MODIFICAREA UNILATERALA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. HOTARARE A CA DE SCHIMBARE A SISTEMULUI DE PLATA A SALARIILOR. ART.41 CODUL MUNCII

Schimbarea modalitatii de acordare a salariilor prin Hotararea Consiliului de Administratie al societatii, fara acordul salariatilor reprezinta o incalcare a disp. art.41 alin.3 lit.e Codul muncii si nu produce efecte asupra salariilor, astfel cum au fost negociate si prevazute in CIM-uri si CCM.
(Curtea de Apel Ploiesti, decizia  civila nr. 608 din 19 iulie2006)

Reclamantii CG, CV si DS au chemat in judecata civila pe  parata SC MUNTENIA SA Filipestii de Padure, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata sa le plateasca diferenta de salariu dintre cel cuvenit si cel incasat efectiv pe perioada iulie-decembrie 2003.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca in perioada iulie-decembrie 2003 unitatea parata a efectuat retineri din salariul care li se cuvenea fara a avea un temei legal, ca acelasi procedeu a fost folosit si in cazul altor salariati.
Actiunile fiecarui reclamant au fost inregistrate separat, iar instanta a dispus conexarea in baza disp. art.164 C.pr.civ.
In conformitate cu art. 115 C.pr.civ. parata a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata aratand ca prin Hotararea AGA 3/2003 s-a dispus corelarea salariilor cu productia marfa realizata.
Dupa administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentinta nr. 349/2006 a admis actiunea si a  obligat parata la plata sumei de 619,92 RON pentru CG, 300,18 RON pentru DS si 333,41 RON pentru CV cu titlu de diferente drepturi salariale pe perioada iulie-decembrie 2003 si 550 RON cheltuieli de judecata.
 Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit raportului de expertiza contabila intocmit in cauza de AC, in perioada iulie-decembrie 2003 sistemul de salarizare utilizat de unitatea intimata a fost in regie, astfel cum rezulta din decizia nr. 182/2003 a conducerii unitatii, ipoteza in care reclamantilor li s-au retinut in mod nejustificat sumele de 619,92 RON pentru CG, 300,18 RON pentru DS si 333,41 RON pentru CV din salariul cuvenit, in suma neta.
Impotriva acestei sentinte parata a declarat recurs, criticand solutia ca  netemeinica si nelegala in sensul ca in realitate reclamantul ca si ceilalti salariati nu a fost platita in regie asa cum gresit retine tribunalul, ci in raport cu productia marfa realizata, astfel cum rezulta din hotararea AGA nr. 3/2003 si decizia nr. 182/2003.
Mai mult decat atat desi nivelul productiei marfa a fost de 40-45% din productia stabilita prin bugetul de venituri si cheltuieli aprobat de AGA, salariile personalului au fost achitate la nivelul a cel putin 75% din salariul tarifar si ca urmare actiunea reclamantului trebuia respinsa.
Examinand solutia in raport de probatoriul administrat in cauza, criticile formulate de recurenta si temeiurile de casare prev. de art. 304 si 3041 C.pr.civ., Curtea constata ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, asa dupa cum se va arata in continuare:
Prin hotararea nr. 3/2003 a Adunarii Generale a Actionarilor din unitatea recurenta s-a stabilit la punctul 4 corelarea salariilor cu productia marfa realizata, tinand cont de bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs, iar prin decizia nr. 182/2003 emisa ulterior de directorul general al societatii recurente s-a dispus ca personalul direct productiv sa fie retribuit incepand cu data emiterii deciziei si anume 31 iulie 2003 conform salariului tarifar brut de incadrare si volumului de produse predate la magaziile de produse finite.
Modul de redactare al acestei decizii confirma situatia retinuta in raportul de expertiza efectuat la instanta de fond ca unitatea a decis pentru personalul productiv ca plata salariilor sa fie facuta in regie si nu in acord asa cum se pretinde prin motivele de recurs pentru ca daca aceasta situatie ar fi fost reala reclamantul si ceilalti salariati ai unitatii ar fi primit numai un procent de 40-45% din salariu si nu de 75% asa cum recunoaste parata prin motivele de recurs.
Ca este asa, rezulta si din art.1 al deciziei sus mentionate aflata in  dosarul de fond, care prevede ca incepand cu data emiterii acesteia se suspenda emiterea de bonuri de manopera pe termen nelimitat ori pentru a se putea face plati in acord este necesara stabilirea volumului de munca prestat de fiecare salariat, caz in care emiterea de bonuri de manopera nu putea fi sistata.
Asa fiind, recursul se priveste ca nefondat si urmeaza a fi respins ca atare.