Cercetare disciplinara. Obligativitatea parcurgerii tuturor fazelor cercetarii, asa cum este aceasta reglementata de dispozitiile legale si regulamentele interioare ale angajatorului.

Cercetare disciplinara. Obligativitatea parcurgerii tuturor fazelor cercetarii, asa cum este aceasta reglementata de dispozitiile legale si regulamentele interioare ale angajatorului.

                                                                - Art.267 si 264 Codul muncii

Salariatul aflat in cercetare disciplinara, avand dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, trebuie sa parcurga toate fazele cercetarii disciplinare, asa cum este aceasta reglementata de dispozitiile legale si regulamentele interioare ale angajatorului.
In cazul in care nu se parcurg toate fazele cercetarii disciplinare, cercetarea se considera ca nu a fost finalizata si s-a incalcat astfel dreptul salariatului de a formula si sustine toate apararile in favoarea sa.

                                                          

(Decizia  407/3 martie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale) Prin actiunea inregistrata pe rolul tribunalului, reclamantul ZS a formulat contestatie impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca nr. 413/6.02.2009 in contradictoriu cu  SC M SA.
S-a solicita anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reintegrarea  in munca si obligarea angajatorului la plata de despagubiri egale cu salariile indexate majorare sau reactualizate.
In motivarea actiunii s-a  aratat ca  pe perioada 10.05.2005-6.02.2009 reclamantul a fost incadrat  ca economist comert si marketing  in cadrul  directiei Control Risc din SC M SA.
S-a procedat la desfacerea contractului individual de munca, pentru faptul ca intre 26 si 28 ianuarie 2009,  a intarziat nemotivat de la programul de lucru iar la data de 27 ianuarie 2009 a adresat cuvinte jignitoare salariatului GD specialist control risc din cadrul Directiei Control Risc .
 Reclamantul a aratat ca masura  dispusa este nelegala si netemeinica. Acesta  a aratat  cain aliniatul 4  din preambulul dispozitiei nr. 413 din 6.02.2009,  se precizeaza ca  la " revenirea din concediul de odihna, (26.01.2009)  reclamantul nu s-a prezentat la conducerea D.C.R. pentru a anunta prezenta la serviciu si pentru a primii sarcinile ce trebuiau rezolvate pe luna respectiva.
In zilele de 26,27 si 28 ianuarie 2009 desi a intrat cu intarziere nu a pontat cartela magnetica la intrare si iesire si nu s-a prezentat la conducerea DCR pentru a i se repartiza sarcinile de rezolvat.
In aceasta perioada nu s-a implicat in rezolvarea unor probleme de munca desii a fost pontat 4 ore zilnic, pentru ca a fost prezent in societate in aceasta perioada de timp.
Reclamantul  a mai  sustinut  ca la data de 26.01.2009 s-a prezentat la DCR la Directorul SA unde l-a gasit pe asistentul acestuia DM de la care a aflat ca directorul principal este plecat in deplasare in strainatate fara sa stie cand se va intoarce. In aceasta situatie reclamantul s-a prezentat la directorul adjunct al DCR RI la ora 9,30 si fiindca nu la gasit a banuit ca se afla la sedinta operativa a administratiei societatii care se desfasoara zilnic intre orele 9 si 10. A mers la biroul specialistilor control risc la etajul 9 al cladirii unde si-a gasit colegii de lucru CV si GD. L-a contactat pe IM Sef Serviciu  Structura  de Securitate Financiara si de Gestiune ( SSFFG), un serviciul caruia isi desfasoara activitatea reclamantul pentru a-i comunica ca incepand cu 26.01.2009 s-a prezentat la serviciu. IM este persoana responsabila de intocmirea pontajului pentru salariatii din serviciul SSFG.
La intrarea in societate reclamantul nu a pontat cu cartela magnetica iar de la IM nu a primit nici un fel de sarcini de serviciu.
Anterior acestei situatii, reclamantul primea sarcini direct de la directorul principal sau de la directorul adjunct DCR.
