Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Caracterul efectiv, cauza reala si serioasa a desfiintarii locului de munca ocupat de cel concediat.

Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Caracterul efectiv, cauza reala si serioasa a desfiintarii  locului de munca ocupat de cel concediat.

                      art.65 alin.1 si 2 din Codul muncii

 In conditiile in care nu exista, anterior concedierii recurentilor, vreo hotarare a  Consiliului Local din care sa rezulte desfiintarea posturilor ocupate de recurentii-contestatori la societatea intimata, aflata in subordinea autoritatii administrativ-teritoriale sau, cel putin, o hotarare luata  la nivelul societatii intimate, din care sa reiasa desfiintarea posturilor ocupate de acestia, nici chiar in cuprinsul deciziilor de concediere ale recurentilor nefacandu-se referire la existenta vreunei atare hotarari, iar noua organigrama a societatii este anexa la o hotarare a  Consiliului Local adoptata ulterior concedierii recurentilor, neputand sta la baza masurii de incetare a contractelor individuale de munca ale acestora, nu se poate retine indeplinirea cerintelor prev.de  art.65 alin.2 din Codul muncii, ce statueaza ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, chiar  din cuprinsul organigramei  respective reiesind ca rampa ecologica la care au lucrat recurentii nu s-a desfiintat, acesta fiind motivul concedierii indicat in adresele de preaviz comunicate recurentilor.

Decizia nr.2099/21.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de munca si asigurari sociale
Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorii .... au chemat in judecata pe intimata ....solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea deciziilor de concediere nr. 27/2009, 28/2009, 30/2009, precum si a celei emisa fata de contestatorul Vintiloiu Ion, iar in subsidiar, sa constate netemeinicia si nelegalitatea acestor decizii, reincadrarea in posturile detinute anterior cu exceptia contestatorului..., obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor banesti pe ultimele luni, precum si a premiilor, bonurilor ce li se cuveneau, a celorlalte drepturi ulterior emiterii deciziilor, cu cheltuieli de judecata.
In subsidiar, s-a solicitat a se constata ca a fost vorba, in fapt si in drept, de o concediere colectiva, cerandu-se acordarea drepturilor potrivit art.69 si urm. din Codul muncii si art.78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010.
In motivarea contestatiei, s-a aratat de catre contestatori ca in mod nelegal s-a dispus concedierea acestora intrucat in realitate, punctul de lucru la care au fost incadrati, respectiv Rampa Ecologica Banesti, nu s-a desfiintat, fiind ocrotit de legislatia speciala, respectiv de HG nr.349/2005.
S-a mai aratat ca prin Hotararea nr. 67/15.05.2009, Consiliul Judetean Prahova a hotarat participarea la plata cheltuielilor lunare privind paza si intretinerea obiectivului de investitie Rampa Ecologica Banesti, conform Conventiei anexa, conventie semnata, de asemenea, si de catre Consiliile Locale Campina si Banesti, iar anexa nr.2 la conventia semnata de catre cele trei consilii se refera la organigrama rampei, respectiv: un sef de rampa, 4 paznici, 4 (muncitori) statie epurare si 2 (muncitori) personal de intretinere, adica la intregul personal existent la rampa ecologica, salariati ai intimatei, printre temeiurile care au stat la baza semnarii conventiei fiind si disp.art. 25   alin. 1, 2, 3 din HG nr.349/2005
 Au mai sustinut contestatorii ca nu sunt indeplinite cerintele prev.de art.65 alin.1 din Codul muncii, intrucat postul acestora nu s-a desfiintat si nici ale art.65 alin.2 din Codul muncii, in raport de care desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
 Contestatorii au mai aratat ca in fapt si in drept a fost vorba de o concediere colectiva, primind decizii de incetare a contractului de munca 8 persoane din cele 11 din organigrama, motiv pentru care s-a cerut acordarea drepturilor prevazute de art.69 si urm. din Codul muncii, precizandu-se de catre contestatori ca intimata nu le-a achitat toate drepturile salariale ce li se cuveneau.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei deoarece, datorita faptului ca activitatea de depozitare a gunoiului in rampa a incetat, a fost nevoita sa-si restranga activitatea, existand o cauza reala si serioasa prin desfiintarea unor posturi din cadrul rampei ecologice, fiind necesara doar intretinerea, iar datorita imposibilitatii financiare de a plati pe toti salariatii incadrati la rampa, conducerea societatii a hotarat disponibilizarea a 9 salariati din cadrul rampei, printre care si contestatorii.
