Stabilirea valorii despagubirilor in materia exproprierii

Stabilirea valorii despagubirilor in materia exproprierii   Despagubirea ce trebuie platita in ipoteza bunurilor expropriate reprezinta  o compensatie pentru paguba suferita de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii si ea  constituie o garantie acordata acestuia, care isi  pastreaza aceeasi valoare a activului  patrimonial, prin inlocuirea dreptului real  pierdut in urma exproprierii, cu o suma certa.
Cert este ca, in absenta unei indemnizari, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca  art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar asigura decat o protectie iluzorie si  ineficace a dreptului de proprietate,  in totala contradictie cu dispozitiile conventiei.
           In speta dedusa judecatii,  instanta de fond a omologat lucrarea prin care s-a stabilit  o valoare a terenului expropriat de 18 €/mp, iar in fata  instantei de control judiciar, din cuprinsul raportului de expertiza a rezultat ca doi dintre cei trei experti au stabilit o valoare a terenului expropriat de 19 €/mp, avand  in vedere "valoarea de piata" a  imobilului  in litigiu, valoare care,  potrivit standardelor internationale  de evaluare, constituie baza de evaluare  si reprezinta "suma estimata pentru care  o proprietate ar putea fi evaluata la data evaluarii, intre un cumparator hotarat  si un  vanzator hotarat, intr-o tranzactie echilibrata, dupa  un marketing  adecvat in care fiecare parte actioneaza in cunostinta de cauza, prudent  si fara constrangeri".
In acest context Curtea a considerat ca suma de 18 €/mp reprezinta valoarea reala a bunului expropriat la momentul efectuarii expertizei si se justifica obligarea Statului la plata sa, plecand  si de la jurisprudenta CEDO, care, in cauza James s.a. contra Regatului Unit, a statuat ca, in virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o masura privativa de proprietate trebuie sa pastreze un echilibru just intre exigentele interesului general al comunitatii  si imperativele apararii  drepturilor fundamentale ale individului, adica sa fie convenabila pentru realizarea  telului ei legitim si nedisproportionata fata de acesta.( Decizia nr. 256/8 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).                                 

         Prin decizia civila nr.256/8 decembrie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul formulat de paratul S.R. prin C.N.A.D.R. impotriva sentintei civile nr.840 pronuntata la 13 martie 2008 de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu reclamantii  R.E.A., C.G.R. si C.S. pentru urmatoarele considerente :
           Nemultumirea apelantei exprimata prin calea de atac promovata a vizat printre alte aspecte si stabilirea cuantumului despagubirilor.
Solutionarea cererii de despagubire este supusa dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, iar potrivit art. 25, cuantumul acestora se stabileste printr-o expertiza realizata de o comisie  formata din trei experti: unul desemnat de instanta, altul numit de expropriat si cel de-al treilea  numit de expropriator.
In ceea ce priveste  cuantumul propriu-zis al despagubirilor cuvenite expropriatului, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994,  acesta se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.
Detaliind  aceasta dispozitie legala, la alineatul 2 al aceluiasi text de lege, s-a statuat ca la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii si instanta de judecata vor avea in vedere pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si  daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
O atare despagubire reprezinta  o compensatie pentru paguba suferita de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii si ea  constituie o garantie acordata acestuia, care isi  pastreaza aceeasi valoare a activului  patrimonial, prin inlocuirea dreptului real  pierdut in urma exproprierii, cu o suma certa.
Cert este ca, in absenta unei indemnizari, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca  art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar asigura decat o protectie iluzorie si  ineficace a dreptului de proprietate,  in totala contradictie cu dispozitiile conventiei.
In speta dedusa judecatii,  se retine ca instanta de fond a omologat lucrarea prin care s-a stabilit  o valoare a terenului expropriat de 18 €/mp. In fata  instantei de control judiciar a rezultat ca doi dintre cei trei experti au stabilit o valoare a terenului expropriat de 19 €/mp, avand  in vedere "valoarea de piata" a  imobilului  in litigiu, valoare care,  potrivit standardelor internationale  de evaluare, constituie baza de evaluare  si reprezinta "suma estimata pentru care  o proprietate ar putea fi evaluata la data evaluarii, intre un cumparator hotarat  si un  vanzator hotarat, intr-o tranzactie echilibrata, dupa  un marketing  adecvat in care fiecare parte actioneaza in cunostinta de cauza, prudent  si fara constrangeri".
