Desfacerea contractului individual de munca din initiativa societatii. Necesitatea obtinerii acordului sindicatului

Art.55 din Contractul colectiv de munca, care conditioneaza concedierea indiferent de motiv de acordul sindicatului, nu atrage si nici nu poate atrage vreo nulitate a deciziilor de concediere . Chiar mai mult, pe cale de exceptie, unitatea parata poate sa se apere invocand nulitatea acestui articol din contractul colectiv de munca, articol contrar legislatiei in vigoare.

Decizia nr.286/5 aprilie 2006 - Curtea de Apel Ploiesti * Sectia Conflicte de munca si asigurari sociale

Reclamantul SLI B.A.T.T. a chemat in judecata civila pe parata SC BAT SA, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziilor de desfacere a contractului individual de munca pentru un numar de 8 salariati, reintegrarea acestora pe functiile avute anterior, cu plata drepturilor banesti la zi.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca parata a procedat la desfacerea contractelor individuale de munca pentru un numar de 23 de salariati, intre care si cei 8 in numele carora s-a formulat contestatia, in temeiul art.65 alin.1 Codul Muncii insa deciziile emise incalca prevederile art.55 din Contractul colectiv de munca, potrivit carora desfacerea contractului de munca din initiativa societatii, indiferent de motiv, se face numai cu acordul sindicatului.
Prin intampinarea depusa la dosar, societatea parata a solicitat respingerea contestatiei ca ramasa fara obiect, deoarece la 8 iulie 2005 nu a fost emisa nici o decizie, pentru ca unii salariati nu au primit preavizul, unul a intrat in concediu medical, iar pentru ceilalti comunicarea deciziilor s-a facut la data de 5 august 2005.
Printr-o alta contestatie, acelasi sindicat a solicitat anularea deciziilor de desfacere a contractelor de munca, numerele 67, 70, 71, 69 si 68 din 5 august 2005, privind pe salariatii O.I. s.a. reintegrarea acestora pe functiile avute anterior cu plata drepturilor banesti la zi.
La termenul de judecata din 28 septembrie 2005, Tribunalul Dambovita a dispus conexarea acestui din urma dosar la cauza inregistrata prima, respectiv cauza de fata.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Dambovita, prin sentinta sus mentionata a respins contestatia ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca unitatea parata a acordat preavize in vederea desfacerii contractelor de munca salariatilor O.I. s.a., la data de 8 iulie 2005, iar la 5 august 2005 au fost emise deciziile de concediere numerele 67-71.
In acest context s-a apreciat ca cererea formulata initial in cauza este prematura, deoarece sindicatul a solicitat anularea deciziilor de concediere anterior emiterii acestora si imediat dupa comunicarea preavizelor, ipoteza in care s-a considerat ca instanta de fond a fost legal investita doar cu cea de-a doua contestatie prin care s-a solicitat in termen anularea celor cinci decizii de concediere.
A mai retinut instanta ca din continutul deciziilor rezulta ca unitatea a procedat la concedierea celor cinci membri de sindicat in temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desfiintarii locului de munca, situatie datorata dificultatilor economico-financiare si lipsei de comenzi.
Anterior emiterii deciziilor, chiar daca nu au fost intrunite conditiile legale pentru a se putea aprecia ca este vorba de o concediere colectiva unitatea a initiat consultari cu sindicatul si a solicitat sprijinul A.J.O.F.M Dambovita pentru redistribuirea personalului care urma sa fie disponibilizat.
De asemenea, au fost facute demersuri si pentru preluarea salariatilor de alte societati, insa aceste demersuri nu au fost incununate de succes.
A apreciat instanta de fond ca in acest context unitatii nu i se poate imputa incalcarea contractului colectiv de munca, iar acordul sindicatului cerut de art.55 din acest contract nu este o conditie pentru a se putea dispune concedierea de natura sa atraga incidenta vreunei nulitati.
Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat recurs criticand solutia ca netemeinica si nelegala sub aspectul gresitei interpretari si aplicari a prevederilor art.55 din contractul colectiv de munca, dispozitii care nu permiteau concedierea salariatilor fara acordul sindicatului.
Pretinde recurentul ca la data de 13 iunie 2005, a avut loc o intalnire intre patronat si sindicate in vederea stabilirii criteriilor si conditiilor de concediere, ocazie cu care sindicatului i-a fost prezentat un protocol fara a se da si posibilitatea de negociere, motiv pentru care acest protocol nu a fost semnat.
Ulterior si sindicatul a propus patronatului un alt protocol prin care s-a cautat sa fie stopate concedierile abuzive prin intocmirea unor fise de evaluare a personalului, insa nici cu aceasta ocazie nu s-a ajuns la un acord, pozitia patronatului fiind justificata intre altele si prin faptul ca administratorul unitatii parate este ruda cu unul din asistentii judiciari care au intrat in compunerea completului de judecata.
Examinand solutia prin prisma criticilor formulate de recurent si a probatoriilor administrate in cauza, curtea a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia.
Este de necontestat faptul ca cele cinci decizii a caror anulare a fost ceruta de recurent au fost emise in temeiul art.65 alin.1 Codul Muncii, text de lege cuprins in capitolul V "Incetarea contractului de munca", Sectiunea a IV-a "Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului".
Notiunea de concediere este definita in acest capitol, la articolul 58 alin.1 ca fiind "incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului".
In acest context, instanta de fond a procedat corect atunci cand a apreciat ca prevederile art.55 din Contractul colectiv de munca, care conditionau concedierea indiferent de motiv de acordul sindicatului, nu atrag si nici nu pot atrage vreo nulitate a deciziilor de concediere si, chiar mai mult, pe cale de exceptie, unitatea parata putea sa se apere invocand nulitatea acestui articol din contractul colectiv de munca, contrar legislatiei in vigoare.
Modul de formulare al acestui articol impune insa o analiza mai nuantata, deoarece textul impune acordul sindicatului doar in ceea ce priveste respectarea de catre angajator a clauzelor contractului colectiv de  munca cu ocazia concedierii.
Acest mod de formulare duce la concluzia ca, in realitate, nu este vorba de un acord ci de un aviz care sa constate ca la emiterea deciziilor de concediere angajatorul a respectat toate drepturile stabilite in favoarea salariatilor cu ocazia disponibilizarii acestora.
Sub acest aspect, instanta de fond a retinut corect situatia de fapt, aratand ca, desi nu este vorba de o concediere colectiva, care presupune o procedura mult mai laborioasa, intimata a facut demersuri pentru a putea redistribui personalul care urma sa fie disponibilizat si a acordat toate drepturile banesti cuvenite salariatilor, obiectiunea de fond invocata de sindicat si dezvoltata in motivarea cererii de interventie in interesul recurentului formulata de Asociatia "Anticoruptia" Bucuresti in sensul ca in realitate se urmareste falimentarea unitatii  in vederea preluarii ei de catre un grup restrans de persoane nefiind dovedita.
Desi se neaga caracterul real al dificultatilor economice invocate de unitate cu ocazia concedierilor, cu adresa nr.965 din 31 mai 2005 la care se face trimitere si in intampinarea depusa de recurent la fond, acesta arata ca este de acord cu concedierea numai daca aceasta va fi colectiva urmand a se respecta procedura prevazuta de art.68-72 Codul Muncii.
Ulterior, la 15 iunie 2005, acelasi recurent a initiat un alt proiect de protocol, legat de aceleasi disponibilizari, aceste acte demonstrand faptul ca recurentul, avea cunostinta de faptul ca unitatea intimata trece printr-o perioada economica dificila, datorata in principal lipsei de comenzi.
Asa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
Pe cale de consecinta, curtea a respins ca nefondata si cererea de interventie accesorie, formulata de Asociatia "Anticoruptia" in interesul recurentului.