Neplata salariului pentru personalul contractual incadrat in functii specifice,care nu sunt prevazute de Legea-cadru nr.330/2009. Obligarea paratei la daune morale. Efectele deciziilor I.C.C.J. in recursuri in interesul legii cu privire la acordarea...

Neplata salariului pentru personalul contractual incadrat in functii specifice,care nu sunt prevazute de Legea-cadru nr.330/2009.
Obligarea paratei la daune morale. Efectele deciziilor I.C.C.J. in recursuri in interesul legii cu privire la acordarea de daune morale in litigiile de munca.
- art.8 din Legea nr.202/2006
- art.39 din Legea rn.330/2009
- art.163 C.muncii
- art.269 C.muncii

Nerespectarea disp. art.39 din  din Legea -cadru nr.330/2009  de a asimila salariile de baza ale personalului contractual incadrat in functii specifice, care nu sunt prevazute in aceasta lege, cu salariile de baza prevazute in anexele la legea invocata da dreptul reclamantului si la daune morale pentru disconfortul produs, in conditiile in care a prestat munca fara nicio remuneratie, situatie ce s-a prelungit in timp.

( Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, Decizia civila nr. 2084    din   16  decembrie  2010  )

      Prin cererea inregistrata  pe rolul Tribunalului Buzau, reclamantul N. A. D. a chemat in judecata parata A.J.O.F.M. , solicitand instantei pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa fie obligata parata sa-i plateasca salariile restante, incepand cu data de 01 ianuarie 2010 la zi, corespunzator activitatii desfasurate; alte drepturi de natura salariala, dar si sa-i plateasca daune morale ca despagubiri pentru prejudiciul moral provocat cu vinovatie prin neplata salariului in valoare de 50.000 RON.
  In motivarea actiunii,  reclamantul a aratat ca  AJOFM avea obligatia de plata a salariului in fiecare zi  de 7 ale lunii, obligatie ce  a fost respectata  timp de  6 luni, dupa care, fara nici un temei, nu a mai fost platit salariul. 
         Pentru toate suferintele fizice, psihice si morale reclamantul a  mai solicitat o compensatie materiala in valoare de 50.000 ron, minima reparatie pentru toate suferintele psihice, pentru alterarea vietii sale familiale, pentru stresul cauzat sotiei si pentru alterarea vietii sale sociale.
       Tribunalul Buzau a admis in parte actiunea reclamantului si a obligat parata la plata salariilor restante in valoare de 8.626 lei brut lunar, pentru  lunile ianuarie-iunie 2010, reactualizate cu indicele de inflatie la data platii efective si a respins celelalte capete de cerere, printre care si pe cel referitor la acordarea de daune morale.
Sub aspectul daunelor morale, tribunalul a retinut ca reclamantul nu a facut dovada prejudiciului,  in sensul ca existenta fizica, integritatea corporala si sanatatea, demnitatea, onoarea sau prestigiul profesional au fost afectate profund.
 Reclamantul  a formulat recurs impotriva  sentintei dar numai in ceea ce priveste  capatul de cerere nr.5 avand ca obiect acordarea de daune morale ,iar parata cu privire la obligarea sa la plata salariilor restante catre reclamant.
Curtea a constatat ca recursul paratei  este nefondat, retinand mai intai ca  in conformitate cu disp.art.39 din Legea -cadru nr.330/2009 , salariile de baza ale personalului contractual incadrat in functii specifice, care nu sunt prevazute in aceasta lege, cum este si cazul reclamantului, se stabilesc de ordonatorii principali de credite, prin asimilare cu salariile de baza prevazute in anexele la legea invocata, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor Publice.
Parata-recurenta sustine ca, in absenta  avizului invocat, pentru obtinerea caruia a depus numeroase diligente, este pusa in situatia, ca, fara sa aiba vreo culpa, sa  procedeze la asimilarea salariilor personalului angajat si sa acorde drepturi salariale fara respectarea prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.
Insa ceea ce intereseaza in principal este faptul ca raporturile de munca si obligatiile reciproce ale partile s-au nascut anterior intrarii in vigoare a Legii - cadru nr.330/2009.
Nu se contesta ca  reclamantul  a  lucrat neintrerupt si a continuat sa lucreze pe functia inscrisa in contractul individual de munca, in aceleasi conditii, fara nici o modificare a vreunuia dintre conditiile de fapt care au existat inca de la angajare, respectiv fara modificarea niciuneia dintre prevederile contractului individual de munca.
    Prin urmare  salarizarea se impune a  se efectua in  conformitate cu  dispozitiile  legislatiei nationale incidente in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice, aflate in vigoare in perioada de implementare a respectivelor proiecte.
Cat priveste recursul declarat de reclamant  avand ca obiect acordarea de daune morale, Curtea a retinut culpa angajatorului care nu si-a indeplinit principala obligatie ce-i revenea si anume de a plati salariul reclamantului , ajungandu-se in situatia nefireasca si injusta ca reclamantul sa presteze munca, dar fara a primi nicio remuneratie, ceea ce ar putea echivala cu o munca fortata stabilita in mod nelegal.
Asadar , lipsa oricarui venit pe o perioada care s-a prelungit in timp, a produs, cu certitudine consecinte negative asupra reclamantului, atat pe plan psihic, prin disconfortul creat, dar si pe plan familial si social, fiind diminuat in mod evident standardul de viata al reclamantului, care a fost  nevoit sa locuiasca cu familia la rude, fiindu-i  pusa in primejdie atat propria intretinere, cat si pe cea a celorlalti membri ai familiei, mai ales ca era sustinatorul de baza al familiei sale in acea perioada.
In consecinta, in temeiul art.269 alin.1 C.muncii,Curtea a apreciat ca, pentru o reparatie integrala a prejudiciului material si moral suferit de reclamant din vina angajatorului, se justifica si acordarea sumei de 1.500 lei cu titlu de daune morale.
Se impune a se mentiona ca Decizia nr.XL din 7 mai 2007 pronuntata de I.C.C.J. nu poate justifica inadmisibilitatea acordarii daunelor morale, in absenta prevederii lor in contractul individual de munca, dupa cum in mod eronat a retinut instanta de fond, deoarece este anterioara modificarii art.269 alin.1 C.muncii prin Legea nr.237/2007.
Prin urmare, in baza art.312 c.pr.civ. rap. la art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea a admis recursul reclamantului, a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale, urmand sa mentina in rest dispozitiile sentintei. Totodata, a respins recursul paratei ca nefondat.