EXECUTAREA HOTARARILOR PENALE. MODIFICAREA PEDEPSEI PRINCIPALE. CONCURSUL DE INFRACTIUNI. CONTOPIREA PEDEPSELOR APLICATE PRIN HOTARARI SEPARATE. MANDATE DE EXECUTARE EMISE SUCCESIV. GRATIEREA PARTIALA A PEDEPSEI STABILITE PENTRU INFRACTIUNE CONCURENT...

EXECUTAREA HOTARARILOR PENALE. MODIFICAREA PEDEPSEI PRINCIPALE. CONCURSUL DE INFRACTIUNI. CONTOPIREA PEDEPSELOR APLICATE PRIN HOTARARI SEPARATE. MANDATE DE EXECUTARE EMISE SUCCESIV. GRATIEREA PARTIALA A PEDEPSEI STABILITE PENTRU INFRACTIUNE CONCURENTA, JUDECATA SEPARAT.
INFRACTIUNEA CONTINUATA. DATA CAND SE CONSIDERA SAVARSITA FAPTA. EFECTELE JURIDICE PRODUSE IN TIMPUL CAT DUREAZA SAVARSIREA ACESTEIA.
Codul penal, art.33 alin.(l) litera a), art.34 alin.(l) litera b), art.36 alin.2
si (3), art.41 alin. (2), art.42
Codul de procedura penala, art.449 alin.(l) litera a)
Decizia nr.I din 20 iunie 19 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, privind
efectele juridice pe care le produc infractiunile continue si infractiunile
continuate
Prin ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru parte din infractiunile concurente, sfera concursului de infractiuni nu s-a inchis, ca pluralitate de infractiuni, instantele judecatoresti sesizate conform art.449 Cod pr.penala, fiind obligate sa scada din durata pedepsei executabile, ceea ce s-a executat pentru infractiunile concurente, indiferent de data descoperirii acestora si cauzele intervenite, inclusiv inlaturarea raspunderii penale ori consecintelor condamnarilor separate, in tot sau in parte.
Clarificarea situatiei juridice se poate realiza numai prin adoptarea unei hotarari penale, care sa determine cu autoritate de lucru judecat durata pedepsei rezultante conf art.34 lit.b) Cod penal, timpul executat in considerarea pluralitatii de infractiuni si sa dispuna anularea formelor de executare emise in baza sentintelor anterioare si emiterea unui nou mandat de executare in sensul celor expuse.
Pe de alta parte, in examinarea cererii, instantele sunt obligate sa se supuna si Deciziei de indrumare nr.I din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, date pentru asigurarea unei practici unitare in aplicarea regimului sanctionator al infractiunii continuate, potrivit careia in cazurile in care legea prevede ca anumite efecte juridice se produc in raport de data savarsirii infractiunii, prin aceasta expresie trebuie inteles data actului de executare ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, iar nu data consumarii acesteia prin producerea rezultatului.
S-a indrumat, de asemenea, ca, excluzand cazurile limitativ enumerate, intre care nu se regaseste modificarea pedepsei, dupa condamnarea definitiva, celelalte consecinte juridice ale infractiunii continuate se produc din momentul in
 
care sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii deduse judecatii si potrivit legii, faptuitorul poate fi tras la raspundere penala.
Prin decizia penala nr.256 din 7 martie 2008 a Curtii de Apel Ploiesti s-a admis recursul declarat de condamnat, impotriva sentintei penale nr.27 din 14 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Dambovita.
Casandu-se in tot solutia adoptata in prima instanta, in baza art.38515pct.2 lit. d) Cod pr. penala, a dispus rejudecarea cauzei iar pe fond, conform art.449 Cod pr.penala rap la art.36 alin.(2) Cod penal, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate prin sentintele penale nr.79/1996 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, nr. 1081/2003 a Judecatoriei Targoviste si nr. 1498/2004 a Tribunalului Bucuresti, constatandu-se ca faptele sunt concurente conform art.33 lit.a) Cod penal.