Pe baza probatoriilor administrate in cauza, prin  sentinta civila nr.  879 pronuntata la data de  24 iunie 2010, Tribunalul Prahova a respins contestatia in totalitate ca  neintemeiata, luandu-se act ca  intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima  instanta a retinut, in  esenta, ca  avand in vedere situatia economico-financiara la nivel national, Consiliul Local Banesti a dispus incetarea administrarii Rampei Ecologice Banesti de catre intimata, inchiderea acesteia si diminuarea salariilor angajatilor din cadrul intimatei tinand seama de OG nr.10/2008,   motivandu-se ca nu mai are posibilitati financiare pentru a suporta cheltuielile lunare privind paza si intretinerea acestei rampe.
                     S-a mai retinut ca datorita dificultatilor economice inregistrate de catre intimata in cursul anului 2008, aceasta a fost nevoita sa procedeze la reducerea cheltuielilor cu paza si intretinerea Rampei Ecologice Banesti procedand la inchiderea acesteia, motiv pentru care a desfiintat posturile ocupate de catre contestatori avand functia de muncitori in cadrul societatii  intimate, functii exercitate la Rampa Ecologica Banesti si a procedat la incetarea contractelor de munca ale acestora incepand cu 06.08.2009,  aratandu-se ca posturile au fost desfiintate datorita lipsei fondurilor necesare achitarii acestora si a celor privind paza si intretinerea rampei.
A mai aratat tribunalul ca din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, reiese ca in urma verificarilor efectuate la intimata, posturile pe care le-au detinut contestatorii indicati au fost desfiintate efectiv de la 06.08.2009, datorita restrangerii activitatii intimatei, in lipsa fondurilor necesare desfasurarii activitatii in integralitatea sa.
Instanta de fond a retinut ca desfiintarea posturilor contestatorilor datorita dificultatilor economico-financiare inregistrate in cursul anului 2008, determinate de criza economico-financiara la nivel national, a avut la baza o cauza reala, serioasa si efectiva, procedandu-se in mod legal la emiterea deciziilor de concediere.
                    Impotriva sentintei primei instante  au declarat recurs  trei dintre contestatori, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand disp.art.3041, art.304 pct.5,8 si 9 Cod pr. civila.
S-a aratat ca  odata cu concluziile scrise depuse la dosar de intimata, s-au depus si o serie de inscrisuri, ce nu au fost puse in discutia partilor, iar in mod eronat,  instanta a solutionat cauza cu incalcarea rolului activ si a dispozitiilor art.6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului incalcand drepturile legale, in sensul neacordarii ajutorului public judiciar la care erau indreptatiti potrivit OUG nr.51/2008 si neavand in vedere nicio proba din cele administrate in cauza.
S-a mai invederat ca nu s-a motivat de ce s-au inlaturat toate probele din dosar fiind incidente disp.art.304 pct.5 rap. la art.261 Cod pr.civila.
                    Dupa ce se arata care au fost considerentele pentru care tribunalul a respins contestatia recurentilor, se sustine ca societatea intimata a avut in administrare rampa ecologica, ultima Hotarare a Consiliului Local Banesti fiind aceea de incetare a administrarii rampei de catre intimata incepand cu data de 15.03.2009.
