Cercetare disciplinara prealabila. Aplicarea dispozitiilor art. 267 Codul muncii, coroborate cu art. art. 75 din CCMUN 2007-2010 privind elementele obligatorii ale convocarii la cercetarea disciplinara - convocarea in scris a salariatului de perso...

Cercetare disciplinara prealabila. Aplicarea dispozitiilor art. 267 Codul muncii, coroborate cu art. art. 75 din CCMUN 2007-2010 privind elementele obligatorii ale convocarii  la cercetarea disciplinara -  convocarea  in scris a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii, cu cel putin 5 zile inaintea termenului stabilit pentru cercetarea disciplinara.
                                                - art. 267 din Codul muncii 
                                                - art. 75 din CCMUN 2007-2010

                       Emiterea deciziei de sanctionare disciplinara cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza efectuarea cercetarii disciplinare prealabile si procedura aplicarii sanctiunii disciplinare prevazuta de contractul colectiv de munca unic la nivel national echivaleaza cu lipsa cercetarii disciplinare prealabile si imprima caracter nelegal sanctionarii disciplinare dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, atragand  nulitatea concedierii.

Decizia nr.1925 din 7 decembrie 2010 a  Curtii de Apel Ploiesti

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 873/105/2010, contestatorul D.S.I. a chemat in judecata pe intimata R.A.T.P. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reincadrarea in functia avuta anterior, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor banesti la valoarea reactualizata din data platii si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
In motivarea  cererii, contestatorul a aratat  faptul ca este  sofer de  autobuz  in cadrul intimatei  si prin decizia  a  carei anulare  a solicitat-o s-a  dispus  desfacerea  contractului  sau de  munca, invocandu-se  incidenta in cauza a  prevederilor art.264  lit.f din Codul Muncii.
A apreciat contestatorul ca decizia este  nelegala si netemeinica pentru ca nu a  fost  convocat  in vederea  efectuarii cercetarii  disciplinare  prealabile, potrivit  dispozitiilor legale, ci la data de  3.02.2010 cand s-a  prezentat  la locul de  munca  pentru a  depune  certificatul medical, fiind  in incapacitate  temporara de  munca din data de  04.12.2009.
A aratat ca i s-a adus  la cunostinta  verbal ca are  un referat si i s-a cerut  sa dea  nota explicativa, iar declaratia  pe care a  dat-o  in fata  sefului de  sectie si a  sefului de  coloana, a  fost data in necunostinta de  cauza pentru  ca  nu  stia ca este  vorba de  o comisie  care  efectueaza cercetarea  disciplinara, acesta  fiind si  motivul  pentru  care  nu a  cerut  cercetarea  probelor si a motivatiilor  pe  care  le  considera  necesare si  nici  nu a  fost  asistat de  un reprezentant  al sindicatului  al carui membru este.
In  acest sens,  a apreciat ca sanctiunea a  fost  dispusa  fara  efectuarea   unei cercetari  disciplinare  prealabile cu respectarea  dispozitiilor legale, imprejurare  care  conduce  la nulitatea  absoluta a  deciziei de  concediere  in considerarea  disp.art.67  din Codul Muncii.
Pe fond a sustinut ca nu se  face  vinovat de  fapta  care i se  imputa, pentru ca se  afla in incapacitate  temporara de  munca la data la  care se  pretindea  ca ar fi fost  surprins  in statia Rompetrol - Cablul Romanesc  de directorul general, argumentele  sale  fiind  denaturate  fara  vreo  motivare, imprejurare  de  natura sa duca  la  nulitatea  absoluta a  deciziei de  sanctionare in considerarea  disp.art.268  alin.2  lit.c  din Codul Muncii.
Contestatorul a mentionat  ca  nu a  sustras  motorina  din patrimoniul  angajatorului, asa cum s-a sustinut fara a  se  face  vreo dovada  prin verificarea  consumului si nu avea  cum sa  paraseasca locul de  munca fara aprobarea  sefului  ierarhic  tocmai pentru  ca  nu s-a  prezentat  la serviciu  din motive de  sanatate.
Pe cale de intampinare intimata a  solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, sustinand ca la efectuarea  cercetarii  disciplinare  prealabile  s-au parcurs  si intocmit integral actele necesare in acest caz, prevazute de Codul Muncii, respectiv  raportul de  neconformitate ce se  constituie in actul de  informare al conducerii  Regiei  de  evenimentul constatat  in data de 05.12.2009, in care a fost  implicat contestatorul, referatul cu rezultatul cercetarii  prealabile, convocarea inaintata de  catre  RATP contestatorului, nota explicativa a  acestuia.
