Incidenta dispozitiilor art.621 cod civil ce reglementeaza servitutile urbane si rurale

Incidenta dispozitiilor art.621 cod civil ce reglementeaza servitutile urbane si rurale:
“Servitutile sunt stabilite in folosul cladirilor, sau in folosul pamantului. Cele de felul dintai se numesc urbane, chiar cand cladirile pentru care servitutile sunt instituite se vor afla nu numai in oras, dar si la tara, cele de al doilea fel se numesc servitutii rurale"
                 D E C I Z I A  NR. 167 din data de 24  februarie  2010
 
                        
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste la  data de 16 octombrie 2008 sub nr. 6656/315/2008,  reclamanta Comuna B. prin primar,  a  chemat in judecata pe  paratii G.N.D. si K.A.G., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca o servitute de trecere in favoarea reclamantei, pe terenul paratilor, necesara iesirii la drumul public, a doua imobile, respectiv Remiza PSI, apartinand  Primariei comunei B. si un al doilea imobil - Atelier  de prelucrat lana, apartinand, prin asociere Primariei B.si unei persoane fizice .
             In motivarea actiunii, reclamanta arata ca prin decizia nr. 33 din 12.01.2006  emisa de R.SA  s-a restituit  paratilor  un imobil  constructie  de circa 330 mp situat in comuna B., iar prin sentinta civila nr.823 din 09.07.2006 a Tribunalului Dambovita, pusa in executare, li s-a restituit acelorasi parati suprafata de 1,35  ha tern intravilan, pe care se afla imobilul constructie  mai sus mentionat, care le apartine si care nu are iesire la calea publica.
In urma administrarii probelor incuviintate, Judecatoria Targoviste prin sentinta civila nr.2289/16.04.2009 a admis actiunea formulata de reclamanta Comuna B., reprezentata prin Primarul Comunei, in contradictoriu cu paratii G.N.D. si K. A. G., a instituit o servitute de trecere in beneficiul reclamantei, conform schitei anexa la raportul de expertiza intocmit de doamna expert Georgescu Virginia.
Impotriva sentintei civile mentionate au declarat recurs, in termen legal, paratii    G.N.D. si K.A.G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In sedinta publica din data de 20.10.2009 Tribunalul Dambovita a calificat calea de atac ca fiind apel, avand in vedere dispozitiile art.2821 din Codul de procedura civila si imprejurarea ca obiectul actiunii nu este evaluabil in bani.
Prin motivele formulate, paratii G.N.D. si K.A.G. au sustinut ca instanta de fond a ignorat actele depuse de catre ei, respectiv sentinta civila nr.823/09.06.2006, pronuntata de Tribunalul Dambovita, irevocabila, prin care le-a fost atribuit terenul intravilan in suprafata de 1,35 ha - camin de casa si gradina.
Prin decizia civila nr.367 pronuntata la 27 octombrie 2009, Tribunalul Dambovita, a admis apelul si a schimbat, in tot, hotararea apelata, in sensul respingerii cererii reclamantei, totodata, a respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata, luandu-se act ca apelantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Tribunalul Dambovita a apreciat ca sunt fondate criticile formulate de apelantii-parati, retinand urmatoarelor considerente:
Din probele administrate la fond, respectiv din sentinta civila nr.823/09.06.2006 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr.3567/2006 a rezultat ca paratii din prezenta cauza sunt indreptatiti sa li se reconstituie de catre Primaria comunei B. suprafata de 1,35 ha teren intravilan, iar prin decizia nr.33/12.01.2006 de restituire emisa de S.C. R. S.A. s-a restituit acelorasi parati, in natura, imobilul de 481,10 mp teren, din care 313,62 mp suprafata construita, situata in comuna Bilciuresti, judetul Dambovita, detinut de S.C. R. S.A.
Ulterior, Primaria comunei B. a procedat la punerea in executare a hotararii judecatoresti mai sus mentionate, iar prin procesul-verbal din 09.10.2006   reclamantii au fost pusi in posesie asupra terenului ce a facut obiectul restituirii, conform raportului de expertiza si schitei anexe intocmite in dosarul Tribunalului Dambovita nr.3567/2006, parata fiind scoasa din posesie.
Din aceste ultime doua inscrisuri, reiese ca pe terenul proprietatea paratilor se afla doua constructii, Remiza Pompieri si un atelier de prelucrat lana, apartinand reclamantei, nefiind incidente  dispozitiile art.616 cod civil, text de lege care are in vedere doua terenuri ce se presupun a fi invecinate, nicidecum un teren ce apartine unui proprietar pe care se afla doua constructii care sunt ale altui proprietar, cum este cazul in speta de fata.