Au mai aratat recurentii ca  nu corespund temeiurile de fapt cu cele de drept, pentru ca nu postul ca atare s-a desfiintat pentru fiecare dintre recurenti, astfel cum prevad disp.art. 65 alin.1 din Codul muncii, iar nici cerinta expres prevazuta de alineatul 2 al art.65, ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, nu este indeplinita.
De asemenea, s-a sustinut ca dintre cele 11 persoane din organigrama au primit decizii de incetare a contractului de munca 8 persoane, iar in raport de art.68 alin.1 si 2 din Codul muncii, la care s-a facut referire, rezulta ca este vorba despre o concediere colectiva, solicitandu-se acordarea drepturilor potrivit art.69 si  urm. din Codul muncii.
                     Au aratat recurentii ca potrivit art. HG nr.349/2005 privind depozitarea deseurilor, exista obligatia constituirii fondului pentru inchiderea si urmarirea postinchiderii depozitului de deseuri, actul normativ, precum si normele tehnice de depozitare, prevazand expres situatiile respective, iar toata procedura dureaza pana la 30 de ani de la inchiderea depozitului de deseuri, conform  legii, neputandu-se retine indeplinirea cerintelor prev.de art.65 alin.2 din Codul muncii, potrivit caruia desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In continuare, s-a facut referire la o serie de probatorii cu inscrisuri administrate in cauza, sustinandu-se si faptul ca pentru obiectivul "Rampa Ecologica", aflat doar in administrarea Companiei Publice Banesti, existau un buget separat si un stat de functii separat neputandu-se retine dificultatile economice la care a facut referire prima instanta ca motiv al concedierii recurentilor, intimata disponibilizand in bloc, de la acest obiectiv, in mod discriminatoriu si ilegal, posturile nefiind  efectiv desfiintate, punandu-se doar alte persoane in loc,
Intimata SC Compania Publica Banesti SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civila nr.2099/21.12.2010, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul, a modificat in parte sentinta in sensul ca a admis contestatia formulata de recurentii-contestatorii, a anulat deciziile de concediere ale acestora, a dispus reintegrarea a doi dintre recurenti in functia detinuta anterior, cel de-al treilea nesolicitand reintegrarea, obligand intimata sa plateasca drepturile conform art. 78 alin.1 din Codul Muncii de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva pentru contestatorii reintegrati si de la data desfacerii contractului de munca si pana la data pronuntarii deciziei pentru celalalt recurent-contestator.
Totodata, societatea intimata a fost obligata la cate 400 lei cheltuieli de judecata catre doi dintre contestatori si la 200 lei cheltuieli de judecata catre cel de-al treilea, mentinandu-se restul dispozitiilor sentintei, intimata fiind obligata si la 200 lei cheltuieli de judecata in recurs catre doi dintre recurenti.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut  ca   intr-adevar, odata cu concluziile scrise depuse la dosarul de fond, intimata a depus la dosarul cauzei si o serie de inscrisuri ce nu fusesera puse in discutia contradictorie a partilor, insa, astfel cum au aratat si recurentii in cuprinsul  motivelor de recurs, nu rezulta din considerentele sentintei atacate ca prima instanta si-ar fi intemeiat solutia pe aceste inscrisuri.
In ceea ce priveste cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenti la prima instanta, s-a aratat ca aceasta a fost respinsa ca neintemeiata la termenul din 02.03.2010, reiesind din cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen ca s-a solicitat  de catre recurenti scutirea de plata onorariului de expert, iar in conformitate cu disp.art.15 alin.2 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, impotriva solutiei de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, cel nemultumit poate formula cerere de reexaminare, ce se solutioneaza de un alt complet, prin incheiere irevocabila, potrivit art.15 alin.3 din acelasi act normativ, insa recurentii-contestatori nu au formulat cerere de reexaminare, astfel cum impune textul de lege, critica acestora neputand fi primita in recurs.
Nici sustinerea recurentilor potrivit careia in cauza ar fi fost vorba de o concediere colectiva nu a fost primita.