Fata de  faptul ca  i se  imputa ca intre 29 si 30 ianuarie 2009, si 2 si 3 februarie 2009 nu sa prezentat la serviciu  fapt dovedit cu nepontarea cu cartela magnetica, acesta  a aratat ca de acest lucru a avut cunostinta directorul principal SA  care i-a dat dispozitie de parasire a societatii incepand cu 28 ianuarie 2009 si l-a convocat la data de 4.02.2009 sa dea explicatii scrise pentru absentele din 26-28 ianuarie 2009 precum si cu privire la incidentul avut cu salariatul GD la data de 27.01.2009.
A  sustinut in  concluzie reclamantul ca este vinovat si decizia  de desfacere a contractului individual de munca este nejustificata, aspecte vizate si in notele explicative  date cu ocazia cercetarii disciplinare.
Prin intampinarea formulata  parata a solicitat  respingerea actiunii, aratand ca  la data de 26.01.2009, cand reclamantul trebuia sa revina din concediul de odihna, nu s-a prezentat la locul de munca, a circulat  prin tot combinatul insa nu a fost prezent la locul sau de munca. In zilele de 27. 28 ianuarie 2009, contestatorul nu si-a indeplinit atributiile de serviciu, si  in aceste zile a solicitat conducerii DCR invoiri in interes personal.
De altfel in nota explicativa salariatul a recunoscut ca in toate aceste trei zile s-a prezentat la serviciu cu mare intarziere dupa care a solicitat invoiri in interes personal verbal, pe langa aceasta abatere privind prezenta la locul de munca, la data de 27.01.2009, reclamantul a avut un incident cu numitul GD specialist control risc care a refuzat predarea unei chei, fapt ce a declansat un comportament agresiv din partea reclamantului.
La cererea reclamantului s-a propus interogatoriu paratei, care a aratat ca in societatea parata accesul se face doar pe baza cartelei magnetice si la intocmirea pontajului se verifica inregistrarile magnetice, chiar si in cazul in care accesul in societate are loc la o ora regulamentare,  dar salariatii  nu se prezinta la locul de munca, seful direct  are obligatia sa consemneze intarzierea in pontaj.
Contestatorul a recunoscut la telefonul primit de la directorul SA ca a fost la Bucuresti la un coleg internat la spital, motiv pentru care a lipsit de la serviciu la data de 28.01.2009.
La data de 18 mai 2009, la cererea paratei s-a luat interogatoriu reclamantului   care recunoaste ca la 26.01.2009 nu a pontat cartela de acces in societate, ca nu a indeplinit nici o sarcina de serviciu la momentul intoarcerii din concediu deoarece nu i-a fost trasata. A lipsit de la serviciu invoit verbal, recunoaste incidentul avut cu GD, recunoaste ca a lipsit de la serviciu 4 ore la 28 ianuarie 2009.
La cererea reclamantului au fost audiati martorii IC si RI care au relatat ca la data de 28 ianuarie 2009 reclamantul s-a prezentat la locul de munca cu intarziere la ora 11,25, ca nu a avut  cartela de pontat; reclamantul nu s-a prezentat la directorul RI pentru a discuta probleme  privind activitatea imediata  la venirea din concediu a reclamantului si in prima zi de activitate nu a realizat nici o sarcina de serviciu. Reclamantul  nu primea sarcini decat de la directorul SA. Pe data de 27.01.2009  s-a creat un incident intre reclamantul si directorul GD.
La venirea din concediu, reclamantul a avut o atitudine necorespunzatoare in raport cu modul sau de comportament si se justifica prin faptul ca era nervos deoarece nu a fost numit in functia de director la SC MS.
La propunerea paratei au fost audiati martorii GD si IM care au relatat  conflictul din 27.01.2009  cand  reclamantul a discutat cu ton necorespunzator si l-a insultat pe colegul sau GD, fiind agresiv.
GD a aratat ca din punctul sau  de vedere a fost cearta banala; anterior acestor inadvertente, reclamantul a avut un comportament corespunzator, in zilele in care reclamantul s-a prezentat cu intarziere la serviciu, a fost pontat corespunzator de directorul RI.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de SC M SA  se arata  ca pe perioada in care reclamantul a fost salariatul societatii parate acesta s-a bucurat de o pozitie si un prestigiu deosebit, fiind unul dintre angajatii ce deservea conducerea rusa a societatii.
