Admisibilitatea ordonantei presedintiale pentru suspendarea executarii actului administrativ contestat.

Admisibilitatea ordonantei presedintiale pentru suspendarea executarii actului administrativ contestat.

- art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

In prezenta dispozitiilor cu caracter special cuprinse in art.14 si art.15 din legea contenciosului administrativ care reglementeaza masura provizorie de suspendare a actelor administrative, este inadmisibila in materia contenciosului administrativ cererea de ordonanta presedintiala, prevazuta de art. 581 C. proc. Civ.

Decizia nr. 1316/14 septembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ

Prin cererea introdusa la Tribunalul Buzau la data de 23 iulie 2010 si inregistrata sub nr.3335/114/2010, reclamantul M.L., a formulat,in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice cerere de ordonanta presedintiala, solicitand  sa se dispuna suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010, emisa de Camera de Conturi Buzau, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a procedurii administrative de contestare a acesteia.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca la data de 12 iulie 2010, DGFP a efectuat plata salariilor pentru luna iunie 2010,diminuandu-i drepturile salariale cu suma de 347 lei. Intrucat nu i-a fost comunicat nici un act care sa justifice aceasta retinere, prin cererea inregistrata la DGFP sub nr.29425 din 13 iulie 2010 a solicitat conducatorului institutiei sa dispuna fie indreptarea acestei erori, fie inlaturarea abuzului de a-i retine o suma de bani din salariu, fara existenta unui act administrativ emis in acest sens.Cu adresa nr.29621 din 15 iulie 2010, i s-a comunicat, la data de 20 iulie 2010, ca "diminuarea drepturilor salariale pe luna iunie 2010 s-a efectuat in baza Deciziei nr.17/2010 a Camerei de conturi ", fiindu-i comunicata si o copie de pe aceasta. In aceasta decizie s-a retinut, la lit. B pct.3, ca in perioada noiembrie-decembrie 2009 consilierii juridici angajati ai DGFP  au incasat "drepturi salariale mai mari decat cele legal cuvenite potrivit legislatiei in vigoare" deoarece "au primit nelegal contravaloarea sporului de mobilitate,in procent de 30 % din drepturile salariale brute lunare aferente functiei de consilier juridic".
Intrucat a considerat ca aceasta decizie este vadit netemeinica si nelegala, la data de 23 iulie 2010, a inregistrat - sub nr.1044 - la Camera de Conturi contestatie impotriva Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010, in cuprinsul careia a aratat, in esenta, ca in mod eronat s-a retinut ca sporul ce i-a fost acordat in lunile noiembrie si decembrie 2009 ar reprezenta "spor de mobilitate",deoarece sporul acordat a fost "spor de mobilitate si confidentialitate", iar Legea nr.330/2009 nu a eliminat sporul de confidentialitate ce i-a fost acordat prin hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, respectiv Sentinta nr.100 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Buzau.
Decizia nr.17 din 5 iulie 2010, fiind executorie, a fost pusa in executare de catre DGFP , care i-a retinut suma de 347 lei, reprezentand 1/3 din suma ce se pretinde a fi incasata nelegal, fara a emite un act administrativ in acest sens urmand ca pana la data de 30 septembrie 2010 sa i se retina din salariu si celelalte 2/3.
Reclamantul a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, respectiv urgenta si vremelnicia masurii. Prin retinerea unei sume de bani din salariu ii este provocat un evident prejudiciu, aceasta retinere urmand a se aplica asupra unui salariu care este diminuat cu 25 % incepand cu data de 1 iulie 2010, ceea ce il pune in situatia de a nu-si mai putea achita obligatiile de plata curente, atat catre furnizorii de servicii, cat si catre institutiile bancare de la care are contractate credite, iar vremelnicia este asigurata prin aceea ca solicita suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010 pana la solutionarea procedurii administrative de contestare a acesteia.
Parata DGFP a formulat intampinare in cuprinsul careia a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de ordonanta presedintiala, in cauza nefiind indeplinite conditiile de admisibilitate a acesteia, respectiv prevederile art.581 alin.(1) din Codul de procedura civila.
S-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, motivele invocate de reclamant in sustinerea urgentei nu rezulta din fapte concrete. In doctrina si jurisprudenta s-a precizat ca este necesar ca urgenta sa persiste pe tot parcursul judecatii, nefiind suficient ca ea sa existe doar la data introducerii cererii,dar sa dispara ulterior acestui moment.
