Judecata. Pretentii proprii ale paratului . Lipsa cererii reconventionale

Mijlocul procedural prin care paratul poate sa formuleze pretentii proprii fata de reclamant este cererea reconventionala, obiectul acestei cereri neputand fi invocat numai prin intampinate si concluzii scrise.
Intrucat doar cererea reconventionala investeste instanta cu judecarea pricinii, in absenta uneia astfel de cereri reclamanta nu poate fi obligata la plata de despagubiri in favoarea paratului
     Prin sentinta civila nr.220/16.02.2005 a Tribunalului Mures s-a admis actiunea introdusa de reclamantii L. G., C.J., I. M., K. .K. , N. E., N. F., N. A. si L. R., impotriva R.N.P. - Directia Silvica Targu-Mures, pentru restituire imobil preluat abuziv si in consecinta s-a dispus restituirea in natura a imobilelor teren si constructii inscrise in CF nr.1864 si CF nr.803 Eremitu reprezentand complexul pastravariei si au fost obligati reclamantii la plata sumei de 626.726.521 lei fara TVA reprezentand diferenta de valoare dintre constructiile edificate dupa preluarea in anul 1949 si valoarea constructiei demolate, fara cheltuieli de judecata.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamantii reclamantii L. G., C.J., I. M., K. .K. , N. E., N. F., N. A. si L. R, cat si parata RNP - Directia Silvica Tg.-Mures.
     Reclamantii au solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate, modificarea sentintei in sensul eliminarii obligatiei la plata sumei de 626.726.512 lei si respingerea ca nefondat a apelului intimatei, cu cheltuieli de judecata.
     Prin apelul declarat, parata a solicitat admiterea acestuia, modificarea in parte a sentintei, in sensul obligarii reclamantilor intimati la plata sumei de 3.087.000 lei ce reprezinta despagubirea pentru constructiile si amenajarile pisciocole edificate dupa preluarea in anul 1949 a Pastravariei Campul Cetatii.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si in virtutea efectului devolutiv al apelului prev. de art.295 C.pr.civ., instanta constata urmatoarele:
     Din extrasele de CF nr.3194/5198 si CF nr.3198 Miercurea Niraj, transcrise in CF nr.1864 Miercurea Niraj rezulta ca imobilele-teren si pastravarie au constituit proprietatea tabulara in cota de 1/1, dobandita in anul 1943, a numitilor L. G. si a sotiei H. K., in prezent ambii decedati.
     Din certificatul de mostenitor nr.801/1973 si certificatul de calitate de mostenitor nr.10/2003 rezulta ca mostenitorii defunctilor sunt reclamantii.
     Prin “contractul de donatie" si “procesul-verbal nr.1595 din 1.07.1949" incheiat intre Ocolul Silvic Sovata ca primitor si L. G. si sotia L. K. ca predator s-a donat imobilul in suprafata de 2,5 ha si alte loturi mai mici, impreuna cu cele 27 lacuri si bazine anexe si canale de alimentare in suprafata de 11.000 mp.
     Prin sentinta civila nr.107 din 27.04.2001 a Tribunalului Mures, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.20/A din 28.03.2002 a Curtii de Apel Tg.-Mures, aceasta donatie a fost anulata.
     Prin notificarea inregistrata sub nr.1390/13A din 19.03.2001, precizata ulterior prin anexa la notificare inregistrata la parata sub nr.6238 din 2.08.2002, reclamanatii au solicitat paratei restituirea in natura a imobilului in litigiu revendicat.
     Prin adresa nr.2353 din 29.093.2001 parata RNP a aratat, ca raspuns la notificare, ca restituirea in natura a pastravariei in temeiul art.9 al.2 si art.10 din lege nu se poate face, deoarece constructiile vechi au fost demolate si construite altele, la fel si amenajarile piscicole au fost refacute.
     Parata, in final, nu a solutionat cererea de restituire a imobilului in litigiu.
     Din raportul de expertiza specialitatea constructii, precum si din completarile acestui raport efectuat de catre exp.B. G., rezulta ca imobilul in litigiu exista in natura si el poate fi restituit.
     Din declaratiile martorului N. D.L.  rezulta ca imobilul in litigiu a constituit proprietatea antecesorilor reclamantilor, a fost mentinuta destinatia economica de catre intimata, imobilul a fost exploatat ca pescarie si intimata si-a insusit fructele acesteia din 1949 pana azi.
     Fata de aceasta stare de fapt si de drept, cererea reclamantilor de restituire in natura a imobilului este fondata.
     Aceasta deoarece, prin anularea donatiei imobilul a revenit in proprietatea respectiv masa succesorala a fostilor proprietari defuncti, iar reclamantii avand calitatea de mostenitori sunt indreptatiti la restituirea in natura a imobilului, in baza art.480 C.civ.
     De altfel si Legea nr.10/2001 instituie principiul restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, in art.2 lit.c prevazand ca prin imobile preluate in mod abuziv se inteleg imobilele donate statului sau altor persoane juridice daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
     Prin interogatoriul luat, parata a fost de acord cu restituirea in natura a imobilului, insa cu conditia platii valorii investitiilor de catre reclamanti.
     Insa mijlocul procedural prin care parata poate sa formuleze pretentii proprii fata de reclamant este cererea reconventionala.
     Obiectul cererii reconventionale nu poate fi invocat numai prin intampinare si concluzii, deoarece cererea reconventionala se deosebeste de o simpla aparare.
     Fara o cerere reconventionala instanta nu poate obliga pe reclamant la efectuarea unei prestatii fata de parat.
     Fara a fi investita cu o cerere reconventionala instanta nu poate din oficiu sa oblige pe reclamant in propria lui actiune.
     Aceasta deoarece, cererea reconventionala are natura juridica a unei adevarate cereri de chemare in judecata si trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata - art.119 C.pr.civ.
     De altfel, niciodata nu a fost precizata cu exactitate catimea obiectului pretentiei paratei, care fixeaza limitele judecatii.
     Astfel, doar actiunea reconventionala investeste instanta cu judecarea pricinii, activitatea jurisdictionala nu poate fi declansata din propria initiativa a instantei pentru stabilirea unei situatii juridice, determinarea cadrului procesual atat din punctul de vedere al partilor cat si din punctul de vedere al obiectului cererii.
     Asadar, in absenta unei cereri reconventionale prima instanta nu putea obliga reclamanta la plata sumei de 626.726.521 lei reprezentand despagubiri.
     Aceasta insa nu o impiedica pe reclamanta sa formuleze cerere de chemare in judecata pentru pretentiile mai sus aratate.
     Fata de cele ce preced, in baza art.296 C.pr.civ., curtea a   admis apelul reclamantilor;  a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca  va inlatura obligatia reclamantilor la plata unor despagubiri.
     S-au   mentinut  restul dispozitiilor sentintei civile atacate.
     S-a respins ca nefondat apelul paratei RNP - Directia Silvica Tg.-Mures.
     In baza art.274 C.pr.civ. parata a fost  obligata sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata efectuate in fata instantei de fond si apel.