Astfel, s-a aratat ca in raport de disp.art.68 alin.1 si 2  din Codul muncii, ce au fost indicate, numarul de salariati  ai angajatorului care disponibilizeaza, ce trebuie avut in vedere pentru a fi vorba de o concediere colectiva, este numarul total de angajati ai acestuia, iar nu numarul de salariati dintr-un anumit compartiment, sectie, etc., astfel ca a fost apreciata ca neintemeiata sustinerea recurentilor potrivit careia numarul de salariati incadrati la unitate la care ar trebui sa ne raportam ar fi exclusiv acela de la rampa ecologica  unde recurentii si-au desfasurat activitatea.
Ca atare, tinand cont de numarul total de angajati ai societatii si numarul de salariati concediati odata cu recurentii, reiesind din actele dosarului, s-a conchis ca in speta a avut loc o concediere individuala si nu colectiva, dupa cum au pretins recurentii.
S-a mai retinut ca sentinta atacata cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina, motivarea raspunzand cerintelor prev.de art.261 alin.5 Cod pr.civila, insa solutia este gresita pentru considerentele expuse in continuare:
                     Astfel, s-a aratat ca prin deciziile nr. 27/07.08.2009, nr. 30/07.08.2009 si nr. 29 /07.08.2008 emise de societatea intimata s-a dispus, incepand cu data de 06.08.2009, incetarea contractelor individuale de munca ale recurentilor-contestatori ..., in temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, avand in vedere preavizele nr. 998/16.07.2009, nr.995/16.07.2009 si nr.996/16.07.2009 ce fusesera comunicate acestora.
 In conformitate cu disp.art. 74 alin.1 din Codul muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a)motivele care determina concedierea;b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinului de prioritati, conform art. 69 alin.2 lit.d, numai in cazul concedierilor colective;d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
In cuprinsul deciziilor de concediere emise recurentilor-contestatori, care au fost angajati in functia de muncitori la societatea intimata, desfasurandu-si activitatea, anterior concedierii, la Rampa Ecologica Banesti, a fost indicat temeiul de drept al concedierii, respectiv disp. art. 65  alin.1 din Codul muncii, facandu-se referire la preavizele comunicate anterior celor trei recurenti prin care acestia au fost instiintati ca incepand cu data de 16.07.2009, punctul de lucru la care erau incadrati, si anume, Rampa Ecologica Banesti, se desfiinteaza.
                   In conformitate cu disp.  art.65 alin.1 Codul  muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana  acestuia, iar potrivit art.65 alin.2, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Asa cum s-a statuat in mod constant in practica judiciara, prin caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca ( functiei/postului ) trebuie sa se inteleaga respectarea cerintei ca intr-adevar, respectivul loc de munca sa fi fost suprimat din statul de functii.
De asemenea, masura dispusa trebuie sa aiba caracter obiectiv si sa fie independenta de factori subiectivi, sa fie precisa, constituind veritabilul motiv al concedierii, nedisimuland un alt temei si serioasa in sensul ca motivul concedierii trebuie sa reprezinte un anumit grad de gravitate, care sa faca imposibila, fara producerea de prejudicii angajatorului, mentinerea contractului individual de munca.
Asa cum a aratat si intimata, prin Hotararea Consiliului Local Banesti nr. 24/09.03.2009, s-a dispus incetarea administrarii Rampei Ecologice Banesti de catre SC Compania Publica Banesti SA incepand cu data de 15.03.2009, in urma atingerii capacitatii maxime proiectate de depozitare.
Pe de alta parte, dupa cum a precizat insasi intimata, avand in vedere necesitatea intretinerii rampei respective, dupa inchiderea activitatii, in conformitate cu prevederile HG nr. 349/2005, hotararea de consiliu nu s-a pus in aplicare intrucat rampa trebuia administrata in continuare.