Pe de alta parte, pe calea ordonantei presedintiale nu pot fi luate masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre parti.
Prin sentinta nr.1052 pronuntata in data de 4 august 2010, Tribunalul Buzau a  admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice si a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010, emisa de Camera de Conturi, in ceea ce il priveste pe reclamant, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a procedurii administrative de contestare a acesteia.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca reclamantul Moiseanu Lucian este functionar public in cadrul DGFP, fiind incadrat in functia de consilier juridic si ca, in urma actiunii de "Audit financiar al contului de executie bugetara pe anul 2009" la DGFP, Camera de Conturi  a emis Decizia nr.17 din 5 iulie 2010, constatand, la pct.3, ca abatere de la legalitate si regularitate care a determinat producerea de prejudicii faptul ca pentru perioada noiembrie-decembrie 2009 un numar de 8 consilieri juridici, angajati ai DGFP  cu contract de munca pe durata nedeterminata, au incasat din bugetul entitatii drepturi salariale nete mai mari decat cele legal cuvenite potrivit legislatiei in vigoare cu suma totala estimata de 3 748,94 lei. Prin urmare, bugetul institutiei auditate a fost prejudiciat cu suma totala estimata de 6 814, 88 lei,astfel : 3 748,94 lei reprezinta suma neta primita ca drepturi salariale necuvenite de cei 8 consilieri juridici ; 1 596,06 lei reprezinta impozitul pe salarii si contributiile angajatului aferente drepturilor salariale nelegale si 1 469,88 lei reprezinta contributiile angajatorului aferente drepturilor salariale brute nelegale.
Retinandu-se ca suma de 6 814,88 lei, stabilita prin procesul-verbal de constatare, reprezinta o valoare estimata, s-a decis ca entitatii auditate ii revine obligatia de a stabili intinderea prejudiciului creat si sa dispuna masuri de recuperare a acestuia, urmand a avea in vedere calcularea majorarilor aferente platilor nelegale reprezentand spor de mobilitate, acordat consilierilor juridici.
Instanta a constatat ca termenul de realizare a acestei masuri a fost stabilit la 31 august 2010, urmand ca despre masurile luate si rezultatele obtinute DGFP sa comunice cel mai tarziu la 10 septembrie 2010 si asa cum a rezultat din Adresa nr.29621 din 15 iulie 2010, in baza acestei decizii parata a procedat la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului pe luna iunie 2010, precizand ca astfel s-a recuperat 1/3 din suma drepturilor salariale primite nelegal, urmand ca diferenta sa fie recuperata pana la 30 septembrie 2010.
Tribunalul a mai retinut ca reclamantul a contestat Decizia nr.17 din 5 iulie 2010, in conditiile Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, contestatia sa fiind inregistrata la Camera de Conturi  sub nr.1044 din 23 iulie 2010 (fila 11 din dosar) si a solicitat instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea efectelor acestei decizii,in ceea ce il priveste, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a procedurii administrative de contestare a acesteia.
Instanta de fond a apreciat ca pentru suma de 347 lei, retinuta din salariul cuvenit pentru luna iunie 2010, nu a fost emis un ordin sau o dispozitie de imputare, iar reclamantul nu si-a asumat un angajament de plata, situatie necontestata de parata, astfel ca retinerile din salariu au fost efectuate nelegal si nejustificat, in cauza  fiind aplicabile dispozitiile art.84 si 85 alin.(1) si (2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici .
Totodata a constatat ca din prevederile art.581 alin.(1) din Codul de procedura civila, rezulta doua din conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale si anume: urgenta si caracterul vremelnic al masurii solicitate, din aceasta din urma rezultand cea de-a treia conditie, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul pricinii.
Tribunalul a mai retinut ca este de necontestat faptul ca aparenta de drept este in favoarea reclamantului. Urgenta in luarea masurii suspendarii efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010, in ceea ce il priveste pe reclamant este determinata de faptul ca parata DGFP a procedat la diminuarea drepturilor salariale cuvenite pentru luna iunie 2010, fara a emite un ordin sau o dispozitie de imputare si fara ca reclamantul sa-si asume un angajament de plata. Paguba iminenta in patrimoniul reclamantului se va produce cu siguranta in conditiile in care retinerile vor fi aplicate asupra unui salariu deja diminuat cu 25 % incepand cu data de 1 iulie 2010, punandu-l pe reclamant in situatia de a nu-si mai putea achita obligatiile de plata curente.