S-a  mentionat ca prin convocarea  efectuata de  Regie catre  contestator si insusita prin semnatura de  primire de catre acesta, se  poate  observa ca acest  formular  cuprinde  toate  datele necesare inscrise  in Codul Muncii, iar in timpul desfasurarii cercetarii disciplinare la momentul luarii notei explicative contestatorului  i-a  fost respectat  dreptul la  opinie  si  aparare  asa  cum a rezultat  neindoielnic  din raspunsurile  sale  din nota  explicativa.
A apreciat intimata ca asistarea  contestatorului de  catre un reprezentat al Sindicatului pe timpul cercetarii  disciplinare, este  optionala, si se  activeaza  doar la cererea  acestuia  fiind  un drept de  care acesta poate uza sau nu, in beneficiul exclusiv al angajatului, in speta de  fata  contestatorul nesolicitand acest lucru.
S-a aratat ca  certificatele medicale atestau acordarea de  concediu medical incepand cu data de  05.12.2009, dar inregistrarea  certificatului  medical la unitate  a fost facuta  in data de  11.12.2009, astfel ca nu s-a putut  dovedi  predarea  certificatului sau  anuntarea  sefului  ierarhic despre  intrarea  in concediu medical  anterior producerii  faptei pentru  care a  fost sanctionat.
Tribunalul Prahova, prin sentinta civila nr.1208 din data de 30 septembrie 2010, a respins contestatia formulata de contestatorul D.S.I., in contradictoriu cu intimata blic in totalitate, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 27/08.02.2010 emisa de intimata RATP , contestatorul D.S.I. a  fost sanctionat cu desfacerea  contractului de  munca in temeiul disp.art.264  lit.f  si art.268 din Codul  Muncii, dispozitiilor  cuprinse  in CCM  incheiat la nivel de  unitate, in Regulamentul  Intern art.12  pct.9 (2) coroborat cu art.12 pct.6 (7)  si art.12  pct.6 (8)  din cadrul unitatii  si al clauzelor  contractului  individual de  munca, cu  motivarea  ca acesta a  sustras  motorina  din patrimoniul Regiei si a parasit  locul de  munca fara aprobarea  sefului  ierarhic, iar la  emiterea deciziei de  sanctionare au  fost  avute in vedere raportul de  neconformitate, referatul cu rezultatul cercetarii prealabile disciplinare, convocarea inaintata de  catre RATP catre  contestator, nota explicativa a  acestuia.
Mai arata instanta de fond ca in raportul de neconformitate s-a precizat ca din probele administrate reiese ca,   conducatorul auto a  fost  surprins  de  directorul societatii  cu  doua  canistre  langa  autobuz ducandu-le in masina proprie, iar una din canistre  era  aproximativ  jumatate  cu  motorina, dupa care a  parasit  autobuzul in statia Peco  cu  usa  deschisa  si  cheile  in contact  plecand cu masina proprie.
Nu a fost retinuta sustinerea contestatorului in sensul ca nu ar fi   fost  convocat  la efectuarea  cercetarii  prealabile  intrucat  din inscrisul aflat  la fila 19 dosar a rezultat ca acesta a  fost convocat si a  primit  convocarea  in data de  01.02.2010 semnand  pe aceasta  convocare.
Totodata, motiveaza instanta de fond, decizia de sanctionare cuprinde mentiunile impuse de  disp.art.368 din Codul Muncii, mentiuni a  caror  lipsa  atrage  sanctiunea  nulitatii  absolute, adica descrierea  faptei  care  constituie  abatere  disciplinara, precizarea  prevederilor din Statutul de  personal, Regulamentul Intern sau  CCM aplicabil, incalcate, motivele pentru  care au  fost  inlaturate  apararile  formulate de  salariat  in timpul cercetarii  disciplinare  prealabile, temeiul de  drept  privind sanctiunea  aplicata, termenul  in care  poate  fi  contestata  sanctiunea si  instanta  competenta.
Cat  priveste  concediul  medical  din data de  05.12.2009, s-a constatat  ca  acesta a  fost  inregistrat  la unitatea intimata   in data de  11.12.2009 aspect ce  a rezultat  din parafa  sefului de  sectie ce a  luat  cunostinta de  acest  lucru  si a  stampilei  RATP  aplicata  la  rubrica "viza  platitorului", aceasta  fiind  deci  data  cand  intimata a  luat  cunostinta de  concediul medical al contestatorului, chiar daca acesta a  sustinut ca a  fost  in concediu  din data de  05.12.2009.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs constatatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in acest sens dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului se arata ca in mod gresit, instanta de fond a respins contestatia formulata impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca nr.27/08.02.2010, si a  solicitat cenzurarea sustinerilor facute de Tribunalul Prahova care denota ignorarea textelor de lege cu incidenta in cauza si care, prin maniera de solutionare a cauzei cu care a fost investita, a incurajat modalitatea nelegala in care intimata a inteles sa actioneze fata  de recurent.