Totodata, potrivit art.36 alin.(3) Cod penal s-a scazut din pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare (in a carei executare se afla in prezent) arestul preventiv si detinerea, la zi, in baza mandatelor de executare emise in baza sentintelor penale mentionate.
Mandatele de executare emise anterior in considerarea celor trei hotarari au fost anulate, emitandu-se un nou mandat de executare, potrivit dispozitiilor prezentei decizii.
S-a retinut ca solutia de respingere a cererii ca nefondata, adoptata in prima instanta, este netemeinica, regulile procedurale inscrise sub art.33 al.(l) lit.a), art. 36 al.(2) si (3) Cod penal si art. 449 al.(l) lit.a) Cod pr. penala ce reglementeaza contopirea pedepselor in cazul infractiunilor concurente judecate separat, interpretandu-se nelegal.
S-a observat, de asemenea, ca aceasta contravine atat doctrinei, cat si jurisprudentei majoritare, inclusiv Deciziei de indrumare I din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, ce asigura garantarea functionarii principiului cumulului juridic al pedepselor in tragerea la raspundere penala pentru atari infractiuni concurente si a caror condamnare a fost pusa in executare prin emiterea de mandate de arestare succesive.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.33 lit.a) si art.36 Cod penal cumulul juridic de pedepse, determinat conf.art.34 lit.a) Cod penal, se aplica si in cazul in care dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca infractorul suferise o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta si executata in tot sau in parte, iar prin ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru parte din infractiunile concurente, sfera concursului de infractiuni nu s-a inchis, ca pluralitate de infractiuni.
De aceea, instantele judecatoresti sesizate conform art. 449 Cod proc. penala sunt obligate sa scada din durata pedepsei executabile, integral ceea ce s-a executat pentru infractiunile concurente, indiferent de data descoperirii acestora si cauzele intervenite, inclusiv inlaturarea raspunderii penale ori a consecintelor condamnarilor separate, in tot sau in parte.
imprejurarea ca pedeapsa pronuntata pentru una din infractiunile aflate in concurs a fost gratiata, nu constituie un motiv pentru respingere a cererii introduse de condamnat, atunci cand se constata ca in executarea separata s-au emis mandate de executare ori arestare preventiva.
Modificarea pedepsei executabile aflate sub puterea lucrului judecat, deci si orice scadere a duratei de executat inclusiv in considerarea pedepsei gratiate, in aceasta situatie, conform art.449 al.(l) lit.a) Cod proc. penala, impune atat anularea
 
formelor de executare emise anterior in baza hotararilor judecatoresti separate, dar si emiterea unui nou mandat de executare.
Recurentul se afla in prezent in executarea sentintei penale nr.1498 din 25 noiembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.6062/27 octombrie 2005 a I.C.C.J., Sectia penala, fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru trafic de influenta prev. de art.257 al.(l) cu aplic, art.41 al.(2) si art.37 lit.b) Cod penal, fapta savarsita in perioada octombrie 1999 - februarie 2000.
Conform art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei arestarea preventiva din primul ciclu procesual, respectiv de la 04 februarie 2000, la 03 martie 2001.
Hotararea a fost pusa in executare prin mandatul nr.1760 din 21 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Bucuresti, fiind reincarcerat incepand cu data de 29 martie 2006 si in prezent.
Ulterior, rejudecandu-se recursul declarat impotriva acesteia, urmare a admiterii contestatiei in anulare introduse de condamnat, prin decizia penala nr.4203 din 30 iunie 2006 I.C.C.J., Sectia penala, s-a modificat durata computarii, in sensul scaderii a 393 zile inchisoare executata in perioada 04 februarie 2000 - 02 martie 2001, precum si a perioadei 29 septembrie 2005 - 30 iunie 2006.
