Magistrati si asistenti judiciari. Neindreptatirea acestora la acordarea cresterilor salariale prevazute de OG nr. 10/2007.

Magistrati si asistenti judiciari. Neindreptatirea acestora la  acordarea cresterilor salariale prevazute de OG nr. 10/2007.

                                      O.G. nr.10/2007
                                     O.G. nr.27/2006

                      Majorarile salariale prevazute de O.G. nr.10/2007 nu sunt aplicabile anumitor magistrati din cadrul sistemului judiciar, astfel incat nu se poate retine existenta unui tratament diferentiat aplicat unor persoane aflate in situatii analoage.De asemenea, nu se poate retine nici existenta unei discriminari a judecatorilor si asistentilor judiciari in raport cu alte categorii de salariati din sistemul bugetar, neputandu-se pretinde achitarea unor drepturi banesti rezultand din aplicarea unor cresteri salariale prevazute de O.G. nr.10/2007 pentru alte subiecte de drept, din afara sistemului judiciar, instantele judecatoresti neavand competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca  cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
                           Curtea de Apel Ploiesti, Sectia conflicte  de munca si asigurari sociale,   Decizia nr.1617 din 5 august 2009                    Prin sentinta civila nr. 1079 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Dambovita a  admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, a  admis actiunea completata a reclamantilor si cererea de interventie formulata de  intervenienta _, iar paratii indicati au fost obligati la acordarea cresterii salariale prevazuta de OG nr.10/2007 catre reclamanti si intervenienta, actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei si pana la plata efectiva.
Prin aceeasi sentinta, paratul tribunalul _a fost obligat la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor si intervenientei.
Prin actiunea formulata, astfel cum a fost completata si prin cererea de interventie in interes propriu formulata pe parcursul procesului, reclamantii si intervenienta- judecatori si asistenti judiciari - au chemat in judecata pe paratii Ministerul ..., Curtea de Apel..., Tribunalul_ si MEF si cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta  paratii sa fie obligati la acordarea cresterilor salariale prevazute de OG nr. 10/2007, la art.1 alin.1, in cele trei etape, ce au fost indicate, cerandu-se ca aceste cresteri salariale sa fie actualizate cu indicele de inflatie, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor si intervenientei.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin OG nr.6,8,10,11 din anul 2007 s-au prevazut cresteri salariale ale functionarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei, personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalul salarizat potrivit anexelor nr.II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa o functie de demnitate publica, precum si pentru personalul didactic din invatamant salarizat potrivit Legii nr. 128/1997.
Au mai sustinut reclamantii ca prin toate aceste acte normative s-au prevazut cresteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu exceptia judecatorilor si procurorilor, astfel ca prin excluderea judecatorilor si procurorilor de la cresterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare invederandu-se totodata ca aceste indexari au fost deja acordate, inclusiv judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si procurorilor de la Parchetul de pe langa aceasta instanta.
La pronuntarea sentintei sus-mentionate, tribunalul a retinut ca exceptia invocata de Ministerul Economiei si Finantelor , privind lipsa calitatii procesuale pasive, este intemeiata, fiind admisa, intrucat obiectul actiunii vizeaza plata unor drepturi salariale derivand dintr-un raport de munca, raport care nu exista intre reclamanti si acest minister.
Pe fondul cauzei, s-a retinut, in esenta, ca prin OG nr. 10/2007  s-a  stabilit ca in anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sistemul bugetar, precum si indemnizatiile personalului care indeplinesc functii de demnitate publica stabilite potrivit anexelor nr. II si III  la Legea 154/1998, sa se majoreze in trei etape, ce au fost aratate.
                    De asemenea, s-a retinut ca din anexa 2/2 la Legea nr. 154/1998  reiese ca printre persoanele care ocupa functii de demnitate publica se numara si judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cei ai Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii acestuia, concluzionandu-se ca singurii magistrati exceptati de la acordarea majorarilor salariale sunt judecatorii din cadrul curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor, iar prin modul in care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrati, s-a creat o discriminare in cadrul aceleiasi categorii profesionale fiind incalcate prevederile art.16 alin.1 din Constitutie, art.26 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice , precum si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Impotriva sentintei primei instante au declarat recurs paratii  tribunalul,  curtea de apel si ministerul _.
In recursul sau, paratul tribunalul a criticat hotararea instantei de fond sustinand ca salarizarea personalului din sistemul autoritatii judecatoresti este reglementata prin  legi speciale, iar prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat sa beneficieze  de majorarile salariale acordate in anul 2007 altor categorii profesionale neputandu-se retine existenta unei situatii comparabile intre activitatea desfasurata de reclamanti si alte categorii de salariati, ca element indispensabil pentru stabilirea existentei unei discriminari.
Parata Curtea de Apel Ploiesti a criticat la randul sau sentinta instantei de fond ca nelegala si netemeinica, sustinand, in esenta, ca in mod gresit a fost admisa actiunea, intrucat acordarea majorarilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificata de elemente specifice activitatii acestora, fiind o optiune a legiuitorului, deci o problema de legiferare.