Reclamantul a dovedit pana la momentul la care s-au creat probleme obiect al prezentei cauze, decenta, responsabilitate, respect fata de sefii ierarhici, atitudine sincera in raporturile cu superiorii, constiinciozitate. In concluziile scrise s-a mai aratat ca reclamantul este cetatean strain si angajarea in munca este reglementata in munca este de OUG nr. 56/2007care impune autorizare in munca si drept de sedere in Romania. O data cu desfacerea contractului de munca a fost  anulata  autorizatia de munca si dreptul de sedere si reincadrarea implica obtinerea unei noi autorizatii si respectiv drept de sedere.
Tribunalul prin sentinta civila nr.1691 din 7 octombrie 2009 a
admis contestatia formulata de reclamantul ZS, in contradictoriu cu intimata S.C. M S.A., a anulat in parte decizia  contestata si a inlocuit sanctiunea incetarii contractului de munca cu sanctiunea reducerii salariului de baza cu 10 procente ( (%) pe o perioada de 3 luni, obligand parata la 2.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost incadrat la societatea parata in functia de economist la directia Control Risc. Pe perioada in care a prestat activitate la aceasta firma, reclamantul s-a bucurat de o pozitie si un prestigiu deosebit, deservind in mod direct conducerea rusa a societatii. Exigentele firmei parate fata de salariatii sai sunt foarte ridicate asa cum rezulta din notele depuse la dosar de firma parata si rezulta ca reclamantul s-a incadrat cu succes acestor exigente.
Cu toate acestea, la revenirea din concediul de odihna la data de 26 ianuarie 2009,  firma s-a confruntat cu o atitudine  necorespunzatoare din partea reclamantului, care nu si-a mai realizat sarcinile de serviciu dovedind superficialitate, s-a prezentat cu intarziere la locul de munca, nu a avut cartela electronica de pontaj pentru a putea intra in societate, a lipsit nejustificat de la serviciu si a declansat si un conflict cu un coleg de serviciu in cadrul caruia reclamantul a avut o atitudine total necorespunzatoare chiar agresiva la adresa unui coleg.
Fata de probele administrate in cauza care confirma  deficientele si abaterile  imputate reclamantului  instanta a  apreciat ca  masura desfacerii contractului individual de munca este excesiva,  avandu-se in vedere  ca unui om apreciat la superlativ pe tot parcursul activitatii nu i se poate aplica  masura cea mai aspra la prima  abatere. Intreaga activitate anterioara a reclamantului  determina la masuri ponderate care sa il ajute pe acesta sa se reabiliteze si sa isi reia activitatea in conditii normale. Evitarea unei sanctiuni excesive o impune si faptul ca reclamantul cunoaste limba rusa si a fost un sprijin real in activitatea firmei  deservind in mod direct conducerea rusa a societatii.
In raport de aceste considerente, s-a  apreciat de instanta de fond  ca  sanctiunea cu reducerea salariului este proportionata in raport cu abaterile disciplinare retinute  in sarcina reclamantului.
Sustinerile facute de parata prin notele scrise privind imposibilitatea  schimbarii sanctiunii disciplinare datorita faptului ca reclamantul este cetatean strain nu pot fi retinute de instanta, pentru ca s-ar ajunge la incalcarea unui proces echitabil.
Situatia reclamantului asa cum sustine parata  l-ar pune in imposibilitate sa mai atace masura luata, fapt care  este in contradictie cu principiul liberului acces la justitie, inscris atat in Constitutia Romaniei cat si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Nulitatea este o sanctiune a actului juridic de natura sa repuna partile actului in situatia anterioara nasterii acestuia.
Potrivit principiului  ca actul subsecvent urmeaza soarta actului principal, anularea masurii disciplinare de desfacere a contractului individual de munca este de natura sa revigoreze  autorizatia de munca si  dreptul de sedere  in Romania.