Prin Hotararea Consiliului Judetean Prahova din 15.05.2009 s-a aprobat conventia cu privire la paza si intretinerea Rampei Ecologice Banesti incheiata intre Consiliul Judetean Prahova, Consiliul Local Campina si Consiliul Local Banesti, mentinandu-se in sarcina intimatei efectuarea activitatilor de paza si intretinere depozit, stabilindu-se si procentele ce vor sta la baza calcularii obligatiilor financiare ale fiecarui asociat-actionar.
Prin urmare, chiar daca la Rampa Ecologica Banesti a incetat activitatea de depozitare deseuri, aceasta nu a fost desfiintata, dupa cum au fost instiintati recurentii prin preavizul comunicat acestora, chiar din anexa la conventia incheiata intre Consiliul Judetean Prahova, Consiliul Local al municipiului Campina si Consiliul Local al comunei Banesti, reiesind numarul de personal necesar la rampa ecologica si  functiile acestora.
Cert este ca nici dupa adoptarea Hotararii Consiliului Local Banesti nr. 24/09.03.2009, ce nu a fost pusa in aplicare potrivit propriilor sustineri ale intimatei si nici dupa adoptarea Conventiei intre Consiliul Judetean Prahova, Consiliul Local Campina si Consiliul Local Banesti nu a fost adoptata, anterior concedierii recurentilor, vreo hotarare a  Consiliului Local Banesti din care sa rezulte desfiintarea posturilor ocupate de recurentii-contestatori sau, cel putin, luata  la nivelul societatii intimate, din care sa reiasa desfiintarea posturilor ocupate de acestia, nici chiar in cuprinsul deciziilor de concediere ale recurentilor sau al adreselor prin care le-a fost comunicat preavizul, nefacandu-se referire la existenta vreunei atare hotarari.
S-a mai aratat ca noua organigrama a societatii depusa la dosarul cauzei de catre intimata este anexa la Hotararea nr. 115/10.09.2009 a Consiliului Local Banesti, prin care s-a aprobat reorganizarea si statul de functii al SC Compania Publica Banesti SA, hotararea Consiliului Local fiind adoptata asadar ulterior concedierii recurentilor si neputand sta la baza masurii de incetare a contractelor individuale de munca ale acestora, chiar si din cuprinsul organigramei  respective reiesind ca rampa ecologica nu s-a desfiintat, existand un numar de 11 posturi ocupate in cadrul acesteia.
Dificultatile economice invocate de societatea intimata si retinute de prima instanta ca temei al desfiintarii posturilor ocupate de recurentii-contestatori nu pot fi avute in vedere in conditiile in care, dupa cum s-a aratat mai sus, nu exista nicio hotarare de desfiintare a posturilor ocupate de recurentii-contestatori, care sa fi fost adoptata anterior concedierii recurentilor si din care sa rezulte motivele desfiintarii posturilor acestora, iar pe de alta parte, din cuprinsul adreselor de comunicare a preavizelor catre recurentii-contestatori reiese ca motivul incetarii contractelor individuale de munca ale acestora a fost acela ca punctul de lucru unde erau incadrati se desfiinteaza, imprejurare ce nu corespunde realitatii, in raport de cele mai sus aratate.
Pentru considerentele ce preced, s-a concluzionat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca deciziile de incetare a contractelor de munca ale recurentilor-contestatori sunt legale si ca masura dispusa ar fi efectiva, avand la baza o cauza reala si serioasa, respingand contestatiile acestora impotriva deciziilor de concediere ca neintemeiate.
Fata de cele mai sus retinute, Curtea a privit recursul ca fondat, astfel incat in baza art. 312 alin.1 Cod.pr.civila l-a admis, in cauza fiind incidente disp. art. 304 pct.9 si art. 3041 Cod .pr. civila, iar conform art. 312 alin. 2 si 3 Cod pr. civila a modificat in parte sentinta in sensul celor sus-aratate, avand in vedere si disp.art. 78 alin.1 si  2 din Codul muncii, la care s-a facut referire.