarele considerente.
Actiunea formulata de reclamantul F.A. a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009 si art. 5 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ.
Instanta de fond a analizat temeinicia cererii reclamantului prin prisma  dispozitiilor legale invocate prin actiune.
Potrivit temeiului de drept, caracterul politic al unei condamnari este conditionat nu de natura infractiunii ci de scopul urmarit prin savarsirea ei, scop expres definit de legiuitor prin prevederile OUG  214/1999.
Astfel fiind, alaturi de argumentele retinute de instanta de fond, Curtea constata ca potrivit art.1 alin.3 din Legea 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic condamnarea pronuntata pentru orice fapte prevazute de legea penala daca prin savarsirea acestora s-a  urmarit unul din scopurile  art. 2 alin.1 din OUG  214/1999.
Este absolut irelevant daca dispozitiile constitutionale stabileau ca  obligatie efectuarea stagiului militar, daca legislatia comunista sau postcomunista sanctiona penal savarsirea unor astfel de fapte intrucat legiuitorul a avut in vedere doar scopul urmarit prin savarsirea faptei, cu referire expresa la dispozitiile art. 2 alin.1 din OUG  214 /1999.
Cu alte cuvinte, in aprecierea caracterului politic al condamnarii, instanta nu trebuie sa analizeze continutul infractiunii prin raportare la obligatiile constitutionale sau legislatia in vigoare ci scopul urmarit prin savarsirea ei. Aceasta concluzie se desprinde neechivoc din formularea textului de lege "constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronunta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala daca, prin savarsirea acestora, s-a urmarit unul din scopurile prevazute de art. 2 alin.1 din OUG  214/1999"
Prin dispozitiile legale cuprinse in art.1 alin.2 si 3 din Legea 221/2009 sfera condamnarilor cu caracter politic si a vocatiei la masuri reparatorii a fost extinsa prin raportare la prevederile Decretului Lege 118/1990. In acest sens trebuie remarcat ca acest din urma act normativ conditiona masurile reparatorii strict de opozitia politica fata de regimul comunist. Cu alte cuvinte natura faptelor trebuia sa fie strans legata de regimul  comunist situat in totala opozitie cu valorile politice consacrate intru-un stat democratic( art. 1 alin. 1 lit. a si b).
Intentia evidenta a legiuitorului de a largi sfera persoanelor beneficiare ale drepturilor izvorand din lege rezulta si din expunerea de motive a actului normativ astfel: " exista o serie de persoane ale caror condamnari de natura politica isi produc in continuare efectele dat fiind ca faptele care au constituit obiectul condamnarilor sunt si astazi prevazute de legea penala si nu sunt intrunite conditiile pentru reabilitarea de drept.
Prin urmare exista o categorie de persoane care s-au impotrivit fatis (_.) regimului totalitar comunist sau care au fost persecutate de catre acesta ca urmare a exercitarii unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenintari la adresa sistemului totalitar, si care nu au beneficiat pana acum de o minima reparatie morala constand stergerea consecintelor penale ale condamnarilor lor".
In aceeasi expunere de motive s-a mai apreciat ca recunoasterea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista nu este satisfacatoare.
Schimbarile preconizate de legiuitor prin adoptarea acestui act normativ au avut in vedere, potrivit expunerii de motive, urmatoarele: "stergerea   ope legis  a tuturor consecintelor condamnarilor cu caracter politic. Atingerea acestui obiectiv presupune calificarea drept condamnari cu caracter politic a tuturor condamnarilor referitoare la anumite categorii generale de infractiuni, infractiuni ce au fost utilizate cu predilectie pentru a reprima opozantii regimului totalitar comunist. Totodata deoarece exista cazuri in care condamnari pentru alte infractiuni decat cele impotriva statului au mascat in fapt condamnari ale unor persoane, motivate de activitatile acestora s-a prevazut si posibilitatea calificarii la cerere, de catre instanta de judecata a acestor condamnari drept condamnari cu caracter politic."
Un alt argument rezida din continutul art.2 din OUG 214/1999 potrivit caruia " constituie infractiuni savarsite din motive politice infractiunile care au avut drept scop: (_)d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice sociale si culturale."
Infractiunea savarsita de reclamant a vizat afirmarea, respectiv, recunoasterea si respectarea unui drept fundamental garantat de Constitutie respectiv acela de a-si exercita liber cultul religios.  Cu alte cuvinte fapta penala a reclamantului a fost consecinta afirmarii unui drept fundamental cu consecinta incalcarii unei obligatii cetatenesti care nu crea niciun fel de pericol ci, in mod artificial, se considera ca aduce atingere capacitatii de apararea a Romaniei. Aceasta apreciere teoretica si practica raportat la elementele constitutive ale infractiunii nu reprezenta altceva decat o reprimare mascata a libertatii religioase. Desigur alta ar fi fost situatia daca reclamantul nu se prezenta la incorporare pentru ca nu intelegea sa participe la pregatirea militara fara ca aceasta atitudine sa fie justificata de exercitiul unui drept fundamental recunoscut de Constitutie. Intr-o atare situatie infractiunea si-ar fi pastrat caracterul de infractiune de drept comun intrucat scopul acesteia nu ar fi urmarit respectarea unui drept fundamental si astfel nu s-ar fi incadrat in prevederile legii si scopul urmarit prin adoptarea acesteia.
Mai trebuie subliniat faptul ca Legea 221/2009 enumara expres in art.7 situatiile in care, persoanele condamnate, nu beneficiaza de masurile instituite prin lege. Faptele de natura celei savarsite de reclamant nu intra in aceste categorii.
Avand in vedere cele de mai sus instanta de apel apreciaza ca in cauza sunt intrunite toate cerintele legale pentru recunoasterea caracterului politic al condamnarii astfel cum reclamantul a solicitat prin actiune.
Cu referire la daunele morale solicitate si cuantumul acestora acordat de instanta de fond:
Curtea  are in vedere, in primul rand, imprejurarea ca recunoasterea caracterului politic al condamnarii este in masura sa acopere in plan subiectiv cel putin partial  prejudiciul moral suferit. Injustetea unor masuri represive, suferintele cauzate celor vizati de acestea, nu pot avea unitate de masura unitara. Aceasta este probabil si ratiunea pentru care legiuitorul nu a stabilit criterii  de apreciere a acestui prejudiciu. In aceste conditii instanta va  utiliza un criteriu judiciar, va reduce cuantumul despagubirilor acordat de prima instanta si il va stabili  prin raportare la pedeapsa efectiv executata. Acest criteriu  judiciar se impune pentru a asigura o reparatie echitabila nu numai pentru reclamantul din prezenta cauza dar si pentru alte persoane care se afla intr-o situatie similara.
Avand in vedere cele de mai sus instanta, va admite apelul declarat, va schimba in parte hotararea atacata si va reduce cuantumul despagubirilor acordate pentru reclamant  la suma de 1600 euro avand in vedere ca acesta a executat o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare.
Restul dispozitiilor din hotararea atacata vor fi mentinute ca legale si temeinice.