Legea nr. 221/2009. Constatarea caracterului politic al condamnarii

Legea nr. 221/2009. Constatarea caracterului politic al condamnarii

Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 este definita notiunea  de  "condamnare cu caracter politic", iar prin  art. 1 alin. 2 din aceeasi lege sunt enumerate condamnarile care constituie de drept condamnari cu caracter politic, printre acestea fiind si  condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute de art. 267 din Codul penal din 1936.
In contextul in care reclamantul a fost condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul penal din 1936 si conform prevederilor legale sus-mentionate din Legea nr. 221/2009, condamnarea respectiva constituie de drept condamnare cu caracter politic, in mod justificat, prin prisma prevederilor legale respective, instanta de fond a constatat caracterul politic al condamnarii suferite de reclamant.
Sustinerile paratului in sensul ca in cauza se impune  administrarea unor probe pentru  a face dovada  ca, se poate atribui un caracter politic condamnarii suferite de reclamant, sunt nefondate din moment ce prin lege se prevede expres ca se incadreaza de drept in  categoria condamnarilor cu caracter politic si condamnarea in discutie. Prin sentinta civila nr. 1991 din 1 iulie 2011, pronuntata de  Tribunalul Harghita, Sectia civila in dosarul nr. 1386/96/2011 s-a  admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul B.G.L., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, reprezentat de  M.F.P., prin D.G.F.P. Harghita si in consecinta, s-a constatat caracterul politic al condamnarii suferita de reclamant, dispusa prin sentinta penala nr. 323 din  13 octombrie 1960, pronuntata in dosarul nr. 326/1960 al Tribunalului Militar Timisoara, ramasa definitiva prin decizia nr. 1038 din 16 noiembrie 1960, pronuntata in dosarul nr. 933/1960 a Tribunalului Militar de Regiune Militara Cluj, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 267 alin. 1 Cod penal. Totodata, s-a  respins capatul de  cerere formulat de reclamant privind acordarea despagubirilor morale, ca neintemeiat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca din probele administrate in cauza, rezulta ca reclamantul B.G. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 323 din 13 octombrie 1960, pronuntata in dosarul  nr. 326/1960 al Tribunalului Militar Timisoara, ramasa definitiva prin decizia nr. 1038 din 16 noiembrie 1960, pronuntata in dosarul nr. 933/1960 al Tribunalului Militar de Regiune Militara Cluj pentru savarsirea faptei prevazute de art. 267 alin. 1 Cod penal.
Avand in vedere prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 221/2009, conform carora condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute  de art. 267 Cod penal constituie de drept condamnari cu caracter politic, instanta de fond a apreciat ca este fondata cererea reclamantului de a se constata caracterul politic al condamnarii  suferite de el.
In ceea ce priveste cererea reclamantului referitoare la acordarea despagubirilor morale pentru suferintele care i-au fost provocate prin condamnarea penala, s-a retinut ca prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale, prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 prin care era prevazut dreptul la despagubiri morale al persoanelor care au suferit condamnari cu caracter politic, au fost declarate neconstitutionale si ca atare, paratul nu poate fi obligat la plata despagubirilor solicitate de reclamant.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul Statul Roman, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Harghita si a solicitat modificarea sentintei atacate in  sensul respingerii integrale a actiunii introductive.
In motivarea recursului  s-a aratat ca Legea nr. 221/2009 reglementeaza posibilitatea ca anumite persoane care au  facut obiectul unor masuri administrative sau care au suferit o condamnare care poate fi  apreciata ca avand caracter politic sa-si exercite dreptul personal de a solicita instantei de judecata stabilirea caracterului politic al unor astfel de  masuri sau condamnari.
S-a sustinut ca pentru admiterea actiunii reclamantului, in speta se impunea administrarea in cauza a unui probatoriu adecvat, complex si care sa faca dovada fara tagada a faptului ca unei anumite masuri administrative sau unei condamnari i se  poate atribui caracter politic, iar sarcina administrarii probelor revine celui care solicita recunoasterea unui drept. In opinia recurentului, in cauza dedusa judecatii, aceste conditii nu au fost indeplinite.
Reclamantul nu a formulat intampinare sau alte cereri in aparare, neprezentandu-se in fata instantei.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 3041 Cod procedura civila si avand in vedere  actele si lucrarile dosarului, curtea a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 323 din 13 octombrie 1960, pronuntata de Tribunalul Militar Timisoara, in dosarul nr.  326/1960, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1038 din 16 noiembrie 1960, pronuntata de Tribunalul Militar de Regiune Militara Cluj in dosarul nr. 933/1960, astfel cum a retinut si instanta de  fond, reclamantul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani inchisoare corectionala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 267 alin. 1 din Codul penal.
Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este definita notiunea  de  "condamnare cu caracter politic", iar prin  art. 1 alin. 2 din aceeasi lege sunt enumerate condamnarile care constituie de drept condamnari cu caracter politic, printre acestea fiind si  condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute de art. 267 din Codul penal din 1936.
In contextul in care reclamantul din prezenta cauza a fost condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul penal din 1936 si conform prevederilor legale sus-mentionate din Legea nr.221/2009, condamnarea respectiva constituie de drept condamnare cu caracter politic, curtea  retine ca in mod justificat, prin prisma prevederilor legale respective, instanta de fond a constatat caracterul politic al condamnarii suferite de reclamant.
Sustinerile paratului recurent din cererea de recurs, in sensul ca in cauza se impune  administrarea unor probe pentru  a face dovada  ca, se poate atribui un caracter politic condamnarii suferite de reclamant, sunt nefondate din moment ce prin lege se prevede expres ca se incadreaza de drept in  categoria condamnarilor cu caracter politic si condamnarea in discutie. In aceste conditii administrarea  de probe pentru a dovedi caracterul politic al  condamnarii pronuntate fata de reclamant  nu este  utila cauzei, deoarece in cazul condamnarilor pentru faptele prevazute de art. 267 din Codul penal instanta este obligata sa dea eficienta prevederilor art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 221/2009.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate curtea a retinut ca sentinta atacata este legala, fiind pronuntata cu aplicarea corecta a prevederilor legale aplicabile in materie si in consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul dedus judecatii a fost respins ca nefondat.