Executarea Legii la care se refera ordinul 496/2003 este Legea nr. 138/1999 lege care nu se aplica functionarilor publici si personalului contractual din cadrul administratiei publice locale.

Executarea Legii la care se refera ordinul 496/2003 este Legea nr. 138/1999 lege care nu se aplica functionarilor publici si personalului contractual din cadrul administratiei publice locale.
Prin sentinta civila nr. 418/20 iunie 2008 a Tribunalului Mures, dos. nr. 3509./102/2007 a fost admisa actiunea reclamantei P.N. D. si, pe cale de consecinta, a obligat paratul Municipiul Targu Mures sa acorde reclamantei drepturile banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza al fiecaruia, incepand cu data de 20.11.2004 si pana la data de 21.11.2005.
De asemenea, a dispus ca sumele sa fie actualizate in functie de rata inflatiei, incepand cu data scadentei fiecarei sume si pana la data platii efective.
A respins restul pretentiilor formulate de reclamanta.
A admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune pentru perioada 01.08.2003 - 19.11.2004.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Se arata in considerentele hotararii atacate, reclamanta a solicitat instantei obligarea paratului la plata in favoarea reclamantei a indemnizatiei de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza al fiecarui reclamant, incepand cu data de 01.08.2003, obligarea paratului la plata acestor sume actualizate in functie de indicele de inflatie, obligarea paratului la plata eventualelor cheltuielilor de judecata.
Instanta de fond retine ca reclamanta a avut calitatea de angajat, ca functionar public, in cadrul Primariei municipiului Targu Mures.
Legea nr. 138/1999, la art. 13, isi continua rationamentul instanta de fond, prevede ca cadrele militare in activitate, precum si militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza, iar potrivit art. 1 din acelasi act normativ se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Prin Ordinul emis de Ministrul Administratiei si Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arata in continuare in hotararea atacata, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de acelasi organ al administratiei centrale, la pct. 9.2. s-a prevazut ca "Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice", ordin care ii vizeaza pe reclamanti, dupa cum considera instanta de fond, intrucat este evident ca prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administratiei si Internelor a urmarit a urmarit ca indemnizatia de dispozitiv, stabilita prin Legea nr. 138/1999, sa se acorde si personalului civil ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, astfel inlaturandu-se discrepantele in ceea ce priveste drepturile de natura salariala acordate personalului aflat in subordonarea si/sau coordonarea Ministerului Administratiei si Internelor, asigurandu-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiasi autoritati.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs Municipiul Targu Mures reprezentat de Primar, solicitand ca, prin admiterea recursului, sa se dispuna modificarea in totalitate a sentintei atacate, cu consecinta respingerii ca nefondata a actiunii formulate de catre reclamanta. In motivele recursului se arata ca obligarea la plata indemnizatiei prevazute de art. 13 din Legea nr. 138/1999 nu ar avea un temei legal intrucat de acest spor beneficiaza doar militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili. In continuare paratul arata ca nu este o unitate din cadrul M.A.P.N., M.I.R.A. sau alte autoritati ori institutii publice enumerate de art. 1 si 2 din Legea nr. 138/1999, astfel ca in cauza aceste dispozitii nu pot fi aplicate in raport cu reclamanta. Totodata, paratul mai sustine ca reclamanta nu fac parte din categoria persoanelor indreptatite a beneficia de sporul de dispozitiv de 25% nefiind angajati in cadrul unei unitati militare.
Analizand actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si in raport cu dispozitiile art. 304¹ Cod procedura civila ce reglementeaza principiul devolutiv al acestei cai de atac extraordinare, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Instanta a retinut ca reclamanta - intimata a fost functionar public in cadrul Primariei municipiului Targu Mures.
Aceasta institutie publica functioneaza, respectiv primaria, ca o institutie subordonata consiliului local, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicata: "Primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei, orasului sau municipiului, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale."
Din cele de mai sus rezulta ca, in fapt, Primaria Targu Mures este o institutie publica ce functioneaza strict in subordinea administratiei publice locale, mai exact in subordinea consiliului local.