Ca urmare a constatarii nulitatii unui act opereaza  o fictiune juridica in sensul ca se considera ca actul respectiv nu a produs consecinte juridice niciodata, nu a existat si deci decizia de desfacere a contractului de munca, odata anulata, nu putea produce consecinte nici cu privire la autorizatia de munca si locul de sedere.
Fata de aceste aspecte instanta de fond a admis contestatia formulata.
Prin cererea inregistrata la 11.11.2009, reclamantul ZS a solicitat in baza art. 2812 alin. 1 si 2 Cod procedura civila completarea dispozitivului sentintei civile nr. 1691 din 07.10.2009, in sensul de a se dispune si reintegrarea reclamantului la locul de munca avut si obligarea angajatorului la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate pe perioada de la desfacerea contractului de munca pana la reintegrarea efectiva, minus procesul de 10 % pentru o perioada de 3 luni, timp in care a  fost sanctionat disciplinar.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca prin actiunea ce a format obiectul dosarului nr.1020/120/06.03.2009 reclamantul a solicitat reintegrarea avuta in functia avuta si obligarea angajatorului la despagubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, astfel ca instanta din eroare a omis ca in urma anularii deciziei de desfacere a contractului de munca sa se pronunte si pe repunerea in situatia anterioara.
          Avand in vedere dispozitiile art. 2812 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, instanta de  fond  a admis cererea formulata.
Impotriva  acestei sentinte au  formulat recurs  atat reclamantul  cat si parata,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin  recursul  formulat contestatorul  a aratat  ca instanta de  fond  a  omis  sa analizeze apararile  formulate  in legatura cu   solicitarea  de a se  constata  nulitatea  absoluta  a  deciziei de  desfacere  a contractului de  munca, motivata  de  faptul  ca potrivit  punctului 4  din dispozitia de desfacere a  contractului individual de   munca,  acesta  putea fi atacata la Comisia de  disciplina, demers  pe  care  contestatorul l-a  facut,  fara  insa  ca  unitatea  intimata sa-i dea curs, in  sensul  ca plangerea  a ramas  nesolutionata.
In  acest  fel  ancheta  disciplinara  nu a  fost  finalizata, nesolutionandu-se  calea  de  atac  administrativa.
Prin  recursul  formulat de  intimata SC M SA invoca nelegalitatea  sentintei  pronuntata  de  instanta  de  fond,  care  deriva din  faptul  ca aceasta  nu a tinut  cont  de faptul  ca domnul ZS  este cetatean  strain,  iar angajarea in  munca a  cetatenilor  straini este reglementata de  o lege speciala si anume  OUG  nr. 56/2007,  potrivit careia  pentru a  fi angajati in  munca  cetatenii straini  si   mai ales extracomunitarii trebuie  sa indeplineasca o serie de  conditii, 
Reincadrarea intimatului  echivaleaza angajarii, iar  legea  speciala  nu prevede posibilitatea  angajarii  in  baza  unei sentinte judecatoresti.
Ca  atare,  se apreciaza   ca  sentinta  instantei de  fond  intra in  contradictie totala  cu  o lege  speciala  care   reglementeaza  angajarea in  munca a cetatenilor straini,  astfel incat  cererea de  reintegrare in  munca  este inadmisibila.
Curtea, prin decizia 407/3 martie 2010, a respins   ca nefondat recursul formulat de intimata SC M SA si a admis recursul  contestatorului, a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca a admis contestatia formulata, a constatat nulitatea  absoluta a deciziei  de desfacere  a contractului de  munca si a dispus  reintegrarea  contestatorului  in  functia avuta anterior, cu plata  despagubirilor banesti potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea a retinut urmatoarele:
Contestatorul - recurent a fost incadrat la SC M SA in functia de economist la directia Control Risc.
Prin decizia nr. 413/6.02.2009 s-a procedat la desfacerea contractului individual de munca al recurentului, pentru faptul ca intre 26 si 28 ianuarie 2009,  a intarziat nemotivat de la programul de lucru iar la data de 27 ianuarie 2009 a adresat cuvinte jignitoare salariatului GD specialist control risc din cadrul Directiei Control Risc .
