Revocare masura preventiva. Depasirea termenului rezonabil prevazut de art.6 par.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Revocare masura preventiva. Depasirea termenului rezonabil prevazut de art.6 par.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
                                                                                                  
 Cod procedura penala , art. 139 alin. 1, art. 1451                                                                                                                      

Fapta unei persoane care cu intentie determina o minora in varsta de 13 ani sa sustraga diverse sume de bani de la parintii sai  intruneste elemente constitutive ale infractiunii de participatie improprie la infractiunea de furt.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia  penala nr. 3009 din 9 septembrie 2011.

In cauza ce a format obiectul dosarului nr. 7959/105/2007, avand ca obiect judecarea apelurilor declarate de P.I.C.C.J. - D.N.A. - S.T.P. si inculpatii P.C., B. D. si N.O. impotriva sentintei penale nr. 73 din 18 februarie 2011 pronuntata de Tribunalul Prahova, s-a formulat cerere de revocare a masurii preventive prevazuta de art.1451 C.proc.pen. de catre apelantul inculpat P.C., care a sustinut, in esenta, ca aceasta a depasit durata rezonabila prevazuta de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea, luand in examinare cererea formulata, in raport de actele si lucrarile cauzei si dispozitiile legale incidente, a retinut urmatoarele:
In conformitate cu art.139 alin. 2 C.proc.pen., cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata, din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului daca acesta nu este arestat in alta cauza.
Totodata, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice persoana care se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber dupa cum este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.
Alineatul 3 al aceluiasi articol stipuleaza, in egala masura, ca exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri, decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor acestora.
Examinand cererea de revocare a masurii preventive prevazuta de art. 1451 C.proc.pen., in raport de dispozitiile legale sus aratate si materialul probator administrat in cauza, Curtea a apreciat ca aceasta este intemeiata si a admis-o, constatand ca temeiurile care au impus luarea acesteia nu mai subzista.
Astfel, s-a retinut ca potrivit incheierii din 17 octombrie 2006 data de T. M. T. B. in dosarul nr. 27/2006, rezulta ca apelantul inculpat P.C. a fost arestat preventiv prin incheierea din 16 decembrie 2005 data de aceeasi instanta in dosarul nr. 160/F/2005, retinandu-se incidenta dispozitiilor art. 148 lit. d) si h) C.proc.pen., in redactarea anterioara modificarilor survenite prin Legea nr. 356/2006, in prezent, art.148 alin.1 lit. b) si f) C.proc.pen., masura ce a fost inlocuita cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara preazuta de art. 1451 C. proc. pen.
Prin incheierea sus aratata, inculpatul a fost obligat sa nu paraseasca tara fara incuviintarea instantei, sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat, sa nu-si schimbe locuinta fara incuviintarea instantei, sa se prezinte la organul de politie de la domiciliu conform programului de supraveghere intocmit de acesta sau ori de cate ori este chemat, sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poate nici o categorie de arme, sa nu se apropie de martorii din dosar si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
In acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a retinut ca fundamentul legal al oricarei masuri preventive trebuie sa existe inca de la momentul luarii acesteia impotriva celui in cauza si, totodata, trebuie sa acopere intreaga perioada pentru care a fost dispusa si chiar daca masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Conventie, fiind circumscrisa prevederilor cuprinse in art. 2 din Protocolul 4 la Conventie, intre privarea de libertate si restrictia libertatii de circulatie nu exista deosebiri de natura ori de esenta ci doar de diferenta de grad ori de intensitate (cauza Guzzardi impotriva Italiei, hotararea din 06 noiembrie 1980, citata in Hotararea din 25 ianuarie 2007 in cauza Sissanis impotriva Romaniei).
Drept urmare, s-a apreciat ca daca la momentul luarii masurii preventive prevazute de art. 136 alin. 1 lit. c) C.proc.pen., respectiv la data de 17 octombrie 2006, obligarea inculpatului de a nu parasi tara era o masura necesara intr-o societate democratica pentru a impiedica sustragerea sa de la urmarirea penala si apoi, de la judecata, in prezent, o asemenea masura nu se mai justifica, aceasta depasind termenul rezonabil prevazut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
S-a motivat ca potrivit actelor si lucrarilor cauzei rezulta ca de la data investirii instantei de fond cu solutionarea cauzei penale pornita prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 al D.N.A. - S.C.I.C.S.M, respectiv, 04 decembrie 2007, cauza ce a format obiectul dosarul nr. 7959/105/2007, apelantul inculpat s-a conformat tuturor obligatiilor impuse, si mai mult, desi prin incheierile de sedinta din 09 mai 2008, 12 septembrie 2008, 09 ianuarie 2009, 19 iunie 2009, 26 noiembrie 2010, i-au fost incuviintate cererile de a parasi tara pentru a se deplasa in Austria, respectiv la Viena, in scopul efectuarii de investigatii medicale si pe perioade relativ mari, chiar de cate o luna de zile, acesta a revenit in tara si s-a prezentat la proces si prin urmare, s-a apreciat ca nu exista vreun motiv care sa conduca la o alta concluzie decat aceea ca si pe viitor va avea aceeasi atitudine procesuala cu atat mai mult cu cat si in fata primei instante de control judiciar inculpatul s-a prezentat la ambele termene de judecata.
De asemenea, s-a constatat ca cercetarea judecatoreasca a fost finalizata, fiind administrate toate probatoriile si prin urmare, nu exista nici un indiciu ca inculpatul ar mai putea influenta buna desfasurare a procesului penal prin influentarea martorilor ori a coinculpatilor, in plus, in cauza a fost pronuntata sentinta penala nr. 73 din 18 februarie 2011 a Tribunalului Prahova prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) si b) Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara, si a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, potrivit dispozitiilor art. 861 Cod penal. 
Ca atare, fara a ignora ori minimaliza gravitatea deosebita a faptelor imputate inculpatului, ce rezulta din limitele de pedeapsa prevazute de legiuitor, consecintele patrimoniale pretins savarsite in dauna SC Rafinaria “Astra Romana" SA, perioada indelungata in care avut loc pretinsa activitate infractionala si nu in ultimul rand, impactul faptelor de coruptie de care acesta a fost acuzat, Curtea a subliniat ca durata indelungata de circa cinci ani de cand inculpatului i-a fost restransa libertatea de miscare se situeaza in afara cadrului reglementat de art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 la Conventie, nemaiputandu-se aprecia ca masura este necesara pentru mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Totodata, a fost data semnificatia corespunzatoare atitudinii procesuale manifestata pana in prezent de catre inculpat, care pe toata aceasta perioada s-a supus atat masurilor impuse de instanta cat si celor ale organului de supraveghere, astfel incat, s-a concluzionat ca nu se mai justifica mentinerea obligarii de a nu parasi tara, intrucat nici unul dintre temeiurile care au impus luarea acestei masuri nu mai subzista la acest moment.
Spre aceasta concluzie a condus si imprejurarea ca activitatea infractionala imputata inculpatului a luat sfarsit in anul 2001, astfel ca impactul faptelor pretins comise s-a diminuat in mod semnificativ si fata de datele ce caracterizeaza persoana acestuia, nu sunt indicii care sa justifice concluzia ca desfasurarea procesului penal ar fi afectata in cazul revocarii masurii prevazute de art. 1451 C.proc.pen., motiv pentru care, fiind indeplinite cerintele prevazute de art. 139 alin. 2 C.proc.pen., cererea a fost admisa, dispunandu-se revocarea acestei masuri.