Prin urmare,  opinia expertului a carei lucrare a fost avuta in vedere de tribunal cu ocazia  pronuntarii  hotararii, a fost confirmata si  in apel de  opinia majoritara (care a calculat o valoare a despagubirilor de 19 €/mp, fata de 18 €/mp cat s-a retinut prin sentinta atacata), motiv pentru care  instanta  si-a insusit  punctele de vedere ale acestora.
Desi apelantii in sustinerea demersului lor s-au prevalat de o serie de  adrese emise de diverse  birouri notariale din care  ar rezulta ca pentru terenul situat in extravilanul localitatii Rafov preturile incluse in contractele de vanzare  incheiate  erau mai mici de 18 Euro/mp (fara a se depune insa aceste contracte) s-a  observat ca prin adresa nr.179/7.05 2009 B.N.P. M.M.G. a invederat ca pentru teren  situat in extravilanul localitatii Rafov preturile de tranzactionare au fost de 18 Euro/mp si respectiv 27 Euro/mp, depunandu-se in acest sens la dosar unul din  actele intocmite.
In atare situatie instanta a considerat ca suma de 18 €/mp reprezinta valoarea reala a bunului expropriat la momentul efectuarii expertizei si se justifica obligarea Statului la plata sa, plecand  si de la jurisprudenta CEDO, care, in cauza James s.a. contra Regatului Unit, a statuat ca, in virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o masura privativa de proprietate trebuie sa pastreze un echilibru just intre exigentele interesului general al comunitatii  si imperativele apararii  drepturilor fundamentale ale individului, adica sa fie convenabila pentru realizarea  telului ei legitim si nedisproportionata fata de acesta.
Un alt argument  pentru care  instanta s-a  oprit la aceasta valoare a terenului, de 18 €/mp, a fost acela ca pentru terenuri din aceeasi zona, apartinand aceluiasi reclamant, in baza unor decizii irevocabile (deciziile nr. 9760/2.12.2009, nr. 3862/18.06.2010),  instanta suprema a apreciat ca pretul de vanzare obisnuit pentru terenuri din aceeasi zona cu cel  in cauza este de 18 €/mp.
Curtea Europeana  a Dreptului Omului a stabilit ca, in sensul art. 14 din Conventie, o distinctie este  discriminatorie daca   "este lipsita de justificare obiectiva si rezonabila", in sensul ca  nu  urmareste  "un scop legitim" sau "nu exista un raport rezonabil de  proportionalitate intre  mijloacele utilizate si scopul urmarit".
Cata vreme, in prezenta cauza, s-a facut dovada ca intr-o  serie de hotarari  acelorasi  parti, pentru un teren similar (in ceea ce  priveste categoria de folosinta)  din aceeasi zona, li s-au stabilit despagubiri  de 18 €/mp, apreciindu-se  ca acestea respecta dispozitiile  art. 26 din Legea nr. 33/1994, a  insusi  la ora actuala  punctul de vedere al expertului expropriatorului   care a calculat un pret de cca 3€/mp, inseamna a aplica fara justificare un tratament diferit aceleasi persoane, aflata intr-o situatie similara, ceea ce, implicit, ar determina o incalcare a art. 14 din Conventie.
In baza argumentelor expuse in precedent, instanta a considerat ca valoarea terenului expropriat stabilita la instanta de fond, de 18 €/mp,  raspunde cerintelor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994, neputand fi retinut  punctul de vedere al apelantei, ca aceasta  nu reflecta valoarea de piata a terenului sau ca  ar duce la  o imbogatire fara justa cauza a reclamantilor pe seama paratilor.
In raport de toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca fiind  nefondate criticile formulate , motiv pentru care, in temeiul art.296 C.pr.civila a respins apelul formulat,   ca nefondat, mentinand ca legala sentinta atacata.