In acest context caracterul vremelnic al masurii solicitate este asigurat de faptul ca reclamantul solicita suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010 emisa de Camera de Conturi, pana la solutionarea irevocabila a contestatiei formulate in procedura prevazuta de Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, fiind indeplinita astfel si conditia neprejudecarii fondului de catre instanta.
Prin urmare, retinand ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, prevazute de art.581 alin.(1) din Codul de procedura civila, a admis cererea formulata de reclamant si pe cale de consecinta a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010,emisa de Camera de Conturi, in ceea ce il priveste pe reclamant, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a procedurii administrative de contestare a acesteia.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata Directia Generala a Finantelor Publice, invocand ca temei de drept prevederile art.304 pct.9 si art.3041 din Codul de procedura civila.
Se apreciaza ca nici una din argumentele retinute de catre instanta de fond, respectiv aplicabilitatea art.84 si 85 alin.(1) si (2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, intrucat acestea nu sunt argumente temeinice pentru a se dispune suspendarea efectelor deciziei nr.17 din 05 iulie 2010 emisa de Camera  de Conturi Buzau.
S-a mai  invederat ca decizia anterior mentionata este executorie, recurenta punand-o in executare, procedand astfel in mod legal la retinerile din salariu, cu atat mai mult cu cat termenul de realizare a acestei masuri a  fost stabilit la 31 august 2010, iar masurile luate  si rezultatele obtinute institutia trebuia sa le comunice pana la data de 10 septembrie 2010.
Apreciaza astfel ca in mod eronat instanta de fond a  considerat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate  ale ordonantei presedintiale raportate la circumstantele obiective ale cauzei si nu a avut in vedere faptul ca relevante sunt criteriile subiective.
S-a solicitat instantei de control judiciar admiterea recursului si pe fond respingerea  ca inadmisibila a cererii de suspendare.
Prin intampinarea depusa la dosar reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila nu sunt incidente in cauza si ca a dovedit ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, respectiv urgenta si vremelnicia masurii.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr.civila, Curtea a retinut ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :
Reclamantul, a formulat,in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice, cerere de ordonanta presedintiala, solicitand  sa se dispuna suspendarea efectelor Deciziei nr.17 din 5 iulie 2010, emisa de Camera de Conturi, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a procedurii administrative de contestare a acesteia.
Contestarea deciziei s-a facut in baza art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit caruia "Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public".
In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond (art.14 alin. 1 din Legea 554/2004).
Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond (art. 15).
In prezenta dispozitiilor cu character special cuprinse in art.14 si art.15 din legea contenciosului administrativ care reglementeaza masura provizorie de suspendare a actelor administrative, este inadmisibila in materia contenciosului administrativ cererea de ordonanta presedintiala, prevazuta de art. 581 C. proc. Civ.
Asa cum s-a mentionat actul contestat este Decizia nr.17 din 5 iulie 2010, emisa de Camera de Conturi Buzau, suspendarea acesteia putandu-se dispune numai in baza textelor de lege anterior mentionate nu pe cale de ordonanta presedintiala.
 Suspendarea executarii actului administrativ intra sub incidenta art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind o norma speciala ce se aplica prioritar fata de norma generala, astfel ca, se va da eficienta exceptiei de inadmisibilitate invocata de parata-intimata, urmand a se respinge ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii actului administrativ intemeiata pe dispozotiile art. 581 C. proc. Civ.. 
Fata de cele precizate, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura  civila, a admis recursul, a modificat in tot sentinta si pe fond a respins ca inadmisibila cererea de ordonanta presedintiala, in cauza fiind incident motivul de modificare  prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.