Ca urmare, pe cale administrativa, judecatorul delegat cu executarea hotararilor penale a dispus anularea mandatului initial, emitand un nou mandat de executare sub nr. 1760 din 06 iulie 2006, cuprinzand modificarile mentionate.
Din relatiile comunicate de administratia actualului loc de detinere rezulta ca fata de prevederile art. 40 din OMJ nr. 2860/C/06.11.2000, noul mandat nu poate fi adus la indeplinire, decat prin executarea pedepselor in cumul aritmetic, deoarece in intervalul 29 septembrie 2005-28 martie 2006, condamnatul a fost detinut in executarea sentintei penale nr. 1081/2003 a Judecatoriei Targoviste, iar pana in prezent mandatul nr.2751/2005 emis in baza acesteia nu a fost anulat.
Din examinarea dosarului nr. 5994/2003 al Judecatoriei Targoviste se constata ca prin aceasta ultima hotarare, modificata prin decizia penala nr. 555/16 noiembrie 2005 a Tribunalului Dambovita, definitiva prin decizia penala nr. 406/25 aprilie 2005 a Curtii de Apel Ploiesti, recurentul a fost condamnat la doua pedepse de cate 6 luni inchisoare pentru fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal si evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13, art. 37 lit. b) si art. 33 lit. a) Cod penal, fapte comise in perioada august 1998 - mai 1999.
In atare situatie, savarsirea infractiunii de trafic de influenta, stabilita prin sentinta penala nr. 1498/2004 a Tribunalului Bucuresti epuizandu-se abia in februarie 2000, deci mai inaintea datei de 25 aprilie 2005, cand a ramas definitiva ultima condamnare de 6 luni inchisoare, este cert ca cele 3 infractiuni sunt concurente real conf. art. 33 lit. a) Cod penal si supuse regimului reglementat prin art. 36 al. (2) cod penal, in conditiile art. 449 al. (1) lit. a) Cod pr. penala.
Pe de alta parte, in raport de regulile referitoare la modificarea pedepsei in cazul judecarii separate a infractiunilor concurente, care sunt de stricta interpretare, indiferent ca la data introducerii cererii condamnarea de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.  1081/2003 a Judecatoriei Targoviste fusese sau nu executata, stabilirea
 
raspunderii penale potrivit principiului cumulului juridic nu este posibila pe cale administrativa.
Clarificarea situatiei juridice se poate realiza numai prin adoptarea unei hotarari penale de catre instanta competenta sa se pronunte asupra unor atari incidente procedurale, care sa determine cu autoritate de lucru judecat atat durata pedepsei rezultante conf. art.34 lit.b) Cod penal, timpul executat in considerarea pluralitatii de infractiuni, cat si sa dispuna anularea formelor de executare emise in baza sentintelor anterioare si emiterea unui nou mandat de executare in sensul celor expuse.
Prin cererea intemeiata pe dispozitiile art.449 al.(l) lit.a) Cod pr. penala, recurentul a solicitat si scaderea arestului preventiv executat in cursul judecarii dosarului nr.204/1995 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, sustinand ca infractiunea de trafic de stupefiante, retinuta in sarcina prin sentinta penala nr. 79/1996 este concurenta cu faptele obiect al sentintelor penale nr. 1498/2004 a Tribunalului Bucuresti si nr. 1081/2003 a Judecatoriei Targoviste.
In examinarea cererii cu care a fost investita, prima instanta era datoare sa se supuna si deciziei de indrumare nr. I din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, data pentru asigurarea unei practici unitare privind regimul sanctionarii infractiunii continue si continuate.
Astfel, sub acest aspect, instanta suprema de control jurisdictional a decis ca in cazurile in care legea penala prevede ca anumite efecte juridice se produc in raport de data savarsirii infractiunii, prin aceasta expresie trebuie inteles data actului de executare ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, iar nu data consumarii acesteia prin producerea rezultatului.