Sub un prim aspect arata ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a art. 267 din Codul muncii in sensul ca ca nu a fost convocat in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile potrivit dispozitiilor legale, ci la data de 01.02.2010, cand s-a prezentat la locul de munca pentru a depune certificatul medical, fiind in incapacitate temporara de munca din data de 4.12.2009, i s-a adus la cunostinta verbal ca are un referat si i s-a cerut sa dea o nota explicativa.
Declaratia a dat-o in fata sefului de sectie si a sefului de coloana, necunoscand ca este vorba de o comisie care efectueaza cercetarea disciplinara, motiv pentru care nu a cerut cercetarea probelor si motivatiilor pe care le-a considerat necesare in apararea sa si nici nu a fost asistat de catre un reprezentant la sindicatului.
Aceasta imprejurare a fost confirmata, de altfel, de actele depuse de intimata din care rezulta ca la data de 01.02.2010 i s-a dat sa semneze convocarea si concomitent i-a fost luata si nota explicativa.
De aceea, fata de modalitatea in care cercetarea faptelor a avut loc, apreciaza ca sanctiunea a fost dispusa fara efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile cu respectarea dispozitiilor legale, imprejurare care conduce la nulitatea absoluta a deciziei de concediere in considerarea dispozitiilor art. 267 din Codul muncii.
Sub un al aspect, a apreciat  ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a art. 268 din Codul muncii.
Ori, desi a sustinut si a dovedit ca nu se face vinovat de fapta care i se imputa, aflandu-se in incapacitate temporara de munca la data la care se pretinde ca ar fi fost surprins in statia Rompetrol  de directorul general, argumentele sale au fost inlaturate fara vreo motivare, imprejurare care, in opinia sa, conduce la nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare in considerarea dispozitiilor art. 268 al.2 lit.c din Codul muncii.
De asemenea, hotararea a fost data cu aplicarea gresita a art. 264 lit.f din Codul muncii, apreciind ca nu sunt intrunite cerintele legale pentru a fi sanctionat cu desfacerea contractului de munca disciplinara, deoarece nu exista nicio fapta savarsita cu vinovatie prin care sa se fi incalcat dispozitiile legale care reglementeaza activitatea soferilor.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs si  a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea de Apel Ploiesti  a admis recursul contestatorului  si a modificat in tot sentinta in sensul ca a admis contestatia, a anulat decizia de desfacere a contractului de munca nr. 27/08.02.2010 emisa de intimata si a dispus reincadrarea contestatorului in functia detinuta anterior si obligarea intimatei la plata unei despagubiri conform art.78 Codul Muncii, egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul de la data concedierii la data reintegrarii efective, cu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut ca prin decizia nr. 27 din data de 8.02.2010 intimata a dispus desfacerea contractului de munca al salariatului D.S.I., care indeplinea functia de sofer autobuz, pentru savarsirea unei abateri disciplinare, in baza disp. art. 264 lit. f si art. 268 din Codul muncii.
Potrivit art. 63 din Codul muncii, "concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile".
In acest sens  art. 267 din Codul muncii  dispune, sub sanctiunea nulitatii absolute, ca nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.  In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Potrivit Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel National 2007-2010, art. 75, comisia de cercetare il va convoca la cercetarea disciplinara pe salariatul cercetat, cu cel putin 5 (cinci) zile lucratoare inainte de data stabilita pentru cercetarea disciplinara.
Curtea a constatat ca  emiterea deciziei de sanctionare disciplinara cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza efectuarea cercetarii disciplinare prealabile si procedura aplicarii sanctiunii disciplinare prevazuta de contractul colectiv de munca unic la nivel national  echivaleaza cu lipsa cercetarii disciplinare prealabile si   imprima un caracter nelegal sanctionarii disciplinare astfel dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, atragand  nulitatea concedierii, A apreciat ca recurenta nu a dovedit  convocarea in scris a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea disciplinara cu  precizarea  obiectului, datei, orei  si locului  intrevederii, cu cel putin 5 zile inaintea termenului stabilit pentru cercetarea disciplinara.
Documentul intitulat convocare, emis la data de 01.02.2010 pentru data de 01.02.2010 nu a fost retinut ca  un act valabil de convocare intrucat pe de o parte nu continea denumirea  abaterii disciplinare imputate si nici nu oferea  salariatului timpul rezonabil necesar pregatirii apararii sale, de vreme ce a fost inmanat salariatului in prima zi de lucru a acestuia dupa efectuarea concediului medical si pentru acea zi. Prin convocare, recurentului-contestator  trebuia sa i se aduca la cunostinta ca este cercetat disciplinar pentru sustragere de motorina din patrimoniul RATP si pentru parasirea locului de munca fara aprobarea sefului ierarhic,  pentru ca, in raport de aceste elemente, acesta  sa-si pregateasca apararea.
Ca atare, angajatorul a incalcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la aparare, in faza prealabila.