Poprire asiguratorie in materie comerciala. Momentul consemnarii cautiunii

Poprire asiguratorie in materie comerciala. Momentul consemnarii cautiunii

Art.597, 591 Cod procedura civila si 907 si 908 Cod comercial.

Potrivit art. 907 si 908 Cod comercial masura asiguratorie a sechestrului sau popririi se infiinteaza numai cu dare de cautiune, fara insa a statua asupra momentului achitarii acestei cautiuni, aceste dispozitii legale speciale se interpreteaza prin trimitere la art. 591 alin.1 teza I Cod pr. civila, astfel ca este corect modul cum a procedat instanta de fond atunci cand a stabilit cautiunea prin aceeasi incheiere prin care a infiintat masura asiguratorie a popririi.

Decizia nr. 1189/4 august 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ

         Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.2536/105/2010, reclamantul-creditor S.C. D. S.A a chemat in judecata pe parata-debitoare S.C. M. T. S. S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna infiintarea unei popriri asiguratorii, prin care sa se indisponibilizeze la tertul poprit B. U. T. B. Ploiesti, suma pe care debitoarea o are de primit, pana la concurenta sumei de 234.696,81 lei.
         In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca relatia comerciala dintre reclamanta si societatea parata a luat nastere in baza contractului de inchiriere nr.63/04.07.2007, debitoarea a inchiriat de la creditoare un spatiu constituit din teren si hala metalica din otel galvanizat tip ASTRA 250/70, in suprafata de 1.025 m.p., situat in comuna Brazi, sat Negoiesti, str. Piatra Craiului, nr.7, Zona Industriala DIBO, jud. Prahova, Hala nr.1, parata avand obligatia, potrivit dispozitiilor contractuale, de a achita chiria pentru folosirea spatiului inchiriat, insa debitoarea nu a platit contravaloarea chiriei, a formulat "actiune in pretentii" pentru obligarea acesteia la plata sumei de 234.696,81 lei, actiunea formand obiectul dosarului nr. 2260/105/2010 aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Creditoarea a mai sustinut ca cererea indeplineste conditia dublului raport obligational, in sensul ca reclamanta este creditoarea debitoarei parate, care, la randul ei, poate deveni in viitor creditoarea tertului poprit.
          Parata-debitoare S.C. M. T. S. S.R.L. a formulat intampinare, sustinand ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de infiintare a popririi asiguratorii, intrucat reclamanta nu face dovada caracterului cert si exigibil al creantei sale.
Dupa administrarea probei cu inscrisuri, prin  incheierea din data de 14 iunie 2010,  Tribunalul Prahova a admis cererea, a dispus infiintarea unei popriri asiguratorii pana la concurenta sumei de 234.696,81 lei, asupra disponibilitatilor banesti detinute de debitoare la tertul poprit B. U. T. B. Ploiesti si a stabilit in sarcina creditorului S.C. D. S.A o cautiune in cuantum de 23.469 lei ce va fi achitata in termen de 48 ore de la primirea hotararii, nedepunerea cautiunii fiind sanctionata cu desfiintarea popririi, in conditiile prev. de art. 592 alin. 4 C. pr. civ.
          Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut ca poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 591 c. pr. civ., astfel ca, pentru a se infiinta o masura asiguratorie este necesara existenta unei creante constatate prin act scris si exigibila, precum si dovada ca a fost intentata actiune, iar creditorul a facut dovada existentei creantei sale exigibile, constatate prin contractul de locatiune nr.63, precum si a faptului ca a depus actiune impotriva debitoarei pe rolul Tribunalului Prahova, masura are caracter temporar, anume pana la finalizarea procesului principal, oferind posibilitatea adoptarii unor masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa impiedice pe parat ca, in timpul procesului, sa-si diminueze activul patrimonial.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitandu-se admiterea caii de atac, modificarea hotararii recurate, cu consecinta respingerii cererii de infiintare a popririi asiguratorii.,
In motivarea recursului, s-a aratat ca incheierea recurata a fost data fara respectarea art. 908 alin. 1 Cod comercial,  ce prevede ca o astfel de masura se poate dispune numai cu dare  de cautiune, aceasta dispozitie legala este speciala, derogatorie de la dreptul comun, care nu permite infiintarea sechestrului sau popririi cu posibilitatea platii ulterioare a cautiunii, articolul 1 Cod comercial prevazand expres ca’’ in comert se  aplica legea de fata’’, acest cod cuprinde reglementari speciale in cazul masurilor asiguratorii, reprezentand exceptii de stricta interpretare de la regula prevazuta de art. 591-597 Cod proc. civ., obligativitatea cautiunii, la momentul formularii cererii de poprire,  conform art. 908 Cod comercial fiind  statuata si de decizia 84/2007 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii.
S-a mai sustinut de recurenta ca nu au fost atasate cererii de infiintare a masurii asiguratorii niciun fel de inscrisuri din care sa rezulte pretinsa creanta, cu exceptia unor facturi neacceptate la plata si  care nu pot constitui inscris constatator al creantei, facturile pe care creditoarea isi bazeaza pretinsa creanta nu sunt exigibile, astfel ca nu este indeplinita conditia impusa de art. 379  alin. 3 Cod proc. civ.  coroborat cu  art. 969 Cod civil, exigibilitatea creantei trebuie sa rezulte din inscrisul constatator al acesteia, astfel ca ar fi trebuit  facuta dovada indeplinirii conditiilor reglementate de art. 591 alin. 3 Cod proc. civ.,  simpla existenta a contractului de inchiriere   nu reprezinta un inscris doveditor al unei creante certe, situatie in care, cuantumul cautiunii pe care instanta trebuia sa-l stabileasca, conform art. 908 Cod comercial si art. 591 alin. 2 Cod proc. civ., este de jumatate din valoarea reclamata,  dispozitiile legale fiind imperative, creditorul neaflandu-se in posesia unui inscris probator al creantei, fiind gresita stabilirea unei cautiuni de numai 10% din valoarea reclamata.