S-a indrumat, de asemenea, ca in cazul infractiunii continue sau continuate, excluzand cazurile limitativ enumerate, intre care nu se regaseste si modificarea pedepsei, dupa condamnarea definitiva, inclusiv inlaturarea beneficiului gratierii, intreruperea termenelor de prescriptie ori reabilitare, consecintele juridice se produc din momentul in care elementele constitutive ale infractiunii sunt intrunite si potrivit legii, faptuitorul poate fi tras la raspundere penala.
Prin sentinta penala nr.79 din 30 mai 1996 pusa in discutie de petent, acesta a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru trafic de stupefiante prev. de art. 312 al. (1) cu aplic. art. 41 al. (2) Cod penal, fapta comisa in perioada septembrie - octombrie 1994, pedeapsa ramanand definitiva prin decizia penala nr. 22 din 29 martie 1999 a I.C.C.J., Completul de 9 judecatori.
Ulterior, sanctiunea a fost gratiata integral prin decretul prezidential nr. 127 din 20 aprilie 1999.
Din verificarea lucrarilor instrumentate in cele trei cauze se constata ca natura juridica a pluralitatii de infractiuni s-a stabilit gresit la primul grad de jurisdictie, instanta nesupunandu-se deciziei de indrumare nr. 1/1987 a Plenului Tribunalului Suprem, in vigoare la acea data.
Atata timp cat potrivit disp. art. 33 si 36 Cod penal, clarificarea unei atari situatii juridice viza data savarsirii faptelor si aceea a condamnarilor definitive, pentru infractiuni continuate, fata de indrumarile instantei supreme, prioritar se impunea stabilirea efectelor juridice ale infractiunilor de fals intelectual si evaziune fiscala,
 
retinute in sentinta penala nr. 1081/2003 a Judecatoriei Targoviste, definitiva prin decizia penala nr. 46/25 aprilie 2005 a Curtii de Apel Ploiesti, si primirea actiunii din octombrie 1998,- (cand s-a emis prima documentatie falsa) -, ca fiind act de executare ce atragea raspunderea penala a faptuitorului, intrunindu-se continutul incriminator, reglementat prin cele doua legi penale speciale.
O atare operatiune juridica justifica sustinerea recurentului in sensul ca fiind condamnat definitiv pentru fapta comisa in anul 1994 abia prin decizia penala nr. 22 din 29 martie 1999 a I.C.C.J. - Completul de 9 judecatori, chiar retinandu-se la incadrarea juridica dispozitiile art. 37 Cod penal, aceasta este concurenta real cu infractiunile stabilite prin sentinta penala nr. 1081/2003 a Judecatoriei Targoviste.
Separat de aceasta, condamnarea de 6 luni inchisoare pronuntata de judecatorie, fiind confirmata de Curtea de Apel Ploiesti, abia la 25 aprilie 2005, corelativ infractiunile stabilite in cele doua cauze au acelasi regim juridic, fata de traficul de influenta comis de petent in perioada octombrie 1999-februarie 2000, obiect al sentinta penala nr. 1498/2004 a Tribunalului Bucuresti.
Ca urmare, dovedindu-se ca in perioada 28 octombrie 1994 - 29 decembrie 1994, el s-a aflat in executarea pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 79/1996, modificata prin decizia penala nr. 22/1999 a I.C.C.J. - Completul de 9 judecatori, chiar daca parte din aceasta a fost gratiata prin decret prezidential, conform art. 36 alin.(3) Cod penal, este indreptatit si la scaderea arestului preventiv dispus pana la solutionarea cauzei, din durata pedepsei de 6 ani inchisoare, aplicata pentru infractiunile concurente in a carei executare se afla in prezent.
Fata de cele ce preced, Curtea de Apel Ploiesti a retinut ca situatia de fapt s-a stabilit gresit la primul grad de jurisdictie, iar hotararea atacata este afectata de nelegalitate si netemeinicie, in sensul cazului de recurs prev. de art. 3859 alin.(l) pct. 18 Cod proc. penala.