Aceasta inseamna ca intreaga activitate, organizarea si functionare a acestei structuri functionale este in sarcina consiliului local, ca administratie publica locala, iar cadrul reglementar, inclusiv in ce priveste salariatii, functionari publici sau personal contractual, este prevazut prin acte normative emise de consiliul local. Cu exceptia, desigur, a acelor acte normative in care sunt prevazute drepturile, inclusiv cele salariale, si obligatiile specifice functionarilor publici prin actele normative comune functionarilor publici.
Cu alte cuvinte, este evident ca un ordin al ministrului administratiei si internelor, ce conduce o autoritate a administratiei publice centrale, nu poate avea incidenta in ce priveste functionarii publici al unei institutii publice subordonata altei autoritati publice constitutionale.
Nici dispozitiile Legii nr. 138/1999 nu poate fi aplicat reclamantei -intimate, intrucat art. 1 din acest act normativ determina sfera salariatilor carora li se aplica dispozitiile acestei legi, printre ei nenumarandu-se si functionari publici ori personal contractul ce-si desfasoara activitatea la autoritati ale administratiei publice locale, in speta la consilii judetene.
Or, chiar constitutional administratia publica centrala este prevazuta separat de autoritatea publica a administratiei publice locale - administratia publica centrala este prevazuta la art. 116 - 119 din Constitutie, iar administratia publica locala la art. 120 - 123 din Constitutie.
Este de principiu ca orice act administrativ, cum este si Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administratiei si internelor, nu se aplica decat sferei persoanelor fata de care acest act are incidenta si in raport cu care este apt sa nasca, modifice sau incheie raporturi juridice. In acest sens, Legea nr. 554/2004 defineste la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii care se refera Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplica functionarilor publici si personalului contractual din cadrul administratiei publice locale (aici se are in vedere si institutiile publice subordonate administratiei publice locale).
De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ ca “Personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 1 beneficiaza de drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute in prezenta lege.", ceea ce conduce la concluzia ca legiuitorul a avut in vedere, prin dispozitiile Legii nr. 138/1999, ca sfera salariatilor si a drepturilor salariale sa fie doar in raport cu angajatii din ministerele si institutiile centrale, excluzand, astfel, administratia publica locala ca si institutiile publice subordonate acesteia.
In actiunea introductiva de instanta, pe de alta parte reclamanta sustine ca daca nu i s-ar acorda dreptul salarial concretizat in sporul de dispozitiv ar incalca principiul discriminarii, asa cum este el consacrat de art. 1 alin. 2 din Ordonanta nr. 137/2000 rep. In acest sens, reclamanta sustine ca personalul apartinand Ministerului Administratiei si Internelor, dar care-si desfasoara activitatea in cadrul consiliilor locale si judetene, beneficiaza de acest spor si, astfel, se creaza o discriminare nejustificata.
Apararea reclamantei - intimate, insa, nu poate fi primita, ea nefiind fondata.
In primul rand, asa cum s-a aratat mai sus, actul administrativ invocat de acestia, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administratiei si Internelor nu poate fi aplicabilitate in legatura cu sporul de dispozitiv, reclamanta - intimata neavand niciun raport juridic de serviciu sau de munca cu Ministerul Administratiei si Internelor.
In al doilea rand, aici nu poate fi vorba de o discriminare directa (art. 2 alin. 1 din Ordonanta nr. 137/2000 rep.) sau indirecta (art. 2 alin. 3 din Ordonanta nr. 137/2000 ) pentru simplul motiv ca nu este vorba de restrangerea, excluderea etc. reclamantei - intimate de la acordarea dreptului salarial in cauza tocmai pentru ca dreptul in cauza nu este prevazut de lege, asa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanta nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regasesc in situatia concreta in care se afla reclamanta - intimata in raport cu dreptul salarial solicitat.
Pentru toate aceste ratiuni, instanta a admis ca fondat recursul formulat in cauza, a modificat  integral hotararea atacata, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta intimata.
A mentinut celelalte dispozitii din hotararea atacata.