Impotriva deciziei civile nr.367 din 27 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Dambovita a formulat recurs reclamanta Comuna B.- prin primar E.S., criticand-o pentru nelegalitate, aratand ca instanta de apel a interpretat gresit situatia de fapt dedusa judecatii, dar si dispozitiile legale cu au incidenta in cauza de fata.
Astfel, recurenta a precizat ca instanta de apel a considerat ca nu este proprietara terenului in litigiu si ca atare, in cauza, nu sunt aplicabile dispozitiile art.616 cod civil,  dar in acelasi timp a recunoscut calitatea  sa de proprietar asupra celor doua imobile situate pe terenul  ce apartine intimatilor.
In aceste conditii recurenta  a  mentionat ca tribunalul in mod gresit, avand in vedere calitatea sa de proprietar a celor doua imobile, situatie recunoscuta si de  intimatii-parati, refuza sa constate si dobandirea de catre ei a  dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiilor ce le apartin conform art.494 cod civil si pe cale de consecinta incidenta dispozitiilor art.616 cod civil.
Prin decizia civila nr.167 din 24  februarie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de reclamanta Comuna B. - prin Primar E.S., impotriva deciziei civile nr.367 pronuntata la 27 octombrie 2009  de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu paratii G.N.D. si K.A.G.,  a modificat in tot decizia sus mentionata si pe fond a mentinut sentinta civila nr.2289 din 16 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Targoviste.
Pentru a pronunta aceasta decizie  Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.576 cod civil, servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar. Doctrina defineste insa servitutea ca fiind dreptul real principal derivat, perpetuu si indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul si utilitatea altui imobil,  numit fond dominant, imobile care apartin la proprietari diferiti.
De asemenea, in literatura de specialitate au fost evidentiate si caracterele juridice ale servitutii, ca fiind un drept real imobiliar asupra lucrului altuia, ele se constituie numai in folosul si respectiv in sarcina unor bunuri imobile prin natura lor, servitutea presupune existenta a doua imobile, nu neaparat vecine, ce apartin a doi proprietari diferiti, servitutea este un drept accesoriu fondului, are un caracter perpetuu, ca o consecinta a caracterului accesoriu, este indivizibila, insemnand prin aceasta ca servitutea greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant.
Mai mult decat atat, s-a efectuat si o clasificare a servitutilor, dupa originea si modul lor de constituire, din art.577 cod civil rezultand o astfel de clasificare: servituti naturale care se nasc din situatia naturala a fondului, servituti legale constituite expres de lege si servitutii stabilite prin fapta  omului.
Dupa obiectul lor, servitutile au fost clasificate ca fiind pozitive sau negative si nu in ultimul rand dupa modul cum sunt stabilite in folosul unei cladiri: servitutii urbane, care sunt cele stabilite in folosul unei cladiri, servitutii rurale care sunt cele stabilite in folosul unui teren, servitutii continue si necontinue, aparente si neaparente.
Dispozitiile art.621 cod civil prevad ca “servitutile sunt stabilite in folosul cladirilor, sau in folosul pamantului. Cele de felul dintai se numesc urbane, chiar cand cladirile pentru care servitutile sunt instituite se vor afla nu numai in oras, dar si la tara, cele de al doilea fel se numesc servitutii rurale"
Raportand dispozitiile legale sus mentionate la situatia de fapt dedusa judecatii, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de apel nu a tinut cont de aceste dispozitii ce isi gasesc aplicabilitate in cauza de fata, de actele si lucrarile dosarului din care rezulta ca edificiile din prezentul litigiu, care apartin domeniului public al Comunei B., judetul Dambovita se afla pe terenul intimatilor, aceasta neavand alta posibilitate de iesire la drumul public.
Ca este asa, rezulta nu numai din actele depuse la dosar, dar si  din expertiza efectuata in cauza de catre expert ing. Georgescu Virginia care, in concluziile sale, a precizat ca, in urma identificarii celor doua imobile mentionate in  actiune de catre recurenta reclamanta, conform actelor de proprietate, pentru cele doua cladiri si anume Remiza PSI si Atelierul de prelucrat lana ce apartin reclamantei-recurente nu exista acces la drumul public Bilciuresti-Bucuresti.
Astfel fiind, Curtea a apreciat ca in cauza este vorba despre o servitute urbana reglementata de dispozitiile art.621 cod civil si ca intreg probatoriul administrat in cauza a fost interpretat in mod corect de catre instanta de fond, respectiv Judecatoria Targoviste.