Dupa analizarea criticilor formulate, Curtea de apel Ploiesti a pronuntat Decizia nr. 1189/4 august 2010 prin care a respins recursul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, s-a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 63/4 iulie 2007, SC D. SA inchiriind societatii recurente un spatiu constituit din teren si hala metalica, situate in comuna Brazi sat Negoiesti, str. Piatra Craiului nr. 7, zona industriala, S.C. M. T. S. S.R.L avand obligatia principala de a achita chiria pentru folosirea spatiului inchiriat, insa, desi si-a asumat, expres, aceasta obligatie, nu a indeplinit-o, facturile emise de societatea creditoare, in executarea contractului de inchiriere, fiind refuzate la plata de debitoare.
Intrucat societatea debitoare nu a indeplinit obligatia principala ce-i incumba, potrivit contractului, creditoarea a promovat actiune in pretentii ce se  afla in prezent  pe rolul Tribunalului Prahova, solicitandu-se si instituirea unei masuri asiguratorii,respectiv infiintarea popririi asiguratorii asupra contului debitoarei deschis la tertul poprit B. U. T. B. Ploiesti.
Tribunalul Prahova a concluzionat in mod corect ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 597 Cod proc. civ., si cele, ale  art. 591 Cod proc. civ., creditorul facand dovada existentei creantei sale exigibile, astfel ca a infiintat poprirea asiguratorie, a stabilit o cautiune de 23.469 lei in sarcina creditorului, termen de 48 de ore de la primirea hotararii pentru  achitarea cautiunii si  sanctiunea desfiintarii de drept a popririi, in conditiile nedepunerii sumei stabilite cu titlu de cautiune.
In ceea ce priveste motivul de recurs potrivit caruia instanta de fond a aplicat gresit legea, neobservand ca art. 907 si 908 Cod comercial  instituie necesitatea platii anticipate a cautiunii in materie comerciala, aceste norme de drept reprezentand o exceptie de stricta interpretare de la regula prevazuta de art. 591 si 597 Cod proc. civ., consemnarea cautiunii este o conditie de admisibilitate a cererii de infiintare a popririi asiguratorii sens in care s-a statuat, de ICCJ, prin decizia 84/2007, Curtea constata ca nu este fondat, intrucat normele speciale din Codul comercial prevad ca masura asiguratorie a sechestrului sau proprii se infiinteaza numai cu dare de cautiune, nefiind prevazut, expres, momentul achitarii acestei cautiuni, astfel ca in mod corect instanta de fond  a stabilit cautiune, facand aplicatia prevederilor art.597 alin. 2, 591 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., prin recursul in interesul legii,admis prin decizia 84/2007, statuandu-se ca dispozitiile art. 907 din Codul comercial se interpreteaza prin trimitere la art. 591 alin. 1 teza I Cod proc. civ., in sensul ca sechestrul asigurator se poate infiinta si  asupra bunurilor mobile ale debitorului, nefiind, deci, exclusa aplicabilitatea normelor de drept comun in materie comerciala, in materia masurilor asiguratorii.
Nici motivul de recurs potrivit caruia  creditoarea nu a facut dovada creantei prin act scris, nici a exigibilitatii acesteia, nu este fondat intrucat, intre parti,  se deruleaza  relatii comerciale contractuale reglementate de conventia de inchiriere nr. 63/2007 in care au fost stabilite obligatiile partilor, societatii recurente incumbandu-i obligatia de a achita contravaloarea  chiriei pentru spatiul folosit, in termen de 7 zile de la primirea facturii emise de locator, aceasta neprocedand in acest mod, astfel ca societatea intimata a promovat actiune in pretentii, aflata pe rolul Tribunalului Prahova, respectiva creanta rezulta din act scris, reprezentata de contractul incheiat intre parti si facturile emise in executarea acestuia, iar sumele mentionate in facturi sunt exigibile  nefiind  achitate in termenul stipulat in contractul de inchiriere.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs ce vizeaza cuantumul cautiunii, care, in opinia recurentei, ar trebui sa fie  stabilit conform art. 591 alin. 2 Cod proc. civ. si art. 597 Cod proc. civ., respectiv jumatate din suma reclamata, intrucat creanta creditorului este constatata prin act  scris si este exigibila, SC D. SA regasindu-se  in situatia reglementata de alin. 1 al art. 591 Cod proc. civ. , si nu in cea prevazuta de alin. 2 al aceluiasi text de lege.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca in mod corect instanta de fond a concluzionat ca societatea intimata a facut dovada existentei unei  creante, constatata prin act scris, exigibila, a imprejurarii ca a promovat actiune impotriva recurentei, fiind indeplinite  conditiile prevazute de art. 597, 591 si 592 Cod proc. civ., astfel ca a dispus infiintarea unei popriri asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti detinute de recurenta la tertul poprit, stabilind  cautiune, termen pentru achitarea acesteia si sanctiunea aplicabila in cazul neindeplinirii obligatiei de depunere a cautiunii, conform art. 592 alin. 4 Cod proc. civ., hotararea recurata nu este afectata de nelegalitate  sau netemeinicie, recursul nu este fondat, respingandu-l in conformitate cu art. 312  Cod proc. civ.