Paratul Ministerul Justitiei a criticat sentinta instantei de fond ca nelegala si netemeinica  pe motiv ca in mod gresit s-a retinut ca majorarile prevazute de OG nr.10/2007 li s-au aplicat judecatorilor din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie  si Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si adjunctilor acestuia, prevederile legale invocate de prima instanta, expres indicate, fiind abrogate.
Prin urmare, a concluzionat recurentul, nu exista discriminare in cadrul aceleiasi categorii profesionale, asa cum eronat a retinut prima instanta.
Prin decizia nr.1617 din 5 august  2009, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursurile si a modificat sentinta in  parte in sensul ca  a respins actiunea completata si cererea de interventie in interes propriu, ca neintemeiate, mentinand restul dispozitiilor sentintei.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a aratat ca prima instanta a retinut, ca argument pentru admiterea actiunii, imprejurarea ca  exista o discriminare in cadrul aceleiasi categorii profesionale, a magistratilor, prin aceea ca  majorarile salariale prevazute de OG nr.10/2007 au fost acordate judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, celor ai Curtii Constitutionale, Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctilor acestuia.
Or, salarizarea judecatorilor, a procurorilor- inclusiv a judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a presedintelui acesteia, a Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctilor acestuia- si a altor categorii de personal  din sistemul justitiei, incluzandu-i si pe  asistentii judiciari, se realizeaza in prezent conform OUG nr. 27/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, iar dispozitiile  din Legea nr.154/1998 referitoare la salarizarea presedintelui, vicepresedintelui, presedintilor de sectii si judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, retinute de prima instanta ca fiind in vigoare, au fost abrogate expres prin art.41 din OUG nr.27/2006.De asemenea, prevederile referitoare la  Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii acestuia, cuprinse la nr.crt.11-13 din anexa II/2 la Legea nr.154/1998, au fost abrogate prin art.9 alin.2 din OG nr.83/2000, iar prin art.41 din OUG nr.27/2006 s-au abrogat si orice alte dispozitii contrare.
                    In ceea ce priveste pe judecatorii Curtii Constitutionale, s-a aratat ca aceasta institutie nu face parte din autoritatea judecatoreasca, astfel incat nu se poate retine existenta unei discriminari, cata vreme nu se poate vorbi de situatii comparabile.
S-a mai aratat ca nu poate fi retinuta nici existenta unei discriminari a judecatorilor  si asistentilor judiciari in raport cu alte categorii de salariati din sistemul bugetar, reclamantii si intervenienta solicitand practic, prin actiune, achitarea  unor diferente salariale, actualizate, rezultand din  aplicarea  unor cresteri salariale   prevazute de  OG nr.10/2007 pentru alte subiecte de drept, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca ale acestora.
S-a retinut, totodata, ca prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constitutionala, investita cu solutionarea  exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de Ministerul Justitiei in mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instante de judecata din tara, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 1, art.2 alin 3 si art.27  alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale,  in masura in care din acestea  se desprinde intelesul ca  instantele judecatoresti au  competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca  cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In considerentele deciziei sus-mentionate, s-a retinut, printre altele, ca avand in vedere dispozitiile art. 1, ale art.2 alin.3 si ale art.27 alin 1 din OG nr. 137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta de judecata ar putea sa inteleaga ca are competenta sa anuleze o dispozitie legala pe care o considera discriminatorie si, pentru a restabili situatia de echilibru  intre subiectele de drept, sa instituie ea insasi o norma juridica nediscriminatorie  sau  sa aplice dispozitii prevazute in acte normative aplicabile altor subiecte de drept, in raport de care  persoana care s-a adresat instantei  se considera  discriminata.
Or, a retinut Curtea Constitutionala, un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin  care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta  norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme  sau de a le substitui cu norme cuprinse in  alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin 4 din Constitutie, ca si prevederile art.61 alin 1, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
De asemenea, Curtea Constitutionala a aratat  ca  Parlamentul si prin delegare  legislativa, Guvernul,  au competenta de a institui, modifica si abroga norme juridice  de aplicare generala, iar instantele judecatoresti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constitutionala fiind aceea de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea  drepturilor lor subiective.
In acelasi sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin deciziile nr.818/3.07.2008 , nr.820/3.07.2008 si nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive si general obligatorii, asa cum statueaza disp.art.147 alin.4 din Constitutie  si ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si avand in vedere obiectul actiunii reclamantilor, astfel cum a fost completata, precum si al cererii de interventie in interes propriu, motivarea in fapt si temeiul de drept invocate de acestia in sustinerea actiunii si a cererii de interventie,   s-a retinut ca in mod gresit s-a concluzionat ca actiunea completata, ca si cererea de interventie, sub toate capetele de cerere,  sunt intemeiate, fiind in consecinta admise in sensul celor dispuse prin sentinta atacata.
                     Pentru aceste considerente, Curtea a privit recursurile ca fondate, astfel incat in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila le-a admis, iar conform art.312 alin.2 si 3 Cod pr.civila a modificat in parte sentinta in sensul ca a  respins actiunea completata a reclamantilor si cererea de interventie in interes propriu , ca neintemeiate, mentinand  restul dispozitiilor sentintei.