Potrivit disp. art.267 alin.1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Alin.4 al aceluiasi articol stabileste ca in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Ori, in speta dedusa judecatii, potrivit art.52 - 53 din Regulamentul de ordine interioara al SC M SA si asa cum rezulta si din decizia de sanctionare disciplinara atacata, recurentul contestator avea la dispozitie inca o faza a cercetarii disciplinare, si anume posibilitatea de a se adresa comisiei de disciplina constituita la nivelul societatii.
Este cert faptul ca cercetarea disciplinara presupune si epuizarea acestei faze, stabilita cu valoare de lege intre salariat si angajator.
Recurentul a inteles sa formuleze o contestatie adresata comisiei de disciplina din cadrul societatii, insa, asa cum chiar societatea, prin reprezentantii sai, recunoaste nu s-a solutionat aceasta contestatie.
Din textul legal mai sus invocat - art.267 alin.4 Codul muncii - rezulta ca salariatul aflat in cercetare disciplinara, avand dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, trebuia sa parcurga toate fazele cercetarii disciplinare.
Recurentului nu i s-a solutionat in nici un fel contestatia adresata comisiei de disciplina constituite la nivelul societatii, astfel ca, in ceea ce il priveste cercetarea disciplinara nu a fost finalizata si i s-a incalcat astfel dreptul de a formula si sustine toate apararile in favoarea sa.
Cum aceasta conduita a societatii angajatoare este sanctionata cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara, decizia de desfacere a contractului individual de munca nr. 413/6.02.2009 este nula absolut.
Prin urmare, aceasta decizie nu poate produce nici un efect, iar constatarea nulitatii ei absolute atrage reintegrarea  contestatorului  in  functia avuta anterior, cu plata  despagubirilor banesti potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii.
Pe cale de consecinta, curtea, vazand disp. art.304 pct. 9, 3041 si 312 alin.1 C.pr.civ, va constata ca recursul contestatorului este fondat, urmand a-l admite, a modifica in tot sentinta atacata in sensul ca va admite  contestatia formulata,  va constata nulitatea  absoluta a deciziei  de desfacere  a contractului de  munca si va  dispune  reintegrarea  contestatorului  in  functia avuta anterior, cu plata  despagubirilor banesti potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii.
Referitor la recursul declarat de intimata SC Mechel SA, acesta apare ca fiind nefondat.
Nu poate fi primita sustinerea intimatei ca cererea de reintegrare in munca este inadmisibila, deoarece aceasta ar intra in contradictie cu principiul fundamental al accesului liber la justitie.
Astfel, faptul ca recurentul contestator este cetatean strain nu este de natura a ii interzice acestuia accesul la justitie raportat la o situatie generata de derularea unor raporturi juridice de munca, intrucat ar insemna ca se lasa la latitudinea exclusiva a angajatorului executarea unui contract individual de munca, situatie ce poate genera abuzuri.
O alta critica se refera la faptul ca angajatorul este singurul in masura sa aprecieze asupra sanctiunii disciplinare aplicabile unui salariat, iar nu instanta de judecata.
Si aceasta sustinere este nefondata deoarece legiuitorul a stabilit in mod imperativ dreptul salariatului de a se contesta sanctiunea aplicata la instanta competenta - art.268 alin.2 lit.f Codul muncii coroborat cu alin.5 al aceluiasi articol.
Instanta investita cu analiza legalitatii si temeiniciei unei decizii de sanctionare disciplinare analizeaza aceasta decizie sub toate aspectele ei, inclusiv sub aspectul sanctiunii aplicate in raport de disp. art.266 Codul muncii.
Prin urmare angajatorul nu este titularul absolut al prerogativei disciplinare, el aflandu-se sub controlul instantei de judecata potrivit dispozitiilor legale in vigoare.
Criticile referitoare la temeinicia aplicarii sanctiunii disciplinare nu vor mai fi luate in discutie cata vreme decizia de desfacere a contractului individual de munca este lovita de nulitate absoluta pentru nerespectarea procedurilor stabilite de lege si regulamentul interior.